604 matches
-
contra"!), mai mult ascultam decît să vorbesc ceea ce, trebuie să o spun, mi se întîmpla destul de rar! De la el am aflat toată istoria "Agorei", revista efemeră și excepțională din 1946, și multe, multe alte povești din perioada pre- și post- proletcultistă, istorii de pușcărie, ale lui și ale altora. Avea un fel de neputință amară și triumfătoare, totodată... Dar poate că cea mai semnificativă și emoțională întîlnire a fost cu Radu Petrescu, debutant la cincizeci și... de ani, un adevărat om
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
nivel dificultăți insurmontabile de traducere? Probabil toate acestea împreună, dar și mediocritatea traducerilor precedente, au ocultat adevărata originalitate argheziană. Las că și puținele antologii din lirica românească, chiar cea din 1968 de la Ed. Seuil, erau puternic marcate de un aer proletcultist și de inconsistență (toți tovarășii realismului socialist se voiau prezenți, ca să uimească Franța!). Iar traducătorii occidentali cu marcate sensibilități de stânga, care, pe bună dreptate, îi promovau pe Vallejo, pe Neruda sau pe Nazim Hikmet, nu se simțeau îndemnați să
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
ordinul monahal - de unde și încăpățânarea lui ulterioară de a imagina, în poezie, un paradis infantil. E reparcurs tot procesul stalinist intentat lui nu doar de Sorin Toma, dar și de Miron Radu Paraschivescu, eliminarea lui din circuitul literar după criterii proletcultiste agresive. Iar prefațatorul consideră că Arghezi e nedreptățit din nou, în zilele noastre, căci poeme precum Cântare Omului și 1907 - peisaje ar fi pe nedrept socotite opere de circumstanță, cu care poetul și-ar fi obținut reabilitarea. Ar trebui, de
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
180). Rezultatul ar fi un concept integrator al modernismului românesc, înțeles ca un curent literar și cultural, întins cam de pe la 1880, cu primele experiențe ale lui Macedonski, și până la 1980, când se încheie neomodernismul postbelic declanșat pe la 1960-1965, după fractura proletcultistă. În marea lui sferă se includ: simbolismul, parnasianismul, instrumentalismul, decadentismul, poezia pură, avangardele și porțiunile mai emancipate sau mai neutre ale tradiționalismului de tip Ion Pillat sau B. Fundoianu (p. 182), plus neomodernismul generației '60 (uitat de exeget în retrospectiva
Un concept integrator al modernismului românesc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11300_a_12625]
-
azi, decât Nicolae Dabija sau Leonida Lari. Nici criteriile de bază nu sunt integral respectate, câtă vreme în antologie intră scriitori care nu au scris nimic (sic!), ca Pan Halippa, sau poeți integrați literaturii din țară, ca Aura Christi. „Dinozaurii proletcultiști”, cum le spune Adrian Dinu Rachieru, sunt recuperați printr-o minuțioasă selecție a puținelor lor creații necontaminate, în timp ce tinerii sunt tratați cu asprime, în ciuda evidenței că, măcar, fac literatură, iar nu propagandă. În sfârșit, aș mai înregistra la minusuri și
Nici depozit, nici manifest by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5933_a_7258]
-
volumele Cîntece de pierzanie (1938), Cîntece noui (1940), Poezii (1943), Orașul pierdut (1943), mi-a încolțit bănuiala că poetul a pus la cale un fals ce i se va dovedi de-a lungul timpului dezastruos. Și anume a împins critica proletcultistă, prin propriile mărturisiri - fie în versuri, fie prin articole critice -, să dea unor poezii ale sale din perioada anterioară sensuri de prevestiri ascunse în simboluri, precum: "garoafa roșie", "Eu sînt trimisul vremurilor noi", "macii roșii", "primăvara", "freamătul furtunii", semnificațiile unor
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
de istorii ale științelor și tehnicii, improvizate, enomiastice, autohtoniste. Departe de a fi doar simple curiozități, ci elemente ale unei "metode" cu puternice proptele politice, ele impregnează mediul cultural românesc și interzic orice replică din afară. Internaționalismul de orice fel - proletcultist sau interbelic - e taxat fără drept de apel. Corectat și ajustat în fază inițială, E. Lovinescu devine, cu timpul, un veritabil inamic al valorilor - și al sistemelor de valorizare - locale. Printr-un calcul genetic și printr-o convenabilă găselniță partinică
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
distorsiunile destinului unui artist, în "partitura" stalinistă și post-stalinistă, au sonorități "trezitoare la realitate". Un tânăr muzician, provenit dintr-o familie de aceeași tradiție, aflat în 1939 în pragul debutului ca pianist (concert care urma să se desfășoare, conform dogmei proletcultiste, într-un club de mare uzină moscovită), e nevoit să fugă de acasă pentru a nu fi deportat, conform "modei" delațiunilor "bine orchestrate". Nevoia îl duce departe de o posibilă viață normală, de "sonoritatea unei muzici compuse ca pentru o
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
de clasă. De aceea, scriitorul încearcă să iasă din această ecuație ideologică, evitând categoriile sociale puternice, prinse în reprezentări definitorii pentru regimul comunist. Lumea din Groapa, periferia neașezată și neideologică a orașului, e un fel de caricatură a proletariatului. Criticii proletcultiști observă devierea sau refugiul și vor denunța romanul, recomandând prozatorului să se ocupe de muncitori, de greve, nu de lumpeni și răpiri de ibovnice. Constrâns, prozatorul va trece de la înfățișarea Cuțaridei, adică a unei lumi degradate, care scapă aparent legilor
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
personaj al uneia dintre povestiri. De amintirea Cucharaditei, nume luat de pe ambalajul unei cutii de cacao cumpărată de la Alimentara, se leagă cumplita temere de a fi fost complice la o crimă comisă prin vrăjitorie. Obsedată de imaginea tatălui mort, sculptor proletcultist ce a lăsat neterminat lucrul la un monumental complex LUPENI 29, Cucharadita o atrage pe Otilia, în vacanță, la Pucioasa, în jocuri erotice pe calea ferată din pădure, ațîțînd instinctele masculine ale mecanicului de tren. O dată un țigan le vede
Călătorie cu un trabant australian by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14004_a_15329]
-
un punct de ruptură în șirul de texte (în jur de o mie două sute cincizeci!), cînd clișeele (de gîndire, de expresie) se estompează sau chiar dispar și cînd încep să vorbesc în limba mea critică. Nici a epocii de apus proletcultist, tribut, s-ar crede, inevitabil la douăzeci și ceva de ani, cînd nu știam prea bine pe ce lume mă aflu, nici a lui G. Călinescu, din care mi-am făcut un fel de scut contra platitudinii și pe care
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
aceste lucruri nu sînt cu totul noi; ele amintesc mai vechile preocupări ale criticului, care, propunea în loc de postfață la Poezia unei religii politice, un Scurt istoric al propagandei prin poezie, în care regăsim un model asemănător de analiză a poeziei proletcultiste. Evident, în lucrarea de față, autorul abordează mai multe probleme, își sistematizează altfel materialul, se ocupă și de proză, lansează teoria "culoarelor", pe care scriitorii erau nevoiți să și le cîștige cu trudă, vorbește mai pe larg de protocronism, ca
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
de dinainte și când nume, până deunăzi sacre, de scriitori încep să fie ignorate de urmașii lor întru literatură. Trebuie să așteptăm însă ca școala și critica să legitimeze acest nou canon, la fel de restrictiv, deși din motive opuse, ca cel proletcultist. Scriitorii postbelici sunt la fel de afectați ca și aceia interbelici sau clasici. E greu de presupus din acest motiv că vom avea prea curând un acord sau măcar un armistițiu între scriitorii și cititorii tineri, pe de o parte, critică și
Câteva concluzii (IX) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7311_a_8636]
-
Ion Simuț Configura}ia generală a canonului literar proletcultist, adunând într-o singură reprezentare vârfurile din toate genurile literare, derivă din configurațiile particulare pe genuri. Emil Boldan reflectă cât se poate de fidel epoca în sinteza sa de serviciu, realizată în Prezentare succintă a istoriei literaturii române, publicată în
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
Istorice și Filologice din R.P.R. Imaginea de ansamblu trebuie confruntată atât cu relieful anterior al valorilor, cât și cu modificările care apar imediat după 1961. Accentele puse de Emil Boldan sunt însă pe deplin semnificative pentru interesele politice ale epocii proletcultiste în literatură, înțeleasă ca un instrument al ideologiei comuniste, adică al partidului muncitorilor promovând deschis lupta de clasă împotriva burgheziei. POEZIA îl are ca reprezentant "de frunte" pe Tudor Arghezi, caracterizat anterior, în secvența dedicată literaturii interbelice, și valorificat aproape
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
specială a sintezei, Lucian Blaga și V. Voiculescu fuseseră anatemizați, absența lor din peisajul literaturii contemporane nu mai surprinde. De altfel, abia ulterior anului 1961 va fi cunoscută literatura lor de sertar, care nu avea nimic comun cu proletcultismul. PROZA proletcultistă recunoaște ca personalitate dominantă pe Mihail Sadoveanu, prezentat generos la secțiunea anterioară a literaturii interbelice. "Alături de el - afirmă Emil Boldan - stau scriitori din ge-ne-ra-ția imediat următoare ca: Cezar Petrescu, Camil Petrescu, Ion Agârbiceanu, George Călinescu etc." (p. 123), de asemenea
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
Andras, Ștefan Luca, "în operele cărora tema de predilecție e reflectarea realităților actuale din R.P.R." (p. 124). Dacă n-am ști că Petru Dumitriu dezertase în 1960, fugind în odiosul Occident, am putea spune că absența lui ne surprinde. TEATRUL proletcultist îl așază în frunte pe Camil Petrescu, pentru piesele Bălcescu și Caragiale în vremea lui, alături de care sunt amintiți Victor Eftimiu, Al. Kirițescu, Mircea Ștefănescu, Tudor Mușatescu, Tudor Șoimaru. Sunt creditați ca dramaturgi noi, afirmați după 1944: Aurel Baranga, Mihail
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
a literaturii române către problemele concrete ale construcției socialiste" (p. 125). În mod curios, G. Călinescu, deși foarte activ în epocă, nu este evidențiat în mod special, cum nu fusese nici la capitolul literaturii interbelice, nici în secvența dedicată prozei proletcultiste, dar, e adevărat, este plasat în fruntea listei criticilor, care arată astfel: G. Călinescu, Tudor Vianu, D. Panaitescu-Perpessicius, Mihail Ralea, Ion Vitner, M. Novicov, Al. Dima, Ov. S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Silvian Iosifescu, G. Ivașcu, N. Tertulian, D. Micu, Savin
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
creatorilor de literatură din România de azi e impresionant de mare" - după cum afirmă Emil Boldan în 1961. Mai mult: "scriitorii din R.P.R. reușesc să dea în ansamblu un tablou bogat și mobilizator" (p. 125). Rămânem încrezători și împăcați: așa cum literatura proletcultistă trebuie să fie optimistă, la fel trebuie să se încheie și bilanțul ei, pe un ton "mobilizator". * Sinteză fără personalitate, comandă politică evidentă, istoria succintă a lui Emil Boldan ne pune în față o oglindă a epocii proletcultiste, în toate
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
așa cum literatura proletcultistă trebuie să fie optimistă, la fel trebuie să se încheie și bilanțul ei, pe un ton "mobilizator". * Sinteză fără personalitate, comandă politică evidentă, istoria succintă a lui Emil Boldan ne pune în față o oglindă a epocii proletcultiste, în toate reflexele ei ideologice. Punctul de vedere a istoricului literar este unul marxist, în accepția sociologismului vulgar de sorginte gheristă. Literatura este o expresie a luptei de clasă, punând în evidență, de la origini până în prezentul anului 1961, conflictul dintre
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia neagră a epocii proletcultiste, acuzat de cosmopolitism, formalism, evazionism, estetism, ermetism, decadentism, inaccesibilitate, spirit burghez, adică îndepărtare de popor. Pe măsura apropierii de actualitate, criteriul ideologic, al participării literaturii la construcția socialistă, e decisiv, fiind frecvent invocat. Literatura trebuie să ilustreze spiritul revoluționar al
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
reconsiderarea lui Maiorescu, Blaga, Voi-culescu, Lovinescu etc. Deși unii dintre componenții generației '60, numită ca atare ulterior, debutaseră atât în poezie, cât și în proză, nici un nume nu e pomenit. De-a lungul deceniul șapte, fapt evident după 1965, canonul proletcultist nu va fi doar transformat, ci pur și simplu substituit cu un altul: canonul estetic neomo-dernist, construit în jurul generației '60. Ierarhia oficială a valorilor în proletcultism, una vizibil politizată, dogmatică, e foarte sever și riguros - de fapt rigid - așezată piramidal
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
care nici nu se vorbește), cât pe vârste, fără cea mai mică doză de relativism. După 1961, evenimentele politice și literare au evoluat destul de rapid în sens pozitiv, de liberalizare și depolitizare temporară și parțială, pentru ca la scurtă vreme imaginea proletcultistă a istoriei literaturii române să fie datată, depășită, caducă.
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
degradarea generalilor Stănculescu și Chitac a eclipsat, pentru o clipă, enormitatea ieșirii antioccidentale a d-lui Emil Constantinescu. Împrejurările sunt, de-acum, cunoscute, ba, aș zice, răscunoscute: ele seamănă că două picături de apă cu o scenă dintr-un film proletcultist clasic. Asemeni primului-secretar întors de pe un șantier unde a avut loc o catastrofă, cel dintâi om al judetului-tară da frâu liber profundelor, omeneștilor sale (re)sentimente. Răvășit de ceea ce văzuse, după ce predase, în treacăt, si lecția intelectual-mistică de rigoare ("Să
Piramida fără vârf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17740_a_19065]
-
actualității: "Este bine să amintim că, în decembrie 1989, România s-a aflat în aceeași perfectă încercuire ca în 1940, la Răsărit și la Nord, la Apus și la Miazăzi". Să ne mai mirăm că d-sa amalgamează mereu barbaria proletcultistă cu critica exercitată în condiții democratice? Că extinde vandalismul de odinioară asupra prezentului? "Tratamentul la care este supusă astăzi cultura română, geme dl. Ungheanu, este același cu cel de atunci". Punctînd, în continuare, "ocuparea instituțiilor culturale de către oameni ai noului
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15394_a_16719]