19,629 matches
-
Onisim Colta. Perfect constituite ca forme artistice, fără elemente perturbatoare explicite, coerente ca discurs global și imperturbabile în spațiul lor intim, aceste lucrări par ele însele abstrase din contemporaneitate și plasate voluntar în acea atemporalitate pe care orice muzeu o proiectează în orizontul său de contemplație și de așteptare. Numai că acceptînd această ofertă în aparențele ei, spiritului conservator al muzeului i s-ar oferi surprize atît de mari încît consecințele ar putea fi cu greu evaluate. Sub camuflajul unui figurativism
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
deschisă spre alte universuri", directorul Piers Handling - aflat la conducerea grupului din 1994 - a căutat să surprindă corespondențele inerente între teme și subiecte, criticul urmînd să le evidențieze în conformitate cu propriul fler, în mod deliberat interesat mai puțin de "febra starurilor". Proiectat în deschidere, Stardom al lui Denys Arcand (regizor aplaudat cîndva și la București pentru Jésus de Montréal) atacă o problemă acută, foarte des abordată de cineaști într-o galerie a dramelor provocate de imixiunea opiniei publice prin orice mijloace, sub
Toronto, ediția "de argint" by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16704_a_18029]
-
a jucat festa, ucigîndu-l în mari chinuri și lipsuri. Ar fi putut s-o sfîrșească mai tîrziu, în străinătate, în liniște și confort. Din acest jurnal al lui Argetoianu (pe care l-a păstrat fiica sa) au rămas multe caiete proiectate de editor (dl Stelian Neagu) să apară în zece volume. Deocamdată, în 1998 și 1999 au apărut primele două volume, conținînd însemnările din februarie 1935 pînă în iunie 1937. Aceste însemnări nu au, desigur, calitățile scriitoricești ale memoriilor, deși, uneori
Jurnal de politician by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16719_a_18044]
-
văzut textul, au fost foarte încîntați: practic nu au avut ce să-mi reproșeze, ce să-mi ceară să schimb. Și așa a început povestea. Țin la această carte măcar pentru că a fost prima: gradul ei de dificultate m-a proiectat de la început într-o zonă a traducerii dificile cu probleme legate de registrul arhaizant, de limbajul oarecum desuet, probleme care m-au preocupat în continuare foarte mult, teoretic și practic, pentru că nu peste multă vreme am avut de tradus Doamna
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
este din capul locului mai străveziu: Radu Anton Roman lasă impresia că știe într-adevăr, cu fiecare virgulă și papilă, despre ce vorbește. În încurcata rețea de rețete tradiționale, de pofte legitimate savant pentru vinuri și țuici, de mizanscene minuțios proiectate pentru diferite ospețe, de anecdote, citate și interpretări - literare, istorice, geografice, mitologice, etnografice și antropologice, de amintiri de călătorie, fotografii etc., R.A. Roman se mișcă în voie, ba chiar cu tropăitul unei bune dispoziții molipsitoare. Cartea își trece pe lista
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]
-
Mircea Mihăieș (capitol nescris din "Deșertul tătarilor") Am trăit și anul acesta experiența șocantă a întoarcerii în țară, după câteva săptămâni de concediu petrecute departe de raiul proiectat de Ion Iliescu și adus pe culmile perfecțiunii de Emil Constantinescu. Spun "experiență" pentru că nu e ceva obișnuit ca, în-tr-un singur minut, să treci dintr-o civilizație în alta, dintr-o lume în alta, dintr-un tărâm în altul. Spun
Ungaria se termină la Szeged, România începe la Babadag by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16835_a_18160]
-
apatic, a emigrat în Israel cu un an înaintea căderii lui Ceaușescu, are un frate critic literar, și el plecat, stabilit la Paris unde după 1990 îl vizitează. Aceste potriviri și încă altele îndreptățesc constatarea că Virgil Duda s-a proiectat în carte cu multe date ale existenței personale. O carte care, cu toate acestea, nu este una de memorii ci un roman, adică o alcătuire narativă care prelucrează biograficul și până la urmă îl trădează, astfel zicând. Cu toate arătatele potriviri
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
uneori chiar implicat în polemici și discuții cu un mai apăsat caracter etico-memorialistic decît teoretic. În mod cert, cărțile și statura sa culturală, circulația mediatică, coerența epică și expresivitatea retorică i-au creat o imagine de ansamblu solidă care a proiectat și asupra artei sale un mare interes, plasînd-o, oarecum pe nevăzute, sub un orizont de așteptare a cărui anvergură poate ușor împovăra umerii prea fragili. în acest sens, ampla sa expoziție, cu un aer mai degrabă sistematic decît retrospectiv, nu
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
Pagliacci" din a cărui distribuție s-a reliefat baritonul Leo Nucci într-un Prolog splendid arcuit și o compoziție foarte minuțios elaborată a rolului respingătorului Tonio. Tenorul Giuseppe Giacomini nu mai este la prima tinerețe și în afara unui glas masiv, proiectat cu forță și care răspunde încă solicitărilor, nu se remarcă printr-o altfel de implicare. I-a dat replica o Nedda plină de nuri, tânăra soprană Olga Guriakova - debut în rol - care suplinește un mediu banal cu acute ușoare, luminoase
"Soirées de Vienne" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16899_a_18224]
-
poartă uniformă școlară. Cei doi exponenți ai săi de frunte, Blaga și Bacovia, părăsesc însă locul lor din casetele de microfilme păstrate în colecțiile marilor biblioteci și ies în arenă. Sînt doi autori întineriți, valorile de sens ale poeziei lor proiectează pe foaia albă, printre decalaje și revizuiri de statut al eului, trăsături expresioniste, mai mult: probează că în linia mare a noului curent sînt purtătorii de cuvînt ai celei mai moderne expresivități. Cum s-a ajuns aici? Voi începe cu
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
încape îndoială că ele au cîștigat puterea de a se guverna pe ele însele, fără o cale socială preordonată. Vechilor puteri magice, misterioase, malefice, atribuite femeii, i-a urmat puterea de a se inventa pe sine însăși, puterea de a proiecta și de a construi un viitor nedeterminat. Prima, ca și a doua femeie, erau subordonate bărbatului. A treia femeie este stăpînă pe ea însăși. A doua femeie era o creație ideală a bărbatului (femeia liricii de dragoste medievale și a
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
comercială, acest proiect a ajuns acum unul de o maximă coerență, îmbrăcînd și o riguroasă formă instituțională. Gîndită ca o fundație cu activitate muzeistică, avînd ca profil arta contemporană, această structură este și ea o noutate absolută prin faptul că proiectează prima instituție muzeală cu caracter privat din România. Așadar, cea de-a treia ediție nu mai este acum o simplă consecință a industriei de marmură, ci prima realizare concretă a proaspătului Muzeu de Artă Contemporană ,,Victor Florean". Ca și în
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
iar cine nu avea neamuri pe lîngă frontieră bea nechezol pînă intra în spital și vedea guma de mestecat doar în secvențele de pe stadioane. Pînă și Marea Neagră devenise un fel de poligon pe care ne exersam psihologic îndemînarea de a proiecta libertatea ca orizont vast, ca spațiu incomensurabil, dar și ca drum explicit către Istanbul. După 1990, totul s-a schimbat brusc și definitiv. Lumea și civilizația europeană și structurile euro-atlantice s-au transformat radical și au devenit, peste noapte, realități
Chinurile unei nașteri amînate (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16971_a_18296]
-
nu-s deschis -/ tot sîngele meu/ strigă-n abis/ sînt flacără/ sînt focul stînd ființă!" (Sînt numai aer). Ajuns aci, bardul înalță ditirambi magmatici purei puteri vitale pentru care cerul e doar un ecran pe care să se poată convenabil proiecta în urieșenia-i mereu clamată: "Mă desprind/ mă desprind/ văd cu porii/ celulele orb/ galactic s-au deschis -/ tot ce văd/ mă focalizează/ în furioasele glorii/ ale inimii mele/ de peste abis./ Trîmbițe! Cîntec!/ Spargeri de spații!/ M-ating cu/ primele iradieri
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
forțe opuse." Și iată, în sfârșit, modul ingenios în care este sesizat textualismul paginilor autobiografice ale lui Leiris: "L'âge d'homme ne arată că schimbările din viața noastră încep o dată cu schimbările în interpretarea semnelor prin care ne situăm, ne proiectăm și ne înțelegem pe noi înșine. Autobiografia trece astfel de la o elucidare de sine efectuată în termenii complexului oedipian, al vinovăției metafizice sau prin intermediul diferitelor măști literare la o elucidare ce tinde să-și extragă valoarea din luciditatea și sagacitatea
Criticul literar ca don Quijote by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17017_a_18342]
-
principiul revoluției și al necesității arderii etapelor. Amîndoi cugetătorii sînt partizanii deciși ai occidentalizării țării, pe cale sincronică, aproape imitativă. Nu este înfricoșător cazul lui Eminescu - scria Cioran în cartea sa -, care, în loc să se atașeze de un viitor al României, a proiectat mărimile neamului în obscuritatea sinistră a trecutului nostru? România n-a avut gînditori mesianici". Condamnă decis tradiționalismul ca o formă seculară de somnolare. "România - scria el asemenea lui Lovinescu - este fructul unei pasiuni moderniste. Fără prejudecățile moderniste ale liberalismului românesc
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
deloc întâmplătoare, ci coordonate de la distanță de puterile negative ale vrăjitoarei, care intrase în posesia capului său cel mult-căutat. Tot conform basmului tradițional, finalul filmului face dreptate, pedepsind exemplar pe cei răi (care dispar misterios între rădăcinile copacului morții) și proiectând în eternitate personajele pozitive și îndrăgostite, sub cerul new-yorkez din care curge zăpada noului secol. Dincolo de fantezia absolut debordantă, care te face să te gândești la mintea celui mai neastâmpărat copil, dincolo de încifrările incitante pe care le descoperi pas cu
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
lui Cristopher Lee. Gros-planurile fugare ale lui Martin Landau și stângăcia artistică a lui Johnny Depp trimit la filme anterioare semnate de Tim Burton. Introdusă în mijlocul unei secvențe tensionate, ca pentru a fi trecută cu vederea, imaginea copilului care-și proiectează "vederi" pe pereții camerei întunecate, cu ajutorul lanternei magice, definește în câteva secunde tot ce s-a realizat de la frații Lumière până astăzi.
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
cântată, ca și G. Ibrăileanu, mai târziu (care face trimitere la Fântâna dintre plopi a lui M. Sadoveanu), dar și pe Hasdeu și Eminescu, pe N. Iorga și Ion Pillat, pe Dan Botta, N. Steinhardt și Nichita Stănescu. Poetul acesta proiecta asupra ei, ca și a Mioriței, o viziune metaforică ce rămâne memorabilă în sensul miturilor românești fundamentale: Toma Alimoș și Miorița sunt cele două dimensiuni ale noastre. Toma Alimoș este Iliada noastră, Miorița este Odiseea noastră". Împărtășind și el aceeași
Un mit: Toma Alimoș by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/17122_a_18447]
-
dintr-un ansamblu de factori ce vor a compune un model al umanității, cu atît mai vîrtos cu cît acesta se reclamă de la o "sinteză" mereu declarată. Umoarea materialistă e un parti-pris potrivnic unei "sinteze" valide a umanității, fie aceasta proiectată la o treaptă culturală sau la una generic-socială. Ne îndoim că "globalizarea este, prin esența sa, laică, areligioasă, indiferentă la fenomenele mistice de orice chip". Deoarece "globalizarea" sau "mondializarea" către care ne îndreptăm e incompatibilă doar cu fundamentalismele religioase sau
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
cu miasmele vieții strict analizate, am fi intrat cu toții grămadă, murmurând preceptele societății perfecte, raiul lor, raiul recondiționat... * * * Oamenii fără trecut, tinerii așadar, aruncându-și umbrele numai înainte, în viitor, în trecutul invers, trecutul pe dos... Soarele luminându-le trupurile, proiectate în mod ideal într-un viitor, netrăit încă. Totul sub formă de umbre. De niște umbre gata făcute, non-existente, neîmplinite, în stare pur abstractă... Eros și Politica văzute de L.B. și de P.G. Primul, venal, moale, stricat, aprig la câștig
Somonii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15831_a_17156]
-
cît și de destinul istoric. Evident, soarta României a fost în centrul preocupărilor sale. Dar, evoluția țării este privită de el în complexul forțelor care au gravitat în această regiune și care i-au influențat decisiv existența. Iar poetul român proiectează istoria națională pe fundal universal și, cum vom vedea, chiar pe fundal cosmic, descifrînd principiul pe care îl încarnează principala forță care ne-a pecetluit existența ca neam de-a lungul secolelor. Poemul eminescian Memento mori este o istorie a
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
viața în ziua în care seva va fi secat în noi, în care trupul nostru uzat nu o va mai conține, când ea va fugi din carcasa noastră uscată? Inevitabila tragedie a vârstei de la care nu te poți sustrage decât proiectându-te prin gândire ca și prin voință, în domeniul Frumuseții pure, sublimând modalitățile de a iubi, de a dori și de a te bucura, renunțând, despărțindu-te de tine, înainte ca împrejurările să o facă și devenind de neatins pentru
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
jovialitatea excepțional de productivă în situații burlești, cu bogate implicații ludice ale personajului". Materia e prizată cu finețe, evaluată de degetele experte ale artizanului-exeget, în stările sale diverse, de la densitatea inertă a prozei, la evanescența, grația aeriană, volatilă ce o proiectează în înaltul liricii. Comentatorul se străduiește, și de cele mai multe ori izbutește, a descifra în arabescul verbal prezența particulară a unei psihii inconfundabile, ca motivație, ca �esență subtilă" a rostirii poetice: Pentru a ajunge să constați că poemul în creația Constanței
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
și sentințe în legătură cu tot ce este "en vogue" în politică, artă și literatură, dar care nu înțelege nimic din tot ce vede, aude sau prinde din zbor, avînd în același timp tupeul să scoată în furculiță ignoranța unora și să proiecteze propriul său arivism social asupra altora. Ai vrea să-i spui și amicului tău eseistul, cel care, devenit peste noapte omniprezent, susține rubrici subțiratice și de cele mai multe ori indigeste în toate gazetele din țară și străinătate, publică volume în serie
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]