852 matches
-
ieși din iad! Poarta-i deschisă, ți-o țin eu deschisă. — Nu pot. Iadul sunt eu însămi. — O, Hartley, scoală-te! Vino jos și așază-te la soare, stai de vorbă cu mine, stai de vorbă cu Titus. Nu ești prizoniera mea. Nu mai jeli atâta, ai să mă scoți din minți, îți ofer libertatea, fericirea, aș vrea să vă iau pe tine și pe Titus la... la Paris, la Atena, la New York, oriunde ai dori să mergi. — Doresc să merg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pierdut și farmecul. Nu-i de mirare că a trebuit să te rezumi la o femeie cu barbă. — Cară-te, Rosina, te rog frumos! — Dar ce se întâmplă, Charles? Mor de curiozitate. Am înțeles de la acești doi domni că e prizonieră aici. Pot să urc, să-mi vâr și eu nasul printre gratii? — Rosina, te rog... — Dar, Charles, ce ai de gând? După câte îmi amintesc, e și un soț la mijloc. Asta nu înseamnă că soții au constituit vreodată un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aceea? Nu poți să te încarci cu o muiere pe jumătate nebună, la acest stadiu al vieții ei. N-o poți ține în lanț, ca pe un câine rău. Sau n-am înțeles eu bine cum stau lucrurile? — Nu e prizonieră. Mă iubește. Pur și simplu a fost supusă la un lavaj al creierului. Căsătoria în sine e un lavaj al creierului. Și nu-i un lucru neapărat rău. Nici ție nu ți-ar strica un asemenea lavaj. Oh, Dumnezeule, sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
dădeam seama. Aș fi putut s-o rețin cu ușurință, cu scurt răstimp, numai prin forța convingerii. Pe urmă aș fi încercat să-i ating coarda rațiunii. Pe când așa, fusese prea șocată ca să poată înțelege ceva. O distribuisem în rolul prizonierei și al victimei, și acest lucru în sine îi inhibase puterea de gândire. Cel puțin acum, „acasă“, în vizuina aceea funestă, va fi în stare să gândească. El nu va putea sta tot timpul s-o toace la cap și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și s-o redeștept, s-o fac să zvâcnească și să vibreze la ideea unei posibile libertăți. Da, cheia era singurătatea, acum înțelegeam acest lucru. Trebuia să fiu singur cu ea cât mai curând, și apoi, pe vecie. Când fusese prizoniera mea, cât de umilită trebuie să se fi simțit de prezența celorlalți în casă. Era necesar să nu mai existe martori. Am să-i spun acest lucru. Nu va trebui să se integreze în lumea mea mare, intimidantă, alienantă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din urmă, schimbarea ei la față. Am constatat că o parte din meditațiile mele asupra viitorului conțineau certitudinea că, din momentul în care se va afla cu mine, Hartley își va redobândi în bună măsură vechea ei frumusețe: ca o prizonieră eliberată dintr-un lagăr de muncă, arătând la început îmbătrânită, și reîntinerind sub vraja libertății, a odihnei, a hranei sănătoase. Suferința [i anxietatea vor pieri de pe chipul ei, și va redeveni relaxată și frumoasă; vedeam aievea chipul ei reîntinerit, strălucind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spațiu vid, drept în mijloc. Ai împresurat-o de toate nevoile și sentimentele tale puternice: vanitatea, gelozia, răzbunarea, nostalgia după propria-ți tinerețe - dar toate acestea nu sunt concentrate asupra ei, nu o ating, ci o înconjoară. Pare a fi prizoniera lor, dar în realitate nu o afectează cu nimic. Tu te folosești doar de imaginea ei, e o păpușă, un simulacru, un exorcism. Curând ai să începi să vezi în ea o zână rea. Și atunci, nu-ți va mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de Adrian- Paul Iliescu: "Așa cum până în 1989 s-a făcut totul pentru a ne face prizonierii adevărului unic de stânga, inepția monumentală a activiștilor dreptei autohtone a făcut ca, după 1990, să se declanșeze campania pentru transformarea intelectualității într-o prizonieră a adevărului unic de dreapta. O campanie în mare măsură reușită, așa cum notează și Ion Vianu: oamenilor bine educați le e acum frică de tot ce ar semăna cu stânga sau ar veni în vagă atingere cu ea; norma este
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
erou un personaj înzestrat cu puteri supranaturale care închide animalele sălbatice într-un țarc ori într-o peșteră și nu le lasă să iasă decît unul cîte unul ca să-i aprovizioneze pe ai săi sau chiar le ține pe toate prizoniere ca să provoace o foamete. Acum cincisprezece sau douăzeci de mii de ani, vînătorii magdalenieni prac ticau poate o creștere simbolică a animalelor atunci cînd reuneau repre zentări de animale foarte diverse în spațiul restrîns al peșterilor cărora le decorau pereții
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
două-trei decenii de existență. După 1989, inegalitățile sociale și, În primul rând, financiare au căpătat proporții Îngrijorătoare. Necazul nu este că au apărut oameni foarte bogați, ci că s-au Înmulțit săracii, care au devenit și mai săraci. România rămâne prizoniera unui model oriental (sau propriului său model tradițional), cu discrepanțe sociale foarte mari. Și atunci, „unitatea națională“ ține mai mult de discurs decât de viața reală a oamenilor. Românii sunt mândri de intelectualitatea lor și de valorile culturale pe care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mulți metri sub nivelul străzilor (pentru a se pune capăt inundațiilor), fiind mărginită de taluzuri acoperite cu iarbă. Dispăreau toate meandrele și insulițele; noul curs era trasat cu rigla, de la intrarea până la ieșirea din oraș. Astfel, disciplinată sau mai curând prizonieră, cu apele ei cafenii, și cu debitul Împuținat prin folosirea apei pentru nevoile orașului, și cu toate canalele care se vărsau În ea, și cu mirosurile care se mai simțeau din când În când, Dâmbovița a devenit un motiv de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
sfârșitul ei este definit prin "negare"45; cele două momente par unite printr-o persistentă "neîncredere"46. Alte percepții formate pe parcursul regimului comunist nu sunt la fel de pregnante. Cu greu se pot detecta câteva pasaje aproape pozitive, rămase, în mare parte, prizoniere ale vechiului limbaj impersonal, despre "realizările" regimului. Ungaria În anii '80, în ciuda demersurilor susținute ale propagandei oficiale, românii erau mult mai interesați de nivelul de trai din Ungaria decât de disputa istoriografică asupra Transilvaniei. Cetățenii de etnie maghiară din România
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
se pretindea întruparea Tatălui, coborât pe pământ pentru a salva Gândirea sa, care a fost închisă în trupul unei desfrânate din Tyr. Cum s‑a întâmplat aceasta? Magul afirmă că, după ce a creat îngerii și arhanghelii, Gândirea a fost luată prizonieră de aceștia și a fost obligată să se întrupeze rând pe rând în mai multe personaje feminine, printre care vestita Elena din Troia. În realitate, prin gura profeților Vechiului Testament vorbesc acești îngeri malefici, proferând minciunile lor. Simon s‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cititorii, este că singurătatea eroinei devine „creativă”, dar în stil „mortifer” (Vasile Andru), o nocivitate care descumpănește firea. Din nefericire! Suferința Magdei nu este provocată de vreo încătușare dinspre exterior, precum remarcăm în destinele creionate de Kafka. Nu. Magda devine prizonieră și victimă a propriilor sale iluzii maladive, iluzii hrănite de vârtejul acelor unui nemilos oroloJiu carei „Păsoară destrămarea”, în apele tulburi ale iraționalului în care se complace, în apele tulburi și murdare de vise deșarte. Magda se lasă învăluită, prin
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
compozitoare și interpretă de muzică folk. În ce ipostază te simți cel mai bine? Greu de spus, pentru că în oricare dintre ele m-aș afla, caut să fiu cât mai bună. În ceea ce privește muzica folk, îmi dau seama că sunt încă prizoniera câtorva acorduri, dar că, totodată, reușesc să compun melodii frumoase. Muzica ușoară e, orice s-ar spune, foarte grea. Poate tocmai de aceea m-am decis să urmez cursurile Școlii Populare de Artă din Iași. Când ai avut cele mai
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
care a decimat într-o singură noapte zeci de mii de soldați asirieni veniți să cucerească Ierusalimul. Legendele Olimpului menționează despre epidemia de ciumă răspândită de Apollo în rândurile armatei Troiei, ca pedeapsă pentru Agamemnon, care i-a luat fiica prizonieră. Medicina în Egiptul Antic poate fi cunoscută pe baza studiilor asupra mumiilor, papirusurilor și inscripțiilor, în care se recunosc peste 200 de boli, unele dintre ele de cauză infecțioasă: tuberculoza (de care au suferit faraonii Tutankamon, Ramses III), variola (care
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
poet tragic. (Auto)ironia și umorul saturnian nu fac decât să îi sublinieze această dimensiune funciară. Numai aparent [...] Tonegaru e un poet exotic; în realitate, el este poetul celui mai substanțial protest liric împotriva condiționării arbitrare a vieții individuale, destul de prizonieră, de la natură, în condiția ei originară. VLADIMIR STREINU Spirit, totuși, modern prin limbajul disonant și neîncrederea programatică pe care o arată față de puritatea categoriilor (frecvent e procedeul de a substitui tragicului grotescul și invers!), C. Tonegaru este, înainte de orice, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290224_a_291553]
-
doar rostit în numele lucrurilor pe care le smulge din magma informului. Dar ceea ce se desprinde și luminează, rostindu-și temeiul, e însăși ființa, zvonul care deja îi vestește lumina: "un zgomot pe care-l face Ființa înainte de a se lăsa prizonieră oricărui limbaj:/ înainte de orice împărăție ca un inocent spațiu interior care încă nu suferă sceptrul", "ca o măruntă exultanță a Spiritului în fața Creațiunii". Lumea posibilului este lumea ființei libere, a ființării care nu e închisă în cuvântul ființei, în prezența
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
adresăm cu toții filozofiei."89 Tocmai din această cauză, în conceptul de trăire care angajează "totalitatea ființei noastre" nu putem delimita niște forme apriorice în adevăratul sens al cuvântului. La drept vorbind, o conștiință permanent istoricizată nici n-ar putea rămâne prizoniera unui concept transcendental. Să ne reamintim că din punctul de vedere al lui Dilthey "separarea materiei impresiilor de formele sintezei" nu este decât "un simplu instrument al abstractizării" ulterioare. Operată din capul locului, o asemenea delimitare, ce poate surveni numai
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în "spontaneitatea automată a gândirii combinative" sau în "asocierea pur exterioară a diverselor senzații, asociere dată prin intermediul percepției și consolidată cu ajutorul obișnuinței"66. Cu alte cuvinte, tensiunea evocată este de fapt a filozofiei înseși, ce se vede condamnată să rămână prizoniera exigențelor universaliste pe care propria-i tradiție i le impune. Ideea este formulată aproape în aceiași termeni și de către Simmel. În plus, explicația lui în legătură cu această situație pune accentul pe conținutul fatalmente "unilateral și definit individual" ce e chemat să
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
le putem exprima (fiindcă natura reală a lucrurilor în sens filozofic ne rămâne inaccesibilă, "insondabilă", necomunicabilă), după cum apreciază chiar un om de știință de importanța lui Poincaré, contemporanul lui Dilthey (vezi II, 2Bj). Prin urmare, considerăm că metafilozofia însăși rămâne prizoniera tendințelor divergente ale filozofiei. Într-un raport reflexiv, acestea se întorc asupra metafilozofiei: ceea ce s-a încercat să se depășească prin demersul metafilozofic revine inevitabil chiar în același demers. Fiindcă, asemenea filozofiei predispuse concomitent spre speculație și spre știință -, metafilozofia
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu se dau învinse, zorind fără preget, nerăbdător, curagios, prin torente, izbit, bătut de vînt, udat de șuvoaie, ca și ea neînvins în dorul de a ajunge (...)". În mod previzibil, inversarea tiparului exprimă un "înțeles" individual, adaptat propriei situații de prizonieră benevolă a "zidurilor" Cetății: În miezul viu al Cetății, sufletul poposi surîzător. Îl simți cu bucurie zidit în iubirea ei ocrotitoare. Fu sigură că înțelesul adorabil al legendei închise acolo, în ziduri trainice, o dată cu trupul gingaș al femeii, un simbol
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
te persecută, o analizezi cu toate puterile tale de interpretare." Tema proustiană, tratată oricît de diferit, se nutrește din aceeași concepție: "am sufletul însă format de întreg trecutul din fiecare clipă", s. n. Ca o hologramă, retina interioară a memoriei ține "prizoniere" fragmente invizibile, indefinite de real, în întregul participării lor la viața trăită. A le resuscita este a face activă o zonă obscură a cunoașterii noastre, copleșite de superpoziția timpului. În durata pură, alcătuită de toate momentele "întregului sufletesc", conștiința conservă
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
suveran teribil, magician și maestru al capcanelor - permite o apropiere surprinzătoare cu dragonul Vrtra. Orice am crede despre înrudirea etimologică a numelor lor26, e de remarcat că ambii zei sunt în relație cu Apele, și în primul rând cu "Apele prizoniere" ("marele Varuna a ascuns marea.", RV, IX, 73,3). Noaptea (nonmanifestatul)27, Apele (virtualul, semințele), "transcendența" și "nonacți-unea" (trăsături ale zeilor suverani) au o solidaritate mitică și metafizică, totodată, pe de o parte, cu "legăturile" de orice fel și, pe
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mai ales un meșter al legăturilor. Cu ajutorul operelor sale - tronuri, lanțuri, rețele - el înlănțuie zei și zeițe ca și pe Titanul Prometeu. El îi prezintă Herei un tron de aur, ale cărui legături invizibile, îndată ce zeița se așază, o fac prizonieră. Deoarece nici un zeu nu putea să o smulgă pe Hera din acest tron, a fost desemnat Dionysos; el reușește să-1 îmbete pe Hefaistos și să-1 aducă pe Olymp, și în cele din urmă își eliberează mama (Pausanias, 1,20,2
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]