2,781 matches
-
de divers și de intens propagat. Vom da noi această mărturie? Răspunsul rămâne să-l dea fiecare cu viața lui”. Rezumat Studiul de față dorește să scoată în evidență că atitudinea și gândirea Sfântului Vasile cel Mare față de relația culturii profane cu învățătura creștină reprezintă temeiuri semnificative în conturarea unei poziții echilibrate și înțelepte în această problematică deosebit de complexă. În acest domeniu, Sfântul Vasile cel Mare s-a remarcat prin poziția sa de mijloc, evitând pozițiile extreme și reducționiste. El depășește
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
problematică deosebit de complexă. În acest domeniu, Sfântul Vasile cel Mare s-a remarcat prin poziția sa de mijloc, evitând pozițiile extreme și reducționiste. El depășește atitudinea unor autori creștini care polarizau într-o manieră categorică relația dintre creștinism și cultura profană, opunându-le categoric. Totodată, Sfântul Vasile cel Mare nu încearcă nici o formulă de acomodare sau justificare a Revelației prin învățătura exclusiv omenească. Totodată, Sfântul Vasile cel Mare recomandă o metodologie selectivă în cultivarea unei relații adecvate între teologie și cultură
DESPRE RELAŢIA DINTRE RAŢIUNE ŞI CREDINŢĂ ÎN TEOLOGIA SFÂNTULUI VASILE CEL MARE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366342_a_367671]
-
aparent aiuritoare, cum adică - 1 650 763, 73? Ce fel de număr este acesta, nu se putea găsi unul cu o valoare rotundă? Uite că nu! (Și nu insist de ce, din lipsă de spațiu dar și din dificultatea înțelegerii pentru profani). Interesant este faptul că dacă toate kilogramele-prototip și metri-prototip ar dispărea din lume, acum nu ar fi nicio problemă! Știți de ce? Nu vă spun, gândiți-vă, e simplu! E ca în cazul focului: la început a trebuit să fie păzit
TRĂIM CONVENŢIONAL ŞI JUDECĂM COMPARATIV de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1944 din 27 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366413_a_367742]
-
de aceea, să joace o multitudine de roluri, în trecerea lui vertiginoasă și relativ scurtă prin viață, căci aspirația supremă a femeii este veșnica metamorfoză estetică. Scena sau pasarela pe care defilăm zilnic are, ca orice spectacol existențial, o dimensiune profană, adesea vulgară, și o alta, ceremonială și sacră, iar această dublă percepție a corpului ține de reprezentare. Este reprezentarea reprezentației, căci, pe scenă, trupurile se expun aidoma unor actori care se mișcă în funcție de regia seducției și revelarea sexualității. Este și
REPREZENTARE ŞI REPREZENTAŢIE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366495_a_367824]
-
de doi ani și mai mici, împlinindu-se în acest fel o altă profeție a proorocului Ieremia. În afară de Apostolul și Evanghelistul Matei, nici un alt evanghelist nu amintește despre tragicul episod al uciderii pruncilor. Totodată, nici o parte a literaturii canonice sau profane aparținând acelei perioade nu amintește de aceasta, în afară de „Protoevanghelia lui Iacov". Diferențe există și în ceea ce privește numărul copiilor uciși: în calendarele bizantine este trecut numărul de 14.000, în cele siriace 64.000, iar unii istorici moderni vorbesc de până la 100
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366361_a_367690]
-
orele dimineața,/ intrând pe fereastra luminii / lași trupul afară / gol cum e trestia, / trist cum e vântul.” ( Intrând pe fereastra luminii) „Fereastra luminii” e spațiul spre o „nouă dimensiune”, e dorința și șansa poetului de a lăsa în urmă trăirile profane, „trupul gol” supus agoniei și fărâmițării și ascederea Sinelui spre orizontul „surâzător, enigmatic,prietenos” al celestelor grădini neviciate de gând. Acesta are convingerea că, doar în absolut își poate găsi împlinirea și desăvârșirea. Căutările sunt lipsite de exaltare, conștiința ponderată
CRONICA. VOLUMUL “UNDEVA LA POARTA RAIULUI”, EDITURA EX PONTO, 2010, AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366646_a_367975]
-
CREDINȚĂ ȘI RAȚIUNE Autor: Viorel Roman Publicat în: Ediția nr. 559 din 12 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Mircea Eliade a demonstrat convingător nevoia oamenilor de a se orienta în viața prin diferențierea clară dintre timpul și spațiul sacru și profan. Și după filozoful Martin Heidegger există două feluri de a gândi, ambele perfect legitime, dar care nu au nimic de a face una cu alta. Una orientată spre scopul, rostul existenței, imposibil de măsurat și quantificat, dar absolut necesară și
CREDINŢĂ ŞI RAŢIUNE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 559 din 12 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366778_a_368107]
-
conștiinței ( SMC ) Visul, dragostea, libertatea și respectul pentru lumea divină și legea sacră sunt valori eterne, fără de care omenirea nu poate supraviețui. Sfatul meu este să investim în cultura care face parte din familia sacrului, ca să putem ieși din starea profană în care se află omenirea. Astfel, vom putea salva Europa de la distrugere ei prin genocid cultural și economic. Europa, care a fost odată leagănul civilizațiilor lumii. Ne place ori nu ne place, umanitatea este creația lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă că
DESPRE ADEVĂRUL CREAŢIEI, ALTERNATIVĂ LA TOATE IDEILE ŞI CREDINŢELE RELIGIOASE de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365693_a_367022]
-
ea este utilă umanității. Omul religios este acela care crede în originea sacră a lumii și a vieții; ființa umană descoperă existența unei realități absolute care transcende lumea, prin aceasta făcând-o reală. În cadrul culturii și spiritualității umane, sacrul și profanul, viața religioasă și cea laică se opun, dar coexistă. Faptul că sacrul nu aparține universului experienței naturale, nu înseamnă că el nu există, că nu este real, doar că el aparține unui alt plan al realității. Mircea Eliade (1907-1986), istoric
BLAISE PASCAL SI CREDINTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366232_a_367561]
-
omul modern își asumă o existență tragică. Limbajul și acțiunile noastre zilnice demonstrează că mulți nu-l mai venerează pe Dumnezeu, întrucât am ajuns să venerăm viața și, „nu numai sacrul se camuflează în profan, dar, adeseori, la rândul lui profanul își arogă posturile și măștile sacrului”. Desigur că, reinterpretarea unor fenomene poate conduce cu ușurință la revoluții culturale majore și la modalități noi de a percepe lumea, însă întotdeauna va exista ceva care se păstrează cu sfințenie, în ciuda oricăror modificări
BLAISE PASCAL SI CREDINTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366232_a_367561]
-
câteva vehicule biologice, astfel vom ajunge în zece ani să putem controla întreaga planetă. Toată fantasmagoria procesului de evoluție a omenirii funcționează pe principiul a doi “viruși”, două elemente genetici diferite, introduși în două nivele de conștiintă: unul sacru, altul, profan. Tragedia noastră începe insă abia atunci când este introdus al treilea “element”, un virus neutru, care s-ar putea să nu mai aparțină de ceea ce noi numim sacru sau profan, iar acel “ virus” este posibil să intervină în vehicolul nostru biologic
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 6 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366204_a_367533]
-
genetici diferite, introduși în două nivele de conștiintă: unul sacru, altul, profan. Tragedia noastră începe insă abia atunci când este introdus al treilea “element”, un virus neutru, care s-ar putea să nu mai aparțină de ceea ce noi numim sacru sau profan, iar acel “ virus” este posibil să intervină în vehicolul nostru biologic chiar dintr-un spațiu extragalactic. De aceea nu pricep eu care ar mai putea fi acum soluția cea mai bună, osmoza sau, mă rog, “legătura legăturilor”, dacă vreți neapărat
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 6 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366204_a_367533]
-
a ceea ce se continuă și se desăvârșește în cer. Iar această realitate cerească este prefigurată de Biserica Lui Iisus Hristos care este „tipul și icoana întregii lumi”, după cum afirmă Sfântul Maxim Mărturisitorul. În relație cu universalitatea creștină, globalizarea în sens profan pare a fi o traducere a acestei universalități ce caracterizează Biserica creștină, împlinită și desăvârșită fiind în Domnul Iisus Hristos. Percepția ori înțelegerea despre globalizare se dovedește a fi însă contradictorie. Fenomen complex și variat, pentru unii este considerată ca
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361487_a_362816]
-
harmonie pribeagă, / Că plâng, și nu știu unde să mă duc (Nocturnă). Plânsul bacovian din volumul Scântei galbene, pe care îl publică la cinci ani distanță de fatidicul moment al declanșării bolii sale, este un semnal dureros al poetului față de ignoranța, superficialitatea profanului: Și plâng, și cu plânsul în noapte / Răchita de-afară mi-i soră (Miezul nopții). Este aceeași stare pe care Mântuitorul a tot avut-o până în clipa trădării de către omul Iuda. El plânge de ceea ce vede și alții nu pot
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
fantomatice. Frunza are aceeași culoare galbenă ca a feței pământii a omului, o îmbătrânire prematură din cauza grelei suferințe a sufletului întinat unde: Nimicnicia m-a prins pe stradă (Nervi de primăvară). Când fiindul poetului-om era obosit de către umbra omului profan creatorul adormea cu teama de primăvară și atunci auzea un: Vals funebru, depărtat ... (Nervi de primăvară), vals ce îi legăna visurile și îl purta într-un timp dorit cu iubita lui: Acum, suspină valsul, și mai rar, / O, lasă-mă
ACTUL DE DEPEIZARE ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361734_a_363063]
-
la cuptor și prune argintate din pomul din fundul curții, parcă puțin sâcâit de repetatele insistențe ale gazdei, Lică păru a-și aduce aminte de ce veniseră și spuse cu aerul unui iluminat care relevă misterele creației și ale vieții unor profani lipsiți de speranță: - Treaba, așa ca treabă, nu-i grea că noi suntem obișnuit cu munca din zori și până-n noapti, da’ tipicu’, ăsta-i di bazî, ăsta-i tot chichirezu’, când faci o fântână! Păi, să vă spui ce-
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
cruci, de mărimi și forme diferite, pictate cu chipuri de sfinți, motive geometrice și flori de câmp. Expoziția a adunat loalaltă harul sculptorului și al pictorului, într-un adevărat sincretism al artelor, puterea gândului și a sufletului, elemente sacre și profane învestite cu virtuți simbolizatoare și tămăduitoare, elemente religioase, vegetale, animale și minerale, cunoștințe religioase și de medicină naturistă, credință și recunoștință față de Dumnezeu căruia a reușit să îi prezinte creația în imagini cât mai vii și luminoase. Pe cruci sunt
TÂRGUL DE SFÂNTUL ILIE, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352352_a_353681]
-
înțelege și aprecia la justa ei valoare dacă nu ai străbătut, cu atenție deosebită, cel puțin o dată, traseul Sonetului universal. Cunoașterea de sine, în cazul de față, conduce la unificarea celor două ,,eu”-uri divergente adesea - iubirea sacră și rațiunea profană - sub același acoperiș al ființei umane. Retorica vocii interioare se dezvoltă prin contrapuneri de trecut și prezent, prin alternări între un punct final și pragul unui alt început, care se bazează pe virtuțile verbului poetic și ale metaforei. Constantă rămâne
INVITAŢIE LA O LANSARE DE CARTE de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1021 din 17 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352463_a_353792]
-
elaborată prin fraze generatoare de versuri pline de frumusețe. Așa au devenit versurile sale trepte spre o stare superioară a spiritului, în locuri cu lumină, evadând în netimp și nespațiu. Asumarea exegetică de recompunere a raportului poetic dintre sacru și profan reprezintă situații existențiale ce se întrepătrund, poetul încercând resacralizarea unor realități ontologice profane. A studiat foarte mult, a citit și mai mult, a descoperit, acum în declinul vieții, tremurul lăuntric, flacăra melancolică din meditații cu vibrații majore. Simplu, curgător, fără
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
sale trepte spre o stare superioară a spiritului, în locuri cu lumină, evadând în netimp și nespațiu. Asumarea exegetică de recompunere a raportului poetic dintre sacru și profan reprezintă situații existențiale ce se întrepătrund, poetul încercând resacralizarea unor realități ontologice profane. A studiat foarte mult, a citit și mai mult, a descoperit, acum în declinul vieții, tremurul lăuntric, flacăra melancolică din meditații cu vibrații majore. Simplu, curgător, fără prejudecăți și țâfne academice. Literalitatea textului poartă o suită întreagă de trăsături omologate
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
deosebită de om, lumea exprimând sensul întunericului, pe când omul, creația divină, sensul luminii: „Mai bine singuratic și uitat, / Pierdut să te retragi nepăsător” (CU VOI... (1965:131), singurătatea fiind consfințită în meditație, iar nepăsarea să fie față de pângăritori și de profani, tocmai pentru că poetul cunoștea faptul că de aceștia are cine să se preocupe, judecându-i la ceasul devenirii. El deplânge literatul care cade, sfârșindu-se: „În cerc barbar și fără sentiment”, acel „cerc strâmt” al nevoiașilor robi ai nevoilor lumești
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
un altul se stinge încă din neînceperea creației: „Copil degenerat - / Învinețit, transfigurat, / Ieri, a murit în delir” (Proză, 1965:133). Un Patriarh al prevestirii, George Bacovia a fost cel care din întuneric a adus lumina plăpândă a visului morții lumii profane și a îmbrăcat-o în giulgiul vaietului nocturn: „Aci, prozaici pământeni, / Pe drumuri a murit, / De zurnetul de bani înăbușit, / În lumea asta cu dugheni” (Proză, 1965:133). Poet al nopții și al lugubrului, fire extremă a iubirii în noapte
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
se întâlni cu poetul-om îl face să-l ocolească nu că i-ar fi teamă de prezența lui fizică, ci doar de faptul că neputința lui îl face să se depărteze de creatul întru nemurire, pentru că poetul trăiește veșnic, profanul piere odată cu propria-i distrugere: „Dar vezi... m-a ocolit acuma... / El s-a temut, mai mult, - săracul... / Pe luna palidă, pustie” (Crize, 1965:134). Bacovia creează întru păreri de rău față de ființa-om care nu îi înțelege versul, el
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
îl vei petrece niciodată în cuvântul său cu trimiteri tainice: „Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt...” (Pantofii, 1965:137), iar cimitirul nu vă va inspira liniștea și clipele profunde de meditație. Bacovia nu s-a născut pentru lumea profană, ci doar pentru omul care îi înțelege eul și îi petrece cuvântul în sens: „Iar studiul crește cu tactul tăcut... / O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște” (Amurg, 1965:139). În concluzie, retrăirile lui Bacovia rămân doar mișcări energetice pe
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
frică. Teama exprimă vălul care ascunde ascunsul ideii, nicidecum frica de material a cuvântului. Teama este percepută doar de inițiați: “Și unde mă aflu, nu știu - / Vai, plopii detună orașul ... Clavirile plâng în pustiu ... ” (Mister, 1965:149), frica o simte profanul. După vis urmează regrete și apoi somnul de odihnă a sufletului obosit de dorințe: “E timpul ... toți nervii mă dor ... / O, vino odată, măreț viitor” (Poemă finală, 1965:151). Bacovia cunoaștea faptul că, după fiecare căutare a ceea ce profanul nu
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]