742 matches
-
mai întreb de ce ai stricat casa care ai facut-o cu mama? Cât trăiai, te ținea, nu se dărâma și cui îi trebuia alta să-și fi făcut mai departe, dar ți-am mai spus, i-a fost frică la proasta aia cu care ai trăit, că dacă mori o strângem de gât. Dacă știam că te prostește chiar așa, o strângeam eu de atunci de când am fost pe acasă cu nevastă-mea dar n-am vrut să mă fac de
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vreau să spun, dar efectul era sigur. Copilul chiar se miorlăia la mamă-sa după câțiva leuți. De obicei căpătă sudalme și ciufuleli. Atunci, dacă se Întâmpla să fie acasă, apărea măreț, blând apărător al odraslei, Tatăl: „Ce-ai, fă proasto, de bați copilul pentru un leu. Ia uite a dracu’ zgârcită!”. Apoi Își lua plodul de mânuță: „Ia hai tu cu tata!”. Tatapopii punea copilului o lingură de Înghețată În cornet și bărbatului Îi turna țuică Într-un țoi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rișca și barbutul pe bani le-a Început prin clasa a cincea. Când a intrat la liceu, a pus ochii pe nimeni alta decât pe una dintre fiicele directorului de acolo. Era frumos, știa să glumească și să se poarte. Proasta i-a căzut la așternut, a ieșit totul la iveală În comuna În care se afla liceul și directorul turbase. A pus niște hăndrălăi din clasele mari să-l deznoade În bătaie, ceea ce ăia s-au și grăbit să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plăcere; lingura mare strică gura, dar drege fața etc. La întrebarea de când ține (începe) istoria noastră? Un răspuns sarcastic, pe măsură: „De la Burebista până la prostu’ ista, că avea țara un fel de baci tâmp care abia își purta șapca și proasta prin lume”. Nu-i puțin lucru pentru un primar să conducă o comună mare, cu mult popor, cu biruri grele și drumuri stricate, cu promisiuni de tot felul până la alegeri (cât de actuală e situația!). Pe vremea aceea nu erau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
care dintr-o ură stârnită, doar de imensa lor prostie generată de lupta dintre cei doi neuroni din capul lor, cred că sunt acum liberi (puah! Ce prostie!), trăiesc într-o societate ideală și au hotărât așa deodată, exact ca proasta satului, că sunt anticomuniști. Pe acești derbedei sociali, se bazează unii de alde Băsescu, de-și bate joc de o țară întreagă de parcă ar fi propria lui feudă. Oricum, sper ca într-o zi coșmarul acesta să se termine iar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
cărate cu roaba în România, pentru a fi reparate. S-a stabilit că trebuie să le reparăm noi, cu propriile forțe, dar numai după ce le plătim mai scump, decât pe cele noi, europene. Și atunci, oare de ce mai stăm ca proasta-n capul satului și ne mirăm, că primim din toate părțile șuturi curat, europene în fundul nostru pretins, poate pe bună dreptate, european. Tragem din greu consecințele acelei axe BucureștiLondra-Washington, care i-a întrat așa de adânc în fund lui Băsescu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
multă lume din țara acesta, care trage din ce în ce mai greu la carul cu roți pătrate a prețurilor, ci faptul că în loc să se ocupe de treburile Băncii așa cum i-ar sta bine unui supercontabil de calibrul său, el s-a proțăpit ca proasta în capul târgului și s-a pus pe fixat prețuri la ouă (!!!), chibrituri, combustibili și alte chestii din acestea, pe care țața Ileana lăptăreasa le chitește mult mai bine, fiindcă de atâta mers la piață și înapoi, uneori cu marfa
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
chiar așa. Nu pot să neg de fel, gradul uneori nepermis de ridicat al tâmpeniei, afișate la rang de principiu, dar poate că dacă aceasta ar fi totul nu ar fi prea mare necazul acestei țări, fiindcă așa după cum orice proastă își are deșteptăciunea ei, potrivit celor spuse de Cehov, și orice tâmpit ar trebui să aibă demnitatea sa, fiindcă poate măcar a prins la timp de veste că face parte din specia umană care este neîndoielnic regele, sau regina (alegeți
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în hăul fără fund al crizei mondiale, România n-a înțeles nimic, nici din recesiunea Occidentului și nici din alte chestii, care cer un pic de logică, logica celui care este stăpân pe destinul său. Încă năucă și căscând ca proasta, trezită la miez de noapte, s-a trezit iar fără conștiință de sine, ca și în alte dăți când au apărut chestii din acelea, care presupun croirea unui drum propriu, cu gândul la țara ta și la poporul tău. Cu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
anume mă deranja atât de tare la el. Aparent, nimeni nu putea. ― Nu știu, Alisia...mai bine te mai gândești. Conversația nu a dus În final nicăieri, spre dezamăgirea mea. Eliza mi-a zis cu alte cuvinte că eram o proastă dacă mă despărțeam de Victor și În aparență așa era. Dar ideea era să fiu fericită. Așa că am hotărât pe loc să mă despart de el cât mai repede posibil. Ar fi fost patetic să i-o spun la telefon
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
tras-o. De două ori, a adăugat. Părea distrusă. N-ar fi trebuit. îmi vine să mă sinucid. Cum am putut să fac așa ceva? După ce m-a bătut... —Te-a bătut? Nu-mi venea să-mi cred urechilor. —La Butlin, proasto, nu azi noapte! în timp ce mă pregăteam de plecare, Luke mi-a cerut numărul de telefon. Fără să scot o vorbă, am rupt o pagină din agendă, mi-am scris cu grijă numărul de telefon pe ea, după care, spre uimirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Poate că mințea, dar eram mai mult decât dispusă ca, până la proba contrarie, să-l cred. — Ce facem? am întrebat eu regăsindu-mi buna dispoziție. Nu știu. Tu ce vrei să facem? Habar n-am, am răspuns eu râzând ca proasta. Tu ce vrei să facem? Ce-aș vrea eu să fac ar fi să cumpăr un sfert de Red Leb, pe care să-l fumez în mai puțin de-o oră, să te duc acasă și să te fut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
rămâne? Presupun că nici nu te-ai gândit la ei. Probabil că uimirea mi se citea limpede pe chip, fiindcă mama a început să țipe. Nici măcar n-ai știut, așa-i? Păi, cât de idioată poți să fii? Ești o proastă egoistă care niciodată nu face nimic bun! Fața mamei devenise de un roșu pământiu. Abia mai respira. Eu înghețasem de groază. — Pun pariu că nu știi nici că prima dată când a fost la Cloisters l-au dat afară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am eliberat din noianul de idei preconcepute despre propria mea persoană. Era ca și cum m-aș fi lepădat de niște legături de sârmă ghimpată. Ce zi minunată a fost aceea în care am înțeles că nu trebuia să mă consider o proastă doar pentru că aveam o soră foarte deșteaptă. Perspectiva asupra trecutului mi s-a schimbat și ea, pe măsură ce consilierul mi-a demistificat tot felul de situații din copilărie. La fel cum făcuse și Josephine când îmi atrăsese atenția că nu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a cerut ea să afle. Încă ținea în mână punga de hârtie mototolită. — De ce plângi, Claire? Ce se întâmplă? M-am uitat la Randall ca să văd dacă voia să fiu eu cea care să-I dea lui Lucille vestea cea proastă. El și-a pus palma pe brațul meu. — Mamă, eu și Claire ne-am decis să anulăm nunta. Lucille a rămas cu gura căscată. — Cum?! Cum?! Sigur că vă căsătoriți! Organistul a început deja să-și facă încălzirea. Asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
are importanță. N-are importanță. Nimic n-are importanță. Doar tu și cu mine și... — Ba are al dracului de multă importanță! mârâi Wilt. Nevastă-mea zice că o am mică. O să-i arăt eu cât de curând curviștinei ăleia proaste cine o are mică! O să-i arăt eu... — Arată-mi mie, Henry dragule! Mie arată-mi! Mie-mi place să fie mici. Mi-o freacă bine până-mi vine. Nu-i adevărat, bombăni Wilt. — Dovedește-mi-o, iubitule, spuse Sally
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
te lipește la loc... și domnișorul Anatol ar privi lung băbuța Jeny, să nu-i uite ochii negri, mult ieșiți din orbite, obrazul palid, buhăit, mâinile butucănoase, tremurând tot timpul, ca scuturate de friguri. Hai, coană Basedow, nu râde ca proasta, hai să cântăm doina aia, să-ți punem sufletul la loc. Nu pune mâna la gură când râzi, madam Parkinson, nu te mai rușina când râzi, nu-i de dinți, las’ că știu eu, știrbă știrbă, da’ nu de asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
De ce nu scot ăștia puțica la vedere, să-i recunoaștem, o întreb pe leșinată. Vai, tovarășe Toma, cum vorbiți tov Toma? Doar știți, la noi, sexualitatea este atât de, atât de... Nu de sexualitate e vorba, madam, nu fă pe proasta. Mâncărimea din pantalonii și de sub fustele Patriei știm noi cum clocotește, nu despre asta e vorba. De ce se ascund, asta întreb. Că doar mata știi, de la fața locului. Ei, tovarășul Toma... Marcel spune că asimilarea... nu erau acceptați nici așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Comprendo? Am venit să-l văd pe tata și vreau să-l văd acum, imediat! Nu cred că e aici, a zis Tom, schimbând brusc tactica. Nu e pe dracu’. Pușcăriașul ăla locuiește în apartamentul de la etaj. Mă iei de proastă? Flora și-a trecut degetele prin părul ud, stropind cu apă un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
glumeață devenise o pacoste în toată regula. Uși trântite; solicitări politicoase întâmpinate cu o batjocură acră; țipete răzvrătite care răsunau de la etajul al doilea; mormăieli preschimbate în bosumflări, bosumflări evoluând în adevărate furtuni, furtuni înecate în lacrimi; formule precum „nu“, „proasto“, „taci din gură“ și „vezi-ți de treaba ta“ au devenit parte a discursului zilnic. Față de tot restul lumii, comportamentul lui Lucy era neschimbat. Doar mama ei era supusă acestor asalturi care, odată cu trecerea timpului, deveneau din ce în ce mai hotărâte. Oricât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
De fapt, arată groaznic. — Deci, zic așezându-mă pe marginea patului ei. Ce te face să crezi că Donald te înșală? — Păi nu sunt sută la sută sigură. Se apleacă în pat. —Dar am îndoielile mele. Da? fac eu pe proasta. — Da. Deci aseară îl trăgeam de limbă pe Mike, să văd dacă pot să obțin niște informații de la el. Aha. Începe să se lege totul. Deci, până la urmă, Amy nu încerca să se culce cu Mike aseară. Ce ușurare! Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
la ea, colorându-se ușor. Zău, Lissy, câteodată ești complet imatură. Oricum, nu-mi doresc absolut deloc un inel cu piatră prețioasă pe deget, răspund eu. Jemima Își ridică sprâncenele perfect arcuite, În semn de „vai de capul tău, ce proastă ești“ și-și ia geanta. — A, adaugă brusc, cu ochii mijiți. Mi-ați luat cumva vreuna dintre voi puloverul Joseph ? Urmează un scurt moment de tăcere. — Nu, zic nevinovată. — Habar n-am nici măcar cum arată, spune Lissy, ridicând din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
gest scurt de la revedere și pleacă, urmat de Sven și de conducerea companiei, Într-o tăcere absolută. Abia după ce a ieșit, izbucnește un vacarm de nedescris. Mă prăbușesc ușurată. Slavă Cerului. Slavă Cerului. Sincer acum, nu pot să cred ce proastă pot să fiu. Să-mi Închipui, chiar și pentru o fracțiune de secundă, că Jack Harper n-are altceva mai bun de făcut decât să-și Încarce memoria cu prostiile mele. Darmite să-l intereseze vreun gram ! Auzi, să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
condescendent, bunicul tău nu prea e În segmentul de public țintă care ne interesează pe noi ! — În afara cazului În care n-a Început de foarte tânăr, se bagă și Artemis În propoziție. Mă fac ca sfecla și mă simt ditamai proasta, motiv pentru care mă fac că am treabă să aranjez plicuțele de ceai. Sinceră să fiu, vorbele lui Connor m-au cam durut. De ce a trebuit să spună asta ? Știu că ține la chestia asta cu profesionalismul și toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să ne Întâlnim și să nu-ți bați joc de mine și de cariera mea. Tot timpul nu știi altceva decât să te lauzi ce mare și tare ești, făcând tot ce poți ca să mă faci să mă simt o proastă insignifiantă ! Foarte bine. Ai câștigat, Kerry ! Tu ești vedeta, iar eu sunt o nimeni. Tu ești succesul, iar eu sunt eșecul. Un singur lucru te rog : nu mai pretinde că ești cea mai bună prietenă a mea, OK ? Fiindcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]