856 matches
-
dă-mi răspunsu’!” Habar n-aveam, uitasem complet și puțin Îmi păsa. Locotenentul mă amenința cu tribunalul militar, batalionul disciplinar, pierderea locului la facultate. Chicoteam și, cum vâjâiala se potolise, se auzea cum și ceilalți răcani izbucneau Într-un râs prostesc și de neoprit. „Ești beat! Suflă!” s-a opărit Băloi. Am suflat. S-a apropiat de mine, mi-a șoptit la ureche - ca să nu audă ăilalți - că mă bagă În pizda mamii și mi-a promis cu glas tremurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Și el era om și făcuse ceea ce făcuse din furie, presupunea Nobunaga. Propria lui neglijență era cea mai mare gafă pe care o făcuse și-i părea rău că mânia lui Mitsuhide se transformase în nimic mai mult decât violență prostească. „Ah, Mitsuhide, n-ai să mă urmezi și tu peste câteva zile?“ întrebă el în gând. Cu mâna stângă ținea teaca săbiei scurte. Cu dreapta scoase lama. „Nu e nici o grabă.“ Astfel se liniștea pe sine însuși Nobunaga. Flăcările începuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
după căpitan. - A fost mai greu decât mi-am închipuit, se relaxă preaonorabilul cu un oftat lung, după ce ecoul pașilor lui Birmaq se stinse. - De unde ați știut că va accepta? își permise să întrebe Angir. - Asta a fost o întrebare prostească tinere. Nu știam dacă va accepta sau nu. Eram pregătit să-mi asum atât reușita cât și riscul unui eșec. Căpitanul ar fi ieșit de aici într-un sac cu direcția expresă către incinerator. - Este membru în cadrul Independenților? întrebă mirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
iasă la suprafață ca uleiul și acum mulțumesc lui Dumnezeu, că nu nevastă mea, care este foarte sensibilă și-i vine greață ori de câte ori își aduce aminte de chestii mai scârboase, deci nu nevastă-mea a asistat, din sistem, la entuziasmul prostesc al profesorilor în 2004 și chiar în 2008, de a aduce la putere marea belea portocalie, fiindcă altfel ar fi vomitat și mațele din ea, numai când și-ar fi amintit. Zumzăiau profesorii în cancelarie și pe holuri, ca un
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
năucit cu litera aceea : p. Hai, sărutul o fi un sărut simbolic, transmis de un inspector la stat gospodinelor care își așteaptă, cuminți, bărbații care se spetesc tot pe baricadele statului... dar :p să fie de la prietenesc, să fie de la prostesc (Doamne ferește!), că n-o fi de la pasional... Și iar privește vinovată spre haina lui bărbată-su din cuier care parcă prinsese viață și o învăluia mustrător... A trecut o zi, au trecut două, au trecut trei... Și... aceeași gospodină, același
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ciudată abia după ce am plecat de la cafenea și l-am văzut pe Victor dispărând după colț după ce mă condusese până acasă. Eram foarte derutată și puțin furioasă pentru cât de ușor influențabilă mă dovedisem a fi. Dar mi se părea prostesc ce voisem să fac, exact cum spusese Eliza. Și ce dacă Victor nu era iubirea vieții mele? Până la urmă puțini oameni Întâlnesc așa ceva. Deși iubirea noastră era unidirecțională, aveam să fac eforturi ca să schimb acest lucru. Despărțirea nu era o
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
clocotit în cap. Dincolo, la saună, a răspuns Clarence. La auzul cuvintelor astea, mi-a sărit inima din piept de bucurie. Și trebuie să recunosc că m-am simțit și foarte ușurată. Acum că aveam dovada clară, temerile mele păreau prostești. Caraghioase chiar. — Cum a fost? a întrebat Mike. —Grozav! i-a răspuns Clarence. Absolut grozav! — Asta a fost prima oară pentru tine? l-a întrebat cineva. — Da, și a fost minunat. După, m-am simțit chiar minunat. —Așa și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
orice speranță. Am realizat că probabil îmi pierduse numărul de telefon, dar își amintise adresa din noaptea cu petrecerea. Eram așa de fericită încât aproape am început să tremur. Acum că totul se terminase cu bine, toate temerile mele păreau prostești. —Hei, Rebecca, a zis el vag. —Rachel, l-am corectat eu stânjenită. —Nu, Daryl, a zis el. Numele meu e Daryl. Acum nu mi se mai părea așa de arătos. Nu așa cum mi se păruse sâmbătă noaptea. Dar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ar fi părut reală până ce nu i-aș fi povestit-o Marei. — O-ho! Arăți cam îndrăgostită, Claire. Doar nu te-ai întors, din nou, la James, nu? — Am spus c-a fost o noapte uluitoare, Mara, nu o noapte prostească. E un tip nou. De fapt, e o veche pasiune de-a mea. Îl cheamă Randall și - — Randall? Te referi la Randall, sexosul cu care ai fost la facultate? Tipul ăla superb care seamănă cu Patrick Dempsey? Randall Pabst Blue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
-și parcă un gând mai vechi, brusc renăscut. „Improvizația funcționează ca o salvare, cum am spus. Mai mult decât o diversiune, o salvare. Hm, papuci, da... Improvizația... Argentinienii. Uniforme, galoane, circ. Cum spuneam, sunt impulsivi și ageri. Fragili, palavragii. Mândria prostească... solemnitatea, demagogia, dar și cumetria șmecheroasă. Football-ul dumitale, improvizația, nea Gică, tocmai bun să descarce încărcătura asta...“ Nea Gică nu reacționă, asistența tăcea, surprinsă. „Apropo, ați văzut ridul de la ochi? Făcutul cu ochiul! Cumetria șmecheroasă. Cicatricea, zic. Un mic semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Poate o insulă. — Ah, asta va fi luna de miere, se luminează Tania. Mergem în Maldive. Pfiu! Tania o trimite apoi pe Tara să-i citesc viitorul. Doamne, începe să-mi pară rău că m-am băgat în jocul ăsta prostesc. Dar nu are rost să dau acum înapoi, așa că îi spun cam aceleași lucruri pe care i le-am spus și Taniei. Dar cum inelul de logodnă al Tarei are cel mai mare și mai greu diamant pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
poate stăpâni curiozitatea și decide să arunce o privire. Două scrisori. Una are un scris de mână necunoscut. O scrisoare de la un fan se sex feminin, care admiră unul dintre editorialele sale din trecut. La final, ea flirtează. Drăguț, dar prostesc. Cea care scrie zice că de-abia așteaptă, că l-a visat. Zice că el e cel sortit pentru ea. Îl imploră să-o acorde șansa de a-l întâlni. Semnătura e ca dansul unui dragon, arată că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fie doar în capul meu. Un bătrân sărit, paranoic fără nici un motiv. Îmi doresc să fi fost doar căderea dinților cea care mă supără. N-ai să crezi că azi-dimineață am aplaudat când am avut un scaun normal. Un lucru prostesc, dar care îmi controlează starea de spirit. Îmi pierd și văzul, Jiang Ching. Acum să-mi spui, te rog, că nu e adevărat ceea ce simt - că sunt bătrân și că mă duc pe apa sâmbetei. Îi e milă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
are Victor, cadouri, bani dați, luați, scăpat basma curată datorită cunoștințelor sale, oameni grei... Din cauza grabei, mi-e teamă că mă repet, din clipă În clipă poate să apară Victor și să mă dea la o parte cu o glumă prostească de-a lui. — Clementina n-are simțul umorului, obișnuiește să spună. — Ce să fac, Îi zic, dacă mie nu mi se par atât de multe lucruri de râs ca vouă! Mie nici oamenii prea veseli, ca Victor, nu-mi plac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
femeie dură de la Societatea pentru Protejarea Maimuțelor și-și strecură capul lunguieț în încăpere. Nu, n-o să facem așa ceva. În nici un caz, nici vorbă, n-o să înghițim așa ceva. Serios, domnule, șopti domnul Gupta la urechea Colectorului Districtual, e un plan prostesc, domnule. „Oamenii se vor împrăștia prin tufișuri“, scrie în plan. În ce tufișuri, domnule? Sute de oameni care se plimbă încolo și-ncoace... e mai mult teren de bâlci decât tufiș. Gloanețele o să lovească pe unul sau pe altul. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Dar e planul cel mai simplu, pledă Verma, abordarea științifică și logică a ceea ce este, în fapt, o problemă de ordin științific legată de interacțiunea om-primate, de dependența maimuțelor de alcool - de ce nu se poate aproba? — Pentru că e un plan prostesc, de aia, spuse domnul Gupta, deși nu se afla în situația de a spune ceva. Va produce tot felul de mirosuri neplăcute și condiții insalubre și asta într-un loc sfânt. Și, fără-ndoială, problema noastră cu muștele se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că gri-gri-ul morții îl însoțea iar. De unde ieșise sau unde se ascunsese în tot acel timp, nu putea ști, dar era acolo, agățându-se de cămașa lui și râzând pe sub mustață la gândul că la un moment dat putuse nutri prosteasca speranță că era liber. Uitase de președinte. Uitase jurământul lui că o să-l omoare dacă nu-i dă înapoi familia, dar acum, când clădirea gării se înălța în fața lui și îl despărțeau o sută de metri de ea și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ultima dată! Adu-ți aminte, sunt iubita ta, m-ai iubit, te-am iubit. Mă mai cunoști tu oare? Khayyam o Înconjoară cu un braț tandru. Suspină: — Dacă am avea măcar răgazul de a ne lămuri, știu că această dihonie prostească ar fi izgonită, dar timpul ne hărțuiește, ne silește să ne punem la mezat viitorul pe aceste clipe tulburi. La rândul său, simte pe față fuga unei lacrimi. Ar dori s-o ascundă, dar Djahane Îl Îmbrățișează aprig, și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
unică, un ordin de anulare imediată a polițelor de asigurare de viață ale semnatarilor respectivi. Aceștia afirmau că, luând În considerare faptul public și notoriu că moartea Își pusese capăt zilelor, ar fi absurd, ca să nu spunem pur și simplu prostesc, să se plătească În continuare niște sume foarte mari care ar servi, fără nici un fel de compensație, doar la o Îmbogățire și mai mare a companiilor. Nu sunt dispus să hrănesc vitele cu cozonac, Își vărsa năduful, În post scriptum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
au rămas În lumea aceasta, li se va stinge candela vieții când se va pierde În eter ultima bătaie a miezului nopții, de notat că referirea la bătaia ceasului este pur simbolică, să nu-i treacă cuiva prin cap ideia prostească de a bloca ceasurile din turnuri sau de a scoate limbile clopotelor crezând că În acest fel ar opri timpul și ar Împiedica ceea ce am hotărât În mod irevocabil, adică să readuc teama supremă În inimile oamenilor, majoritatea celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
al meu, într-un anume fel ciudat un om întreg este al meu, l-am primit din nou, am reușit să îl fur din brațele bolii, el încă mă preferă pe mine în defavoarea ei, mă simt invadată de o mândrie prostească, îmi cufund plină de entuziasm mâna în apă și încep să îmi plimb două degete pe trupul său, ca și când aș păși, el încearcă să mă tragă înăuntru, dar reușesc să scap, hai să așteptăm până ce ajungem acolo, dar el chicotește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aproape doborându-l, tati, doctorița a spus că te vei face bine, el întinde o mână slăbită și îi mângâie părul, sunt fericit să aud asta. Intru grăbită în cameră să mă schimb, scot o rochie cu un model înflorat prostesc, toate hainele mele frumoase, de când eram slabă, sunt acum împinse în fundul rafturilor, trebuie să fac un mare efort pentru a le scoate, doar câteva rochii largi îmi stau cu rușine la dispoziție, sunt gata, o trag pe Noga afară, hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
până colo prin salon, strângând în brațe copila aceea luminoasă, ochii ei sunt strâns închiși, gura ei deschisă îi pătează cămașa de lapte, iar el o leagănă și șoptește, șșt, șșt, șșt. A adormit, ne anunță el cu un zâmbet prostesc, am reușit să o adorm, ca și când ar fi fost vorba despre cea mai mare realizare a vieții sale, eu privesc în jur, unde este mama ei, iar Noga strigă, și unde este tatăl ei, are un tată? O s-o treziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
obicei tați cu inimile zdrobite, băieți tineri, sălbatici și răniți, dar un bărbat ca el nu are ce căuta aici, cu părul negru dat pe spate, îmbrăcat cu o cămașă la modă, eu încerc să mă descotorosesc de zâmbetul acesta prostesc, dar nu reușesc, iar el probabil crede că are în fața ochilor săi o femeie fericită, care stă în biroul ei și se distrează de una singură, iar eu trebuie să îi corectez greșeala, dar îmi devine repede clar că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cînd a venit ordinul de a avansa, nu aveai unde să te mai duci fărĂ să fii omorît. Fuseserăm acolo toată dimineața, În locul din care plecase francezul Între două vîrste. Înțelegeam cum un bărbat poate vedea deodată clar cît de prostesc e să mori Într-un atac eșuat. SĂ vezi deodată lucrurile la fel de clar și de corect cum le vezi Înainte să mori. SĂ vezi cît de fărĂ rost, cît de idiot e războiu’ Ăsta, cum arată totul de fapt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]