588 matches
-
că nu trebuie să-mi mănânc sufletul cu Concetta. Rudele ei mai îndepărtate, român cele care o cunoșteau, toți îmi spuneau că nu înțeleg cum pot rezista fără să ies din casă și mă sfătuiau să plec. Zgârcenia ei era proverbială în zonă! Mi-aduceam aminte că, la un moment dat, în țară, lucram într-un colectiv mai rece, mai închis... M-am văitat că aș fi vrut să fim mai apropiați etc. Colega cu care vorbeam a ridicat capul din
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Paris din primăvara anului 1919. Dar ... oricât de tracasat ... un timp și fără pensia mizeră de care a fost lipsit ... omul cu nelipsitele "pipă și bască" venea zilnic la biroul său din spațiul Secției de Geografie, unde, cu meticulozitatea-i proverbială lucra la un studiu de istorie, etnografie și toponimie a Basarabiei. Nu a mai reușit să-l finalizeze ... iar miile de ciorne și însemnări adunate în timp în acest scop au dispărut fără urmă. Concomitent, prezența lui între noi, majoritatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
fost condus de profesor la Rectorat unde mi s-a comunicat că hotărârea numirii mele la Minister este doar o formalitate ... încât să-mi încep activitatea. Am luat balotul și ... înapoi la Școala Normală unde ... directorul Todicescu ... cu bunătatea sa proverbială ... m-a sărutat ... a comunicat secretarului că sunt în continuare și pedagog și, luându-mă de braț, m-a condus în biroul său unde ... în semn de prețuire, a comandat două cafele ... prima mea cafea în viață ... și primul semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
3. Discursul indirect liber / 185 4. Rezumatul cu citate / 188 14. Modalizare autonimică, ghilimele, italice / 191 1. Autonimie și modalizare autonimică / 191 2. Utilizarea ghilimelelor / 195 3. Italicele / 202 15. De la proverb la ironie: polifonie, captare, subversiune / 205 1. Enunțare proverbială și polifonie / 205 2. Sloganul / 207 3. Enunțuri despre alte enunțuri / 209 4. De la subversiune la ironie / 212 16. Tipuri de desemnări / 219 1. Diverse moduri de indicare a referentului / 219 2. Substantive proprii și descrieri cu articol hotărît / 222
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Vom prezenta acum un caz de polifonie mai puțin vizibilă, cel al proverbelor și sloganurilor, ceea ce ne va permite să reflectăm asupra proceselor de captare și de subversiune care permit enunțiatorului să-și sprijine vorbirea pe vorbirea altcuiva. 1. Enunțare proverbială și polifonie Proverbul Enunțarea este, prin excelență, polifonică; enunțiatorul își prezintă enunțarea ca fiind reluarea unui număr nelimitat de enunțări anterioare, cele ale tuturor locutorilor care au pronunțat proverbul respectiv. Dar nu este vorba de un citat în sensul obișnuit
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
discursive și texte atestate Fie că este vorba de a capta sau de a submina, imitația poate să se raporteze la două planuri distincte: cel al genului discursiv și cel al textului atestat. Vom vorbi de captare a unui gen proverbial în cazul unui slogan ca "A se depăși este esențial" (RTL), deoarece el are proprietățile unui proverb și ar putea fi folosit ca atare. În schimb, există captare a unui proverb atestat în "Cîinii latră, Lee Cooper trec": publicul poate
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
se menține la limita între ceea ce este asumat și ceea ce este respins. Natura ironiei face ca ea să fie uneori dificil de identificat, iar co-enunțiatorul să nu reușească să determine dacă enunțiatorul este ironic sau nu. În cazul unei enunțări proverbiale ironice, ar trebui, astfel, să distingem trei voci: - vocea anonimă a "înțelepciunii popoarelor"; - cea a unui personaj ridicol care ar spune în mod serios proverbul; - cea a enunțiatorului care pune în scenă, în propria vorbire, vocea precedentă de care se
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
și care sunt racordate la ea printr-unul sau mai multe modele culturale. În funcție de natura textemelor "atrase" în câmp, doxa poate fi: (a) o "opinie" colectivă materializată printr-o propoziție cu caracter generic (i.e., un "arhitextem", în cazul câmpurilor idiomatice proverbiale, de tipul RĂUTATEA SE PEDEPSEȘTE sau HĂRNICIA E RĂSPLĂTITĂ); (b) un "concept" materializat printr-un semnificat abstract (i.e., un "arhilexem", în cazul câmpurilor idiomatice locuționale, precum FURIA, IUBIREA, FERICIREA ș.a.). 1.3.1.2. În schimb, clasa idiomatică reprezintă o
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
Les locutions françaises, PUF, Paris, 1961. Harshav, Benjamin [B. Hrushovski], Explorations in Poetics, Stanford University Press, Stanford, 2007. Hăulică, Cristina, Textul ca intertextualitate. Pornind de la Borges, Eminescu, București, 1981. Honeck, Richard P., A Proverb in Mind. The Cognitive Science of Proverbial Wit and Wisdom, Lawrence Erlbaum Associates, Mahwah, NJ/Londra, 1997. Hristea, Th., "Introducere în studiul frazeologiei", în Th. Hristea (ed.), Sinteze de limba română, ediția a III-a, revăzută și din nou îmbogățită, Albatros, București, 1984, pp. 134-160. Humboldt, Wilhelm
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
175. 139 Neal R. Norrick, "Proverbs as Set Phrases", în Harald Burger, Dmitrij Dobrovol'skij, Peter Kühn și Neal R. Norrick (eds.), Phraseologie/ Phraseology, vol. 1, p. 390. 140 Richard P. Honeck, A Proverb in Mind. The Cognitive Science of Proverbial Wit and Wisdom, Lawrence Erlbaum Associates, Mahwah, NJ/Londra, 1997, p. 139. 141 Mihail Bahtin, "Discursul în roman", în Probleme de literatură și estetică, traducere de Nicolae Iliescu, prefață de Marian Vasile, Univers, București, 1982, p. 115. 142 Ibidem, pp.
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
succesul", indiferent dacă negocierea cu dușmanul devine posibilă sau nu. În final, Nixon reiterează cea mai oripilantă consecință negativă a alternativei ieșirii urgente din război, apreciind că un astfel de plan "va duce, în ultimă instanță, la pierderea încrederii"233 proverbiale, nu-i așa, a americanilor în propriile forțe. Argumentul refutativ, pe de altă parte, îi aduce în atenție, desigur, pe oponenții războiului, pe care Nixon îi caracterizează, fără ezitare, drept "minoritate irațională, care are pretenția ca astfel de chestiuni să
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
naratologic", semioticianul consideră că în Pe strada Mântuleasa "narațiunea este un mod de inserție a naratorului într-o societate activă în care acesta, altfel, nu poate pătrunde" și că "actul narațiunii nu este niciodată inocent" (s.a.) 409, deoarece Fărâmă, cu proverbiala-i memorie nu se poate înșela cu privire la fostul său elev, Borza, care nu este același cu maiorul Borza. Din acest punct de vedere, ceea ce vizează romanul este strategia de care uzează un intelectual într-un sistem totalitar, căruia încearcă să
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mi-a trezit aceste gânduri pesimiste un drum recent cu trenul spre București. De-a lungul căii ferate, numai gunoaie, pungi și peturi. Presărate sau grupate În mormane, uitate sau organizate, chiar aranjate sistematic; un marcaj social al toleranței noastre proverbiale. Cu cât te apropii de capitală, cu atât se accentuează fenomenul. De același „marcaj” suntem Însoțiți și pe șoselele patriei, plus construcțiile dezafectate, părăsite, ruinate, dezmembrate, hărtănite, furate. În spatele casei celor mai mulți gospodari români, aceleași gunoaie, munți de hârburi, movile de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pare de neconceput să împartă ceea ce Dumnezeu i-a dat el refuză să numească împuterniciți. Stăpîn al unui guvern c:ntralizat la maximum, birocrat prin temperament, el consideră ci trebuie să rezolve singur toate problemele. Încetineala administrației de la Madrid devine proverbială: Dacă moartea ar trebui să mă caute la Madrid, aș fi nemuritor", declară în glumă un contemporan. Această mașinărie greoaie constituie instrumentul politicii hegemonice a lui Filip al II-lea. Politica sa este incontestabil imperialistă. El vrea să impună Europei
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
dar și spirit integrator general-românesc și european", cum susține Mihai Cimpoi. Să rămână întrebarea, schițată pe buzele unora, că a fost chiar un gând profetic de a continua altfel, adică prin înființări de biblioteci și saloane de carte, inițiativa podului proverbial spulberând imaginea de miraj cu flori și îmbrățișări de frate și soră? Sau o altă întrebare, pe un alt plan, La ce bun cultură în vremuri sărace?, o parafrazare a titlului cunoscutei lucrări a lui Heidegger, inspirat de o sintagmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
la orarul afișat, iar un paroh nu ar avea un program pentru celebrarea sfintei Liturghii? De ce un afacerist ar fi scrupulos în afacerile lui și în respectarea relațiilor sale, iar unul căruia i s-a încredințat îngrijirea sufletelor va fi proverbial pentru neglijența sa? Cum ne explicăm delăsarea vizibilă dintre noi prin atâtea scuze, mai mult sau mai puțin plauzibile, pentru a ne sustrage unei obligații deja asumate, în timp ce printre cei fără scrupule ai lumii găsim exemple de adevărate sacrificii pentru
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vale, se vedeau câteva cocioabe mizerabile. Erau șerbii amărâți ai lui Adalbrecht, care-și trăiau zilele chinuite aștep tând În fiecare zi să-și sfârșească traiul nefericit, fie sub spada, fie În jugul stăpânului lor. Cruzimea și neomenia lui deveniseră proverbiale chiar În acele timpuri când faptele sângeroase, prădăciunile, satele incendiate nu Însemnau mare lucru. Pe măsură ce timpul trecea, nesiguranța, așteptarea o măcinau tot mai mult. Dacă n-ar fi fost nădejdea că Bodo va Încerca s-o salveze, s-ar fi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prin aer, asemenea luptătorilor asiatici, spre împlinirea unui destin previzibil. Nu, nu a văzut toate acestea și nici alte aspecte încântătoare pe care ți le poate oferi această minunată și tulburătoare câmpie! Nu a văzut, deoarece Dumnezeu, în "bunătatea" Lui proverbială, îi luase lumina ochilor. În schimb, a auzit și a simțit. În nopțile scurte de vară, a auzit mirabila polifonie a muzicii nocturne, interpretată magistral de artiștii îmbrăcați în fracuri ireproșabile, cărora indivizi cu vederi obtuze le reproșează anumite carențe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
epoca cruciadelor 2 și, după aceea, implantarea primelor misiuni creștine, carmelite, augustiniene sau iezuite 3.Vor trece câteva secole bune până când europenii vor ajunge să discearnă în Persia, aparte de scena disputelor teologice cu musulmanii șiiți persani, dominanți în acest proverbial imperiu al trandafirilor și desfătărilor, arhipelagul câtorva comunități sărace, coagulate în jurul altei structuri și densități religioase, supraviețuind în provinciile deșertice Yazd (Turkabad, Sharifabad) și Kerman, unde intoleranța musulmană le-a exilat treptat. Iar în India, prin reprezentanții Coroanei britanice, tot
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
o femeie adorabilă. Îi spun că poate venim să cerem azil politic în Elveția - ea aprobă. Știm că nu vom avea probleme cu ea. Mai greu cu autoritățile de la Berna. Îl ironizează pe Adrian Popescu, a cărui cucernicie romano-catolică devenise proverbială în grupul nostru. „Ar trebui să accepți să ți se spună «monsenior», zice Corinne, e o particulă de noblețe și un nume prin care te-ai individualiza pe fundalul celorlalți.” Bate la o poartă deschisă. Minunate clipe. Corinne vorbește cumva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
femeie despre care se vorbea chiar în "cercurile înalte" ale nomenclaturii comuniste cu teamă, știută fiind capacitatea ei de a impune propria-i opinie în orice decizie a soțului ei și a întregului aparat de partid și de stat. Devenise proverbială obișnuința lui Nicolae Ceaușescu de a-și verifica acordul Elenei, exprimat prin mișcările din cap, în sens pozitiv sau negativ, când el vorbea public liber sau adăuga la text propoziții necenzurate de Ea. Acest obicei fusese remarcat și comentat chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ședinței să ne reținem de la criticarea MEI, la discuții fiecare dintre noi am scos În evidență condițiile În care se desfășoară activitatea. Referindu-ne la temperatura scăzută din amfiteatre am emis expresia: “Îți stă mintea-n loc” care a devenit proverbială, iar concursul de admitere la doctorat l-am calificat ca “circ veritabil”. Rezultatul a fost benefic. După trei zile s-au ridicat restricțiile la Încălzirea cu gaz metan și după circa o lună s-a comunicat Înmatricularea la doctorat Începând
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Maramureșul tău nu poate fi atacat nici din aer, nici de pe uscat, nici din presă...! Dar hai să facem un exercițiu de imaginație care să ducă în deriziune crispările vieții...! Dacă ar fi să prinzi capătul lumii din perspectiva veseliei proverbiale de la Săpânța, cam care ar fi textul pe care ți l-ai atribui sau pe care ai vrea să ți-l atribuie urmașii urmașilor meșterilor lemnari de azi? În primul rând "cimitirul" de la Săpânța nu mă reprezintă. Și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conferențiar și docent în 1932, profesor în 1942, Nubert a fost un model viu al medicului clasic, maestru al artei și științei sale, așa cum îl mai vedem încă în vechi imagini ale medicinii clasice. Era extrem de exigent, de o severitate proverbială. Exigența lui Nubert nu avea totuși nimic absurd. Am asistat odată la un examen de anatomie, în plină perioadă de foame; studenții (mulți dintre ei) aveau siluete scheletice. Răspunsesem la examen și așteptam fără grijă să termine și ceilalți colegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
creat o școală de înalta ținută, care-i poartă numele. Ca profesor de chirurgie, era de o exigență deosebită, bazată pe exemplul personal. Examinarea bolnavilor și prezentarea cazurilor clinice erau de o claritate magistrală; în sala de operație, măiestria sa proverbială, maniera elegantă cu care rezolva cele mai dificile situații, expresie a unei cunoașteri desăvârșite a anatomiei, a succesiunii firești a timpilor operatori transformau operațiile în adevărate demonstrații. Calitățile maestrului se reliefau, mai ales, în operațiile de cancer uterin, în adenectomiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]