1,301 matches
-
Tatăl ei era drept ca o stană acum. Toată lumea știa că vorbele pe care urma să le rostească erau hotărâtoare. Îi amintea vag lui Fran de una dintre acele statui ale lui Ramses al II-lea pe cale să dea o proclamație, dar oare zâmbise vreodată vreunul din faraoni? — Știu ce mă așteaptă. Sunt conștient că starea mea se va agrava. Foarte mult, probabil. Dar nu vreau să vând ziarul. Dacă e neapărat nevoie să mă internezi undeva, găsește un loc mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-ului sovietic. În 1917 apar două „școli” poloneze, ambele tributare futurismului: Katarinka („Orga barbariei”), întemeiată în 1917 la Cracovia de către Bruno Jasienski, Stanislaw Mlodojenic și Titus Czyzewski, este afină artiștilor formiști; liderul ei, Jasienski, lansează în 1921 o serie de proclamații incendiare, precum „Manifest către poporul polonez despre «futurizarea» imediată a vieții“ și „Manifest asupra poeziei futuriste“, în care pledează pentru o artă simultaneistă și alogică, pentru distrugerea ortografiei și a sintaxei, dar și pentru constituirea unui partid futurist gigant, glorificînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de Tzara și „Balada spînzuratului“, respectiv prozopoemul „Stan Gurău“ de Ion Vinea („La marginea orașului“ e șocant de asemănătoare, tematic, cu „Balada spînzuratului“, ambele - scrise în 1915). Atît Vinea, cît și Tzara improvizează deconstructiv despre „Hamlet” și „Ofelia” („Hamlet“, respectiv „Proclamație“, fără a mai aminti prozele), despre iubiri și destine de femei provinciale, despre înserări autumnale și vacanțe etc. În poemele din 1913-1915 ale lui Vinea, impusurile iconoclaste sînt însă cenzurate de o melancolie retractilă, proiectate - nostalgic - în trecut, în amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în fața unui lapsus calami. Singurele referințe la avangarda sîrbă au în vedere gruparea și revista Zenit, prezentată pentru prima oară în numărul 49 al Contimporanului: „no. 26-33 (octombre). O reproducere din pictorul sîrb Lozovick (New York), poezie „MOTS DANS L’ÉSPACE“, proclamație de Liubomir Mitzici, o traducere din poetul italian Vasari”. Catalogul expoziției internaționale a revistei lui Vinea și Iancu indică: LA SERBIE par Jo-Kleck le Zenitiste expose des tableaux faits en applications de papier-couleurs des compositions d’une éxtreme vitalité caracteristique
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
însă nici o influență asupra teatrului românesc interbelic... Lipsa unei mari tradiții scenice - ca în Italia și Franța - și precaritatea mijloacelor tehnice nu sînt, desigur, singurele explicații. Există în schimb o „teatralitate” vădită în literatura avangardei noastre interbelice, cu deosebire în proclamații și manifeste: stilul retoric, exclamativ, maximalist-bombastic al futurismului se combină adesea cu (auto)deriziunea relativistă și bufă a dadaismului. Considerații pătrunzătoare pe această linie găsim la Ion Pop în capitolul „Literatura manifestelor” din volumul Avangardismul poetic românesc, Editura pentru Literatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În descendența romantică a „cultului personajului” trecut prin extravaganța esteticii dandy, manifestele avangardiste vădesc o „conștiință a jocului” și apelează la o „gestică de comedie, uneori elegant-rostandiană, alteori burlescă”. Cu măști de clovn pe texte, autorii joacă de fapt comedia „proclamației către popor”, parodiind stilul zgomotos al reclamei comerciale sau de circ. Însă nu numai manifestele sînt „teatralizante”, ci, la limită, întreaga noastră producție radical-avangardistă din anii ’20: revista 75 HP, ca și unele numere speciale din revistele unu și Alge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
sau fiul meu. Dacă noi nu vom avea un prunc, fiul Galiei va fi viitorul rege, și eu mă oblig să-l ocrotesc ca pe propriul fiu. Eu voi fi regină cât voi trăi, ceea ce o să trebuiască să devină o proclamație publică a tronului. Dacă vei muri înaintea mea, eu voi fi regină și după moartea ta. Rotari a azvârlit cât acolo un vas cu jăratic, stârnind un zgomot înfundat și o volbură de scântei pe marmura podelei. Încremenisem. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a rămas. În Drumul Taberei, numit astfel precum se știe pentru că în vremurile de demult aici se adunau cu puști, cu săbii, cu mustățile lor răsucite militarii care fie făceau instrucție fie se pregăteau să dea buzna în București după proclamația de la Islaz, soarele apune cu totul altfel decât în Pajura sau în Titan. De ce? Simplu. Cartierul este extremitatea vestică a capitalei iar majoritatea blocurilor din el au o perfectă orientare E-V. Iar aici este chiar capătul lumii, unde, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
umană, și să apere și să garanteze acele particularități care fac din orice creatură un «unicum» în istoria lumii. Însă ea s-a diminuat treptat până a dispărut cu totul și s-a camuflat în diferite categorii filosofice sau diferite proclamații politice, inspirate de mituri revoluționare sau ideologii seculare. În măsura în care fundamentul ființei și al vieții a fost individualizat și primit în Dumnezeu, ca în Celălalt personal care dă existență fiecărui om, după o perspectivă teocentrică a realității, persoana este considerată ca
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
deveniră mici bălți pline cu sânge, și, gata!, minunea se realizase. Sandu T. Leagă făcu un normal și profund control asupra calității execuției. Da. Totul fusese realizat cu o perfecțiune de maestru. Nici unul nu mai mișca. După care, dădu o proclamație, și, mai departe, dorea, fiecărui izbăvit de păcatele de până acum, o viață lungă, liberă, prosperă, și așa mai departe. Puse punct. Duse romanul unui alt Sandu, un Sandu T. Bogatul, căruia, i-l prezentă, așa, după cum se Înțeleseseră anterior
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
motivul l-ar fi constituit evitarea unui război civil care ar fi creat pretextul unor intervenții militare străine. Tot pe 20 decembrie se formează primul comitet revoluționar (Frontul Democratic Român), care va redacta și o platformă, o declarație-program sau o proclamație având ca scop democratizarea României (au existat două variante ale declarației-program, una radicală și concentrată, citită la prefectură în 20 decembrie, și alta mai moderată, elaborată în noaptea de 20 spre 21 decembrie și prezentată mulțimii din balconul Operei). Între
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
României (au existat două variante ale declarației-program, una radicală și concentrată, citită la prefectură în 20 decembrie, și alta mai moderată, elaborată în noaptea de 20 spre 21 decembrie și prezentată mulțimii din balconul Operei). Între punctele esențiale ale acestei proclamații amintesc câteva: organizarea de alegeri libere; libertatea cuvântului, presei, radioului, televiziunii; integrarea României în rândul statelor care garantează și respectă drepturile fundamentale ale omului; eliberarea tuturor deținuților politici; reforma economică; reforma în agricultură; reforma învățământului; libertatea tuturor cultelor religioase; satisfacerea
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ceea ce s-a și întâmplat. De aceea, este indiscutabil faptul că Frontul Democratic Român a fost primul organ democratic de conducere a țării, și nu doar a Timișoarei, înainte de crearea Frontului Salvării Naționale la București; de asemenea, este indiscutabil că proclamația sau declarația-program a FDR a constituit un document oficial, cu puncte nodale privind răsturnarea dictaturii și democratizarea țării, alcătuind un fel de primă „Constituție” simbolică a țării încă dinainte de căderea comunismului. De aceea, încorporarea Frontului Democratic Român în Frontul Salvării
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
în zilele de 18-19-20 decembrie a devenit revoluție, momentul-cheie reprezentându-l ziua de 20 decembrie, când populația orașului a ieșit majoritar în stradă și s-a constituit Frontul Democratic Român, ca organism politic anticeaușist și anticomunist, care a redactat o proclamație către țară, ce va fi citită în 21 decembrie. Un alt lider timișorean, Claudiu Iordache (îl amintesc aici doar pentru ipostaza sa revoluționară, întrucât Iordache a fost și vicepreședintele Frontului Salvării Naționale, făcând parte dintre oamenii din interiorul noii Puteri
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
1997). Costinaș nu etapizează revoluția, întrucât nu dorește să o invalideze, dar sugerează că după sau din 22 decembrie 1989 a început altceva; ziaristul nu indică dacă până la 22 decembrie revoluția era încheiată sau nu. George Șerban (eminența cenușie a „Proclamației de la Timișoara”) afirmă că Timișoara a fost esențială pentru revolta incendiară de stradă din decembrie 1989, care a declanșat mișcarea de opoziție în toată țara (chiar dacă revolta-revoluție a fost urmată de o restaurație). El introduce însă o nuanță esențială în
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de o restaurație). El introduce însă o nuanță esențială în definirea revoluției, și anume vorbește despre o revoluție spirituală ulterioară (dependentă de revoluția de stradă din decembrie 1989), care a început abia în primăvara anului 1990, prin redactarea și răspândirea „Proclamației de la Timișoara”, considerată a fi documentul (întârziat doar temporal) spiritual, moral și ideologic al revoluției din decembrie 1989 (Milin, 1997)! Astfel, „Proclamația de la Timișoara” este văzută ca document etic (și politic) al revoluției din decembrie 1989, cu scopul de a
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
revoluția de stradă din decembrie 1989), care a început abia în primăvara anului 1990, prin redactarea și răspândirea „Proclamației de la Timișoara”, considerată a fi documentul (întârziat doar temporal) spiritual, moral și ideologic al revoluției din decembrie 1989 (Milin, 1997)! Astfel, „Proclamația de la Timișoara” este văzută ca document etic (și politic) al revoluției din decembrie 1989, cu scopul de a reconstitui, pentru români, sensul revoluției. Într-o culegere de texte despre Timișoara (Timișoara 16-22 decembrie 1989, 1990), Adrian Dinu Rachieru discută revoluția
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
i se fi opus lui Ceaușescu; nu a semnat nici o scrisoare de protest dintre cele trimise în Occident și citite la posturile de radio occidentale; în Marele șoc..., Iliescu afirmă că, în martie 1989, ar fi redactat un fel de proclamație către țară pe care a încercat să o transmită în străinătate, către „Europa Liberă”, cu ajutorul lui Virgil Măgureanu, dar încercarea a eșuat, iar textul s-a pierdut. Ion Iliescu a fost un conspiraționist silențios, cenușiu, temător-prudent, în cadrul întâlnirilor conjurației cu
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
prevent the dissolution of the country and a rebirth of India. I. Frământarile din zonă și constituirea statului pakistan 1. Pakistanul, stat independent, a apărut pe mapamond la 14 august 1947, când acesta și-a declarat independența, ca urmare a Proclamației Indiei (India Act), în anul 1935, prin care Marea Britanie propunea transformarea Imperiului Indian într-o federație de state și provincii locale, autonome ale Indiei Britanice. Ghandi și Partidul Congresului, pe care acesta îl condusese, cereau independența deplină a Indiei. Neințelegerile
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
al economiei divine care este Învierea Domnului. Am putea spune că Învierea este singurul eveniment în urma căruia apostolii l-au recunoscut definitiv pe Învățătorul lor ca pe Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul întrupat al Tatălui. Marcată de această Revelație pascală, proclamația (kerygma) apostolică s-a agregat prin efortul de reconstituire a datelor existente despre faptele și cuvintele lui Iisus. Reconstituirea avea să țină cont de tot ceea ce Legea, Profeții și Psalmii anticipaseră, „în ghicitură”. Crucea și Învierea lui Hristos formează așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
18,4). Primii apologeți au privit cu atenție, simpatie și discernământ tezaurul cultural al altor popoare, au contemplat natura sau creația umană din aceeași dorință de a descoperi sensul și raționalitatea transfigurată a Cuvântului divin. Pentru că sunt ordonate pe axul proclamației pascale, trecute prin Cruce și purificate în lumina unificatoare a Învierii, aceste fărâme de sens subaltern nu-și pierd rostul cârmuitor. Pentru ochiul curățit al minții răstignite pe Crucea lui Hristos, toate aceste „jocuri secunde” ale creației lumii pot și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
atestă permanenta prezență a Cuvântului printre ucenici, care nu obosesc să aștepte a doua Sa venire. Cu alte cuvinte, revelația Cuvântului veșnic al Tatălui nu poate fi epuizată de o simplă biografie a lui Iisus din Nazaret. Ceea ce reprezintă nucleul proclamației Bisericii nu este un singur aspect al economiei mântuirii noastre în Hristos, ci totalitatea acestei taine. Astfel, Hristos ne apare ca „Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Is. 9,5) pantokrator, Domn al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Israel la slujire. Pe scurt, Biserica a văzut în recunoașterea lui Hristos „după Scripturi” (1Cor. 15,3-4) presupoziția teologică fundamentală a Ortodoxiei 1. Înainte de a discuta implicațiile teologice ale acestei mărturisiri centrale a Bisericii, trebuie să urmărim procesul transformării acestei proclamații apostolice dintr-un act de oralitate într-un document scriptic, astăzi disponibil în forma textului canonic al Noului Testament? Ce anume presupune și înseamnă credința în Hristos Cel „după Scripturi”? Cum s-a putut ca recunoașterea fericită a apostolului Toma
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mai ales un mod de a fi. „Oricine face rele urăște Lumina și nu vine la Lumină.” (In. 3,20) Respingerea Revelației nu începe niciodată prin obiecții la adresa unui set de propoziții considerate „absurde”, ci de la sesizarea unei contradicții între proclamația publică a Evangheliei și felul de a fi al creștinilor mărturisitori. Criteriile teologice ale mărturisirii creștine sunt atât de exigente, încât ele cer martiriul ca probă finală. Când moartea pentru Hristos ajunge să fie „un câștig” (Flp. 1,21), viața
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pe care Biserica universală, împotriva idealului monist al gnozei lui Marcion, le-a menținut în scandaloasa lor pluralitate. Evanghelia după Ioan se termină cu mărturisirea lui Toma în fața Celui înviat: „Domnul meu și Dumnezeul meu” (In. 20,28). Prin urmare, proclamația apostolică a lui Hristos nu evocă o fatalitate, nici nu constată un simplu „accident” istoric. Nu că Hristos a pătimit sub Ponțiu Pilat contează în kerygma Bisericii, ci faptul că moartea și învierea Domnului s-au făcut „pentru noi oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]