575 matches
-
nenorocite, nemaiavând parale să-i achite ficei pensiunea, vărsaseră, în contul săptămânilor de dormit și cârnați, mobilierul paradit. Pentru care, evident, la muzee primiseră ghionturi, chiar atunci când încercaseră să-l doneze. Iar pe lungancă o lăsaseră în gaj tot niște provinciali strâmtorați, care nu apucaseră să-i plătească rațiile de varză călită. După cum arăta, baschetbalista produsese prejudicii importante în rezerva strategică de varză călită. Și o groază de ani, blestemata ei familie va trebui să trudească pe brânci, până ce madam Nicolici
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-la umplut cu jurnale îndoite și i -la dat lui Gheorghe. Negustorul, ce să știe, mergea liniștit înaintea lor. A luat-o Paraschiv la picior și -la întrecut. Mergea, mergea. În spate, ăl bătrân se uita cu nepăsare în galantare. Provincialul a mai intrat, a mai 298 cumpărat ceva pentru ai săi, de acasă, vai de mama lui. Avea șoșoni de pâslă, călduroși, și un palton nou, cu gulerul bogat. Fuma liniștit și trăgea în piept aerul rece al zilei de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gheorghe. A întrebat într-o doară, ca trecător: - Da ce s-a întîmplat? Pungașul a spus speriat, cu ochii în zăpadă, căutând parcă: - Am pierdut un portofel, și în spate nu venea decât dumnealui. -Lam întrebat dacă nu -la găsit. Provincialul se îngălbenise. Se jura pe copiii lui de-acasă: - Să nu mai văd dacă știu ceva! Sânt om serios. Codoșul îl luă cu binișorul: - Parcă dumnealui zice că -lai luat dumneata? Dar să te caute, sau mai bine să te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
făcea vanitatea mai puțin de nevindecat; dar aplombul său fără pereche copleșea totul: „Cine-i ăla care vă salută, Sefton?”, Îl Întrebase el pe lordul Sefton, Într-o plimbare prin oraș. Iar cel care-l salutase nu era altul decât provincialul cumsecade În casa căruia Brummell prânzise chiar În aceeași zi. A locuit la Calais mai mulți ani. Sub lustrul acestei vanități mereu În mare ținută Își ascundea Însă, probabil, multe suferințe. Printre toate calitățile, era Înzestrat și cu inteligență. Om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
o subvenție fabuloasă pentru proiectul studierii ecuației lui Fridman. Atunci s-a consumat actul al doilea al insolitei Întâmplări care i-a marcat existența. Actul Întâi se petrecuse În urmă cu două decenii, În primul an al studenției sale de provincial sărac, obligat să-și drămuiască atent resusele financiare, constând În bursa de merit și puținii bani care i se adăugau pe filiera parentală. Cu vreo două luni Înaintea vacanței de vară, ceasul lui de mână ieftin, dar solid și funcționând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și asemănarea sa: materialistă și orgiastică, primind cu brațele deschise lepădăturile și pleava partidelor monarhiste - pe cei care nu aveau convingeri și doreau să-și continuie bunul trai", mărturisește Guerra Junqueiro lui Brandîo. În partidul lui Afonso Costa "intră negustori, provinciali care vor să-și păstreze locurile și pozițiile, și radicalii din Lisabona și Porto, care îi dau consistență, făcând din acest partid, cu toate defectele și calitățile sale, unicul organism viu al Republicii. Viu și insuportabil". Văzîndu-i odaia, trecând pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
inspiră în momentul de față. Judecând la rece, cu toate că în interiorul sufletului său presimțea ceva, nu se aștepta la vreun eveniment deosebit, senzațional și nici să întâlnească pe cineva anume. Într-un oraș cu peste două milioane și jumătate de locuitori, ca provincial, în cele câteva ceasuri cu care avea de gând să-și prelungească șederea în capitală, a întâlni pe cineva cunoscut e ca și cum ai câștiga la 6 din 49. Hotărî totuși să treacă prin Piața Rosetti, să străbată cu pasul Bulevardul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
singurul lucru perfect care a existat vreodată pe lume. O luminoasă și călduroasă străfulgerare într-un milion de stele bătrâne, pocite. Te iubesc. — O, scumpule, zâmbi ea. Întinse mâna și îmi atinse încet ceafa cu buricele degetelor. Ești așa de provincial. Pentru că n-am răspuns, ea se lăsă pe spătarul scaunului, legănându-se pe picioarele din spate, și ridică din sprâncene. Iată un secret: simpla idee că Clio Aames este reală și face parte din lumea asta îmi provoacă durere. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
bilet de clasa I: ca refugiat, trăia din Împrumuturi; și apoi, era prietenul și confidentul lui lady Dunwoody, așa că trebuia să călătorească „În stil mare“. O porni așadar pe culoar, spre compartimentele de clasa I. Acestea nu erau pline: puțini provinciali cutezau să rămînă atît de tîrziu la Londra. Rowe Începu să-și vîre capul În fiecare compartiment, Înfruntînd peste tot privirile ursuze ale unor năluci albăstrii. Era un tren foarte lung, iar hamalii Începuseră să Închidă ușile, cînd Rowe ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
n‑o să ai parte de un animal grosolan, ci de un fin cunoscător al femeii, care, în funcție de dorințele fiecăreia, știe să evite și o sarcină. Primiți acuși pupicul, deși nu‑i voie să faci asta cu un om total necunoscut. Provincialul e dezamăgit și îi cam scade elanul, pentru că spusele fetei denotă o oarecare familiaritate cu treburile trupești, pe care la început suflețelul ăsta neexperimentat nu părea s‑o aibă. Să vezi că la urmă o să trebuiască să scoți și banul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
W.C. Club” S.R.L. Până să se dumirească ei ce și cum, lumea din cartier se și se năpustise să vadă comédia. Într-adevăr, la etajul I, unde locuise mai-nainte avocatul Cavulos, se contura fluorescentă inscripția cu blazon mic a provincialului. Prețuri promoționale. Intrigați, vecinii chemară televiziunea prin cablu, pompierii și poliția. De venit au venit doar reporterii, călare pe mari motociclete ruginii. Curând, albastrul din camera veneticului invadase toate televizoarele. M-am mirat și eu - pe atunci proaspăt amic al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
megafoanele pe străzi urlau discursul prefabricat... toți îl urmăreau pasionați pe președintele peltic care de obicei ținea ore întregi capul de afiș la TV. Tramvaiele și troleele golite de călători se fâțâiau disperate în căutarea blatiștilor și numai câte un provincial se mai urca în ele. Noi repetenții eram oameni cumpătați, nici nu aveam de ce să ne amestecăm cu ceilalți, așa că o parte din gașcă s-a refugiat direct la Drept... la bufet bineînțeles să nu mai audă gălăgia de pe străzi
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
îl numea Cornel Șoitu, pe cînd lucram la "Ora". Verzaliul cu pricina invada paginile de publicitate, la concurență cu bojogiul. "Fac sindrom alergic la verdele ăsta, nea Finki. Toarnă o țîră de negru-n el, că ne ia lumea de provinciali". "Taci moi, îi răspundea evreiește nea Finki. Culoarea clientului! Așa vre clientu'. Nu mai șchimb. E tărziu". Pînă și culorile erau comandate. Un Ceaușescu avînd ochii intens albaștri se lăfăia pe coperta revistei "Time". Spuneam că mă întorc la antologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
oficiali ai siguranței romane" aceasta deoarece Imperiul nu era un obiect de ură sau dispreț, ci un model sau îndreptar. Barbarii rămâneau clienții statornici ai Imperiului.1 Dacă acestea erau raporturile între barbari și Imperiu, să vedem care era situația provincialilor din nordul Dunării, după plecarea legiunilor romane. Hotărârea lui Aurelian de "părăsire" (Iorga pune cuvântul în ghilimele) a Daciei, în 275, n-a fost un act de deserțiune și umilire. Armata și administrația romană au plecat, dar provincialii au rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
era situația provincialilor din nordul Dunării, după plecarea legiunilor romane. Hotărârea lui Aurelian de "părăsire" (Iorga pune cuvântul în ghilimele) a Daciei, în 275, n-a fost un act de deserțiune și umilire. Armata și administrația romană au plecat, dar provincialii au rămas, deși, este adevărat, istoria nu "învrednicește" (Iorga) pe provinciali de atenția ei. Cuvântul "provinciales" are un sens aparte în nordul Dunării. Trebuie să ne întrebăm, dacă dacii din satele provinciei (106-275), încă incomplet romanizați, erau și ei incluși
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Aurelian de "părăsire" (Iorga pune cuvântul în ghilimele) a Daciei, în 275, n-a fost un act de deserțiune și umilire. Armata și administrația romană au plecat, dar provincialii au rămas, deși, este adevărat, istoria nu "învrednicește" (Iorga) pe provinciali de atenția ei. Cuvântul "provinciales" are un sens aparte în nordul Dunării. Trebuie să ne întrebăm, dacă dacii din satele provinciei (106-275), încă incomplet romanizați, erau și ei incluși în rândul acestora. Nu trebuie să ignorăm, după 275, pe dacii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a dăinui în formele ei originale"3. Pe de altă parte, lipsa elementelor germane în limba română nu este o dovadă că daco-romanii nu erau pe malul stâng (nordic) al Dunării. Exploatările inițiate de romani nu au fost abandonate de provinciali, după 275, salinele și minele, pescăriile și pădurile un drum al sării a trebuit să existe totdeauna, ca și un drum al oilor. Provincialii includeau și rămășițele dace ei erau obișnuiți cu barbarii, cu care au conviețuit, iar barbarii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
erau pe malul stâng (nordic) al Dunării. Exploatările inițiate de romani nu au fost abandonate de provinciali, după 275, salinele și minele, pescăriile și pădurile un drum al sării a trebuit să existe totdeauna, ca și un drum al oilor. Provincialii includeau și rămășițele dace ei erau obișnuiți cu barbarii, cu care au conviețuit, iar barbarii cu lumea romană, la care se adaptau. Anumite elemente din sânul populației locale apreciau că este mai de folos să urmeze pe barbari sau să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
barbari sau să-i imite. Însă, de la un moment dat, nu se mai vorbește de barbari, în izvoare, dar aceasta nu înseamnă inexistența lor. Astfel, se poate spune că abandonarea administrativă și militară a Daciei n-a putut despărți pe provinciali de împăratul "stăpânul pământului și al mării, și al oricărui neam de oameni". Strămutarea de pe un mal al Dunării pe altul se făcea nestingherit, de la nord la sud și înapoi. În privința atitudinii populației locale (autohtone), din nordul Dunării față de Imperiu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Apusului, vorbește despre restabilirea dominației romane în Dacia (Dacia restituta). De-a lungul Dunării moesice, la localitățile vechi se adaugă altele noi.6 Însă pentru noi prezintă un interes aparte vechiul substrat al populației: astfel, carpii nu pot fi decât provinciali amestecați cu barbari (sarmați, mai concret). O altă categorie de provinciali rămași în Dacia, deținători de terenuri, se cer trecuți peste Dunăre, în sud, să încheie o înțelegere cu împărații pentru acordarea de noi pământuri. Situația la Dunăre, la începutul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a lungul Dunării moesice, la localitățile vechi se adaugă altele noi.6 Însă pentru noi prezintă un interes aparte vechiul substrat al populației: astfel, carpii nu pot fi decât provinciali amestecați cu barbari (sarmați, mai concret). O altă categorie de provinciali rămași în Dacia, deținători de terenuri, se cer trecuți peste Dunăre, în sud, să încheie o înțelegere cu împărații pentru acordarea de noi pământuri. Situația la Dunăre, la începutul secolului al IV-lea, era aceasta: germanii aparținând diferitelor triburi se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cel mai pur". Creștinismul propovăduit de Ulfila și urmașii săi se adresa coreligionarilor lor goți și elenofoni, dar și celor de limbă latină, fapt important pentru istoria creștinismului, deoarece în spațiul extra-carpatic, ca și în cel scythan (dobrogean) și cel provincial al Daciei, răspândirea creștinismului a fost un factor de latinizare! Din această perspectivă, contribuția cea mai însemnată și originală a spațiului acesta la terminologia de origine latină a creștinismului românesc a fost vocabula creatio-în învățătura ariană aceasta a dus la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
acest fel, după o vreme, cercetarea mai atentă a incidentului "torna, torna fratre", din 579, face să se creadă că este într-adevăr vorba de "limba maternă" (străromână). Această limbă era înțeleasă de locuitori, dar oastea însăși era alcătuită din provinciali romani și lupta se dă dincoace de Haemus, în jurul Dunării.11 Slavii instalați în nordul Dunării, în fosta provincie Dacia, sunt denumiți "daco-slavi", de istorici și filologi, iar după 602, au rămas triburi slave și în nord ce au conviețuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu episcopi care recunosc pe împăratul, pe care-l respectă, dar nu îngăduie dregători și ofițeri, adică administrația și armata. Oricum, pe la începutul secolului al VII-lea, armata romană este unul din temeiurile din această zonă alcătuită mai ales din provinciali, ea poartă romanitatea peste tot în sudul Dunării.18 Așezarea slavilor și coabitarea cu autohtonii Prin pătrunderea slavilor în sudul Dunării, la începutul secolului al VII-lea, numărul lor se va reduce simțitor în nordul ei (Dacia), ei sfârșind prin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
linia de apărare a statului roman pe Dunăre, rezultatul fiind evacuarea Daciei. Iată ce relatează Flavius Vopiscus, în Historia Augusta: "(Aurelian) văzând Iliricul devastat și Moesia pierdută, a părăsit provincia întemeiată de Traian dincolo de Dunăre, ridicând (evacuând) armata și pe provinciali, desperând a o mai putea menținea, și popoarele (locuitorii) luate de acolo le-a așezat în Moesia, pe care o numi Dacia sa (aureliană) și care acum desparte cele două Moesii". Apoi, Eutropius, în Breviarum historiae romanae și Sextus Rufus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]