1,438 matches
-
000 tone de acid acetic glacial, din care cam 30% era folosit pentru manufacturarea vopselei indigo. Atomul de hidrogen din gruparea carboxil (−COOH) ai acizilor carboxilici, din categoria cărora face parte și acidul acetic, poate fi eliberat sub formă de proton (H), dându-le acestora caracterul lor acid. Acest proces este cunoscut sub numele de ionizare: Datorită cedării protonului, și acidul acetic are caracter acid. Acidul acetic este un acid slab, de fapt un acid monoprotic care, în soluții apoase, are
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
hidrogen din gruparea carboxil (−COOH) ai acizilor carboxilici, din categoria cărora face parte și acidul acetic, poate fi eliberat sub formă de proton (H), dându-le acestora caracterul lor acid. Acest proces este cunoscut sub numele de ionizare: Datorită cedării protonului, și acidul acetic are caracter acid. Acidul acetic este un acid slab, de fapt un acid monoprotic care, în soluții apoase, are o constantă de aciditate pK de 4,76. Baza sa conjugată este acetatul (CHCOO). O soluție de molaritate
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
Dezintegrarea alfa este un tip de dezintegrare radioactivă în care un nucleu atomic emite o particulă alfa (doi protoni și doi neutroni legați între ei într-o particulă identică cu un nucleu de heliu) și se trasformă (se dezintegrează) într-un atom cu un număr de masă cu 4 mai mic și cu un număr atomic cu 2 mai
Dezintegrare alfa () [Corola-website/Science/310877_a_312206]
-
de raltegravir . Deoarece efectele de creștere a absorbției de raltegravir prin creșterea pH - ului gastric la pacienții cu infecție HIV nu sunt dovedite , se va utiliza ISENTRESS cu medicamente care cresc pH- ul gastric ( de exemplu inhibitori de pompă de protoni sau antagoniști H2 ) numai dacă nu se poate evita acest lucru . Interacțiune ( mecanism , dacă este cunoscut ) raltegravir ASC ↑41 % Nu este necesară ajustarea ( raltegravir 400 mg de 2 ori pe zi ) raltegravir C12ore ↑77 % raltegravir Cmax ↑24 % dozei de ISENTRESS
Ro_526 () [Corola-website/Science/291285_a_292614]
-
4. 4 ) . Medicamente în funcție de clasa terapeutică ( raltegravir 400 mg de 2 ori pe zi ) midazolam Cmax ↑3 % dozei de ISENTRESS sau midazolam . ( raltegravir 400 mg doză unică ) CONTRACEPTIVE HORMONALE raltegravir C12 ore ↑ 46 % raltegravir Cmax ↑ 315 % inhibitorilor de pompă de protoni sau a altor medicamente antiulceroase poate crește concentrațiile plasmatice ale raltegravirului . Nu se va utiliza ISENTRESS cu medicamente ce cresc pH- ul gastric doar dacă acest lucru este inevitabil . Etinilestradiol ASC ↓ 2 % Nu este necesară ajustarea dozei de ISENTRESS sau
Ro_526 () [Corola-website/Science/291285_a_292614]
-
luminoase și adesea foarte active în unde radio. Jeturile sunt compuse din particule încărcate proiectate de un mecanism încă neînțeles, dar care face, fără îndoială, să intervină energia gravitațională gigantică a găurii negre centrale. Aceste particule sunt îndeosebi electroni, pozitroni, protoni și nuclee de atomi izolați de un câmp magnetic intens. Ei părăsesc nucleul cu o viteză apropiată de aceea a luminii și pot chiar să pară mai rapizi decât aceasta printr-un efect optic. Aceste jeturi pot să se întindă
Blazar () [Corola-website/Science/332907_a_334236]
-
ar suferi o reacție de fuziune (opusă fisiunii), procesul ar fi de asemenea exotermic, cu eliberare de energie. Variația energiei specifice de legătură cu numărul atomic este datorată interacțiunii a două forțe fundamentale ce acționează asupra nucleonilor ce formează nucleul: protoni și neutroni. Nucleonii sunt legați printr-o forță nucleară tare, atractivă, care contrabalansează repulsia electrostatică dintre protoni. Totuși forța nucleară tare acționează numai pe distanțe extrem de scurte, întrucât se supun potențialului Yukawa. Din această cauză nucleele mari sunt mai slab
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
energie. Variația energiei specifice de legătură cu numărul atomic este datorată interacțiunii a două forțe fundamentale ce acționează asupra nucleonilor ce formează nucleul: protoni și neutroni. Nucleonii sunt legați printr-o forță nucleară tare, atractivă, care contrabalansează repulsia electrostatică dintre protoni. Totuși forța nucleară tare acționează numai pe distanțe extrem de scurte, întrucât se supun potențialului Yukawa. Din această cauză nucleele mari sunt mai slab legate per unitatea de masă decât nucleele mici și spargerea unui nucleu mare în două sau mai
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
unități atomice de masă) și celălalt nucleu de aproximativ 130 - 140 uam. Deoarece forțele nucleare tari acționează pe distanțe mici, nucleele mari trebuie să conțină proporțional mai mulți neutroni decât elementele ușoare, care sunt mult mai stabile cu un raport proton/neutron de 1:1. Neutronii suplimentari stabilizează elementele grele deoarece ele adaugă forță de legătură tare fără a se compune cu forța de repulsie proton-proton. Produșii de fisiune au, în medie, aproximativ același raport de neutroni și protoni ca și
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
un raport proton/neutron de 1:1. Neutronii suplimentari stabilizează elementele grele deoarece ele adaugă forță de legătură tare fără a se compune cu forța de repulsie proton-proton. Produșii de fisiune au, în medie, aproximativ același raport de neutroni și protoni ca și nucleul „părinte” și de aceea sunt în mod normal instabile (deoarece au în mod proporțional prea mulți neutroni în comparație cu izotopii stabili de mase similare). Aceasta este cauza fundamentală a problemei deșeurile înalt radioactive din reactoarele nucleare. Produșii de
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
mulți neutroni în comparație cu izotopii stabili de mase similare). Aceasta este cauza fundamentală a problemei deșeurile înalt radioactive din reactoarele nucleare. Produșii de fisiune tind să fie emițători beta, eliberând electroni rapizi în vederea conservării sarcinii electrice în urma transformării neutronilor excedentari în protoni, în interiorul nucleului produsului de fisiune. Cei mai comuni combustibili nucleari, U și Pu nu sunt periculoși radiologic prin ei înșiși: U are timpul de înjumătățire de aproximativ 700 milioane de ani, evenimentele spontane de dezintegrare fiind extrem de rare; chiar dacă Pu
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
mic de fisiuni spontane care eliberează un număr mic de neutroni liberi (rapizi) în interiorul eșantionului de combustibil nuclear. Neutronii emiși rapid din combustibil devin neutroni liberi, cu un timp de înjumătățire de aproape 15 minute înainte să se dezintegreze în protoni și radiații beta. În mod normal, neutronii se ciocnesc cu și sunt absorbiți de către alte nuclee din vecinătate înainte ca dezintegrarea lor să se realizeze. Totuși, unii neutroni vor lovi nuclee combustibile și vor induce următoarele fisiuni, eliberându-se astfel
Fisiune nucleară () [Corola-website/Science/304270_a_305599]
-
BO) pentru prima data aliniază spinii fiecărui atom ai corpului uman (hidrogenul este utilizat în IRM-clinica) precesie într-o frecvență centrală care este dependentă de intensitatea câmpului magnetic. Pe măsură ce câmpul magnetic este îndreptat în jos de centrul mașinii de IRM, protonii hidrogenului se aliniaza fie către capul sau picioarele pacientului, cu aproximație 50% mergând către fiecare, anulându-se reciproc in mod eficient. Un număr foarte mic de protoni sunt de neegalat și nu sunt anulați, circa 1 la 2 la un
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
magnetic. Pe măsură ce câmpul magnetic este îndreptat în jos de centrul mașinii de IRM, protonii hidrogenului se aliniaza fie către capul sau picioarele pacientului, cu aproximație 50% mergând către fiecare, anulându-se reciproc in mod eficient. Un număr foarte mic de protoni sunt de neegalat și nu sunt anulați, circa 1 la 2 la un milion. Apoi, un puls (B1) de frecvență radio (FR) care este specific pentru hidrogen, este aplicat de către mașina de IRM către partea corpului ce trebuie examinat. Acest
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
și nu sunt anulați, circa 1 la 2 la un milion. Apoi, un puls (B1) de frecvență radio (FR) care este specific pentru hidrogen, este aplicat de către mașina de IRM către partea corpului ce trebuie examinat. Acest puls face ca protonii neegalați să se rotească într-o direcție diferită la o frecvență specifică ([frecvența Larmor]). Totodată, o serie de magneți de gradient pedalează on și off, creind un gradient magnetic, care schimbă principalul câmp magnetic la un nivel specific, permițând imaginilor
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
la starea lor nativă și eliberează energia absorbită de la impulsuri. Această emisie cu putere redusă (în intervalul pW) este detectată de bobinele receptoare în IRM și sunt trimise la un calculator, unde o transformare Fourier inversată (TFI) convertește semnalul de la protoni în date matematice (k-spațiu) într-o poză care poate fi interpretată de către clinician. Tehnica este utilizată pe scară largă în spitale pentru diagnostice medicale, stadializarea bolii și urmărirea fără expunere a corpului la radiații ionizante. RMN-ul are o gama
Imagistică prin rezonanță magnetică () [Corola-website/Science/335534_a_336863]
-
și telurul sunt "semimetale", și se află lângă brom (seleniul este chiar lângă brom, iar telurul se sub seleniu). Structura atomului de brom este determinată de numărul nucleonilor din nucleul atomic, astfel că izotopul său natural, formula 3, are 35 de protoni și 44 de neutroni. Repartiția electronilor pe starturile electronice este dată în tabelul din stânga. Pe baza așezării sale în sistemul periodic, despre brom se pot trage concluziile: datorită faptului că bromul se află în grupa a VII-a principală, rezultă
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
izotopul formula 7. În tabelul din stânga sunt prezentați 11 din cei 32 de izotopi cunoscuți ai bromului cu specificarea tipului de dezintegrare radioactivă, a radionucleului rezultat și a timpului de înjumătățire. Izotopii bromului se dezintegrează în patru moduri: prin emisie de proton, dezintegrare beta formula 8 sau formula 9, respectiv dezintegrare formula 8 însoțit de emisie de neutron. De exemplu, izotopul formula 6 se dezintegrează prin expulzarea unui proton, în urma căruia transmută în seleniu, după schema: Prin dezintegrare formula 9, izotopul formula 14 se transformă în izotopul stabil
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
radionucleului rezultat și a timpului de înjumătățire. Izotopii bromului se dezintegrează în patru moduri: prin emisie de proton, dezintegrare beta formula 8 sau formula 9, respectiv dezintegrare formula 8 însoțit de emisie de neutron. De exemplu, izotopul formula 6 se dezintegrează prin expulzarea unui proton, în urma căruia transmută în seleniu, după schema: Prin dezintegrare formula 9, izotopul formula 14 se transformă în izotopul stabil formula 15 cu emisia unui pozitron și al unui neutrin, tranziția are loc după schema: Un exemplu pentru dezintegrare formula 8, îl reprezintă izotopul formula 18
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
iar în următoarea fracțiune de secundă extinderea a devenit mai înceată, acesta răcindu-se și lăsând loc particulelor de materie să se formeze. Când universul a ajuns la prima sa secundă de existență, se presupune că atunci s-au format protonii, iar în următoarele 1.000 de secunde a urmat era nucleosintezei, era în care s-au format nuclee de deuteriu și care este prezent în universul de acum. Tot în aceste prime 1.000 de secunde s-au format și
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
1.000 de secunde s-au format și unele nuclee de litiu, beriliu și heliu. Când universul a ajuns la vârsta de un milion de ani a ajuns sa se răcească până la temperaturi de 3300 °C în medie în care protonii și nucleele mai grele s-au format în urma nucleosintezei, putând apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
apoi să se combine cu electronii formând atomii. Înainte ca electronii să se combine cu nucleele, circulația radiațiilor prin spațiu era dificilă, radiațiile în forma fotonilor nu puteau traversa spațiul fără a intra în coliziune cu electronii, dar odată cu combinarea protonilor cu electronii care au format hidrogenul, traversarea fotonilor a fost ușurată. Radiațiile în forma fotonilor au caracteristicile gazului. Din momentul în care radiațiile au fost eliberate, totul s-a răcit până la -270 °C, numindu-se radiație cosmică de fond. Aceste
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
10 secunde s-au născut cele patru forțe fundamentale care interacționează (gravitația, forța electromagnetică, forța nucleară tare și forța dezintegrării); fotonii nu mai pot fi confundați cu alte particule. Între 10 și 10 secunde quarkurile se asociază în neutroni și protoni, cea mai mare parte a antiparticulelor dispar; apar cinci populații de particulele elementare: protoni, neutroni, electroni, fotoni, neutrini. Totul se petrece în marea supă inițială, la o temperatură de un miliard de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
forța nucleară tare și forța dezintegrării); fotonii nu mai pot fi confundați cu alte particule. Între 10 și 10 secunde quarkurile se asociază în neutroni și protoni, cea mai mare parte a antiparticulelor dispar; apar cinci populații de particulele elementare: protoni, neutroni, electroni, fotoni, neutrini. Totul se petrece în marea supă inițială, la o temperatură de un miliard de grade. După o secundă de la Big Bang temperatura a coborât la aproximativ un miliard de grade. La 200 de secunde (3,33
Univers () [Corola-website/Science/299069_a_300398]
-
în bună măsură cu distribuția materiei întunecate. Explicația constă în faptul că materia întunecată atrage materia obișnuită (galaxii, stele, planete, gaze, radiații, în total 5 % din materia universului) prin intermediul câmpului gravitațional. Particulele constitutive ale materiei întunecate nu pot fi nici protoni, nici neutroni, nici electroni și nici neutrinii obișnuiți; cosmologii, care până acum nu le-au detectat experimental, le numesc de exemplu axioni și neutrini sterili. Câteva date sumare despre neutrini ne pot pregăti pentru ce ar putea fi materia întunecată
Materia întunecată () [Corola-website/Science/309172_a_310501]