604 matches
-
continuare mai puțin reușită, A doua carte cu Apolodor, ilustrată de Naum însuși. Edițiile ulterioare ale primei Cărți au fost ilustrate de Dan Stanciu și N. Nobilescu, în variante diferite de cea minimalist-austeră a artistului cu înclinații suprarealiste (dar și proletcultiste) Perahim. Succesul Cărților cu Apolodor (publicate împreună în 1979) a fost probat și prin reeditările recente de la Humanitas Educațional, însă atenția critică acordată acestui capitol din opera lui Naum a rămas destul de redusă. Trebuie menționată totuși Scrisoarea unui critic literar
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și un exemplu flagrant de denigrator al creației mele, al tipologiei romanelor mele, a fost Ov.S. Crohmălniceanu; ins inteligent, cult și care, după ce s-a dezmeticit din narcoza ideologiei staliniste În timpul căreia i-a Înjurat, cu acel entuziasm tipic vremii proletcultiste, pe ctitorii literaturii române clasice și moderne, de la Maiorescu la Lovinescu și Blaga -, pe filozof mai ales -, desigur, cu alți „ortaci” precum Paul Georgescu sau N. Tertulian - Îi citez doar pe cei stimabili! -, a publicat câteva cărți de teorie și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
protestele și uneori chiar procesele În justiție și, aproape Întotdeauna, ingratitudinea celor lansați!... Eu am asistat la un asemenea, rar, fenomen de lansare a unei noi, necunoscute valori, la Gazeta literară unde, Între anii ’57 și ’61, Paul Georgescu, critic proletcultist foarte controversat și, mai apoi, un interesant prozator muntean, a descoperit În seminarul de critică literară pe care-l ținea la Filologia bucureșteană, prin anii ’56-’57, un tânăr student care avea, ca și alți zeci ai promoției sale biologice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de la G. Călinescu încoace, s-a încercat stăruitor a se elimina dimensiunea științifică din angrenajul viziunii eminesciene. În realitate, cunoașterea multidisciplinară eminesciană sporește originalitatea gândirii poetice a autorului Luceafărului, fără a confunda planurile diferite ale poeziei și științei. După sociologismul proletcultist, se trecuse la extrema estetismului, prin aceiași ideologi, ignorându-se dimensiunea ontologică a artei. Pentru a surprinde o asemenea realitate, era nevoie de un spirit nu doar interdisciplinar, ci și de unul transdisciplinar. Pe acest nou teren vine cartea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atrage atenția autorul, a devenit mai acut actuală în condițiile unei surprinzătoare resurecții a "galaxiei Grama". Autorul ambiționează să pună o stavilă atacurilor sosite cam din senin împotriva lui Eminescu, iar momentul amintește de anii triști și penibili ai atacurilor proletcultiste. Deosebirile nu sunt de sens, ci de direcție. Față de cei care i-au refuzat lui Eminescu statutul de filosof, iar gândirii sale teoretice finalitatea practică, Theodor Codreanu avertizează: "Paginile care urmează încearcă să demonstreze, cu cărțile pe față, că eminescianismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
parcursul postumității, publicistica sa, și nu doar ea, a fost sistematic ignorată sau denigrată și scoasă din circuitul politicii naționale, ca, după al doilea război mondial, să fie interzisă în structurile ei esențiale, prin fragmentarism, din rațiuni politice. Nu întâmplător, proletcultiștii ca Jean Popper, I. Vitner sau Crohmălniceanu, care atacau vehement, cu prilejul centenarului, "aspecte burgheze" ale creației eminesciene, au astăzi urmași deghizați în așa-ziși elitiști care susțin că Eminescu n-a adus nimic nou în poezia românească, iar teoriile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a acestui tip de comportament "cultural" era, în "revoluția" sa, uniformismul. Un fel de a scrie "la fel". Și, în jongleria aceasta, duplicitatea se așeza ca efigie: aparent protestatară, "mișcarea" nu avea de oferit nici un protest, tăvălugul optzecist înlocuia tăvălugul proletcultist. Numărate pe degete, talentele nimerite în mișcare au rămas pentru multă vreme amețite de drogul ideologic. După 1989, prelungirea acestei agonii culturale a fost posibilă datorită ciudățeniilor oferite tot de un post: postcomunismul, grație căruia postmodernismul se transforma într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ridicoli șoricei!", zice Theodor Codreanu), aceștia l-au "afirmat" pe Noica "prin reeditări profitabile", dar l-au "negat prin ideologie". Ideologia political correctness, firește, care, arată autorul, are o putere de corupere morală și dezagregare socială deloc neglijabilă. "Ideologia "canonului" proletcultist era un joc de copii pe lângă "canonul global""! Este unul din puținele momente când în echilibrul și seninătatea polemicilor sale se insinuează tulburarea și, poate, chiar o undă de disperare amară. Nu e de mirare, dacă urmărim, alături de el, atacurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
li se reproșează că nu au înțeles caracterul canonic al volumului Joc secund, pe care l-au privit din unghiuri diferite, dar fără să țină cont de "ermetismul canonic", sintagmă propusă chiar de Barbu. Reproșurile sunt îndreptate apoi împotriva unor proletcultiști ca N. Moraru, B. Elvin sau Ovid. S. Crohmălniceanu, care l-au pus la index pe Barbu pentru ermetismul său de factură burghezo-retrogradă. O secțiune aparte a acestei prime părți este dedicată monografiilor apărute după moartea poetului, dintre care se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
mijloc și câte două camere laterale au constituit expoziția muzeistică de bază. Chiar la intrare, în hol, a fost așezat mai târziu, pe un postament de lemn, bustul în ghips al lui Eminescu realizat de sculptorul Ion Irimescu în maniera proletcultistă a anilor '50. Vizitatorul era obligat să parcurgă un circuit strict, prin cele patru camere, reprezentând viața și opera poetului. Ca modalitate de expunere: panouri prinse în pereți, de aproximativ 2 x 1,50 m., pe care erau cașerate documente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
deloc la îndemâna unui astfel de Gheorghe. Și atunci s-a mizat pe spectaculosul de tip Hèrcule Poirot: o societate criminală ucide cu sinistră premeditare un mare român incomod, iar televiziunea, în sfârșit, demască salutar complotul. Nici interpretările cele mai violent proletcultiste, interesate în "demascarea monstruoasei coaliții" n-au cutezat să propună o astfel de ipoteză, pentru confirmarea căreia nu dispunem decât de firave probe circumstanțiale. Eminescu este Eminescu, în opinia noastră, cel mai mare român, prin operă. Nici detaliile anatomice, nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
este la curent cu tot ce-i nou în câmpul literaturii. Și scrie. Pentru a publica, încearcă să-și găsească sprijinitori în "fauna literară ieșeană", dar nu-și află mentori pe măsură (ce putea fi mai nepotrivit decât bietul romancier proletcultist Ion Istrati?). Pas cu pas, răzbește... Cartea în discuție poartă precizarea "volumul II". Nu cunosc volumul I, dar nici nu-i neapărat necesar, câtă vreme acum ne stă la dispoziție un întreg raft de opuri semnate de Codreanu: "Eminescu, dialectica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ca-ntr-un roman. "Ei, care au scris" s-au aflat, desigur, sub vremi, ceea ce-i absolvă oarecum de judecata aspră a contemporaneității, dar, desigur, nu până la capăt. Dacă în cartea lui Nițescu, M. Novicov (de pildă) apare ca un proletcultist agresiv, cu rol de inchizitor al literelor române, care-și permite să ajungă până la îndemnuri la lichidări fizice și la exilări din "orașul culturii", pe firul documentelor îl vedem și-n postura de îndrumător al vieții literare din provincie, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mă înșel, și o anume disjuncție cu tâlc între comunism și ceaușism. Am suspectat totdeauna jurnalele publicate în timpul vieții autorului de contrafacere și post-poleire. Aici nu cred că-i cazul, fiindcă ar fi fost "tunse" anumite răbufniri de-a dreptul proletcultiste ale tinereții. Lăsate neatinse, fac și mai convingătoare evoluția unui cărturar autentic, drumul cunoașterii căruia este jalonat de lecturi pentru care poate fi invidiat totdeauna și acum (în afară de cărțile proprii, a publicat nu mai puțin de 59 volume traduse din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
detenție, după trecerea sa "dincolo", nefericitul și eruditul poet, profesor și scriitor, Vasile Gh. Popa, primul magistru de limba și literatura română, descoperitorul și îndrumătorul în anii de formare și afirmare a poetului Nicolae Labiș, "buzduganul" generației scriitorilor comuniști și proletcultiști, victimă fragedă și tragică a epocii sale, cu acea mirabilă, admirabilă a sa Moarte a căprioarei, fără de care literatura acelor ani ar fi, negreșit, mai săracă. Și lista acestor nume e cu mult mai abundentă. În universul aceleiași Galerii își
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
i-au spus-o și alții că treaba ce i s-a dat nu era tocmai ușoară. Dimpotrivă! După cel de-al Doilea Război Mondial, muzeul a fost răvășit, furat, împuținat. Unii muzeografi, foști activiști de partid și de stat, proletcultiști, au contribuit ei înșiși, mai ales în timpul ocupației sovietice la ruinarea și înstrăinarea unei mari părți din patrimoniu. Vasile Ciurea încă mai trăia! Și vedea, urmărea chiar el însuși, neputincios tot ce se petrecea. Autoritățile comuniste nu-l băgau în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a întâmplat după ce în toate unitățile și instituțiile din zonă s-a prelucrat textul Declarației PMR cu conflictul chino-sovietic, cu noile principii de independență, de poziții proprii și cutezătoare, formulate de partid, cu dezvăluirile neașteptate despre abuzurile și concepțiile eronate, proletcultiste și totalitariste ale Moscovei etc. dezbateri la care a venit la Câmpulung și Emil Bodnăraș. Și acesta a avut o întâlnire cu ușile închise, cu toți șefii de partid și de stat, cu oameni cu funcții de răspundere, printre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
809-814Ă. Sunt doar câteva mențiuni bibliografice dintr-o serie mai lungă ce probează interesul pentru un critic eminent, a cărui posteritate este - să recunoaștem - concludentă. Am reținut rândurile de un rar dramatism cu privire la destinul lui Vladimir Streinu în epoca dogmatismului proletcultist, cuprinse în Istoria literaturii române de azi pe mâine de Marian Popa (versiune revizuită și augmentată, Editura SemnE, București, 2009Ă: „Prezența postbelică în Revista Fundațiilor, articolele din Dreptatea țărănistă precum și rolul de sprijinitor al poeților generației războiului sunt suficiente pentru
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în România o foarte diversă și valoroasă literatură. Se poate spune că poezia a excelat, reușind performanța de a face firesc pasul, în numai două decenii și jumătate, din 1965, când a avut loc liberalizarea ideologică și renunțarea la modelul proletcultist și până în 1990, când a căzut comunismul, de la versificarea propagandistică ridicolă, fără nici o valoare estetică, la experimentul postmodernist și biografismul perfect aliniate la tonul poeziei occidentale. Proza a experimentat și ea, cultivând când parabolicul, ca metodă de eschivă, când psihologiile
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
comuniștilor și tuturor scriitorilor din România este ca față de problemele orientării filozofice, estetice, a activității literare în România, să se ia o poziție fermă, principială, în spiritul concepției noastre 23". Cu aceiași ocazie, Ceaușescu a încercat să reabiliteze și literatura proletcultistă din prima parte a comunismului, despre care a spus că nu trebuie criticată, pentru că deși a avut și "neajunsuri" a servit cauza construcției socialiste. Iar ca lucrurile să fie cât mai clare, Ceaușescu a concluzionat spunând că literatura trebuie să
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scăderile interminabilelor schimburi de replici dintre gazete, cu toate cuvintele grele aruncate de unii scriitori peste gardul colegilor de breaslă, o atmosferă de efervescență culturală se așternuse peste România, ilustrată de semnificativa deschidere către valorile occidentale, de condamnarea întunecatului trecut proletcultist. Intrând în jocul amețitor al disputelor gazetărești, revista Luceafărul - acuzată de adversarii săi că ar fi fost inițiatoarea polemicilor neprincipiale - a ținut să răspundă, prin pana colaboratorilor săi, torpilelor literare lansate dinspre publicațiile rivale. După lunga înșiruire a inamicilor revistei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
adversarii literari ai lui Eugen Barbu ca pretext al îndepărtării acestuia de la conducerea revistei. Cu alte cuvinte, predispoziția romancierului spre polemică, ușurința de a-și face inamici datorită stilului său caustic, ironic și atacul declanșat de Luceafărul asupra unor scriitori proletcultiști au venit ca o mănușă adversarilor lui Eugen Barbu, care, prin intermediul consfătuirilor cu Nicolae Ceaușescu, au impus ideea că belicosul prozator ar fi un recalcitrant incurabil al literaturii române, un ațâțător al patimilor scriitoricești. Că inamicii lui Eugen Barbu - nu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Luceafărul. Vremurile de tristă amintire - când scriitorii valoroși ai țării erau denunțați mai întâi în Scânteia, pentru ca a doua zi să fie duși în subsolurile Securității, bătuți până la sânge și aruncați apoi în închisori - erau doar un coșmar al perioadei proletcultiste. O altă caracteristică fundamentală a polemicilor purtate de către revista Luceafărul - aceea a moderației - rezidă în starea de spirit a literaturii române, încordată în anii '60, aflată însă la o distanță apreciabilă de războiul generalizat al anilor '70-'80, când, într-
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Poemul acesta reușește singur să impună lectorului un alt tip de lizibilitate (ca să facem uz conceptul lui Matei Călinescu din A citi, a reciti 5) decât cel specific literaturii post-proletcultiste și post-realist-socialiste de la noi (ce să mai vorbim de "literatura" proletcultistă și realist-socialistă propriu-zisă). O lizibilitate substanțial mai complicată decât cea presupusă de un poem precum Ploaia, unde jocul intertextual era cu totul absent, și, prin extensie, mai complicată decât lizibilitatea poeziei generației '60, pentru că lizibilitatea textelor ivănesciene este, de fapt
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
altfel spus, o încercare de fărâmițare excesivă a literaturii române, este doar o marcare a caracterului aparte al acestei generații, care, dacă ar fi să acceptăm modelul promoțiilor, ar fi trebuit să fie parte componentă a unei generații de după perioada proletcultistă. Teroarea și tăcerea impusă schimbă însă evoluția normală a literaturii. De asemenea, deși îi înțelegem semnificația și contextul în care ea a fost utilizată, vom evita și sintagma generație pierdută, tocmai pentru că ne-am dori ca ea să nu rămână
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]