932 matches
-
inferioară (plantară). "Fața anterioară a capului talusului" prezintă o față convexă, ovală și netedă numită fața articulară naviculară care se articulează cu fața articulară posterioară a osului navicular. "Fața inferioară (plantară) a capului talusului" prezintă 3 fetișoare articulare, separate prin proeminențe netede: fața articulară calcaneană anterioară, fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar și fața articulară a părții calcaneonaviculare a ligamentului bifurcat. "Colul talusului" ("Collum tali") sau "colul astragalului", "colierul astragalian Farabeuf" este segmentul îngustat, înclinat medial, care unește capul talusului și
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
laterală continuă convexitatea feței trohleare. În timpul flexiunii dorsale, această fațetă va stabili un contact cu capătul inferior al epifizei distale a tibiei dar nu cu marginea sa anterioară. "Fața anterioară a talusului" prezintă "capul talusului" ("Caput tali"). Capul este o proeminență ovală, cu axul mare transversal. El prezintă o fața articulară naviculară. În jos capul se continuă lateral cu fața articulară calcaneană anterioară pentru calcaneu, iar medial cu fața articulară a ligamentului calcaneonavicular plantar, aceste 2 fețe articulare se află pe
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
colului talusului care măsoară doar 10 mm în înălțime. Ea este mai lată decât fața superioară a colului talusului și este destul de înfundată în raport cu planul feței maleolare laterale. Fața laterală a colului prezintă o ușoară concavitate și are aspectul unei proeminențe cu vârful rotunjit, orientată anteromedial, ce se întinde de la colțul anterolateral al trohleei și de la marginea anterioară a feței maleolare laterale și cea a procesului lateral până la fața articulară naviculară a capului talusului. Pe fața laterală a colului se află
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
cerc care măsoară 106° ± 13. Suprafața feței maleolare laterale este concavă în direcție verticală și ușor convexă transversal (dinainte înapoi); convexitatea este mai pronunțată în porțiunea apicală. Rareori, o concavitate înlocuiește convexitatea în această porțiune. Concavitatea verticală este determinată de proeminența laterală a procesului lateral al talusului. Unghiul acestei proeminențe este în medie de 32°, maxim 55° și minim 15°. Fața maleolară laterală corespunde cu fața medială articulară a maleolei laterale a fibulei ("Facies articularis malleoli lateralis fibulae"), cu care se
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
este concavă în direcție verticală și ușor convexă transversal (dinainte înapoi); convexitatea este mai pronunțată în porțiunea apicală. Rareori, o concavitate înlocuiește convexitatea în această porțiune. Concavitatea verticală este determinată de proeminența laterală a procesului lateral al talusului. Unghiul acestei proeminențe este în medie de 32°, maxim 55° și minim 15°. Fața maleolară laterală corespunde cu fața medială articulară a maleolei laterale a fibulei ("Facies articularis malleoli lateralis fibulae"), cu care se articulează în cadrul articulației talocrurale ("Articulatio talocruralis"), și primește o
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
medială articulară a maleolei laterale a fibulei ("Facies articularis malleoli lateralis fibulae"), cu care se articulează în cadrul articulației talocrurale ("Articulatio talocruralis"), și primește o parte din greutatea corporală transmisă de fibulă. Procesul lateral al talusului ("Processus lateralis tali") este o proeminență osoasă, puternic curbată lateral (spre exterior), aflată pe fața laterală a talusului pe care se sprijină vârful inferior curbat lateral al feței maleolare laterale a talusului. Acest proces are o formă triunghiulară cu vârful lateral și în jos și este
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
articulația subtalară ("Articulatio subtalaris"). Înaintea și înapoia procesului lateral al talusului și a feței maleolare laterale, fața laterală este rugoasă (neregulată) și dă inserții pe marginea sa anterioară ligamentului talofibular anterior ("Ligamentum talofibulare anterius"), iar posterior este delimitată de o proeminență rugoasă - tuberculul lateral al procesului posterior al talusului. De-a lungul marginii posteroinferiore a feței maleolare laterale se află un șanț, aflat anterior de tuberculul lateral al procesului posterior. Acest șanț se prelungește înainte, de obicei până la segmentul mijlociu al
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
maleolare mediale înapoia locului de inserție a porțiunii profunde a ligamentului deltoid (adică a părții tibiotalare posterioare a ligamentului colateral medial). Fața posterioară a talusului sau fața posterioara a corpului talusului este mică, îngustă și înclinată înapoi; ea prezintă o proeminență rugoasă numită procesul posterior al talusului. Fața posterioară este foarte redusă datorită declivității trohleei talusului; ea se asemăna mai degrabă cu o margine decât cu o față adevărata. Procesul posterior al talusului ("Processus posterior tali") sau procesul Stieda este o
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
rugoasă numită procesul posterior al talusului. Fața posterioară este foarte redusă datorită declivității trohleei talusului; ea se asemăna mai degrabă cu o margine decât cu o față adevărata. Procesul posterior al talusului ("Processus posterior tali") sau procesul Stieda este o proeminență posterioară a talusului situată posterior și inferior față de trohleea talusului; el are un relief complex rugos și este străbătut de un șanț orientat oblic în jos și medial, șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Acest șanț este delimitat (mărginit
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
transvers este în mediu de 68°, maxim 85° și minim 55°. Tuberculul medial al procesului posterior al talusului ("Tuberculum mediale processus posterioris tali") numit și tuberculul posteromedial sau tuberculul lui Stieda (L. Stieda, 1837-1910, anatomist și histolog german) este o proeminență osoasă a procesului posterior al talusului aflată imediat în spatele sustentaculum tali; el mărginește medial șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Tuberculul medial este în continuitate cu parte inferioară rugoasă a feței mediale a corpului talusului și are o mărime
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
a șanțului tendonului mușchiului flexor lung al halucelui, transformând acest șanț într-un tunel osteofibros, tunelul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Tuberculul lateral al procesului posterior al talusului ("Tuberculum laterale processus posterioris tali"), numit și tuberculul posterolateral, este o proeminență osoasă piramidală triunghiulară a procesului posterior al talusului care mărginește lateral șanțul tendonului mușchiului flexor lung al halucelui. Tuberculul lateral este de obicei mai pronunțat, mai proeminent și mai mare decât tuberculul medial. Dimensiunea sa variază de la o structură abia
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
piciorului, iar posterior lateral și medial de tendonul ahilean. Capul talusului se palpează pe fața postero-laterală a piciorului, anterior de maleola fibulară sau, cu piciorul în valgus medio-distal de maleola tibială. Între cele două maleole, ventral și distal, se palpează proeminența unghiului ventro-lateral al trohleei talusului. Talusul se vizualizează atât în incidența de față a gleznei sau piciorului, cât și pe cea de profil a gleznei sau piciorului, precum și în incidența oblică pentru articulația talo-calcaneeană. Pe radiografia de față a gleznei
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
prezintă o dispoziție specială a tarsului. Primul rând al oaselor tarsiene este compus din numai 2 oase voluminoase: astragal (format prin sudarea tibialului, intermediarului și centralului) și calcaneu (peroneal). Acesta din urmă prezintă, pentru prima dată în seria vertebratelor, o proeminență situată pe partea posterioară: tuberculul calcaneului. Rândul distal al tarsului este format din oscioare ce se sudează mai târziu, în mod parțial, între ele. Păsările nu au astragal, deoarece rândul proximal al oaselor tarsiene s-au sudat la capătul distal
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fosei infratemporală ("Fossa infratemporalis"). Esre separată de fața anterioară prin procesul zigomatic. În partea inferioară ea se articulează cu osul palatin și cu procesul pterigoid. Pe fața posterioară se află : Procesul zigomatic al maxilei (apofiza zigomatică a maxilarului) este o proeminență laterală a maxilei, situată la partea de sus a unghiului format între fețele sale anterioară, posterioară și orbitală. "Processus zygomaticus" se articulează cu osul zigomatic, formând sutura zigomatico-maxilară ("Sutura zygomaticomaxilaris"). Procesul alveolar al maxilei (apofiza alveolară a maxilarului) este situat
Maxilă () [Corola-website/Science/325135_a_326464]
-
Dar altitudinile acestora sînt reduse (800-980 m), printre cele mai înalte putînd fi citate vârfurile: Hoapecu (980 m), Ciuta (975 m), Cetățuiei (941 m), Frăsinet (935 m) și Știmbavului (922 m). Înălțimile enumerate sînt depășite cu peste 300 m de proeminența Măgurii Codlei, al cărei versant calcaros, luminat de Soare la prînz, a fost denumit de localnici ”Piatra de la Amiază”. Râurile Șinca, Holbav și Hoapec și-au săpat văi adînci de aproape 200-300 m cu versante intens erodate, care despart culmi
Munții Perșani () [Corola-website/Science/306312_a_307641]
-
Brosse a determinat direcția sobră și clasicizantă a barocului francez. Pentru prima oară, corpurile logiilor au fost considerate ca parte reprezentativă a unei clădiri, în timp ce aripile laterale au fost tratate cu inferioritate ierarhică. Turnul medieval a fost înlocuit complet de proeminența centrală a unui portal. Amestecul de elemente tradiționale franceze cu cele de stil italian ale lui de Brosse au caracterizat stilul Louis al XIII-lea. Probabil că cel care a exprimat cel mai bine noua manieră a fost François Mansart
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
frontală, sagitală, occipitală, solzoasă) și 4 unghiuri (frontal, occipital, sfenoidal, mastoidian). Se articulează cu osul frontal, occipital, sfenoid, temporal, parietalul de partea opusă. Fața externă sau fața exocraniană ("Facies externa ossis parietalis"), este convexă și netedă. Are la mijloc o proeminență rotunjită - eminența sau tuberozitatea parietală ("Tuber parietale"), care corespunde de obicei punctului lățimii maxime a craniului. Sub tuberozitatea parietală se află două linii semicirculare: linia temporală superioară ("Linea temporalis superior ossis parietalis") și linia temporală inferioară ("Linea temporalis inferior ossis
Osul parietal () [Corola-website/Science/325330_a_326659]
-
ani. În 1990 s-au ținut alegeri libere pentru prima dată în aproape 30 de ani, insă victoria LND, partidul lui Aung Sân Suu Kyi a fost anulată de militari care au refuzat să predea puterea. Una din cele mai proeminențe personalități din istoria birmaneză a secolului XX este fondatorul armatei și luptător pentru libertate, generalul Aung Sân, un student transformat în activist al LND, a cărei fiica este laureata Premiului Nobel pentru pace și o imagine a păcii, libertății și
Birmania () [Corola-website/Science/298195_a_299524]
-
în val. În timpul lucrărilor la șoseaua ce traversează satul, în partea sudică a acestuia, s-au găsit mai multe locuințe și un cuptor de ars vase aparținând "culturii Wietenberg", iar din albia Oltului provin două vase cu slip negru și proeminențe ce aparțin primii epoci a fierului.
Coșeni, Covasna () [Corola-website/Science/300375_a_301704]
-
deținătorul măreței comori One Piece. A fost deasemenea și iubitul femeii cu numele de Portgas D. Rouge și tatăl biologic al lui Portgas D. Ace. Înfățișare:Roger era fost un om înalt, care mergea mândru spre execuția să. Cele mai proeminențe trăsături ale sale erau mustață să neagră și curbata, rânjetul lui fioros și ochii pătrunzători, avea părul negru și gâtul scurt și gros.Ca și alți pirați celebrii, purta o haină lungă și roșie de căpitan. Personalitate: Se spune despre
One Piece () [Corola-website/Science/311353_a_312682]
-
50-65 × 23-30 μm, posedă o coajă groasă brună și un dop mucos la cei 2 poli, oferindu-le un aspect de "lămâie". Ele nu sunt embrionate (nu sunt infectante) în materiile fecale proaspăt emise . Dopul mucos de la poli reprezintă niște proeminențe albe, compuse din microfibrile mucoide. Alte specii de tricocefali adulți se disting de "Trichuris trichiura" prin forma și ornamentația tecii spiculului la masculi, și prin forma uterului și vaginului la femele. Tricocefalii sunt paraziți ai intestinului gros și mai ales
Tricocefaloză () [Corola-website/Science/328305_a_329634]
-
În the Ghetto", single-ul numărul 1 în Topul Britanic din 1968, Albatross al trupei rock Fleetwood Mac și single-ul numărul 1 în Topul Britanic din 1961, al clarinetistului englez Acker Bilk, "Stranger on the Shore" toate cu trăsături proeminențe, în fiecare caz aranjate că un acompaniament la muzică originală. Compozitorii acestor șlagăre au primit credite de co-scriere pentru "Elvis on the Radio Steel Guitar în My Soul", "3am Somewhere ouț of Beaumont", și respectiv "A Melody from a Past
Chill Out () [Corola-website/Science/327481_a_328810]
-
România, Germania, Olanda, Franța, Italia, U.S.A., Canada, Japonia, Ungaria, etc. "Familia Ianza a făcut un nume pentru el însuși în dezvoltarea orașului Petroșani. Casă Ianza, construită de străbunicul artistului și Fundația Ianza-Art Inter-Cultural, este una dintre clădirile cele mai proeminențe din Petroșani devenită un centru cultural important pentru municipiu." (Plastische Visionen aus Petroșani-Wanderausstellung aus drei internationalen Künstlersymposien im Schillerhaus-Von: Nina May) În 2016 a fost numit cetățean de onoare al municipiului Petroșani. Apariții în edituri și publicații din România și
Ianza Cristian Sergiu () [Corola-website/Science/336040_a_337369]
-
a determinat ca în anul 1971 să se întreprindă un sondaj arheologic. Sondajul a intersectat o locuință de suprafață din care s-au recoltat fragmente ceramice, unele având o angobă roșiatică cu amestec de nisip. Alte fragmente erau ornamentate cu proeminențe, iar cele mai multe vase aparțineau tipului cu fundul îngroșat, tipice acestei culturi. De asemenea, s-au găsit daltițe de marnă și silicolit, precum și câteva piese de silex. Foarte interesantă este și descoperirea unei așezări neolitice, precum și a unei necropole geto - dacice
Ipotești, Suceava () [Corola-website/Science/324914_a_326243]
-
dilatarea opistosomei, după o masă bogată sau când femela este fecundată, de exemplu. Totuși, aceasta nu prezintă o problemă, opistosoma se poate extinde în lateral și între tergite. Suprafața cuticulei prezintă mai multe tipuri de tuberculi, fisuri, perișori și alte proeminențe tegumentare. Unele specii (de exemplu, genul "Ricinoides") sunt în întregime acoperite cu tuberculi, în timp ce altele (de exemplu, unele din genul "Pseudocellus") sunt aproape lipsite de ei . După fiecare năpârlirea, tuberculii migrează spre marginea carapacei. Prosoma este acoperită cu o carapace
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]