1,482 matches
-
din punct de vedere moral și economic, își justifică astfel expansiunea continuă. De unde și teza internaționalismului* proletar, enunțată din 1917, și crearea în 1919 a Internaționalei Comuniste*, ale cărei secții sunt destinate să devină „batalioanele de fier” ale „Marii Revoluții Proletare Mondiale”. Totuși, această viziune mesianică se ciocnește repede de o realitate dezamăgitoare: diversele tentative de revoluție de inspirație comunistă - în Germania anilor 1919 și 1923, în Ungaria lui 1919 etc. - eșuează unele după altele și, din 1924, Stalin inversează prioritățile
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de propagandă*. în 1918, pentru prima oară, comunismul bolșevic se oferă ca pagină albă diverselor aspirații utopice. Pe acest teren fertil, înfloresc cetăți, palate, comunități diverse, care permit inovarea pe terenul anarhiei, al cooperatismului muncitoresc sau țărănesc și al comunismului proletar. Toate suporturile - programe politice, Constituțiile din 1918 și din 1924, piesele de teatru, romanele, articolele de presă - acceptă utopia, pentru a le servi de trambulină față de ideologiile concurente. La toate nivelurile partidului-stat, numeroși sunt cei care își exprimă viziunea despre
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o societate în care munca și arta susțin oamenii noi*: „Aud cântându-se, trenurile șuierând și uzinele gâfâind... De data aceasta, cred că noi suntem stăpânii, cred că noi suntem în pragul, la poarta adevăratului rai”. Cetății comuniste industriale și proletare unii îi preferă, însă, un comunism țărănesc, pe fondul unor cooperative autogestionate, așa cum e cazul lui Ivan Kremniov, apropiat al lui Buharin, care propune, în 1920, Călătoria fratelui meu Aleksei în țara utopiei rurale. Trebuie, de asemenea, să ținem seama
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
domeniul culturii se traduce printr-o neînțelegere. Desigur, artiștii revoluționari afirmă că se pun în serviciul noii puteri; Maiakovski scrie astfel: „Eu doresc ca baioneta să fie egală cu pana”. Categoric, ei afirmă că vor să creeze o cultură specific proletară, egalitară, colectivistă, internațională, prin distrugerea culturii burgheze. Jurnalul futuriștilor își titrează astfel primul și unicul său număr, în martie 1938: „Trăiască revoluția spiritului”. Desigur, Proletkult, cultura proletară autoproclamată, cu existența-i fugace - din toamna lui 1917 până în primăvara 1921 -, vehiculează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
egală cu pana”. Categoric, ei afirmă că vor să creeze o cultură specific proletară, egalitară, colectivistă, internațională, prin distrugerea culturii burgheze. Jurnalul futuriștilor își titrează astfel primul și unicul său număr, în martie 1938: „Trăiască revoluția spiritului”. Desigur, Proletkult, cultura proletară autoproclamată, cu existența-i fugace - din toamna lui 1917 până în primăvara 1921 -, vehiculează o ideologie revoluționară în disjuncție radicală față de cultura tradițională, căci, potrivit concepțiilor lui Aleksandr Bogdanov, o societate nouă are nevoie de o cultură nouă. Aceste poziții nu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
o societate nouă are nevoie de o cultură nouă. Aceste poziții nu coincid, însă, cu cele ale lui Lenin*, pentru care arta este universală și nu cunoaște clase. De altfel, la revendicarea de creare a unei „culturi revoluționare” a artiștilor proletari, Lenin răspunde, într-una din ultimele sale scrieri, Despre cooperare (1923), prin necesitatea de a impune o „revoluție culturală”. Prioritatea este introducerea socialismului: „[...] revoluția politică și socială, la noi, a precedat revoluția culturală, care acum e absolut necesară. [...] Ea reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
rurală, care reprezintă 4/5 din populația rusă în 1926 -, Nadejda Krupskaia, soția lui Lenin și directoarea Comitetului pentru Educație Politică, invocă recurgerea la imaginile artistice, întrucât muncitorii gândesc în imagini, afirmă ea. Propaganda* prin afiș, la care colaborează artiștii proletari - Maiakovski, Rodcenko, Klutsis -, se dezvoltă, devine omniprezentă, până la a se instala în locul și rolul icoanelor (colțul roșu). între 1918 și 1921, sunt produse 31 000 de afișe diferite. Agenția ROSTA, prima agenție de presă sovietică, produce afișe în stilul desenelor
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la tactica „clasă contra clasă” se traduce, din punct de vedere cultural, prin punerea în aplicare a politicii de „revoluție culturală”. împrumutul de la Lenin este manifest, dar asaltul împotriva culturii burgheze, întreprins mai cu seamă de Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari (RAPP), îmbracă de acum un caracter eminamente antiintelectual. Se urmărește extirparea tuturor elementelor străine din punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
burgheze, întreprins mai cu seamă de Asociația Rusă a Scriitorilor Proletari (RAPP), îmbracă de acum un caracter eminamente antiintelectual. Se urmărește extirparea tuturor elementelor străine din punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare și folclorice. La fel, cultura urbană, formalistă, decadentă, de spirit mic-burghez (meștșanstvo) suferă ofensiva artiștilor proletari. Jazzul este condamnat, deoarece, cum scrie Maxim Gorki într-un articol din Pravda, la
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
punct de vedere social și, deopotrivă, crearea unei noi forme de cultură, cu adevărat proletare. Lumea rurală, pradă colectivizării*, asistă la distrugerea culturii ei populare și folclorice. La fel, cultura urbană, formalistă, decadentă, de spirit mic-burghez (meștșanstvo) suferă ofensiva artiștilor proletari. Jazzul este condamnat, deoarece, cum scrie Maxim Gorki într-un articol din Pravda, la 18 aprilie 1928, intitulat „Muzica grangurilor”: „Ce îmi spune mie jazzul e că el reprezintă cea mai rea condiție de muncă, cea mai rea prejudecată culturală
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Leonid Utiosov - interpret al poemelor scriitorului de limbă idiș Lev Kvitko -, exprimă voința de a promova un eclectism muzical care să întruchipeze societatea socialistă. Deschiderea unui parc cultural și de petrecere a timpului liber, botezat „Gorki”, ca omagiu adus scriitorului proletar decedat și la intrarea căruia este afișată lozinca lansată de Stalin, „Viața a devenit mai bună, viața a devenit mai veselă”, reprezintă nașterea unei societăți hedoniste. Conceput și condus de o americancă, Betty Glan, parcul Gorki cuprinde o imensă piscină
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Eliberare din Eritreea Frontul de Elibeare Națională a Kurdistanului Frontul Salvării Naționale Front Național Frontul Național Anticomunist Frontul Național de Eliberare Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei fronturi FSB FSM FTP-MOI futurism G Stânga/Dîi Lînk Stânga Alternativă Unificată Stânga Proletară Stânga Socialistă Stânga Unitară Europeană-Stânga Verde Nordică stângism georgieni pacte germano-sovietice Gestapo Gladio Glavlit Gorbaciov GOSET Gosplan Gulag GPU Marele Salt înainte Marele Război pentru Apărarea Patriei GRAPO greci Grupul de Rezistență Antifascistă „1 Octombrie” grup conducător grupul Octombrie GRU
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ideilor noi, ci și adevărați propagandiști ai acestora, răspândindu-le în popor. Se poate afirma, fără teama că am putea fi suspectați de exagerare, că filosofia istoriei a jucat în acel timp rolul pe care, mai târziu, în declanșarea revoluției proletare, l-a jucat filosofia marxistă. * Filosofia istoriei a revoluționat gândirea socială, înscriindu-se pe traiectoria prefacerilor de adâncime produse de gândire și petrecute de-a lungul timpului: Ceea ce au făcut filosofii iluminiști a fost să secularizeze revoluția protestantă și să
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
dezbaterea se va solda cu o ultimă masă rotundă purtând titlul Umanismul și epoca noastră. Umanismul socialist - cea mai înaltă treaptă a umanismului (8/1960), prin care conceptul de umanism intră în concurență ideologică directă cu bazele dogmatic-internaționaliste ale realismului proletar. În ciuda dărilor de seamă kilometrice care continuă să apară și după plenara din aprilie 1960 a Comitetului Uniunii Scriitorilor ori a numerelor tematice ocazionate de pregătirea celui de al III-lea Congres al Partidului Muncitoresc Român, Eugen Simion glosează în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287200_a_288529]
-
Paris din 1900 și de la Amsterdam din 1904. Orice participare socialistă la un guvern burghez era din principiu exclusă, dar rezoluțiile lăsau o marjă suficientă interpretărilor divergente. Ordinea de zi în ceea ce privește războiul atinge o altă dimensiune a problematicii socialiste: internaționalismul proletar în fața "solidarității" naționale. La congresul de la Stuttgart din 1907, amendamentul depus de Lenin, Martov și Rosa Luxemburg stipulează că "în cazul în care totuși războiul va izbucni [în ciuda eforturilor muncitorilor], ei au datoria de a interveni pentru a-l face
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
din partea muncitorimii trebuie căutate în originile regimului și în stilul său de conducere. Într-adevăr, așa cum a subliniat Miklos Molnar, accederea la putere a noului partid socialist "i-a fost oferită. (...) Concursul de împrejurări a creat Republica consiliilor, nu revoluția proletară"3. În timpul exercitării puterii, noul Guvern se izolează foarte repede de bază, într-atît încît Executivul, Consiliul revoluționar al Guvernului, aflat într-o situație internă și militară complicată, ajunge în scurt timp să ia decizii fără a da socoteală nici Congresului
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
9 februarie 1919, el numără între trei și patru mii de membri. Comuniștii nu participă la alegeri în acea lună și se declară pregătiți pentru o revoluție sovietică austriacă. "Atîta timp cît există consilii muncitorești sau orice posibilitate de activitate proletară, noi nu avem nevoie de tribuna parlamentară"4, proclamă o broșură de partid. Alegerile dau naștere unei coaliții guvernamentale conduse de social-democratul Karl Renner. În acest timp, influențat de "experiențele" maghiare și bavareze, împins de Béla Kun, partidul comunist se
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
la 19 iulie 1920 în prezența a două sute de delegați veniți din peste 35 de țări. Chestiunea referitoare la natura Internaționalei și la condițiile de aderare ocupă partea esențială a lucrărilor. Pentru Lenin, se pune problema creării unui adevărat partid proletar internațional unde să se discute și să se ia hotărîrile pentru secțiunile naționale. Delegații ale ILP, CNT, SFIO, fuseseră primite în acest sens înaintea acestui congres. Trebuie întemeiate partide comuniste sigure, fidele IC și înlăturate elementele reformiste sau "naționaliste" din
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
diplomatice cu țările capitaliste. Această schimbare de atitudine se concretizează șase luni mai tîrziu odată cu propunerea de "front unic" formulată de Internațională. Într-adevăr, pe 18 decembrie 1921, întîiul plen al Executivului Internaționalei Comuniste își dezvoltă tezele despre frontul unic proletar, care este urmat de un apel lansat de către același Executiv, la 1 ianuarie 1922, adresat "proletarilor din toate țările pentru unitatea frontului proletar", ale cărui obiective nu sînt revoluția, ci lupta tuturor forțelor proletare "inclusiv ale sindicatelor creștine sau liberale
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
adevăr, pe 18 decembrie 1921, întîiul plen al Executivului Internaționalei Comuniste își dezvoltă tezele despre frontul unic proletar, care este urmat de un apel lansat de către același Executiv, la 1 ianuarie 1922, adresat "proletarilor din toate țările pentru unitatea frontului proletar", ale cărui obiective nu sînt revoluția, ci lupta tuturor forțelor proletare "inclusiv ale sindicatelor creștine sau liberale" pentru condiții mai bune de viață și pentru menținerea păcii. Presiunea evenimentelor îndeamnă deci la mai multă suplețe tactică. Dimpotrivă, în planul organizării
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
își dezvoltă tezele despre frontul unic proletar, care este urmat de un apel lansat de către același Executiv, la 1 ianuarie 1922, adresat "proletarilor din toate țările pentru unitatea frontului proletar", ale cărui obiective nu sînt revoluția, ci lupta tuturor forțelor proletare "inclusiv ale sindicatelor creștine sau liberale" pentru condiții mai bune de viață și pentru menținerea păcii. Presiunea evenimentelor îndeamnă deci la mai multă suplețe tactică. Dimpotrivă, în planul organizării, rigoarea este elementul esențial. Executivul Internaționalei se străduiește să amintească aceasta
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
lor în special cea financiară față de IC. Noua conducere încearcă să creeze condițiile unui front unic după asasinarea Ministrului de Finanțe, Erzberger, la 26 august 1921, și a Ministrului Afacerilor Externe, Walter Ratheneau, la 26 iunie 1922. Comitetele de control proletare s-au constituit și "acordul de la Berlin" este semnat cu organizația sindicală și cu SPD, cu scopul democratizării Republicii. Dar aceste inițiative rămîn limitate. Între timp, partidul comunist reușește să-și stabilizeze situația aducînd în fruntea sa, în august 1921
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
oamenilor. Prin acest mijloc, nu cadre solide sînt pregătite, nu o unitate de fier se formează, ci un regiment de melci"6. În decembrie 1924, ei sînt la rîndul lor excluși din partid și editează, începînd din ianuarie 1925, "Revoluția proletară", ce susține opoziția de stînga din URSS. Incertitudinile italiene În Italia, lenta ascensiune a fascismului are loc începînd din 1921. În 1922, forțele democratice italiene nu pot împiedica ascensiunea lui Mussolini. După "marșul de la Roma", din octombrie 1922, regele Victor
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
conducătorii sovietici au cerut ca situația din interiorul partidului bolșevic să nu fie evocată în ședința plenară. Aceasta constituia o abatere de la regulile statutare din moment ce, după modelul celorlalte partide comuniste, PC rus nu era decît o secțiune a partidului internațional proletar și trebuia așadar să răspundă pentru acțiunile sale în fața autorității internaționale. De fapt, congresul se va apleca în principal asupra chestiunilor de organizare. Modelul evocat este bineînțeles partidul bolșevic. Fiecare partid comunist trebuie deci să se bolșevizeze. Aceasta nu mai
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
și că se asista la continuarea acestui proces de fascizare 4. Thaelmann estima în "Corespondența internațională" din 1 februarie 1933, cu o lună înainte de întemnițarea sa definitivă, că în ianuarie se produsese o cotitură a forțelor de clasă în favoarea revoluției proletare. Cel mai mare partid din Internațională, cea mai puternică fracțiune parlamentară, speranța revoluției în Europa occidentală nu mai este decît o formațiune dislocată, ilegală, hăituită și absolut neputincioasă. În exil, ea va rămîne o fracțiune, acționînd mai mult ca oricînd
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]