1,840 matches
-
face (O yes, un amărăștean din Rumenia!). Era poreclit Friț. Numai că nimeni nu ar fi îndrăznit să-i zică așa lui Iuga, cel cu mustățile roșii, cu ochi albaștri și cu un picior atât de sfârtecat de schijele unui proiectil sovietic, în timpul unui asalt asupra Cernăuților ocupat de bolșevici, încât rămăsese fără laba stângă și beteag definitiv. Cu atât mai mult n-ar fi îndrăznit să-i pomenească porecla sau să-l fi ocărât și înfruntat pe față, cumnatul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alte subiecte. Cât despre tinicheaua oferită de armată, asta nu l-a făcut să uite moartea lui Valentin Papadopol, ultimul dintre prietenii care formaseră grupul său din viața civilă. Îl găsise agonizând după un atac aerian într-o groapă de proiectil, cu buzele vinete și intestinele revărsate printre degetele chircite pe abdomenul transformat într-o rană uriașă. Murise într-o dimineață cu cer senin și parcă la fel de înghețat ca și zăpada din jur. Pe un teren ceva mai înalt săpase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
urmăritorilor oprește lângă ei. Precedați de zgomotul sec al închizătoarelor, își fac apariția doi inși înarmați cu arme automate. Se opresc la câțiva metri și calmi, ca la un stand de tir, încep să tragă. Sub efectul impactului puternic al proiectilelor, bucăți metalice mari sar din caroseria avariată. În genunchi, Marius verifică încărcătorul automatului. E gol. Îl aruncă ca pe un lucru nefolositor. Calm, scoate surdina de la pistol. Sub ploaia de gloanțe, instinctele frontului funcționează, avertizându-l de greșeala atacatorilor. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nemții aleargă bezmetici, numai pentru a fi secerați fără ca măcar să vadă de unde le vine moartea. În fața mitralierei lui Karel oamenii cad ca popicele. Motocicletele se răstoarnă. Din Opel-ul de transmisiuni distrus, zboară bucăți de tablă ascuțite, la fel de periculoase ca niște proiectile. Camioanele sar în aer unul după altul, aruncând fragmente însângerate de trupuri umane. Răcnete, țipete și vaiete cutremură văzduhul. Cei care cu puțin timp în urmă nu avuseseră drept unică grijă decât un șofer slab de înger, acum sunt copleșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
unde escaladarea părea aproape imposibilă. Imposibilă, dar uite că noi am făcut-o. Atenție, toate grupele de servanți trebuie lichidate în liniște. Nici o împușcătură, altfel alertăm întreg sectorul. Atacăm imediat ce salva este trasă. Un artilerist se îndreaptă spre grămada de proiectile din care ridică unul pe brațe și-l întinde servantului care îl și băgă pe țeavă cu mișcări îndelung exersate. În acel moment, pe zăpadă își face apariția brusc un dreptunghi de lumină provenind de la ușa mică a unui bivuac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
faci când te întorci. Cu un pistol de semnalizare în mână, Mâțu apare lângă ei. Dom' locotenent...e timpul. Bine. Carol privește cum locotenentul desface pistolul și introduce un cartuș, scos din sacul de muniții. După ce ațintește în sus țeava, proiectilul țâșnește tăind aerul și explodează cu un plesnet sec în miriade de stele verzi. Semnalul începerii atacului. V În vremurile păcii, clădirea masivă, pătrată, cu aspect pitoresc, grație combinației contrastante dintre cărămida roșie și piatra albă de carieră servise ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acolo, alergând. Un strigăt purtat din gură în gură se aude pe întreaga linie de front a românilor. Înainte! Înainte! Soldații pornesc zoriți, aplecați înainte, cu un vânt puternic în față care-i taie până la oase. Deasupra lor trec neîntrerupt proiectilele artileriei. Căpitanul Apostol mărește pasul și face semne grăbite. Batalionul trece printr-un defileu și începe urcușul. Terenul accidentat, plin de stânci, le face mersul extrem de anevoios. Sub picioarele lor, grohotișul umed alunecă mai rău ca gheața. Zgomotul împușcăturilor îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care până atunci tăcuseră viclene, îi iau în primire. Soldații se opresc derutați și surprinși. Asupra lor parcă se năpustește iadul. Focul țâșnește de pretutindeni, de sub stânci, dintre tufișurile înalte care se dovedesc adăposturi abil camuflate. Explozia asurzitoare a unui proiectil de aruncător aruncă în aer o stâncă uriașă. Miile de așchii ascuțite seamănă dezastru printre atacatori. Se aud numeroase urlete sfâșietoare de durere, pe care ecoul le împrăștie asurzitor peste munți. Ghiță Mititelu își privește cu ochi care parcă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
picioare sau la horcăiala celor atinși de moarte. Din fugă aruncă simultan grenadele apoi se trântesc la pământ. O explozie puternică amuțește scula aducătoare de moarte. Mirosul de pucioasă le intră în nări. Praful din piatra măcinată de explozii a proiectilelor le zgârie cerul gurii. Tușesc cu lacrimi, aproape sufocându-se. Pe lângă ei trece Nicky. Felicitări băieți, dar au mai rămas câteva. Succes! Cu degetul le arată adăpostul altei mitraliere, ascunsă după pietre și crengi. Marius nu are vreme să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
armele atacatorilor către țintele lor. Focul concentric și bine direcționat al automatelor este punctat cu rafale nimicitoare plecate din țevile numeroaselor MG 42 ce toacă la milimetru terenul. Câteva lansatoare de grenade intră și ele în horă. Fuzeele sensibile ale proiectilelor marchează prin explozii asurzitoare locul impactului. Partizanii răspund cu focuri de armă, dar riposta lor are un aspect dezordonat și imprecis. Este clar că au fost luați prin surprindere. Mitraliera de lângă von Streinitz tace brusc. Servantul introduce o bandă nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țintește mitraliorul care trage din spatele balustradei în cei din hol. Simțindu-se vizat, neamțul aruncă cu un gest reflex o grenadă. Oul metalic alunecă pe mozaicul coridorului către locotenent. Ca într-un film rulat la viteză mică Marius observă micul proiectil cum se apropie de el, ca să se oprească la numai câțiva pași distanță. Nu mai are vreme să se ferească. Pune corpul mortului peste el. Explozia îl trântește de perete cu forță incredibilă și-i smulge tot aerul din plămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
căzut lângă el. Pumnul strânge în continuare mânerul cuțitului. Alb la față ca varul, mulțumește din priviri lui Caftoi. Marius își pregătește grenada în fața unei uși închise. O lovitură violentă cu talpa piciorului drept, un gest scurt cu mâna și proiectilul zboară înăuntru. Marginea de lemn a ușii nu ajunge să lovească peretele când explozia înfundată a grenadei azvârle afară un deget de fum și flăcări galben-roșiatice. Marius tușește, cu cerul gurii zgâriat de varul mărunțit. Mai mult pe pipăite, înaintează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o adunătură de ruine. Arde pretutindeni. Peste tot se văd doar ziduri sparte, cadavre și cratere uriașe. Câteva grinzi metalice lucesc umed în lumina tot mai slabă a zilei. Etajul dispăruse, parcă cineva îl decupase cu un foarfece uriaș. Un proiectil explodează și aruncă pământ peste coma zidului, nu mai înalt de un metru din preajma subsolului, acolo unde el și alți câțiva supraviețuitori își găsiseră adăpost. Novăceanu, așezat pe o manta, începe să se zvârcolească. Liniștește-te, zice Romulus cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Zgomotul îi lovește ca un baros în nervii încordați. Ce naiba se află aici, în clădirea asta, încât nemții să se înverșuneze împotriva lor atât de tare? Ar fi vrut să-l întrebe asta pe von Streinitz, dar acesta murise. Un proiectil căzuse exact în groapa unde el și Nicky se adăpostiseră și în urma lor rămaseră doar niște rămășițe despre care cu greu cineva ar fi putut spune că aparțin unor ființe umane. Privește din nou la ceas. Are impresia că limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
arme. Pentru că ea asta fusese. Un soldat fără uniformă aflat permanent în bătaia focului, fără retrageri și perioade de refacere, a cărui curaj nu va fi răsplătit prin onoruri sau medalii. Doar cu respectul salutului său. În cadență rapidă, câteva proiectile de mortier percutează violent solul. O ploaie de pietre și țărână înghețată cade dureros peste spatele, umerii lui. Izbită în plin, casca îi zboară la pământ. Înainte să o pună din nou pe cap, privește indiferent înfundătura schijei făcută în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
faustpatrone partea inferioară spate a mașinii, acolo unde se află rezervorul de combustibil. Inteligentă mișcare, dar e mult prea aproape. Deflagrația poate să-i fie și lui fatală. Probabil că și el realizează acest lucru dar lansează fără să șovăie proiectilul. Explozia pur și simplu pulverizează tancul. O uriașă ciuperca roșie-galbenă se ridică spre cer cu un tunet infernal. Bucăți incandescente de oțel sunt împrăștiate peste tot. Una dintre ele aterizează sfârâind în apropierea lui Marius, topind zăpada. Pe frântura metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
țara între Balcani și Dunăre, Bulgaria actuală, rămase totuși în mînile rușilor. Împăratul bizantin, temîndu-se de-a-i avea pururea în atâta apropiere, hotărî să-i atace din nou și anume din două părți. Flota grecească, de 300 de corăbii, având proiectile de foc grecesc, merse spre gurile Dunării, purtând provizii multe pentru oastea ce se strângea [la] Adrianopole, iar in primăvara anului 972 împăratul merse însuși la Adrianopole și trecu Balcanii pe la strâmtoarea apuseană numită Poarta lui Traian, nepoposind decât dincoace
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
4 aprilie 972, bizantinii porniră asalt, suiră pe scări valurile întăriturelor și siliră pe ruși a se retrage în castelul întărit și despărțit de oraș. Dar fiindcă acest castel era în mare parte durat din bârne, grecii-l aprinseră cu proiectile arzătoare. Siliți de foc, rușii (7000 la număr) ieșiră la larg și căzură în luptă până la unul. Cimisces reclădi zidurile Prestlavei și o numi Ioanopoli, făcu Paștele aci și apoi plecă spre Dorystolum, unde Svetoslav se întărise în capul a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
masa din mijlocul celor patru fotolii, apoi se rostogoli pe jos; dar nu stătu nici o clipă acolo, se ridică în genunchi, puse mâna pe vaza încărcată cu flori aduse de musafiri și în clipa următoare această vază trecu ca un proiectil pe lângă capul meu și se sparse în curte prin frumosul vitraliu... Resimțit șocul violenței neînfrînate, țipătul geamului spart, apoi bufnitura și explozia, ca un semn de sinistru, a vasului de sticlă. "Să nu mai îndrăznești, gâfâi ea revenind în fotoliu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
facultate? Și dacă nu, ce-o să fac? Dar cu Matilda cum o să trăiesc? Și sosi imediat, în amintire, cu o prospețime extraordinară, scena din după-amiaza aceea a botezului, când trăisem profund și iremediabil despărțirea de ea, din clipa când vasul proiectil îmi zburase pe lângă tâmplă, și apoi timp de un ceas sub avalanșa defulării spectaculoase a unui sentiment al ei de violență și de înstrăinare totală... A te mai gândi la cea mai mică urmă de iubire ar fi fost o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
minciunii, cu secretul ei care ar fi vrut să-mi pară indescifrabil. Îmi aprinsei o țigară si începui să mă plimb pe gânduri prin vastul apartament... XVIII Nu e nici un secret, îmi spusei oprindu-mă în dreptul vitraliului spart de vaza proiectil care trecuse prin el. (Matilda chemase un meșter și îl dresese, nici nu se mai cunoștea, în centrul lui, unde fusese găurit, meșterul pusese un geam alb și tăiat oval care părea firesc cui nu știa cum fusese înainte, mie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
găsim în mod sigur niște fete frumoase de coloni care abia așteaptă să scape de timiditate. Ferro se prefăcu dezamăgită. ― Ce căcat, iar o să stau pe tușă. ― I-auzi la ea? făcu mișto Hudson. Ea trase în el cu primul proiectil care-i fu la îndemână: o bucățică de zahăr. Apone stătea, asculta și observa. N-avea de ce să-i facă să tacă, să respecte regulamentul; prefera să-i lase să se defuleze pur și simplu, fiindcă erau cei mai buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
mugiră cu obediență și o mică turelă prinse a se învârti pe acoperișul blindatului. Creatura care-l ținea pe Gorman se întoarse brusc spre locul de unde venea acest sunet, în clipa în care tunurile duble trăgeau în direcția ei. Impactul proiectilelor o aruncă în partea de joc a mașinii înainte de a mai fi avut timp să-și împrăștie acidul corporal. Gorman era inconștient. Burke îl trase înăuntru în timp ce Vasquez căuta ceva pentru astuparea deschizăturii. VTT-ul urca pe rampă, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lor. Priviți contoarele: e ca un stand de tir. ― Și acidul? întrebă Ripley. Știu că armele astea sunt blindate, dar ați văzut cât de coroziv este fluidul lor vital. ― Dacă roboții mai trag, înseamnă că sunt neatinși, îi răspunse Hicks. Proiectilele RS-urilor au o forță de impact grozavă, iar dacă împing mereu îndărăt, acidul n-o să-i atingă. Se împrăștie pe pereți și pe jos, dar nu pe arme. Așa trebuia să fie; roboții-santinelă își continuau tirul de baraj. Trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ce era amețeala și alte stări mentale care bănuiau specia umană. Ar fi atâtea de spus despre avantajele inteligenței artificiale. Înainte, tunelul se strângea la infinit. Cam așa trebuie să simtă un glonte în țeava unei arme, se gândi. Dar proiectilele nu aveau sentimente, ca el. Totuși, acestea nu erau decât rezultatele unui program. Întunericul și singurătatea favorizau meditația. Târârea nu cerea deloc concentrare mentală, așa că se gândea la condiția sa. Sentimente și programare. Stare proastă organică sau informatică. Exista cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]