1,396 matches
-
lor neostoite, îl obosiră repede. Dar apoi peste ele se înălță, ca un steag biruitor, dorința de-a cunoaște, de-a găsi răspunsuri precise la toate întrebările tulburătoare... Ca "abiturient" a petrecut vacanța în consfătuiri cu mamă-sa și cu protopopul Groza care, amintindu-și arătarea cerească de odinioară, doreau să-l îndrepte spre cariera preoțească. Apostol însă nici nu voia să audă de teologie. Acuma era aproape de douăzeci de ani, înăltuț, foarte zvelt, cu o frunte albă foarte frământată, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
seama că rezistența fără argumente nu va convinge pe maică-sa și mai ales pe Groza, le declară ritos că el de mult nu mai crede în Dumnezeu și prin urmare nu-și poate alege o carieră bazată pe înșelăciune. Protopopul se indignă și plecă fără să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe înșelăciune. Protopopul se indignă și plecă fără să-i dea mâna, iar doamna Bologa plânse o săptămână întreagă, rugîndu-se Atotputernicului să-i întoarcă băiatul pe calea cea bună. Apostol se hotărâse de mult să urmeze filozofia. Auzind aceasta, indignarea protopopului se înteți și, ca să frângă cerbicia fiului rătăcit, povățui pe doamna Bologa să-i refuze mijloacele bănești. Abiturientul se posomorî. Câteva zile de-a rândul avu lungi consfătuiri cu singurul său prieten din Parva, cu Alexandru Pălăgieșu, care făcuse cursul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Bologa încremeni. Marta i se părea prea cochetă și ușuratică. O fată crescută în voia soartei ― doamna Domșa murise de vreo patru ani ― nu poate fi o soție potrivită pentru Apostol. Încercă să se împotrivească. Chemă iarăși într-ajutor pe protopopul Groza. Toate în zadar. Logodna se făcu, fără ceremonie, în familie, stabilindu-se însă că nunta vor serba-o când va termina Apostol studiile, peste un an sau doi. Curând, după logodnă, sosi în Parva un locotenent de vânători imperiali
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
primejduiești tu viața? Pentru cine și pentru ce? ― Pentru patrie, murmură studentul cu un zâmbet nehotărât. ― Noi n-avem patrie! strigă atunci mama, indignată. Asta nu-i patrie... Mai bine s-o calce în picioare caii muscalilor! Trimise îndată după protopopul Groza și împreună căutară să-i scoată din minte gândurile nesocotite. Nehotărârea lui Apostol se zvârcolea. Ieși pe stradă buimăcit și nimeri tocmai la Domșa acasă. ― Cum, tu? Speranța noastră? Să te bați tu pentru ungurii care ne bat pe
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe câteva zile, că alți ofițeri capătă concedii des. Și noi avem în gazdă un maior, tare de treabă, polonez. Bietul om toată ziulica oftează de dorul familiei, că-i însurat și are șase copii... Știi, dragul mamei, că pe protopopul Groza l-au luat și l-au dus în internare prin Țara Ungurească, fiindcă Pălăgieșu l-a pârât că-i periculos pentru liniștea comunei. O, Doamne, mare-i răbdarea și îndurarea ta! Ba Pălăgieșu se mai laudă, chiar și față de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
spânzure, că ― zice ― mâna lui e grea când vede că oamenii nu se astâmpără. Dar zice că i-a fost milă de cei optzeci de ani ai lui Groza, altminteri nu s-ar fi mulțumit numai cu internarea. Că, zice, protopopul a predicat de pe amvon precum ca să nu ne lepădăm limba strămoșească și nici credința în Dumnezeu, ci să le păstrăm cu sfințenie. Și din pricina aceasta l-au ridicat și l-au închis, iar comuna a rămas numai cu diaconul, să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
numai prin inimă și că, fără de inimă, creierul rămâne o biată grămadă de celule moarte. Îi era rușine însă amintindu-și că i-au trebuit doi ani de război ca să ajungă acolo de unde a pornit împotriva sfaturilor doamnei Bologa, ale protopopului și ale tuturor, afară de Marta... La gât purta un medalion cu o buclă blondă și chipul unui căpșor fermecător. I le-a dat când a fost acasă, în concediu, șoptindu-i "eroule", cum de altfel îi zicea și în scrisori
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
creadă că poate s-a contramandat ordinul. Inima îi ticăia de o emoție plăcută. Și, fiindcă se simțea fericit, scrise mamei sale o scrisoare lungă și plină de credință, în care, pe două pagini întregi, veștejea fapta lui Pălăgieșu împotriva protopopului Groza; apoi altă scrisoare, cu foc, Martei, comunicîndu-i că dragostea lui, în ciuda tuturor suferințelor, n-a scăzut și de-abia așteaptă ceasul când să-și poată strânge în brațe logodnica. Mai trecu o zi senină. Pe urmă sublocotenentul de la baterie
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ați venit să vă bateți cu românii, Doamne, ferește-ne și iartă-ne... Bine însă că te-a luminat Dumnezeu și ai stat pe loc, că de puneau mâna pe tine, mândrul mamei, vai, Doamne! Pățeai și tu ca bietul protopopul nostru, ba poate și mai rău... Ce noroc că nu ne-am culcat, zău așa! De obicei pe vremea asta suntem adormite, dar azi parcă Dumnezeu ne-a șoptit să mai stăm... Și uite așa vorbeam cu toantă asta de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
i-a luat vorba din gură. Mai bine dă fuga și fă patul domnișorului în odaia dumnealui... În vreme ce Apostol mânca cu poftă, doamna Bologa, după câteva întrebări, la care răspunse tot ea, începu iar despre Pălăgieșu, despre greutățile gospodăriei, despre protopopul Groza... Când isprăvi masa, Apostol îi puse o singură întrebare: ― Dar Marta ce face, mamă? ― Face bine, dragul mamei, că-i sănătoasă și tânără, zise doamna Bologa puțin încurcată, ca și cum ar fi așteptat întrebarea și ar fi uitat răspunsul pregătit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de-a ridica moralul cetățenilor, mai ales azi, când țara luptă pe viață și moarte pentru binele și fericirea tuturor. Notarul, într-un avânt de indignare, observă că afacerea aceasta e mai gravă chiar decât predicile care au prilejuit internarea protopopului Groza. Asupra măsurilor de luat li se împărțiră părerile. Pălăgieșu ar fi dorit o reclamație la superiorii lui Bologa, cerând, în interesul ordinii și al liniștii, rechemarea lui pe front. Solgăbirăul s-a gândit la aceasta, ba a și vorbit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu maică-sa care, convinsă de argumentele avocatului și mai cu seamă gîndindu-se la durerea Martei, se silea din răsputeri să salveze logodna, întocmai cum odinioară încercase s-o împiedice, și-i părea rău că nu-i acasă și bietul protopop să-i dea o mână de ajutor... Liniștea lui Apostol însă nu avu viață lungă. În aceeași seară, retrăgîndu-se îndată după cină, ca să evite alte discuții cu doamna Bologa, fu cuprins de îndoieli din toate părțile. Acuma își dădu seama
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nimeni nu mai e stăpân pe nimic... Moartea și groaza stăpânesc azi peste toți oamenii, dragul mamei!... Tu ești mai învățat și trebuie să știi mai bine... Nu-i vremea acuma să ne arătăm dușmanilor inimile, altfel pățim ca bietul protopop... Că Pălăgieșu ce așteaptă, decât să facă rău și necaz oamenilor... Tu, ca tatăl tău, fie iertat, te uiți numai înainte, dar în război omul se strecoară cum poate... Până va trece primejdia trebuie să urlăm cu lupii, altminteri ne
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fără a demoraliza pe unii și a ațâța pe alții, îți dai seama, cred, ce înseamnă asta?... Nu ce spui, ci tocmai ce nu spui e... e jignitor și păgubitor! ― Așa ai glăsuit și când ai trimis în internare pe protopopul Groza? îl întrerupse Apostol, vorbind numai din buze, fără să miște dinții încleștați. ― Pedeapsa crimei n-are nevoie de justificare, căci crima poartă în pântecele ei pedeapsa, zise notarul mai aspru. De altfel, eu niciodată nu mă justific, pentru că înainte de
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
gătat slănina, Vasile? se hlizi Ițic, îndreptând un cupon de postav, pe care-l arăta unor femei. Vine Paștele, jupâne și-mi trebuie oarece târguieli, răspunse bucuros țăranul. La mine-i cel mai ieftin, rosti cu încredințare Ițic. Chiar și protopopul vine și cumpără. Am lucruri bune tocmai de la Viena. Bani să ai! Apăi, asta-i rău, domnule, se posomorî badea Vasile, căci am doar câțiva saci cu grâu. Îți dau cinci bani chilu! Asta-i piața. A sărăcit lumea! se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ce a urcat la mănăstire care a început să vină încă de ieri, trei microbuse au urcat deja și mulțime de mașini, de pe satele de primprejur s-au adunat oameni, se aude că a venit și Preasfinția Sa Episcopul de, Protopopul de, precum și foarte mulți preoți, femeile știu mai ales că un preot tânăr va fi sfințit la mănăstire, oamenii din sat au ieșit pe la porți minunându-se de atâta popor, îi recunosc pe unii dintre ei și le dau binețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și parcă au trecut sute de ani peste aceste locuri, soarele sclipește viu în auriul hainelor preoțești, cel cu barbă albă e episcopul, spune o voce în spatele meu, dar cel din dreapta lui? Frumos bărbat, e tot de la episcopie! Care-i protopopul? Cel cu, ochii mei se rotesc neliniștiți prin curtea mănăstirii încercând să dau de ceva cunoscut mie, biserica cea nouă, cu ultimii trei metri de pictură, nepictați de Theo, biserica cea veche nedemolată încă, până când cea nouă, caut neliniștit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
aprins țigările, n-a curs deloc Izvorul, vorbesc femeile în jurul meu ignorând drumurile pe care Preasfinția Sa Episcopul le trasează spre Dumnezeu, care-i preotul de la mănăstire, starețul? întreabă o voce de bărbat undeva în spatele meu, al doilea din dreapta, lângă protopop, îl văd și eu pe părintele Varava, e acolo, al doilea din dreapta, lângă, preoții au luat loc în foișorul de lemn, adăpostiți la umbră, doar Peasfinția Sa Episcopul stă în picioare la microfon, sub soarele greu de căldură, cuvântul dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
părinte?! îmi urlă toate simțurile, I-a dat mână liberă lui Theo, el era tânăr, un artist, voia schimbări, a lucrat singur, fără îndrumarea unui meșter mai vârstnic, era prima lui lucrare, n-a mai pictat niciodată o biserică, apoi Protopopul de, era unchiul lui, nimeni nu-l controla și el s-a exprimat cum a crezut de cuviință, Și eu din timiditate, din slăbiciune nu pot să protestez, parcă sunt țintuit în acest scaun, de ce nu mă ridic în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nemulțumit totuși spre seară, cinez, doar eu cu Daniel și fratele Rafael, care vorbește întruna, încă mai vorbește despre slujba de sfânta Maria Mare, de câți preoți au fost la slujbă, despre ce le-a pus pe masă, ce zicea protopopul, cum a răspuns preotul din M despre mine, cum merge pictura, știe fratele Rafael că protopopul de B este unchiul meu, părintele Ioan l-a asigurat pe protopop că, privirea lui Daniel neîncrezătoare peste cana cu lapte pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mai vorbește despre slujba de sfânta Maria Mare, de câți preoți au fost la slujbă, despre ce le-a pus pe masă, ce zicea protopopul, cum a răspuns preotul din M despre mine, cum merge pictura, știe fratele Rafael că protopopul de B este unchiul meu, părintele Ioan l-a asigurat pe protopop că, privirea lui Daniel neîncrezătoare peste cana cu lapte pe care o ține cu amândouă mâinile, începe să-i fie frică, parcă mă întreabă privirea lui albastră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fost la slujbă, despre ce le-a pus pe masă, ce zicea protopopul, cum a răspuns preotul din M despre mine, cum merge pictura, știe fratele Rafael că protopopul de B este unchiul meu, părintele Ioan l-a asigurat pe protopop că, privirea lui Daniel neîncrezătoare peste cana cu lapte pe care o ține cu amândouă mâinile, începe să-i fie frică, parcă mă întreabă privirea lui albastră în timp ce-și bea laptele, Și Pantocratorul acesta? Eu încă tulburat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dar, La urechile mele susurul viu al cuvintelor ei neînțelese pentru ureche, dar cu dezlegare în suflet, îmi reînnoiește la ureche Florița promisiunea făcută mie la doi ani de vrăjitoarea din jurul Aradului ce alunga departe răul copiilor prin făgăduieli misterioase, Protopopul de B i-a dat niște bani, ce face ea cu banii, pe tren oricum circulă gratis, toți conductorii o știu, de mâncare capătă de la creștini, își cumpără cruciulițe și le atârnă de gât, stoluri de copii în urma ei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
-o el, atunci cine?! nu-mi aduc aminte s-o fi văzut pe Florița acolo, nici la înmormântare nu mi-o amintesc, a fost multă lume, au venit de departe din toate colțurile, preasfinția sa episcopul a ținut slujba și protopopul de, părintele Ioan mi-a dat mie Cartea și eu n-am avut grijă de ea, nu voi avea liniște până când n-o voi găsi, singurul lucru pe care mi l-a lăsat mie părintele Ioan și inima mea, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]