1,223 matches
-
și diferențierea cauzelor determinante de cele care au doar un rol înlesnitor pentru producerea rezultatului final. Alegerea se face, în dreptul comun, pornind de la premise teoretice cunoscute și încadrate fie corespunzător tezei moniste (teoria cauzei eficiente, teoria cauzei preponderente, teoria cauzei proxime sau teoria cauzei adecvate sau tipice), fie corespunzător tezei pluraliste (teoria echivalenței condițiilor sau teoria condiției sine qua non, și teoria condiției necesare). Adaptarea are loc în funcție de raționamente complexe care duc la stabilirea lanțului cauzal indiferent de numărul sau natura
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
când în când să respire subtila boare a râului rebotezat în codu-i personal Mach-Louis (în special după definitivarea ca dascăl, urmată de pregătirile pentru "grade didactice"). Întâlnirile sunt aleatorii. Nu-și aduce aminte dacă s-au suprapus (sau au fost proxime) cu anul 1983, cel al începerii acțiunilor de învăluire (prin amestec de teroare și colaboraționism) țintind "grupul de la Iași". Rescriind textul în ultima fază își amintește că la "pregătirea pentru gradul didactic II" (primăvara lui 1982) au dialogat (în cadrul strict
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
duce colegele de la catedra de limbi slave), ci la versiunea todoro-kristevizată, cu toate păcatele acesteia. 3.1. Dacă vrei să prânzești la ora două după-amiaza poți observa că eseistul publicat de crel suprapune a asimila cu a exprima. Or genul proxim al asimilării culturale nu este punerea în expresie (bazată pe cuplul semnificant/semnificat, componente inseparabile) ci fiziologia, bazată pe deglutiție și respectiv non-deglutiție. Astfel, când se spune despre membrii unei etnii că sunt "borâți", în subtext apare imposibilitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
373. 487 Ibidem, p. 513. 488 L. Elekes, op. cit., p. 117. Ch. d'Eszlary, op. cit., pp. 320-321, 325. 489 Codex Diplomaticus, V, II, p. 498: "Nos Nicolaus Banus totius Sclavoniae, significamus tenore praesentium, quibus expedit, universis: quod cum feria tertia proxime ante ascensionem Domini congregationem regni Sclavoniae Zagrabie haberamus generalem". 490 Codex Diplomaticus, VII, II, p. 121, doc. 383. 491 Magyar története, II, pp. 39-40. 492 Codex Diplomaticus, VII, 2, pp. 139-147, doc. 402. 493 Hóman B., Szekfö G., op. cit., pp.
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ultimul exercițiu cartografic, stimulat de aceste atașante Imagini de pe strada Kanta, mi-a întărit o convingere mai veche: l-aș încadra oricând pe autorul ieșean într-un top five al poeziei optzeciste. Nu atât pentru felul în care ilustrează genul proxim, cât pentru diferența specifică, revelatorie. Referințe critice (selectiv): Valeriu Cristea, Fereastra criticului, 1987; Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, 1989; Radu G. Țeposu, Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, 1993; Ion Negoițescu, Scriitori contemporani, 1994; Ioan Holban
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
inspirației este demitizat prin tratarea grotesca a cuplurilor de artiști cu femei care nu-i înțeleg și mărturisește despre o profundă neînțelegere între sexe. Femeia, incarnare a Naturii, este proscrisa din universul artei, chiar și atunci când face parte din cercul proxim al artistului, cum e cazul cuplului Lantier în L'OEuvre. Claude se sinucide în fața tabloului sau, simbol monstruos al femeii-oraș, pe care nu a știut să-l descifreze. Pentru frații Goncourt femeia prezintă un pericol, un risc de nefericire, o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
În ansamblul aspectului exterior, Pariziana este un tot armonizat, reușind de fiecare dată să se constituie într-o descoperire 379. Decorul pe care și-l alege Pariziana pentru evoluare este de factură teatrală, constituindu-se în organizare plastică a universului proxim, cu interioare somptuoase și exterioare pitorești. S. de Gramont notează: "La France a un sens presque oriental de décorum" [p.310]. Femeia modernă știe să-și construiască cadrul în care se produce, alegându-l pe cel care o favorizează: "Elle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Ana Blandiana este o reprezentantă tipică a generației '60, în măsura în care toposurile, temele, motivele, dar și mijloacele de expresie ale reprezentanților ei se regăsesc, în doze și cu finalități variabile, în creațiile sale, e limpede însă că, deși, în cadrul acestui gen proxim care e noțiunea mai mult sau mai puțin relativă de generație, poeta are un loc bine determinat, diferența specifică, precum și noul pe care îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
deținând un semantism preluat de la aceștia, ploaia declanșează, uneori, și la Ana Blandiana, un discurs halucinant, un tăvălug al rostirii, o nevroză a cuvântului repetat. Iar, prin repetiție, ploaia distruge, "calcă-n picioare", propriul ei semantism (și, implicit, al termenilor proximi). Iată particularizarea termenilor generali, diferențiați pe niveluri individuale. "Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Înnebunitele ploi și ploile calme/ ploile feciorelnice și ploile dezlănțuite femei,/ Ploile proaspete și plictisitoarele ploi fără sfârșit/ Iubesc ploile, iubesc cu patimă ploile,/ Îmi place
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ana Blandiana este o reprezentantă tipică a generației '60, în măsura în care toposurile, temele, motivele, dar și mijloacele de expresie ale reprezentanților ei se regăsesc, în doze și cu finalități variabile, în creațiile sale, e limpede însă că, deși, în cadrul acestui gen proxim care e noțiunea mai mult sau mai puțin relativă de generație, poeta are un loc bine determinat, diferența specifică, precum și noul pe care îl aduce, la nivel individual (n.n.), dezvăluind, astfel, o promotoare a postmodernismului, trebuie să fie luate în
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
articleID 2787-articles details.html/accesat august 2012: "Întoarcerea la modele culturale interbelice este considerată ca binevenită, întrucât temele major-universale sunt recuperate cu nostalgie estetică: vitalismul elementar exuberant și trăirea-rostirea cu subtext etic a eului liric. Ana Blandiana nu face excepție de la genul proxim al poeticii generației, ci, mai mult decât atât, se impune ca diferență specifica. Iulian Boldea nu ignoră, de asemenea, vocea civica a Anei Blandiana prezenta încă de la primul volum de poezii al autoarei: Persoana I plural". 133Ibidem/accesat august 2012
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mod eficient de mai buna înțelegere a acestor două concepte mi s-a părut necesară, mai ales că de cele mai multe ori ele au fost discutate fie prin comparație cu alte instanțe discursive, fie prin procedeul includerii lor într-un gen proxim. După cum bine remarca Philippe Breton 530, se întâlnesc extrem de rar pure situații de argumentare sau pure situații de demonstrare sau de seducție, iar această realitate, dincolo de a crea un posibil amalgam teoretic, impune o tratare mai amplă a lor. Trebuie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
marin și stâncos, un fundal care exclude deopotrivă detaliul sau ornamentul, dar și efectele de lumină și culoare ale impresioniștilor. De altfel, pictorul nici nu finisează trăsăturile personajului, focalizând dimensiunea meditativă pe care o revendică postura poetului. Freud compară genul proxim al melancoliei ca stare potențial patologică, cu cea normală a doliului, circumscriind starea de melancolie unei "anulări a interesului pentru lumea exterioară", ceea ce pictorul sesizează în atitudinea unui Ovidiu care întoarce spatele agitației vibrante a lumii în care a fost
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nemijlocită, senzorială a fenomenului la care se referă; se impune precizarea cu claritate a conținutului noțiunii, deci însușirile specifice ale obiectului sau fenomenului, dar și sistemul mai general din care acesta face parte, altfel spus precizarea noțiunii necesită precizarea genului proxim și a diferenței specifice. Generalul se desprinde din particular, reflectarea abstractă a realității se obține pe baza reflectării ei concrete. Generalizarea rezultată pe seama unor elemente concrete conține mai puține elemente decât percepțiile din care s-a format, dar face saltul
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
2.Definirea noțiunilor de fizică Definirea noțiunii urmărește să redea concis conținutul, esența acesteia, în limbajul științific specific, care nu se suprapune totdeauna perfect peste semantica limbajului comun. În științele naturii, de câte ori este posibil, definirea noțiunilor se face indicând genul proxim și diferența specifică. Genul proxim este noțiunea mai generală, căreia îi aparține și noțiunea de definit, iar diferența specifică indică elementele care o deosebesc de celelalte entități incluse în același gen. În această manieră se pot defini noțiunile cu sens
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
Definirea noțiunii urmărește să redea concis conținutul, esența acesteia, în limbajul științific specific, care nu se suprapune totdeauna perfect peste semantica limbajului comun. În științele naturii, de câte ori este posibil, definirea noțiunilor se face indicând genul proxim și diferența specifică. Genul proxim este noțiunea mai generală, căreia îi aparține și noțiunea de definit, iar diferența specifică indică elementele care o deosebesc de celelalte entități incluse în același gen. În această manieră se pot defini noțiunile cu sens mai restrâns care derivă din
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
gen. În această manieră se pot defini noțiunile cu sens mai restrâns care derivă din una mai generală. Exemplul 1: se poate defini energia potențială ca energie de poziție sau de configurație a unui sistem fizic, unde „energia” este genul proxim, iar „de poziție” este diferența specifică, prin care energia potențială se deosebește de alte tipuri de energie (energie cinetică, energie de legătură, energie electrică, energie elastică, etc.). Noțiunea poate fi introdusă și „ca mărime fizică”(1), după care se citește
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
fața nevăzută a lucrurilor... Dorin Popa: Mulțumesc foarte mult. Să știi că sufeream pentru Don Quijote! Nicolae Breban mi-a vorbit adesea despre dezadaptare ca victorie, orice reușită în creație fiind un semn al dezadaptării în ordinea normală. În fond, genul proxim tipului genial este nebunul, maniacul... Liviu Antonesei: Nu trebuie să-mi mulțumești! Eram obligat să-mi corectez lapsusul! Nici nu cred că Don Quijote era ne-bun, cred mai degrabă că era singurul sănătos, în sensul pro-fund al termenului, și se
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
bine de o jumătate de an12. Altă ipoteză, susține S. Reinach 13, în speță că poetul ar fi luat parte la o ședință de divinație privitoare la moartea împăratului și a succesorului lui, Augustus. Aici s-ar fi relevat moartea proximă a împăratului și succesiunea lui Agrippa 14. Nici această ipoteză nu întrunește toate sufragiile pentru că Ovidiu n-a săvârșit, cum spune singur, nimic în afara legii (Pontica 2, 9, 71), ci numai privirea sa imprudentă a văzut un delict (Tristia 3
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
decrete care-l laudă în mod public și tăblițe ceruite publice, care îi acordă lui Ovidiu anumite imunități (immunes publica cera facit); și deși nu este convenient ca cei oropsiți să se laude, orașele vecine îi acordă un privilegiu identic (Proxima dant nobis oppida munus idem)205. Nu este vorba, deci, de aprecieri private, ci publice, aș spune chiar politice. Și Ovidiu vrea să le aducă la cunoștință prietenilor de la Roma, prin intermediul lui Graecinus, care se pregătește să urce pe Campidoglio
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
aceasta a iubit-o dintotdeauna, încă din copilărie și a primit-o printre tovarășele ei (comites); mătușa lui Augustus (matertera Caesaris) o avusese înainte printre damele sale de companie. Ovidiu a trăit fără pată, cu excepția ultimei părți a vieții sale (Proxima pars vitae transilienda meae: v. 146); dar, pentru a nu vorbi de el însuși, spune ca Fabia să rămână în grija lor (a Fabiilor) [Ne putem imagina cât de irațional și de inoportun ar fi fost să o lase pe
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ca tine, dar pe altcineva"), încearcă să-și păstreze demnitatea chiar și în postura încornoratului, considerat (într-o "răstălmăcire" tipic lovinesciană, ne-am convins deja) o victimă inocentă a vicleniilor muierești. Pe Mab se răzbună numai cu gândul, ticluind pentru proxima întâlnire niște replici "ucigătoare" de tipul: "Pe tine te plâng. Ți-am dat patru ani de fericire. Nu sunt cuceritor. E mai frumoasă soarta mea de învins decât trofeele tale de învingătoare". Satisfăcut de pedeapsa imaginară aplicată iubitei mincinoase (pedeapsă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
interogație a sensului vieții, nu cred că are vreun rost odată ce, fiecare, odată născut, inconștient sau nu, caută răspunsul trăindu-și viața pur și simplu. Să fie definiția vieții, viața însăși, o definiție în miliarde de variante, una fără gen proxim, mai degrabă pierdută undeva în spațiul diferențelor specifice, de fapt în golul ce nu suntem ieșirea în etern capabili să-l umplem între noi, cel al înstrăinării? O întrebare ce ne identifică... al cărei răspuns se trăiește... Rămași undeva, între
Per aspera ad astra. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Gabriel Galtoi () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2269]
-
2. Polemica și discursul polemic / 21 2.1. De la etimologie la accepțiunea literară modernă / 21 2.2. Discursul polemic o perspectivă interdisciplinară / 24 2.3. Polemica subiect de meditație și obiect de studiu / 30 2.4. Pamfletul și polemica: forma proximă și diferența specifică / 31 2.5. Când devine discursul polemic un discurs literar? / 36 2.6. Structura discursului polemic / 41 2.6.1. Actanții în jocul dialogic/41 2.6.2. Discursul argumentativ/ 44 2.6.3. Discursul narativ/ 50
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lipsite de fair-play, care abundă în gazetăria cehă. În schimb, spațiul academic francofon a pus la dispoziția publicului autorizat lucrări științifice de referință, încă din deceniul opt al secolului trecut și până astăzi 32. 2.4. Pamfletul și polemica: forma proximă și diferența specifică. Vom încerca în cele ce urmează să stabilim cîteva delimitări conceptuale și structurale. O primă tentativă de delimitare, la noi, cum am afirmat deja, vine de la Lovinescu, al cărui merit, în ciuda erorii sale de a gândi polemica
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]