835 matches
-
secției de psihologie. Iată o ființă care, deși înzestrată cu brațe și cu picioare, e totuși în stare să plutească și să supraviețuiască în spațiu. Cu toate că se lasă închisă într-o cușcă, știe că această cușcă nu o poate ține prizonieră. Ba chiar iese din cușcă, ceea ce ar fi o prostie din parte-i, dacă n-ar dori ca noi să vedem că-i în stare de o asemenea ispravă. Când o ființă inteligentă comite o greșeală, ea are totdeauna un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să-l întrebi ce s-a întâmplat cu ofițerul pe care urma să-l angajeze tocmai când i-am vorbit eu deunăzi prin teleecran? Nu mi se întâmplă des să stabilesc contacte personale cu rangurile inferioare. Se înfurie brusc. - Sunt prizoniera unei grupări de bătrâni care nu sunt în stare să mobilizeze o armată. Stăpânindu-și puțin furia, adăugă: - Dar să lăsăm asta. Ce e cu el? Generalul Doocar rosti vorbe foarte tăioase: - Colonelul Medlon mă informează că tânărul candidat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ceea ce trăiesc?”, “Vreau mai mult?”, la care să ne oferim răspunsuri sincere. Dacă ne mințim, ne mințim pe noi. Mintea va găsi mereu și mereu justificări pentru ca tu să-ți continui viața ca șI până acum, pentru ca tu să rămâi prizoniera propriilor limitări, a propriilor credințe și să nu înțelegi că poți avea mereu cerul vieții senin nu doar acoperit de nori, prin care doar uneori apare timid o rază de soare”, spune Alexandra Lupu. Dar putem trăi mereu fericiți? Da
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
cunoști persoane care par împlinite, fericite dar, îți spui tu, ele au bani, ele au câte și mai câte. Mintea va găsi mereu și mereu justificări pentru ca tu să-ți continui viața ca și până acum, pentru ca tu să rămâi prizoniera propriilor limitări, a propriilor credințe și să nu înțelegi că poți avea mereu cerul vieții senin și nu doar cer acoperit de nori prin care doar uneori apare timid o rază de soare. Dumnezeu vrea ca noi să fim fericiți
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
tânără din Târgu Jiu, luptătoare în primul război mondial (vezi primul război mondial). A participat la apărarea orașului ei și a podului de peste Jiu, s-a înrolat ca sergent-instructor în Regimentul 18 Gorj; a fost rănită și a fost luată prizonieră, dar a evadat; a participat la lupte și a primit titlul de sublocotenent onorific. A fost rănită mortal în bătălia de la Muncel. Imaginea a rămas în amintirea românilor pentru eroismul ei. Tighina - cetate pe Nistru, în sudul Basarabiei (vezi Basarabia
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
Atlanticului, dragostea este dureroasă și melancolică, iar Soledad Löckhaart, cea care poartă un nume damnat, numele piraților din Antile, este silueta delicată și fragilă care inspiră în Corto gesturile de romantism evocând itinerariile cavalerilor rătăcitori. Pe Soledad, Corto o descoperă prizonieră a unei insule și a unei reședințe cu nume predestinat, Golgotha. Amnezic și rănit, Corto este atras în acest labirint de amintiri și de aparențe, labirint în centrul căruia se află Soledad și povara ei de păcate ale strămoșilor. Evadarea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Antichității. Idilele se pot reconstitui în acest decor al Vestului. Însă idilele nu pot supraviețui atunci când istoria revine spre a-și impune ordinea ei. În acest western iconoclast al lui Manara, cavaleria nu sosește spre a salva pe tinerele inocente prizoniere ale pieilor-roșii, ci îndeplinește datoria de călău ce masacrează comunități. Ucisă de un foc de armă după ce a încercat să își avertizeze semenii, indianca se desparte de călărețul blond cu aceeași ironie stranie care le-a definit relația din prima
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
al Coroanei engleze. Ultimul venit în acest consorțiu de aventurieri este făptura ce pare decupată din peisajele rafinate și melancolice ale lui Brideshead revisited. Lilian Woodham-Kelly întruchipează natura paradoxală a nobleței engleze. Femeie temerară și admiratoare a Italiei, ea rămâne prizoniera unui spirit ce acordă nașterii privilegiul de castă niciodată negociat. Însoțitorii celor două mașini blindate intră, odată cu prețioasa lor încărcătură, în labirintul unui Corn al Africii pregătit să fie scena pe care se desfășoară piesa fascistă a invadării Abisiniei. Rolurile
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și având pe braț, ca o insignă, steagul Borduriei, supraveghează un calculator plasat într-o nișă protejată atent. Din acest punct al centrului de comandă, prin ferestrele largi care se deschid, se poate vedea o imensă mulțimea de trupuri umane prizonieră a abisului. Apropiindu-se de ferestre, Olrik pare să deslușească desenul unei lumi captive ce lucrează sub impulsul tiranic al bicelor care lovesc trupurile scheletice. Silueta unui complex industrial prinde contur sub ochiii lui Olrik și ai lui Sponsz. Un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dumneavoastră. ă Dar nu ne aparțin nouă, îi explică Porfiri. ă Dar eu nu îi vreau. Nu i-am vrut niciodată. ă Foarte bine, Lilia Ivanovna. Nu te putem forța să îi primești. Domnule ofițer, poți să o eliberezi pe prizonieră. Polizeisky-ul îi descuie cătușele. Fața Liliei Ivanovna se aprinse cu amuzament. Apoi se încruntă înspre Porfiri, ca și cum acesta era un puzzle pe care nu îl putea rezolva, înainte de a plonja în mulțimea incertă care mișuna prin birou. În urma ei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Întoarse la rulotă, ca să-i ajute pe Charlie și pe Desert Rose să aranjeze spațiul. Măcar atât putea să facă. Oricum, nu avea nici o cameră de hotel În care să se ducă, nici o mașină cu care să poată pleca. Era prizoniera rulotei, dar nu putea nici măcar să se retragă În celula ei, care urma să se deschidă cândva după miezul nopții, Într-un moment necunoscut, care depindea de bunul plac al lui Charlie și - ca de fiecare dată - după o așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
universală. Probabil continuam să mă mișc strâns lipit de trupul tău, dar simțeam și că erai gata să te Înalți În zbor, te transformai În aur, deschideai porți Închise, mișcai obiectele prin aer. Pătrundeam În pântecul tău Întunecos, Megale Apophasis. Prizonieră a Îngerilor. Poate că nu pe tine te căutam? Poate că sunt aici numai ca să te aștept mereu pe tine. Oare de fiecare dată te-am pierdut pentru că te-am recunoscut și nu am Îndrăznit? Oare de fiecare dată te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
în mâinile lui Rotari, drept ostatic în schimbul unui armistițiu. În fine, a fost rândul solului papal să vorbească. Acesta a spus o singură frază: - Noul papă îi poruncește Gundepergăi să nu se mai amestece în treburile bisericești, să se considere prizonieră în mănăstirea din care va ieși doar atunci când o să fie dusă la groapă. Îl cunoșteam prea bine pe rege, și atunci când, cu un gest copilăresc, s-a frecat la ochi cu mâinile făcute pumn, mi-am dat seama că luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ultimul interviu, a fost adusă o farfurie cu sandvișuri în camera în care mă aflu, împreună cu o sticlă cu apă minerală și o brioșă. Mă ridic în picioare, îmi întind brațele și mă duc la fereastră. Mă simt ca o prizonieră aici. Se aude o bătaie în ușă și Ketterman intră în încăpere. — Ați terminat cu mine ? spun. Stau aici de nu știu câte ore. — S-ar putea să mai trebuiască să vorbim o dată cu tine. Îmi arată către sandvișuri. Te rog, mănâncă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un băiat și sora lui, așa cel puțin și-a închipuit ea, că era sora lui, cerșeau printre mașini. Băiatul era frumușel, un profil arămiu de amforă grecească. Și dintr-o dată băiatul a întors capul și de la fereastra ei, răsfățata prizonieră a văzut că cealaltă jumătate a feței copilului fusese strivită, ochiul se scursese, fruntea se teșise. Cu jumătatea frumoasă a feței, el zâmbea; pe cea deformată i se întipărise o suferință infinită. Se gândi la viața acelui copil condamnat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mai deranja niciodată. CAPITOLUL CINCISPREZECE MAȘINA TIMPULUI... Daca mâna palidă, fără inele, de pe balustradă era mâna iubitei mele Helga, era mâna unei femei de patruzeci și cinci de ani. Era mâna unei femei de vârstă mijlocie, care fusese șaisprezece ani prizonieră la ruși - dacă mâna era a Helgăi. Era de neimaginat ca Helga mea să mai poată fi veselă și frumoasă. Dacă supraviețuise atacului rușilor din Crimeea și scăpase de toate jucăriile târâtoare, bubuitoare, șuierătoare, bâzâitoare, cățărătoare, zăngănitoare, săltătoare, turuitoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de patruzeci și cinci de ani. Ceea ce a făcut ca starea ei de conservare să pară și mai extraordinară a fost povestea pe care a început să ne-o spună despre cum își petrecuse ultimii cincisprezece ani. A fost luată prizonieră și violată în Crimeea, ne-a spus ea. A fost expediată în Ucraina într-un vagon de marfă, a fost pusă să muncească într-un detașament de muncă. — Eram niște târâturi care ne împleticeam pe picioare, povestea ea. Toată ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Țineam la ei, îmi era milă de ei... Într-un fel îi iubeam. Porțile de fier ale impunătoarei case albe erau deschise. Werner Noth în persoană stătea lângă ele, cu mâinile în șold. Privea un detașament de muncă format din prizoniere poloneze și rusoaice. Femeile scoteau din casă cufere și piese de mobilier, târându-le până la trei furgoane cu cai aflate în așteptare. Căruțașii erau un fel de mongoli aurii, mici de statură, trofee de la începutul campaniei rusești. Supraveghetorul femeilor era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
gras, între două vârste, cu un costum ponosit. Paza femeilor era asigurată de un bătrân înalt, împovărat de ani, care avea o carabină cu un foc de pe vremea războiului franco-prusac. Pe pieptul scofâlcit al bătrânului atârna Crucea de Fier. O prizonieră a ieșit din casă cu pași târșiți cărând în brațe o vază albastră de-o strălucită frumusețe. Femeia avea în picioare niște saboți de lemn legați cu cârpe. Era o zdrențăroasă fără nume, fără vârstă, fără sex. Ochii îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
numit Ian Westlake și era foarte bine făcut. Westlake, un englez, prizonier de război eliberat, văzuse scena spânzurării la scurt timp după ce îl eliberaseră rușii. Fotografiile îi aparțineau. Noth, susținea el, fusese spânzurat de propriul său măr de către niște muncitoare prizoniere, majoritatea poloneze și rusoaice, încartiruite în apropiere. Nu Westlake l-a numit pe socrul meu „călăul din Berlin“. Westlake a depus oarecare strădanii să afle ce crime comisese Noth, și a tras concluzia că nu fusese nici mai bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
îi găseau strădaniile lipsite de orice valoare. Simplul fapt de-a te afla în stare de arest, judecat sau nu, era o crimă. Deținuții de orice fel trebuiau să fie toți umiliți, vlăguiți și omorâți“. Westlake continua spunând că muncitoarele prizoniere care îl spânzuraseră pe Noth, în afară de faptul că era o persoană importantă, nu prea știau exact cine era el. L-au spânzurat pentru satisfacția de a spânzura pe cineva important. Casa lui Noth, spunea Westlake, fusese bombardată de artileria rusească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Așa se explica și cum un menaj atât de contradictoriu ca cel compus din Jones, părintele Keeley, Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer și Fuehrer-ul negru a putut exista în relativă armonie - Cum socrul meu putea să nutrească în aceeași minte indiferență față de femeile prizoniere și dragoste pentru o vază albastră - Cum Rudolf Hoess, comandantul Auschwitz-ului, putea să alterneze la difuzoarele de la Auschwitz muzică sublimă și apeluri pentru cărăușii de cadavre - Cum Germania nazistă n-a putut sesiza nici un fel de deosebiri importante între civilizație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
genunchii. O mână, apoi un braț, se ridică din apă. Paola Îi atinse dosul Încheieturii mâinii, lăsându-l ud și călduț, apoi Își trase brațul Înapoi sub pelicula de bule. — Ies În cinci minute. Îi prinse privirea și-o ținu prizonieră. — Dacă veneai mai repede, puteai face și tu o baie. El râse și strică momentul. — Dar atunci am fi Întârziat la cină. Cât se poate de adevărat. Cât se poate de adevărat. Dar Își blestemă timpul pe care-l pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
ori pe stradă, cu multe cărți sub braț și să văd alți copii de vârsta mea, râzând și tândălind prin parcul cartierului. Nu i-am invidiat și nici nu le-am reproșat ceva. Nu m-am simțit nici pedepsită, nici prizonieră a propriului vis, deoarece eu nu am renunțat la copilărie. Îmi amintesc și acum ziua de februarie a anului 2011, zi în care am aflat că m-am calificat la etapa națională a Olimpiadei de Limba și literatura română. Ocupată
Ţesătura de vise a viitorului. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Topciov () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_694]
-
să fie menținută de către soț și putea să pretindă aplicarea acestui drept la tribunal. Soțul trebuia să-i asigure casă, îmbrăcăminte și hrană, și îndeplinirea debitului conjugal. Era obligat să-și răscumpere soția în cazul în care ar fi fost prizonieră, să-i procure medicamente în caz de boală și să-i asigure înmormântarea după moarte. Datoriile soției rezidă, înainte de toate, în ocupațiile casei. Trebuia să macine, să gătească, să alăpteze fiii, să pregătească patul soțului, să lucreze lâna (torsul și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]