KorAP: Find »[drukola/base=protectorat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...37 >

923 matches

Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473

inspirație democrat creștină. Populația era totuși mai puțin adepta tezelor de "calmare" decît s-ar putea spune, pentru că o minoritate puternică dezaprobă acordurile, după cum atestă un sondaj. La 15 martie 1939, Hitler, nesocotind garanțiile date Cehoslovaciei, intră în Boemia, creînd "protectoratul Boemiei și Moraviei". Din acel moment, iluziile se risipesc și războiul pare inevitabil. Hitler își îndreaptă de acum ambițiile către Polonia, pe care Franța și Anglia o asigură că-i vor apăra independența. După ce Stalin, ținut la distanță de acordurile

Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
celei de-a IV-a Republici se dovedește din ce în ce mai neputincios în a răspunde problemelor decolonizării. Începînd din decembrie 1946, Franța duce în Indochina un război care pare fără ieșire, împotriva Frontului de independență a Vietnamului (Viet-minh), de inspirație comunistă. În protectoratele din Tunisia și din Maroc, mișcările naționaliste se afirmă. Guvernele franceze succesive sînt împărțite între veleități liberale și o atitudine de fermitate, adesea datorată presiunii rezidenților generali și a mediilor colonizării. Astfel, la 20 august 1953, rezidentul general din Maroc

Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
Parisului 8 febr. Alegeri pentru Adunarea Națională 18 martie-28 mai Comuna 10 mai Tratatul de la Frankfurt. Anexarea Alsaciei-Lorena 1873 Demisia lui Thiers 1875 Legi constituționale 1877 16 mai Mac-Mahon îl demite pe Jules Simon oct. Victorie republicană la alegeri 1881 Protectorat în Tunisia 1881-1882 Legea presei, a libertății de întrunire, a învățămîntului 1882 Tripla Alianță: Germania, Austria, Italia 1883 Deprez: primele încercări de transport a electricității 1884 Legea sindicatelor 1885 Congresul de la Berlin Zola: Germinal 1886 Legea Goblet, a laicizării învățămîntului

Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
1905 Prima criză marocană Prima revoluție rusă 9 dec. Legea separării Bisericii de Stat 1906 Charta de la Amiens 1907 Picasso: Domnișoarele din Avignon 1909 Blériot traversează Canalul Mînecii cu avionul 1910 Organizarea Africii Ecuatoriale franceze 1911 "Lovitura de la Agadir" 1912 Protectorat francez asupra Marocului 1913 Lege pentru serviciul militar de trei ani Igor Stravinski: Sărbătoarea Primăverii Marcel Proust: Swan 1914 3 august Intrarea Franței în război contra Germaniei Septembrie Bătălia de pe Marna 1916 Februarie-iunie Bătălia de la Verdun 1917 Revolte, greve Aprilie

Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228

luptat împotriva Turciei, Franței, Angliei, Sardiniei. Rusia a fost învinsă. S-a organizat Congresul de la Paris unde s-a încheiat tratatul de pace (30 martie 1856) care cuprindea și prevederi referitoare la Principatele Române: suzeranitatea otomană a fost menținută, dar protectoratul rusesc a fost înlocuit cu garanția colectivă a marilor puteri semnatare ale tratatului de pace, Rusia ceda Moldovei sudul Basarabiei, organizarea unor Adunări ad- hoc pentru a exprima părerea populației române în legătură cu viitorul Principatelor Române. Cu acest prilej, problema românească

DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
căuta soluții care să pună capăt ostilităților din cadrul Războiului Crimeii (18531856). La primul punct al acestor preliminarii de pace figura modificarea statutului politico-juridic al Moldovei și al Țării Românești. Cu excepția Rusiei, celelalte puteri optau pentru menținerea suzeranității otomane și înlocuirea protectoratului rusesc cu garanția colectivă a Marilor Puteri. Se poate afirma că, la deschiderea Conferinței de la Viena (martie 1855), ideea Unirii cucerise, într-un fel sau altul, un loc bine conturat în opinia publică europeană și în calculele politice ale unor

DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
susținând că „naționalitatea nu este un motiv de a transforma configurația politică existentă a unui stat”. Tratatul de pace a fost semnat pe 30 martie 1856 și cuprindea și prevederi referitoare la Principatele Române: suzeranitatea otomană a fost menținută, dar protectoratul rusesc a fost înlocuit cu garanția colectivă a marilor puteri semnatare ale tratatului de pace, Rusia ceda Moldovei sudul Basarabiei, unde vor fi organizate trei județe (Cahul, Bolgrad, Ismail), organizarea unor Adunări Ad-Hoc (adunări speciale, reprezentative și consultative, convocate la

DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
Ismail), organizarea unor Adunări Ad-Hoc (adunări speciale, reprezentative și consultative, convocate la Iași și București în anul 1857 pentru a exprima părerea populației române în legătură cu viitorul Principatelor Române). Prin urmare, Rusia și-a pierdut și influența asupra Principatelor Române deoarece protectoratul rusesc instaurat în 1829 prin Tratatul de la Adrianopol a fost înlocuit cu garanția colectivă a Marilor Puteri. În plus, Rusia a pierdut controlul asupra gurilor Dunării. Se mai prevedea libera circulație pe Dunăre care a fost pusă sub supravegherea unui

DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa (2011) [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735

1. Cunoscută drept Prima Revoluție, sau Războiul civil, prima etapă a durat între anii 1640 și 1649. La sfârșitul ei, regele Carol I Stuart a fost executat, parlamentul a fost dizolvat, iar Oliver Cromwell a instaurat un nou regim, denumit Protectorat, în urma autoproclamării sale drept Lord Protector, în 1653. Acest conflict a fost determinat de o serie de evenimente de lungă durată și a avut în principal două cauze sociale. 1.1.1 . Religia și finanțele în timpul lui Iacob I Pe

Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
care îl controla în calitate de Lord Protector. Prerogativele acordate Lordului Protector erau mai cuprinzătoare decât cele ale monarhilor absolutiști de pe continent. Cromwell s-a folosit de ele pentru a înăbuși orice mișcare de protest. Pentru a înfrânge opoziția el a transformat Protectoratul într-o dictatură militară puritană. Autoritatea lui a fost acceptată mai ales după cele două războaie care au unificat Marea Britanie: unul cu Irlanda pentru a restabili ordinea (protestantă) prin masacrarea catolicilor, și unul cu Scoția, pentru a pedepsi încoronarea lui

Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
suveranității de către partida regalistă. Prin urmare, Hobbes a fost considerat de către regaliști un agent al rebeliunii și un susținător al lui Cromwell 75. La polul opus, activiștii republicani James Harrington și George Lawson asociau și ei absolutismul din Leviathan cu Protectoratul cromwellian și îl descriau pe Hobbes ca pe un absolutist inacceptabil. În scurtă vreme, termenul hobbism va desemna, atât pentru regaliștii anglicani cât și pentru republicanii puritani, orice doctrină neconvenabilă în plan politic și religios. O dată cu restaurarea monarhiei și adoptarea

Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea (2015) [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531

de marile puteri. Caracterul distinct al „chestiunii române” va trebui să fie admis pe măsura stabilirii „bazelor păcii”. La Conferința de la Viena, din august 1854, primul punct al dezbaterilor făcea referire la Moldova, Țara Românească și Serbia. Se stipula Înlăturarea protectoratului rusesc asupra Principatelor și plasarea privilegiilor acordate de sultan celor două provincii românești sub garanția colectivă a marilor puteri. Recunoașterea formală a esenței problemei românești - Unirea Principatelor - se va produce În martie 1855, prin memorandumul cabinetului francez, care venea În

SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
române” ca având un conținut determinat de dorința națiunii române și nu de concertarea unor interese ale marilor puteri. Se ridică acum o serie de probleme: rezolvarea „chestiunii române” În sens național ar fi Însemnat desființarea suzeranității otomane și Înlăturarea protectoratului țarist, care urma să fie Înlocuit cu o garanție colectivă, constituirea unui stat-tampon Între cele trei imperii ș.a.; ori, se punea problema eficienței garanției colective, a viitorului Imperiului Habsburgic, ce avea În stăpânire provincii românești, a amploarei pe care ar

SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Oana Mirela Axinia (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93531]
Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525

supune această zonă geografică propriei influențe. în 1779, dreptul “de a vorbi” în numele Principatelor este reformulat în “dreptul de intercesiune” pentru ca în 1802, pe baza tratatelor încheiate cu Imperiul otoman, Petersburgul să impună statutul de “coguvernare”, transformat relativ repede în “protectorat” (1829). Sunt acestea, tot atâtea schimbări de statut politico-juridic internațional al Principatelor. Intenția Imperiului țarist de a-și subordona prin orice mijloace Moldova și Țara Românească devine evidentă, îndeosebi la finalul secolului al XVIII-lea și la începutul celui care

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
fără ca Marile Puteri să intervină, interesele lor în această zonă geografică nefiind clar definite atunci, Principatele au constituit obiectul unor negocieri și acte “speciale” ruso-turce, cum a fost hatișeriful din 1802, prin care s-a pus piatra de temelie a protectoratului țarist. A. Oțetea apreciază că acest din urmă document a constituit nu începutul protectoratului, ci efectiv instituirea acestuia asupra Principatelor, chiar dacă, protectoratul țarist asupra Principatelor a fost instituit, cum se stie, ca urmare a Tratatului de la Adrianopol, din 1829. Elementul

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
atunci, Principatele au constituit obiectul unor negocieri și acte “speciale” ruso-turce, cum a fost hatișeriful din 1802, prin care s-a pus piatra de temelie a protectoratului țarist. A. Oțetea apreciază că acest din urmă document a constituit nu începutul protectoratului, ci efectiv instituirea acestuia asupra Principatelor, chiar dacă, protectoratul țarist asupra Principatelor a fost instituit, cum se stie, ca urmare a Tratatului de la Adrianopol, din 1829. Elementul esențial al genezei chestiunii orientale a fost criza pe care Imperiul Otoman o cunoaște

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
acte “speciale” ruso-turce, cum a fost hatișeriful din 1802, prin care s-a pus piatra de temelie a protectoratului țarist. A. Oțetea apreciază că acest din urmă document a constituit nu începutul protectoratului, ci efectiv instituirea acestuia asupra Principatelor, chiar dacă, protectoratul țarist asupra Principatelor a fost instituit, cum se stie, ca urmare a Tratatului de la Adrianopol, din 1829. Elementul esențial al genezei chestiunii orientale a fost criza pe care Imperiul Otoman o cunoaște în secolele al XVIII-lea și al XIXlea

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
la o situație anterioară, ci un reflex al internaționalizării chestiunii românești (în cadrul mult mai larg al chestiunii orientale am completa noi). Garantându-le statutul juridic propriu, Rusia contribuia efectiv la lărgirea autonomiei acestora deși, paralel, își instituia dreptul efectiv de protectorat care, așa cum apreciază contemporanii, făcea din ea o putere <aproape suverană>”. Sustrăgând aproape total Principatele de sub autoritatea Porții, Tratatul de la Adrianopol a reprezentat un foarte important punct de trecere, fie spre emancipare, fie spre anexare la Rusia. O altă consecință

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
care stipula: „în viitor, nu va putea fi introdusă în Regulamentul Organic vreo modificare decât în urma unei autorizații prealabile a Porții, cu asentimentul Curții protectoare a Rusiei. Sesizând implicațiile acestui paragraf, Nicolae Iorga avea să denumească întregul document - Charta a protectoratului proconsular - domnitorii având de facto atribuțiile unor „prefecți ai Rusiei”, după expresia lui Bois le Comte. Principalele reforme introduse de Regulamentele Organice sunt: separația puterilor în stat - cea executivă, exercitată de domn, ale cărui atribuții sunt limitate, și de departamente

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
de treizeci de ani un regim legal de stat, prima întemeiere constituțională”. Corupția și venalitatea interne, imixtiunile permanente ale Rusiei, încurajate de lacunele juridice din documente - care nu definesc concepte ce stau la baza statutului internațional al Principatelor: autonomie, suzeranitate, protectorat - au făcut ca multe dintre prevederile regulamentare sa rămână doar pe hârtie. Separarea puterilor, în condițiile în care domnitorul avea drept de veto, dar nu putea dizolva Adunarea decât cu asentimentul St. Petersburgului, iar Adunarea avea prerogativa votării bugetului, dar

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
suzeranitatea otomană, pentru a cărei instituire românii își afirmaseră acordul prin „capitulațiile” încheiate de domnitorii lor cu sultanul otoman, privite ca „tratate de alianță inegală”, deci cu caracter convențional. în schimb, se solicita încetarea încălcării acestora de către Poartă, precum și înlăturarea protectoratului țarist, care, fiind încheiat între Rusia și Turcia, fără consultarea românilor, contravenea suveranității naționale. Reacția guvernului rus a fost prezentată prin nota circulară din 19/31 iulie 1848, în care se afirma că planurile pandacice ale revoluționarilor și principiile promovate

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
misiunea de a reprima cu promptitudine orice tentativă de independență a Moldovei și Țării Românești. Toate aceste prevederi încălcau grav autonomia internă și confereau celor două Puteri semnatare, atribute pe care nici regimul de suzeranitate (al Imperiului otoman) și nici protectoratul (asumat de Imperiul țarist) nu le presupuneau. Statutul politico-juridic al Principatelor trecea, după expresia lui Gh. Cliveti, printr-un „anacronic proces de orientalizare”. O altă schimbare de statut juridic, chiar dacă tranzitorie, a intervenit în 1853, când trupele rusești au trecut

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
echilibrul de forțe între Marile Puteri este subminat. Cum Rusia aspira la anexarea posesiunilor europene ale Imperiului otoman, întreprindere care s-a desfășurat cu succes pe tot parcursul secolului ale XVIII-lea și până la 1812, Marea Britanie, care, considera Imperiul otoman protectorat al său de facto, era interesată să urmărească îndeaproape evenimentele din Europa de sud-est și să intervină cu promptitudine atunci când situația o cerea. O eventuală cucerire a Strâmtorilor de către Rusia ar fi antrenat un haos general în Orientul Apropiat și

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
care o atribuie tendinței miniștrilor de a încerca să „sporească ceea ce se numește influența curților lor în afară”. Concertul european, bazat pe o „oligarhie diplomatică” nu putea să funcționeze altfel decât prin soluții de compromis de tipul confederațiilor, garanțiilor sau protectoratelor, toate acestea fiind doar soluții temporare la problemele naționale și sociale care se acumulau. Perioada în discuție este dominată de implicarea activă a Rusiei și Angliei în toate problemele europene. Interesele expansioniste ale Rusiei se grupau pe trei axe: spre

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
demersurilor diplomatice întreprinse la Londra, sultanul a acceptat, pe data de 2 februarie 1833, la insistentele consulilor rus și austriac, un ajutor militar rusesc compus din 30 000 de oameni și o flotă care să apere Constantinopolul. Perspectiva instaurării unui protectorat rusesc asupra Imperiului otoman a determinat mobilizarea Franței. Amiralul Roussin, ambasadorul francez la Constantinopol, a prezentat pericolele implicării militare rusești și l-a convins pe sultan să semneze o convenție la 21 februarie 1833, prin care acesta accepta medierea franceză

REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA (2007) [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]