1,785 matches
-
rar. Din ce in ce mai rar. Nu mai gusta bancuri, anecdote, glume vinovate sau nu, snoave, pilde de înțelepciune. Nu-i mai arde românului de așa ceva. El privește cu îngrijorare, ca la un ecran uriaș, tabloul politicii actuale. Și are de ce. Viitorul se profilează destul de sumbru. Doar prostii mai râd la clarul de luna. Nouă, atât ne-a rămas: să surâdem îngăduitor atunci când e nevoie și să nu răspundem bășcăliei cu care ne-au obișnuit guvernanții, parlamentarii, aleșii noștri, dar mai cu seamă, cel
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358077_a_359406]
-
cum atunci s-ar fi arătat semnul României ideale ce trăiește în altă dimensiune - ne spune că, acum o sută și mai bine de ani, la Grivița și la Rahova, în Războiul pentru independență, chipul lui Ștefan cel Sfânt se profilase pe cer, ore în șir, arătând dorobanților „calea” și „adevărul” ce renăștea. Aceasta ne rămâne și nouă, astăzi, tulburătoarea „apariție din neguri”. Prof. Dr. Artur SILVESTRI București martie 2006 ------------------------------------- ARGUMENT De când mă știu am fost interesat de domnitorii români. De la
DEZVOLTAREA ARHITECTURII ÎN PERIOADA DE DOMNIE A BINECREDINCIOSULUI VOIEVOD ŞTEFAN CEL MARE ŞI SFÂNT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357573_a_358902]
-
mă îndemnase să mă ridic de pe banchetă și să ies pe culoar. Culoarul era pustiu. Trenul încetinise mult și își curmase, în cele din urmă, cu hurducături, mersul. Mă zorisem să cobor chiar în dreptul unei pasarele, ai cărei piloni se profilau fantomatic în fața ușii vagonului. Ca de obicei, aceasta se lăsase anevoie deschisă. Garnitura se oprise la oarecare distanță de peron, astfel că trebuise să-mi găsesc pe orbecăite drumul spre clădirea gării, călcând printre pietrele colțuroase ale terasamentului. Ceața deasă
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
apusă, populată de oameni cu suflete alese, o veritabilă panoplie a personalităților timpului, de la universitarii de frunte ai Clujului interbelic la oamenii politici ai primului deceniu de după cel de al Doilea Război Mondial. Între toți, alături de cei doi protagoniști, se profilează pneumologul de elită, partenerul de viață al Elenei: „profesorul Leon Daniello, care era un cadru didactic foarte sobru și totodată un excepțional om de cultură. El era printre foarte, foarte puținii profesori de la Medicina clujeană, care, pe lângă buna pregătire în
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
Premiului Nobel pentru Literatură, însingurarea și amenințările la care a fost supus, teama că își putea pierde libertatea, așadar o experiență de viață asupra căreia comunismul și securitatea și-au pus pecetea. Închei prin a afirma că Elena Daniello se profilează în paginile cărții ca o adevărată arhivă, încă una vibrând de viață, prin toate întâmplările inedite narate, în plus ea tezaurizând documentele și manuscrisele blagiene pe care i le-a prezentat și pus la dispozitie Ancăi Sîrghie. Faptul că dialogul
LUCIAN BLAGA ŞI ULTIMA MUZĂ de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344630_a_345959]
-
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE O apucase pe marginea drumului lăturalnic ce urca spre fosta lui casă. Se profila tot mai bine în lumina răspândită de luna ridicată de un cot peste arboretul dinapoia ei. Nu stătuse cu mâna în sân Sigi, trebuise să recunoască, îi adăugase casei o verandă, iar podul părea să fi fost transformat în mansardă
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
să ții cont de nimeni și mai ales de alții( pe scurt NOI), care arată ca EI, mănâncă ca EI, umblă ca EI, dar nu sunt ca EI. Unii dintre EI mai tăntălăi, se fac politicieni și încearcă să se profileze, aici trebuie spus că partidul cu care ajungi să câștigi bani, în principiu, e bine să fie unul cunoscut. Alți EI mai isteți se fac manageri și învârt banii, aici e bine să fii la sursă, adică acolo unde sunt
OMUL SECOLULUI XXI de VIOREL BAETU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359049_a_360378]
-
fel de dictatură birocratica. Soluția tot meritocrația este; ceea ce face și mai mult din ea o viabilă metodă politică de centru. Nu doctrina, ci metodă de cea mai valoare democratică pusă în slujba unor doctrine reprezentând statul pluralist. Așa cum se profilează lucrurile la noi cu o alianță stanga-dreapta, speranța este că ea ar putea aduce beneficiile centrului prin contracarea reciprocă și compensarea eșichierului de unde s-a pierdut centrul. Este unică șansă la noi; dar pe moment. Doar pentru un anume timp
DESPRE SENSIBILITĂŢI DEMOCRATICE (12) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359035_a_360364]
-
Dobre Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Undeva, cândva, la o margine a bărăganelor, o copilă, cu ochii rotunzi ca niște bumbișori, privea din verdele câmpiei la semeața înfățișare albastră a munților ce se profilau departe în zare și de care se simțea atrasă irezistibil și gândea cum e să zbori între verde și albastru, Era acolo, parcă de la începuturi și, cu urechea trează, prindea torsul cunoscut al unui tractor, unul special, numai al ei
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
una pe alta, ea pentru că și-nchipuia că am tot unsprezece ani, eu pentru că decadența ei e un test cu turnesol pe care n-o să-l trecem nici noi într-o zi. Grăbim pasul. Prinde a viscoli. Două siluete se profilează la orizontul mișcător și am senzația că îmi sunt familiare, deși nu deslușesc mare lucru prin potopul de ace. Când ne despart doar zeci de metri, siluetele se opresc, se fac cunoscute, mama și prietena ei, stâlpi albi în ninsoare
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
este cunoscut prin numărul mare de cireși unde, primăvara, localnicii, dar și turiștii se desfată admirând florile de cireș. „Castelul Chiba” este iluminat pe toată durata festivalului, dând ocazia iubitorilor de frumos să admire priveliștea fantastică a florilor de cireș profilate pe cerul nopții. Într-o seară, priveam fascinați cum se strecurau, printre ramuri și flori, razele lunii. Deodată, când vântul s-a furișat printre flori, cireșii au prins a se înfiora. Au căzut și câțiva picuri răzleți de ploaie. Cred
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360260_a_361589]
-
producția marfă fiind atunci de 323.000 lei. În anul 1965, în unitate lucrau 184 de oameni, care realizau o producție marfă industrială de 8.216.000 lei. Această întreprindere și-a mărit tot mai mult capacitatea, după 1970, fiind profilată în cea mai mare parte pe producerea de armături din beton, pentru galeriile de mină, partea cea mai mare a producției fiind destinată minelor din bazinul carbonifer al Valea Jiului și bazinului minier Baia Mare; în anul 1985, producția marfă industrială realizată
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (2) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360146_a_361475]
-
având în vedere că abandonul e la cote alarmante, avem nevoie de ajutorul unui asistent educațional (fie el profesor, învățător, consilier vocațional sau mediator școlar). Acești oameni, împreună cu comunitatea locală și cu o infrastructură formează o echipă care trebuie să profileze diversele vulnerabilități. Acest lucru îl face UNICEF-ul și asta scalăm acum. Ei merg în comunitățile unde sunt copii cu vulnerabilități, au o tabletă cu un software care se numește Aurora. Acolo vorbesc cu mama, își notează ce probleme sunt
„Eu, ca stat, îi dau venitul minim garantat, iar omul are Mercedes la poartă”. Ministrul Muncii, la Interviurile Republica, anunță recensământul asistaților social () [Corola-blog/BlogPost/338654_a_339983]
-
lat de palmă, tribunele erau năpădite de volbură și tot felul de alte delicatețuri pentru oi. Unchiu estima că nu vom părăsi locația până a doua zi în zori „dacă nu ne-or scoate, dracu, golanii”. M-am bucurat. Se profila, în sfârșit, o zi de relaxare. Nea Doru îmi șoptise ideea să îl lăsăm pe Unchiu Culiță singur și noi să mergem să golim niște beri, acoperiți de pretextul că vom telefona, de la poștă, acasă. De sunat am sunat, n-
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
înfocat A urs și a lup La margine de jnepeni Sub Tăul Verde La perdea Atent Scrutez adânc întunericul încercând să prind în priviri Fantoma credinței pe care-am pierdut-o Deșarte speranțe Străine mie Aproape Atâta doar mai zăresc Profilându-se în închipuirea mea Poate Umbrele iadului Aud pasul foșnit al păcatului care mă pândește Și-mi pare că departe moartea sună din corn Tremurând Mă ghemuiesc în cojoc Câinii se culcă tăcuți Încerc să adorm Am scris poemul acesta
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
îți va fi greu material, noi te vom ajuta!“. Acest noi a sunat umilitor, Olga, înecându-se în lacrimi, a leșinat, revenindu-și într-o mașina a Salvării, în drum spre camera de garda a unui spital. La orizont se profila un nou val al terorii staliniste. Culegerea de versuri Opere alese a lui Pasternak a fost retrasă de sub tipar. Dar, cel mai crud și cu totul pe neașteptate, lovitura se abate asupra Olgăi. Despre acea zi neagră de 6 noiembrie
Boris Pasternak: Dr. Jivago. Recenzie, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339306_a_340635]
-
un angajament identitar în raport cu destinul lumii. A fi profesor devine un blazon căruia trebuie să i te conformezi cu sfială: „cine nu respectă eticheta, își spune profesorul, nici n-o merită” (p. 23). Ca o derivată a experienței pedagogice se profilează relația cu antecesorii din creanga de contemporaneitate a arborelui genealogic, în speță cu bunicii. Iese în evidență Constantin, bunicul patern. Acesta este un om al istoriei la pas, un om al unei țărănești meditații tihnite. Fost jandarm, bunicul acoperă emoțional
Dan Ionescu: Umbra scrisului (Roman). The article refers at the book Dan Ionescu, Shadow writing () [Corola-blog/BlogPost/339420_a_340749]
-
convergent într-o funcție. Bancul este o inferență-funcție specifică - BF - în raport cu variabilă generală a realității, R. Reprezentarea matematică a bancului este BF (R). Reținând gândirea de reprezentare, inferența specifică, aptitudinea de a fi văzut ca funcție și inteligența bancului se profilează ca naturală preocuparea unui mare matematician al lumii, precum profesorul Florentin Smarandache de a publica volume de bancuri. A doua cartea de bancuri a reputatului matematician și literat, intitulată „Cine râde la urmă e mai încet la minte” (Oradea, Editura
Mirela Teodorescu: Zidirea prin care se ajunge la perfecţiunea existenţei () [Corola-blog/BlogPost/339424_a_340753]
-
convergent într-o funcție. Bancul este o inferență-funcție specifică - BF - în raport cu variabilă generală a realității, R. Reprezentarea matematică a bancului este BF (R). Reținând gândirea de reprezentare, inferența specifică, aptitudinea de a fi văzut ca funcție și inteligența bancului se profilează ca naturală preocuparea unui mare matematician al lumii, precum profesorul Florentin Smarandache de a publica volume de bancuri. A doua cartea de bancuri a reputatului matematician și literat, intitulată „Cine râde la urmă e mai încet la minte” (Oradea, Editura
FLORENTIN SMARANDACHE: „Cine râde…” – bancul ca specie paradoxistă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339529_a_340858]
-
și implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienței trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit și explicit stă la baza a ceea ce, în perimetrul intersubiectivității limbajuale numită comunicare, acționează ca mesaj. Comunicarea se profilează ca fundal pe care pentru a deveni evident se proiectează holografic mesajul. Realitatea este comunicare, esența ei o constituie mesajul. Fiecare comunicare angajează un mesaj. Stă în conținutul ideii de om megaconceptul de mesaj. Însuși omul este un mesaj. Cunoașterea
Mesajul în comunicarea filozofică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339522_a_340851]
-
convergent într-o funcție. Bancul este o inferență-funcție specifică - BF - în raport cu variabilă generală a realității, R. Reprezentarea matematică a bancului este BF (R). Reținând gândirea de reprezentare, inferența specifică, aptitudinea de a fi văzut ca funcție și inteligența bancului se profilează ca naturală preocuparea unui mare matematician al lumii, precum profesorul Florentin Smarandache de a publica volume de bancuri. A doua cartea de bancuri a reputatului matematician și literat, intitulată „Cine râde la urmă e mai încet la minte” (Oradea, Editura
FLORENTIN SMARANDACHE: ”Cine râde …”, bancul ca specie paradoxistă, de Ștefan Vlăduțescu.UCV () [Corola-blog/BlogPost/339557_a_340886]
-
și implicitului în discursul prin care are loc organizarea conceptuală a experienței trăite, în structurarea cogitativă a materialului cognitiv. Tensiunea dintre implicit și explicit stă la baza a ceea ce, în perimetrul intersubiectivității limbajuale numită comunicare, acționează ca mesaj. Comunicarea se profilează ca fundal pe care pentru a deveni evident se proiectează holografic mesajul. Realitatea este comunicare, esența ei o constituie mesajul. Fiecare comunicare angajează un mesaj. Stă în conținutul ideii de om megaconceptul de mesaj. Însuși omul este un mesaj. Cunoașterea
Stefan Vladutescu: Mesajul în comunicarea filozofică () [Corola-blog/BlogPost/339527_a_340856]
-
artistică le face, prin selecție, operă literară: trupul și mintea. Trupul apare, pe de o parte, ca materie iradiantă și absorbantă. Mai întâi nu se ia seama la propriul corp, apoi se urcă la încredere trufașă, după care corpul se profilează ca străin. Constatarea raportului său inextricabil cu spiritul, face să se conștientizeze că a obosit („a adunat oboseală, rutină, toxine, înfrângeri”) și, sub aspectul ideii de moarte, se profilează ca fiind „atât de prețios”. Mintea și sufletul ca forme ale
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
corp, apoi se urcă la încredere trufașă, după care corpul se profilează ca străin. Constatarea raportului său inextricabil cu spiritul, face să se conștientizeze că a obosit („a adunat oboseală, rutină, toxine, înfrângeri”) și, sub aspectul ideii de moarte, se profilează ca fiind „atât de prețios”. Mintea și sufletul ca forme ale spiritului au până la perceperea morții o evoluție, un spațiu separate. Spiritul este locul visării și rătăcirii, este locul inscripționării cu cuvinte, este instanța axiologică (judecătorul a ceea ce contează), este
GABRIEL CHIFU: Viaţa ca o operă literară, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339567_a_340896]
-
cu soția (Mariana) și cu sora, alături de alți 46 de olteni, constituie un moment decisiv în formula existențială a eului povestitor. Conștiința conștientă de Dumnezeu și spiritul credincios devin conștiință căutătoare de mântuire și spirit evlavios. Figura spiritului creator se profilează ca pioasă, cucernică, religioasă. Drumul smeririi este, în fapt, deschis de conștientizarea faptului prealabil că în două rânduri (1 iunie 2001 și 18 mai 2002) intervenția divinității a adus salvarea de la moarte. Spiritul, ca totalitate, se inserează într-un dinamism
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]