569 matches
-
Petru Dâncă, Pr. Mihai Rotaru, Pr. Gheorghe Dumitraș, Pr. Mărtin Mihoc, Pr. Ștefan Tătaru, Pr. Gheorghe Vamoșiu, Pr. Gheorghe Coceanga și alții. Dintre studenții franciscani amintim pe: Iosif Simon, Iosif Gabor, Eugen Blăjuț, Alois Done și Iosif Sabău, actualul superior provincial. După valul de arestări și condamnări din anii 1948-1951, atitudinea regimului comunist din țară față de Biserica romano-catolică părea a fi ceva mai tolerantă. Astfel că în toamna anului 1951 s-a redeschis Institutul teologic romano-catolic de la Alba-Iulia, pentru seminariștii și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Terminând 5 clase primare, în toamna anului 1934 se înscrie și urmează cursurile Seminarului Franciscan din Hălăucești în care s-au format preoți autohtoni, în majoritate fii de țărani,veniți din toată țara. Câțiva ani mai târziu, din inițiativa pr. provincial Iosif Petru M. Pal (născut tot în Nisiporești), s-a construit o nouă clădire cu un corp de legatură cu cel al Seminarului, având patru săli de clasă pentru cursul liceal inferior, cantină și internat, luând ființă astfel Gimnaziul Franciscan
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
continuat activitatea în parohia Siret, până la 1 noiembrie 1969, când am fost transferat la parohia Vatra Dornei. La Vatra Dornei am lucrat până la 10 martie 1991, când episcopul mi-a cerut să vin la Hălăucești, ca paroh și totodată ca provincial al Provinciei „SF. Iosif” din România. Deși nu mi-a venit ușor, după peste 21 de ani de activitate la Vatra Dornei, am acceptat și acum sunt paroh de Hălăucești și provincial. Îmbinarea celor două activități îmi dă mult de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
La răspunsul meu negativ, cu un baston de cauciuc m-a lovit peste ceafă și a spus: „Lasă că ai să afli tu!” Cât am stat la Iași, pe coridorul unde erau celulele, am putut zări pe Pr. Anton Bișoc, Provincialul nostru, căruia i-am șoptit că fusese arestat și episcopul Anton Durcovici. De la Iași, după vreo trei zile iar mi s-au pus cătușele și cu trenul am fost transportat la Bacău, unde în gară ne aștepta mașina securității care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la penitenciarul din Galați, unde am așteptat ziua de 29 august, când am fost judecați de Tribunalul militar. În penitenciarul din Galați, unde director era unul Goiciu, mai cu seamă preoții au fost maltratați, mai cu seamă Pr. Anton Bișoc, provincialul nostru, căruia i s-a tăiat barba, a fost pălmuit pentru că într-o zi de duminică unul dintre preoți a fredonat melodii de cântece religioase. Deși acesta (Pr. G. Patrașcu) și-a mărturisit „vina”, pălmuit a fost tot Pr. Anton
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din neamul lor, explică cronicarul maghiar Szamosközy. Exista, la nivelul conștiinței populare, percepția unității dintre românii dela nord și dela sud de Carpați - comunitate etnică și de destin istoric. Este acea realitate descrisă de un profesor din Amberg, Ioannis Bisselius: „provincialii transilvăneni țineau mai mult la unul deal lor, un dac ca Mihai, decât la un străin ca Basta. Căci oare ce-i este mai apropiat Transilvaniei decât valahul din vecinătate?“ Și „care alt popor, în afară de valahi, poate fi într-atât
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
fost surprinși de inițiativa mea ca, pe durata excursiei, elevii să abandoneze uniformele (obligatorii în acea vreme) și să se îmbrace cu ce au ei mai frumos, mai deosebit. Argumentul? Nu trebuie să apărem în fața bucureștenilor ca un grup de provinciali speriați și încorsetați în uniforme. Cazarea la hotel a fost pentru ei o experiență inedită, iar pentru a evita surprize neplăcute i am obligat să aibă asupra lor adresa și numărul de telefon al hotelului, cu indicația ca, în caz
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
pelerinii. șPelerinulț spuse că nu dorea nimic altceva de la mănăstire, decât să i se asculte spovada când ar veni să o facă. Străjerul îi răspunse atunci că în felul acesta ar fi cu putință, dar că trebuia să aștepte sosirea Provincialului (era, cred, Superiorul Ordinului din acel ținut), care se afla atunci în Betleem. 46. Această făgăduință îl liniști pe Pelerin. El începu să trimită scrisori unor persoane spirituale din Barcelona. Scrisese deja una2 și era gata să o scrie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în Betleem. 46. Această făgăduință îl liniști pe Pelerin. El începu să trimită scrisori unor persoane spirituale din Barcelona. Scrisese deja una2 și era gata să o scrie și pe a doua în ajunul plecării pelerinilor, când îl chemară din partea Provincialului - care sosise - și a Părintelui Străjer. Provincialul îi spuse cu vorba bună că aflase de gândul său bun de a rămâne în acele locuri sfinte, că se gândise bine, dar că din cele întâmplate cu alții socotea că nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe Pelerin. El începu să trimită scrisori unor persoane spirituale din Barcelona. Scrisese deja una2 și era gata să o scrie și pe a doua în ajunul plecării pelerinilor, când îl chemară din partea Provincialului - care sosise - și a Părintelui Străjer. Provincialul îi spuse cu vorba bună că aflase de gândul său bun de a rămâne în acele locuri sfinte, că se gândise bine, dar că din cele întâmplate cu alții socotea că nu era cel mai bun lucru. Mulți, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
răscumpere pe cei prinși. Prin urmare, trebuia să se pregătească să plece a doua zi cu pelerinii. El îi răspunse că hotărârea sa era neclintită și că nimic în lume nu-l putea împiedica s-o înfăptuiască. Îi spuse cinstit Provincialului că, deși era de altă părere, de teama nici unui lucru n-ar renunța la hotărârea luată, decât dacă rămânând acolo ar fi păcătuit. La acestea, Provincialul îi răspunse că el primise împuternicire de la Scaunul Apostolic pentru a face pe cineva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
că nimic în lume nu-l putea împiedica s-o înfăptuiască. Îi spuse cinstit Provincialului că, deși era de altă părere, de teama nici unui lucru n-ar renunța la hotărârea luată, decât dacă rămânând acolo ar fi păcătuit. La acestea, Provincialul îi răspunse că el primise împuternicire de la Scaunul Apostolic pentru a face pe cineva să plece din acele locuri sau să rămână acolo, după cum credea el de cuviință, ca și pentru a-i afurisi pe cei neascultători, și că, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cineva să plece din acele locuri sau să rămână acolo, după cum credea el de cuviință, ca și pentru a-i afurisi pe cei neascultători, și că, în cazul de față, el socotea că nu trebuia să rămână etc. 47. Întrucât Provincialul voia să-i arate bulele în virtutea cărora putea să-l afurisească, Pelerinul răspunse că nu era nevoie să le vadă; el îl credea pe Sfinția sa și, din moment ce socotea astfel, datorită puterii pe care o primise, avea să-l asculte. Acestea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în comuna Bragadiru ! în plus, suntem pe partea cu numerele pare ; îi ordon efectiv șoferului să întoarcă imediat și să ne ducă unde trebuie. Niciodată n-o să știu dacă bulibășeala șoferilor de taxi bucureșteni este reală sau jucată. Dacă ești provincial, ești o victimă sigură : taximetriștii te duc pe rutele cele mai ocolitoare cu putință, pretextând însăși bulibășeala (reală) a traficului din Capitală Iar dacă ești bucureștean get-beget, dar neatent la rută, poți păți același lucru ; în orice caz, nici unul dintre
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de vorbă, din cînd în cînd, cu cineva dintre cei loiali, însă n am răspuns sugestiilor de a-l vizita. în București, după ce mă instalam la prietenii care mă găzduiau, aveam o singură țintă: Biblioteca Academiei, unde intram cu aviditatea provincialului apăsat de gîndul că are o mie și una de restanțe în documentare și ieșeam în ultimele minute ale programului. Regret că am tăcut asupra acestui aspect și, probabil, îi voi fi produs o nedumerire și o mîhnire. (1) <citation
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
non-evenimentele se trans- formă în evenimente. Scandalul este tipul de performance care se înscrie într-o logică compensatorie a excesivului, caracteristică pentru periferie, pentru locurile unde nu se întâmplă nimic. Nimicul are aici valențe tari, spiritul pro- vinciei declanșează în provincialul generic o dinamică a excesului și a exacerbării care răspunde unui deficit eveni- mențial. Avem însă și o inversiune a acestei optici. Nara- torul sesizează cu asupra de măsură fapte care sunt topite în anodinul provinciei, celui de la Centru îi
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
dintr-un ansamblu gesticulativ al experimentării alterității maxime. Gestul copilului indentifică în acest străin o formă de alteritate contradictorie, fapt care con- duce și la expunerea sa asemeni unei curiozități de bâlci. Regresia la primitivitate devine astfel semnificativă, sub masca provincialului se află instincte mai vechi. La bâlci, cu formele sale improvizate de circ sunt expuse nu numai animale exotice, dar și monștri, curiozități biologice, ata- visme. Personajele de bâlci care intră în componența circu- lui posedă mărci ale monstruosului : bărbați
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
direcția Teatrului Național din Iași, adică pe Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri și Costache Negruzzi, contribuind prin comedii la îmbogățirea repertoriului încă atât de sărac la vremea aceea. Când a supărat ocârmuirea prin aluzii destul de transparente puse în gura personajelor din Provincialul la Teatrul Național sau Jignicerul Vadră, Alecu Russo a fost trimis în exil la Soveja. Aici a cunoscut una din cele mai autentice regiuni românești, cu un folclor deosebit. Din Soveja, Alecu Russo a cules perla între perle a poeziei
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
constituie esența spiritului său, rămâneau secrete, știute doar de cei ce apucaseră să le știe. Între cele două războaie, Ibrăileanu fusese la Iași obiectul unui veritabil cult, devenise o figură legendară ; în același timp, la București, era ridiculizat ca un provincial înapoiat, turiferar al unor iluzorii glorii locale și rămas la pozitivismul materialist al secolului trecut. În polemică, unde calitățile tipului său de inteligență nu sunt cele mai proprii, ci se cere un spirit mai rezumativ, mai sintetic, mai tranșant, care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
un spirit mai rezumativ, mai sintetic, mai tranșant, care să nu se piardă în prea multe detalii, era dezavantajat față de Lovinescu, polemist formidabil, de școală maioresciană. Dar Ibrăileanu, cu tot moldovenismul lui cam ostentativ, era departe de a fi un provincial. Mai întâi, societatea ieșeană de atunci nu era absolut deloc provincială, ci păstra foarte clară conștiința nu numai de a fi „a doua capitală”, dar și pe aceea de a fi fost capitală pur și simplu. Era o societate mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
subsidiar, pe seama "stresului".) Un anunț discret, pe o ușă discretă și ea, îmbie cu aforismul "orice stres dispare prin sex", un local pentru "relaxare", alt cuvânt cu itinerar modern. Vara m-a surprins în București, unde canicula este neiertătoare cu provincialul care nu a avut când să se acomodeze vestimentar cu urgia termică. * Fuga la Iași... Unde temperatura este mai mare decât la București pentru că, este o veche competiție între aceste capitale. După o călătorie într-un compartiment cu oameni foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
același stilou și în același caiet poveștile lor închipuite), Bucureștiul mă face să-l urăsc tocmai pentru că îl iubesc. Această reacție nu-i contradictorie, este o stare psihologică foarte firească. * Urăsc Bucureștiul pentru lipsa totală de grijă pentru "nebucureșteni". Un provincial, fie el doctor în cea mai pretențioasă disciplină, fie el poliglot, lăsat singur, de capul lui, la aeroport sau la gară, are următoarele variante la dispoziție: Varianta 1. Să fie acostat, într-un soi de respect șmecheresc de taximetriștii necinstiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
contabilizat. "Nebun, domnule", te consolează taximetristul bucureștean. Tu, ieșeanule, să taci, să fii prudent, să nu îndrăznești să-i spui că taxiurile la Iași funcționează bine pentru că nu se știe ce ți se poate întâmpla. Varianta a doua. Dacă ești provincial, să te urci în metrou. Este imposibil să înțelegi limba în care se anunță stațiile care urmează. Dacă nu ai urechea exersată, dacă nu ești inginer specialist în descifrarea rebusului care indică, pe tablouri, mai complicate decât schema unui aparat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bătrânul infimi a spus de vreo două ori mersi madam, dar madam a rămas cam indispusă: "Ce să înțeleg", i-a spus translatorului voluntar, "ăștia e pedofili, știm noi" "e din ăia, cu fete, homosexual de fete, cunoaștem". Iată de ce, provincialul, dacă nu-i deputat, om de afaceri sau voiajor frecvent la București, este tot mai rupt de București, de ce Capitala devine o abstracțiune de care tu, omul simplu, să te ferești. P.S. Scrisă la București, 24 august, în timp ce am așteptat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
originală a gândirii copilului, care constituie o interesantă filosofic Cu mine nu s-a petrecut așa. Poate pentru că, în mare măsură, am rămas încă un copil. * Demult plecam, în fiecare vară, la mare. Treceam invariabil prin Iași, oraș care, pentru provincialul ce eram, constituia o minune. Odată (pe atunci aveam vreo șapte ani), mama mi-a cumpărat un ceas. Atâta am plâns, că mi-a cumpărat acel obiect. Ceasul mi l-a cumpărat din Piața Unirii, unde un domn rotofei, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]