999 matches
-
variabilă nu aduce un plus explicativ. Un coeficient B arată cu cît crește VD atunci cînd VI corespunzătoare a crescut cu o unitate, în condițiile în care celelalte VI sînt constante. Urmărind, în lumina noilor informații, coeficienții corespunzători VI atitudine proactivă și autoeficiență din modelul 3 în scopul alegerii eliminării uneia dintre aceste două variabile din model, observăm că, deși în cazul atitudinii proactive valoarea toleranței este cea mai scăzută, totuși, corelația semiparțială dintre autoeficiență și VD este extrem de mică (.062
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
în condițiile în care celelalte VI sînt constante. Urmărind, în lumina noilor informații, coeficienții corespunzători VI atitudine proactivă și autoeficiență din modelul 3 în scopul alegerii eliminării uneia dintre aceste două variabile din model, observăm că, deși în cazul atitudinii proactive valoarea toleranței este cea mai scăzută, totuși, corelația semiparțială dintre autoeficiență și VD este extrem de mică (.062), ceea ce înseamnă că această variabilă ar trebui exclusă - alegere susținută și de valoarea mai scăzută a coeficientului de corelație Pearson (sau zero order
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1744]
-
AFQjCNEz9YPecUn P9efdMGRY7g OBQhlA&sig2=rw9JOGrOOb WoKJWTKxCFmA&bvm=bv.44342787,d.Yms.</ref>. Toate acestea sunt bune pe hârtie sau în discurs, dar grăbirea procesului este - ca și în alte situații - doar un răspuns reactiv la cerințe exterioare, și nu o tendință proactivă la nevoi interne. Rămânem astfel în sfera unei transformări formale (sau de formă) cu scopul declarat de a facilita absorbția fondurilor europene. În fapt, această manieră de a face regionalizarea nu este câtuși de puțin garantul creșterii gradului de absorbție
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
susține folosirea pe scara larga a acelui tratament. Se recomandă acordarea de atenție studiilor de mai mare amploare, bine controlate, care pot avea valabilitate. Tratament ambulatoriu (la domiciliu) Părinții care au un copil cu autism trebuie să aibă o abordare proactiva pentru a învăța despre aceasta afecțiune și despre tratamentul ei, în timp ce vor colabora îndeaproape cu persoanele implicate în îngrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca părinții să aibă grija de ei însuși, astfel încât să poată face față încercărilor la care
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
un mare ajutor pentru membrii familiei. Cel mai bun tratament pentru copiii cu autism este o abordare în echipă și aplicarea unui program bine structurat, în mod constant. Părinții care au un copil cu autism trebuie să aibă o abordare proactivă pentru a învăța despre aceasta afecțiune și despre tratamentul ei, în timp ce vor colabora îndeaproape cu persoanele implicate în îngrijirea copilului. De asemenea, este necesar ca părinții să aibă grija de ei înșiși, astfel încât să poată face față încercărilor la care
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
sisteme: setul instituțiilor sociale(selectează creațiile);domeniul cultural stabil (conservă și transmite valorile); individul (care produce schimbările) Între creație și mediul cultural de refernță există o legătură indisolubilă, deoarece câmpurile pot afecta credibilitatea produselor creative: * câmpurile pot fi reactive și proactive; * câmpurile pot fi filtre largi sau restrictive de promovare a produselor creative; * câmpurile culturale specifice stimulează noutatea dacă sunt interconectate la restul câmpurilor culturale și la câmpul social în general. H. Gardner abordează creativitatea dintr-o perspectivă holistă stabilind patru
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
umanitate în ansamblu (iar aici orice feministă perspectivală are în vedere inclusiv comuniunea cu generațiile care vin, tocmai în spiritul grijii și al relaționării). Un pas mai departe în inventarea unui concept alternativ de putere este realizat prin postularea puterii proactive, adică a puterii de a da putere, preluată și ea din experiențele de viață comune femeilor prin naștere, îngrijire, susținere morală a copiilor și a partenerilor. Este o tendință reflectată treptat, chiar dacă încă insuficient, în ideea de empowerment din teoriile
Feminismul în Relațiile Internaționale. In: RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
mai ales cum „spune” profesorul anumite lucruri, atunci comunicarea se va desfășura cu dificultate, marcată fiind de blocaje diverse, care parazitează, ori transmiterea informației, ori feed-beack-ul. O altă barieră este limbajul reactiv pe care trebuie să-l transformăm în limbaj proactiv, astfel chiar și unele conflicte să poată fi atenuate, iar apoi corect soluționate. Iata de exemplu un blocaj în comunicarea profesorelev „Elev: Nu pot să scriu. Prof. : Nu-i adevărat. Elev: Nu-mi vine nici o idee despre ce să scriu
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
unei situații conflictuale. Foarte delicate sunt conflictele unor profesori cu conducerea școlii în general sau cu directorul școlii, în special. Pentru evitarea și / sau rezolvarea rapidă a unor astfel de conflicte, este bine ca fiecare parte să adopte un comportament „proactiv”, prin care se caută îmbunătățirea relațiilor interpersonale cu directorii și nu ar fi rău ca fiecare profesor sau director: Să caute cât mai multe contacte de natură pozitivă cu directorii. Să arate un anumit interes pentru viața lor personală. Să
COMUNICARE ŞI CONFLICT ÎN MEDIUL EDUCAŢIONAL by CARMEN ZELINSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/708_a_1150]
-
dinamice ale interacțiunii dintre personalitate și mediu sunt: (a) interacțiunea reactivă indivizii diferiți, expuși aceluiași mediu, îl experimentează, îl interpretează și reacționează la acest mediu în maniere diferite;(b) interacțiunea evocativă personalitatea individului evocă răspunsuri distincte din partea celorlalți; c) interacțiunea proactivă indivizii selectează sau creează medii proprii. Pe măsură ce copilul crește, influența interacțiunii proactive devine din ce în ce mai importantă. Studiile gemelare au pus în evidență o serie de aspecte încă neexplicate în totalitate; diferențele dintre asemănările gemenilor identici și cele ale gemenilor fraternali sunt
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
diferiți, expuși aceluiași mediu, îl experimentează, îl interpretează și reacționează la acest mediu în maniere diferite;(b) interacțiunea evocativă personalitatea individului evocă răspunsuri distincte din partea celorlalți; c) interacțiunea proactivă indivizii selectează sau creează medii proprii. Pe măsură ce copilul crește, influența interacțiunii proactive devine din ce în ce mai importantă. Studiile gemelare au pus în evidență o serie de aspecte încă neexplicate în totalitate; diferențele dintre asemănările gemenilor identici și cele ale gemenilor fraternali sunt prea accentuate pentru a putea fi explicate doar prin metodele genetice; gemenii
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
seamănă la fel de mult între ei ca și cei crescuți împreună; gemenii fratemali și frații obișnuiți devin din ce în ce mai diferiți cu trecerea timpului, chiar dacă sunt crescuți împreună. Aceste aspecte se pot datora, parțial, celor trei tipuri de interacțiuni personalitate-mediu (reactivă, evocativă și proactivă). Adolescența: construirea identității Sarcina majoră a adolescenței este dobândirea unei identități unice și găsirea unui răspuns la întrebarea „Cine sunt eu?". Statusul de identitate al unui tânăr într-un domeniu particular (de exemplu, religie, profesie, atitudini politice) poate fi clasificat
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
de sine, satisfacția personală). Factorii genetici, ca și cei legați de interacțiunea genotip-mediu contribuie la continuitatea caracteristicilor intelectuale și de personalitate, de-a lungul timpului. Cele trei procese caracteristice interacțiunii personalitate-mediu influențează continuitatea personalității. De exemplu, continuitatea produsă de interacțiunea proactivă intervine atunci când ne alegem prieteni și parteneri de viață compatibili cu personalitatea noastră; aceștia, la rândul lor, ne întăresc și ne susțin personalitatea. Unul din studiile în domeniu a arătat că personalitatea soților asemănători se modifică mai puțin, de-a
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
în funcție de aplicarea sa la nivel subsectorial: intelligence agroalimentar (agrointelligence), intelligence financiar, juridic, cultural, sportiv, emoțional, geo-economic etc. Termenul de intelligence economic (IE) poate fi interpretat ca pe un management informațional al companiilor și entităților private sau ca pe o abordare proactivă a mediului extern, dar și ca pe un suport decizional. De asemenea, IE poate genera și o politică publică, implementată pentru a contribui la creșterea competitivității la nivel organizațional și teritorial, având ca rezultat păstrarea și crearea de noi locuri
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
statelor în mediul de afaceri) sau prin integrarea celor trei dimensiuni: soft power, smart power și public diplomacy. Etica se traduce printr-un teren caracterizat de atacuri la imagine și manipulare, având la bază reguli de conformitate ce se anticipează proactiv. Deși influența devine un instrument util în gestionarea riscurilor, totuși ea poate fi utilizată și de organizații criminale sau actori rău-intenționați, ceea ce s-ar putea elimina prin contrainfluență (contrainformații) și printr-o gestionare eficientă a rețelelor de influență. 1.7
Agrointelligence. Securitatea agroalimentară - o nouă paradigmă a globalizării by Steluța Mădălina Pătrășescu Neacșu () [Corola-publishinghouse/Science/84938_a_85723]
-
consecințe extrem de nefavorabile asupra procesului de dezvoltare și maturizare psihocomportamentală a copilului. In ceea ce privește bătaia, cei mai aderenți “teoreticieni” susțin că această metodă are o dublă valoare: retroactivă- durere fizică și morală resimțită pentru o cnduita greșită- și proactivă, adică inhibarea pentru viitor a unor asemenea acte comportamentale. Violență manifestată În cadrul familiei și, mai ales, asupra copiilor a atras mai de mult atenția specialiștilor care, la rândul lor, au Încercat să evidențieze structurile de personalitate specifice celor ce maltratează
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
sisteme: setul instituțiilor sociale(selectează creațiile);domeniul cultural stabil (conservă și transmite valorileă; individul (care produce schimbările) Între creație și mediul cultural de refernță există o legătură indisolubilă, deoarece câmpurile pot afecta credibilitatea produselor creative:câmpurile pot fi reactive și proactive;câmpurile pot fi filtre largi sau restrictive de promovare a produselor creative; - câmpurile culturale specifice stimulează noutatea dacă sunt interconectate la restul câmpurilor culturale și la câmpul social în general. H. Gardner abordează creativitatea dintr-o perspectivă holistă stabilind patru
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
punct de plecare trei dintre structurile organizatorice stabilite de Mintzberg (autocrația, birocrația, meritocrația), au identificat caracteristicile generale ale proceselor decizionale, mai ales cursul ipotetic al acestora. Astfel, în structurile simple (autocratice) caracterizate prin centralizare, cursul ipotetic al procesului decizional este proactiv, rațional, centrat pe „scopuri pozitive”, fluid, total coerent; în structurile birocratice (birocrația mașinii) caracterizate printr-un grad mare de formalizare, acesta este orientat spre problemă, standardizat, progresiv (adică orientat spre dezvoltare, progres), extrem de analitic și detaliat; cât privește structurile meritocratice
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
De asemenea, recurg la o hartă a realității sau la o structură cognitivă personală care îi ajută să filtreze, să selecteze obiectele din realitate și să-și legifereze propriul mediu intern. Un manager reactiv ia o decizie diferită în comparație cu unul proactiv, acesta din urmă fiind mai deschis la dezvoltări, pe care le urmează și le influențează acolo unde poate. În al doilea rând, factorii ce caracterizează munca managerilor influențează modul în care aceștia identifică șansele și riscurile. De pildă, când riscurile
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de calitate totală. Cum poate fi obținută calitatea totală sau cum poate fi ceva mai bun de 100%? Kinlaw (1992) soluționează această problemă propunând un continuum al îmbunătățirii permanente, la un pol aflându-se strategia reactivă, iar la celălalt, strategia proactivă. Într-un caz este vorba despre reacția la un produs nou-creat, iar în celălalt, despre crearea unui produs nou. Îmbunătățirea calității poate avea loc în cadrul fiecărui stadiu în parte, dar și între stadii (vezi fig. 14.3, apud Johns, 1998
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
slujbei); intervenția de reabilitare (întoarcerea/revenirea/reintegrarea la/în fosta slujbă). Combinând nivelurile strategiilor manageriale cu tipurile de intervenție managerială, autorii obțin o matrice extrem de sugestivă. Oarecum asemănător procedează și alți autori care desprind trei niveluri de intervenție organizaționale: primar (proactiv și preventiv, având scopul de a reduce numărul sau intensitatea agenților stresori), secundar (oscilează între proactiv și reactiv și are scopul de a modifica răspunsurile indivizilor la stresori), terțiar (bazat pe tratament și reabilitare cu scopul de a minimiza consecințele
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tipurile de intervenție managerială, autorii obțin o matrice extrem de sugestivă. Oarecum asemănător procedează și alți autori care desprind trei niveluri de intervenție organizaționale: primar (proactiv și preventiv, având scopul de a reduce numărul sau intensitatea agenților stresori), secundar (oscilează între proactiv și reactiv și are scopul de a modifica răspunsurile indivizilor la stresori), terțiar (bazat pe tratament și reabilitare cu scopul de a minimiza consecințele stresorilor și a contribui la starea de bine a individului) (vezi Cooper, Dewe, O’Driscoll, 2001
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
acest context, cercetările au arătat că în burnout, strategiile de coping centrate pe probleme sunt preferabile celor centrate pe evitare, primele conducând la scăderea epuizării emoționale, pe când celelalte, la adâncirea acesteia. De asemenea, s-a demonstrat că strategiile de coping proactive folosite în burnout sunt mai eficiente decât cele reactive (Greenglass, 2001). Cele trei puncte de vedere nu sunt exclusive. Dacă ar fi le apreciem din punctul de vedere al „productivității” lor, am putea spune că ele sunt „inegal productive”, puterea
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
a depresiei. 3. Nu este absolut obligatoriu ca evenimentele stresante/traumatice/asociate stărilor depresive, ca tulburările psihice să se manifeste un timp îndelungat și mai ales cu urmări negative; dacă individul își reconstruiește resursele, dacă el acționează într-o manieră proactivă, el poate să anticipeze burnout-ul și posibilele pierderi cauzate de acest fenomen (de exemplu, crescând încrederea în sine și sentimentul de autoeficacitate, el poate preîntâmpina apariția depersonalizării); Alți autori (vezi, de exemplu, Ito și Brotheridge, 2003), încercând să surprindă relația
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
1988), Phases of Burnout: Developments in Concepts and Applications, Praeger, New York. Goupil, G., Seyle, H. (1991), Înțelepciunea stresului, Editura Coresi, București. GREENBERG, J., BARON, R.A. (1993), Behavior in Organizations, ed. a IV-a, Allyn and Bacon, Boston. GREENGLASS, E.R. (2001), „Proactive coping, work stress and burnout”, The Journal of the International Stress Management Associations, 13, pp 5-8. HANDY, J.A. (1988), „Theoretical and Methodological Problems within Occupational Stress and Burnout Research”, Human Relations, 41 (5), pp. 351-369. HELLRIEGEL, D., SLOCUM, J.
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]