678 matches
-
antichitate și Evul Mediu occidental. „Ar însemna să falsificăm faptele dacă am atribui negustorului indian, chinez sau islamic, meșteșugarului și culiului un «impuls de câștig» mai mic decât celui pro testant.” Diferența esențială stă în ceea ce a reușit să facă protestantismul ascetic european: ...a pus capăt efectiv magiei, căutării transcendente a mântuirii și „iluminării” contemplative intelectualiste (ca forma cea mai înaltă a acestora), doar el a creat motivele religioase necesare căutării mântuirii tocmai prin efortul specific „vocației” intramundane - și anume în
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
efortul specific „vocației” intramundane - și anume în opoziție față de concepția riguros tradi ționalistă a hinduismului: prin îndeplinirea raționalizată metodic a vocației. ideea este dezvoltată pe larg în Etica protestantă și spiritul capitalismului. Opoziția dintre spiritul oriental de tip confucianist și protestantismul ascetic european este excelent ilustrată de Max Weber și în Introducere în istoria religiilor. Confucianism și taoism. Ea se baza, printre altele, pe jocul social diferit al încrederii. Neîncrederea generală a confucianistului instruit față de toți ceilalți și implicit față de el
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
minoriți își fac apariția în Transilvania în perioada 1229-1239; dominicanii își încep misionariatul în ardeal în jur de 1220; teutonii și Ioaniții sunt ordine cu o prezență semnificativă în spațiul transilvan al acelui timp. După lupta de la Mohács din 1526, protestantismul își face simțită din plin prezența în Transilvania. În sud, luteranismul era prezent încă din 1524, iar în nord apar ideile calviniste. „Dieta din 1572 recunoștea existența în Transilvania a patru religii recepte (calvină, luterană, unitariană și catolică) . în secolul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
presupune existența următoarelor nivele ierarhice și autoritare: a) Papa; b) cardinalii. În sens literal, cardinalul este „supraveghetorul”, „acela care veghează asupra comunității”. El menținea legătura dintre comunitățile creștine; c) arhiepiscopii; d) episcopii; e) prezbiterii (delegații episcopilor); f) preoții. Capitolul VII Protestantismul VII.1. Ideile de bază ale luteranismului imediat după reforma lui Martin Luther din secolul al XVI-lea, Biserica luterană va cunoaște un succes social absolut remarcabil. Se va extinde în Germania și în Peninsula Scandinavă, „devenind religia oficială într-
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Peninsula Scandinavă, „devenind religia oficială într-un număr semnificativ de principate”. Din 1947, „majoritatea bisericilor luterane sunt afiliate Federației Mondiale a luteranismului...” - o comunitate cu peste o sută de biserici răspândite în mai multe țări și având milloane de membri. Protestantismul se leagă direct de numele lui Martin Luther (1483-1546). „La universitatea din Wittenberg, încă din 1512, Luther a ținut, vreme de aproximativ treizeci de ani, cursuri de exegeză biblică care, alături de o foarte intensă activitate de predicator, au constituit axa
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
treizeci de ani, cursuri de exegeză biblică care, alături de o foarte intensă activitate de predicator, au constituit axa activității sale ca teolog și reformator.” ideile teologului și reformatorului Martin Luther au făcut istorie. În timp și istorie, ele au generat protestantismul în forma sa primă. „ca și în cazul lui Mahomed, biografia lui Luther ne ajută să înțelegem izvoarele creativității sale religioase.” un exemplu elocvent ține de un episod special din viața lui Martin Luther. După ce devine licențiat al universității din
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
contrazic rațiunea, ci doar o transcend; Luther susține ideea necesității absolute, în sensul că nu există voință liberă. Altfel spus, „nu stă în puterea omului să îndeplinească binele sau răul”. VII.2. Luteranismul în spațiul românesc această versiune originară a protestantismului a pătruns în Transilvania, unde exista un „conglomerat de etnii”. Puterea otomană le-a tolerat, dar a temperat prozelitismul catolic impus de austrieci, care masca anumite interese politice, și a dus o politică subtilă contra Papei și a Împăraților de la
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a temperat prozelitismul catolic impus de austrieci, care masca anumite interese politice, și a dus o politică subtilă contra Papei și a Împăraților de la Viena. Așa se explică de ce unii principi transilvăneni și unii oameni de rând au aderat la protestantism. Precursorii reformei protestante din Transilvania au fost: anabaptiștii (cei care susțineau ideea botezului administrat la maturitate) și husiții („alungați din Moravia, s-au răspândit în Moldova și Transilvania”). În Moldova au fost prezenți în istoria veche la Târgu Trotuș, Roman
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
guvernul maltez pentru cercetarea științifică a culturii populare și a valorilor vechi, autentice. d) Fundamentalismul ca anticomunism reprezintă o altă ipostază a fundamentalismului propus de Tehranian ca reacție adversă în raport cu un regim politic totalitar. Specifică este, în acest caz, reacția protestantismul American față de capcanele unui regim demonic ce a răspândit oriunde în lume teroare și groază. e) următoarea categorie este cea a fundamentalismului ca atitudine anti modernistă. În fond, este vorba de reacția unor grupuri politico-religioase protestatare, uneori violente, reacție ce
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
a trecerii de la o confesiune la alta sau a chestiunii convertirilor; după 1942 această biserică a încercat să închidă toate ușile acțiunii de creștinare a evreilor. Sâmbătașii - cu ale căror convingeri teologice unitarienii erau deseori identificați - reprezentau ramura extremă a protestantismului antitrinitar. Aceștia, pe baza directivelor primite și a Bibliei traduse de Péchi Simon, excelentul ebraist, cancelar al voievodului-principe transilvan Bethelen Gábor, recunoșteau reîntoarcerea totală la învățăturile Vechiului Testament: îi rupseseră toate legăturile cu comunitățile creștine, respectau sărbătoarea de sâmbătă, urmau
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
involuntară, ci cronică, cultivată și profund dezrădăcinată de orice habitus al amintirii. Dintr-o insuficientă analiză a surselor scolastice ale teologiei seculare din secolul al XVII-lea derivă, cred, și expunerea parțială a motivațiilor teologice și psihologice prezente în geneza protestantismului. Este de notorietate reacția violentă a lui Martin Luther (1483-1546) împotriva „modei aristotelice” care a dominat teologia catolică din scolastica timpurie până în epoca lui Francisco Suárez (1548-1617). Prin reîntoarcerea la tema paulină a „nebuniei crucii” (I Corinteni 1) și a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și a „justificării prin credință” (Romani 5), luteranismul căuta sursa de viață și de autenticitate existențială proprie creștinismului primar. Că acest proiect nu s-a putut menține fără o imediată recesiune pietistă devine explicabil din perspectiva relației false întreținute de protestantism cu manifestul teologic al tradiției apostolice, de ale cărei exigențe spirituale (practica liturgică, incluzând regula postului, instituția paternității duhovnicești etc.) liderii Reformei s-au dispensat cu ușurință. S-ar putea ca pietismul protestant să reproducă în plan emoțional-afectiv mecanismele obiectivării
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ca să învețe și pe alții - „decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină” (I Corinteni 14, 19). Astfel, tot ceea ce apare ca inovație (e.g., trecerea din slavona veche în limba sârbă sau rusă) ajunge să fie suspectat de „protestantism”. Antidotul nu rămâne decât congelarea unor forme de cult opace atât credincioșilor „simpli”, cât și celor „educați”. Adâncindu-și conștiința istorică din care izvorăsc atât rugăciunea pentru întreaga lume, cât și subtilitatea apologeticii, teologii ortodocși ar putea dobândi mai multă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
credința religioasă a țărănimii face din aceasta din urmă o susținătoare fidelă a democrației creștine. Crearea partidelor care să apere interesele agricultorilor apare ca un fenomen conjunctural. Acesta se limitează la Scandinavia și Elveția unde se regăsesc două elemente favorizatoare: protestantismul și o autonomie istorică a țăranilor față de aristocrația funciară. Vom găsi, astfel, partide agrariene în Suedia, Norvegia, Finlanda, Islanda și în anumite cantoane elvețiene. Chiar de la începutul anilor '80 asistăm la o renaștere a acestui clivaj sub forma opoziției dintre
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
ori grave și prelungite crize. Cazul Spaniei lui Filip al II-lea este unul dintre cele mai elocvente pentru Vestul Europei, el dovedind cât se poate de limpede, dincolo de contrastele economice existente în aceste regiuni, puternicul conflict de dogmă dintre protestantism și catolicism, mai apoi dintre două concepții, dintre două conștiințe. Această monarhie autocratică-centralizatoare, dublată de monstruoasa Inchiziție, a creat cel mai întins teren de neînțelegeri nu doar în Peninsula Iberică, ci și în Franța și în Țările de Jos, în
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mai mult, că mișcările religioase de aici indică semnele unei veritabile crize care avea să se instaleze în această parte a continentului în a doua jumătate a secolului al XVII-lea. Ar fi poate util să menționez că în Polonia protestantismul are serioase implicații nu mult după lansarea tezelor de la Wittenberg, îmbogățite de Calvin în 1536, luteranismul răspândindu-se mai cu seamă printre orășeni, iar calvinismul printre șleahtici. Luptele de opinii pe teme religioase antrenează comunitatea polonă imediat după moartea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de Sud-Est avea să se remarce și ea prin circumscrierea la sistemul de valori culturale ale Europei, o circumscriere uneori mai rapidă decât a celeilalte părți a lumii slave de sud, aceasta poate și ca urmare a receptării directe a protestantismului german. Al XVI-lea secol angajează aici o luptă confesională, subliniind dorința croaților de a intra în primul plan al vieții europene prin dobândirea libertății, independenței și demnității umane. Având în Matija Vlaćić Ilirik o personalitate angajată în mediul luptelor
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
istoric superior, examinând marile linii ale dezvoltării umanității. Vlaćić și-a numit țara o cetate antică îndreptată cu fața spre Apus, iar limba iliră-una dintre cele patru limbi importante ale lumii. Cea mai de seamă carte a sa și a protestantismului sud-slav se intitulează Rasgovoranje megiu papistu i gednim luteran (Conversație între un papistaș și un luteran), carte tipărită la Tübingen în 1555 sub pseudonimul Antun Sejanin. Sunt momente pline de semnificație în istoria culturii centro-răsăritene momente ce stimulează circulația unor
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
acuza adusă de Eugen Lovinescu, "inventatorul maimuței imitatoare", cum că ortodoxismul său ar fi fost împrumutat de la poetul german Reiner Maria Rilke; lirica acestuia, preciza Crainic, era inspirată din mistica medievală, iar imaginea lui Dumnezeu în devenire se revendica de la protestantismul filosofic german, cu care ortodoxia nu avea nici o legătură. Crainic amintește totodată de eșecurile pe care le-a cunoscut drumul său din 1912 încoace, cînd era student la Universitatea din București. Facultatea de teologie a fost prima și marea sa
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Hegel și-ar fi abandonat credința în continuitate, întrucât istorismul atenuează substanțial ideea progresului și aduce în prim-plan discontinuitatea.37 O asemenea deschidere spre istorism este favorizată, în mod evident, de spiritul romantic al epocii. B) Istorism relativist romantism Protestantismul 38, tradiția speculației mistico-filozofice inițiate de Jakob Böhme, influența ideilor lui Rousseau, operele lui Hamann și ale lui Herder care au pregătit terenul pentru Stürmer-i und Dränger-i constituie câțiva factori care au favorizat către sfârșitul secolului al XVIII-lea apariția
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ideilor, ci dintr-un interes social"193, ceea ce îl apropie încă o dată de romantism într-un mod care pare paradoxal, dacă ținem cont că se produce de astă dată chiar pe filieră catolică (vezi comentariile anterioare în legătură cu caracterul romantic al protestantismului), dar care este întru totul justificat, dacă avem în vedere vocația universalistă a catolicismului. Blaga vorbește despre "atitudinea de profet social" a lui Comte, constatând că acesta le "atribuie științelor unificate în pozitivism exact același rol, ce-l avuseseră metafizica
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întregul context vezi II, 2Bj. 37 În ceea ce privește încercarea hegeliană de a depăși neajunsurile istorismului prin supraistorism, vezi II, 2Bc. 38 E. Spranger relevă prezența factorului protestant în procesul apariției romantismului printr-o interesantă disociere de catolicism. Autorul evocat opune catolicismului protestantismul, având în vedere aspirațiile universaliste ale celui dintâi și cultivarea valorilor individuale de către cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții. De pildă, chiar în ceea ce privește incontestabilele aspirații universaliste
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cel de-al doilea. Această antiteză este funcțională în datele ei generale; în rest, i se pot aduce destule obiecții. De pildă, chiar în ceea ce privește incontestabilele aspirații universaliste ale catolicismului s-ar putea aduce ca un contraexemplu faptul că și apologeții protestantismului sunt într-un anumit sens universaliști, din moment ce împărtășesc morala imperativului categoric. Totuși această paralelă ne ajută nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și, nu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
incontestabilele aspirații universaliste ale catolicismului s-ar putea aduce ca un contraexemplu faptul că și apologeții protestantismului sunt într-un anumit sens universaliști, din moment ce împărtășesc morala imperativului categoric. Totuși această paralelă ne ajută nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și, nu în ultimul rând, importanța celor două confesiuni creștine în conturarea unor modele mentale. Spranger socotește că protestantismul ridică "principiul conștiinței personale" la rangul de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
contraexemplu faptul că și apologeții protestantismului sunt într-un anumit sens universaliști, din moment ce împărtășesc morala imperativului categoric. Totuși această paralelă ne ajută nu numai să punem în evidență aportul protestantismului la geneza romantismului, ci și să înțelegem principiul în virtutea căruia protestantismul ripostează la adresa catolicismului și, nu în ultimul rând, importanța celor două confesiuni creștine în conturarea unor modele mentale. Spranger socotește că protestantismul ridică "principiul conștiinței personale" la rangul de "ultimă instanță practică". De aceea, "nu întâmplător Kant a fost numit
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]