900 matches
-
unor maeștri ca I. L. Caragiale, Mihail Sadoveanu, I. Al. Brătescu-Voinești, I. A. Bassarabescu ș.a. Saltul hotărâtor avea să îl realizeze odată cu apariția romanului Menuetul, cea mai valoroasă scriere a sa. Aspirația către ideal, către împlinirea neabătută a destinului, către depășirea prozaicului și a nesemnificativului - pe care, chiar în aceeași perioadă, Mircea Eliade o considera extrem de rară în literatură română - constituie tema centrală a cărții. Un tânăr violonist, Paul Manolache, care nu e prezent nici o clipă direct în paginile cărții, ajuns o
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
poeziei lui P. E o lirică bine structurată, ce se distinge printr-o profunzime și o seriozitate de tip „modernist”, poate ușor desuetă dacă nu ar fi deghizată în haine la modă precum intertextualitatea, aluziile livrești, practicile textualiste, epicul, pitorescul, prozaicul ori ludicul ironic-absurd. Temele sunt moartea, transcendența, neputința ieșirii din timp și din spațiu, căutarea de sine, căutarea lui Dumnezeu și a unei religiozități proprii, născută din îngenunchere și oroare. O poezie ce are ca obsesie viața ca moarte ori
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
pe filiera Goga-Blaga, Propuneri pentru o fântână și Biata mea cumințenie descriu o lume citadină prin structură, dar patriarhală prin substanță, coagulată prin polarizarea unor motive specifice: cuvântul, dezrădăcinarea, mama, sângele, elementele în genere. Totuși, o anume permeabilitate la cotidianul prozaic, nota de colocvialitate soresciană a discursului (în primul volum) și forțarea stănesciană a limitelor limbajului (în cel de-al doilea) atestă sincronizarea formulei cu poezia generației. În următoarea etapă, marcată de versurile din Gramatică târzie (1977) și Soarele și uitarea
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
neoparnasian într-ale prozodiei, P. încearcă să se sincronizeze cu mai tinerii emuli ai lui Miron Radu Paraschivescu, inovând în sensul lui Ion Caraion sau al lui Geo Dumitrescu, adoptând și el disimetria în versificație și mai ales expresia violent prozaică, ca în Baladă a dimineților cenușii, dedicată filosofului Ion Petrovici: „La cinci și jumătate precis, / Ceasornicul mă dă afară din Paradis./ Pe străzi, trec tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și
POSTOLACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
nu clama expansiunea eului, ci contopirea cu masa: „Țip pe uliți cu oamenii,/ În oaste cu ei azvârl suliți./ Să-mpuște toți dumnezeii mărunți./ Mă iubesc copiii desculți. Ei sunt fiii mulți ai pământului.” Marcată de momentul postavangardist, cu ofensiva prozaicului, demonetizarea lirismului, vidarea miturilor, radicalizarea opțiunilor sociale, poeta exersează formulele moderniste aflate în circulație. Mai definită decât amprenta vitalismulului expresionist al lui Lucian Blaga e tutela argheziană, sub care P. produce crochiuri gracile în linia miniaturalului infantil sau animă brutal
PORUMBACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
socială și viața contemporană, de la războaiele getice la al doilea război mondial, experimentând modalități literare divergente, ultramoderne și tradiționale, inclusiv folclorice, prozastice și poematice, corelează, ca și în proză, atitudini opuse, tabloul realist cu metafora și simbolul, conferă unor situații prozaice sens alegoric, dimensiuni de parabolă, proiectează faptul istoric, ca și pe cel biografic anonim, în mit, plonjează frecvent în fantastic. În aspectul construcției și în genere al teatralității, unele piese sunt excesiv de stufoase, prolixe, diluate, grevate de o discursivitate superfluă
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
osifice apoi în criterii axiologice dogmatice, atotprezente atât în sistemul educațional, cât și în critica și estetica interbelice. Studiul Limba literară - concentrat asupra gestului genezic al lui Titu Maiorescu de a fi despărțit, în mod discriminatoriu, cuvintele „poetice” de cele „prozaice”, dând astfel naștere unei lumi culturale împărțite în „clase” - este, într-o simetrie negativă desăvârșită cu „poruncile” întemeietoare ale junimismului, un eseu „în contra direcției” literare estetizante, labirintice și autotelice, a sfârșitului de secol XIX. Frumusețea unei opere de artă - polemizează
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
caz - de mâzga ideologiei sau de poleiala „culturii”. De fapt, aici există un gnosticism răsturnat: eul liric nu urmărește vreo abolire a contingentului pentru a evada într-un iluzoriu spațiu numenal și încearcă tocmai o recuperare a fenomenelor banale, efemere, prozaice, dar atât de reale. Nu degeaba își mărturisise poetul dorința ca în/prin poezie să descopere „adevărate epifanii ale banalului”. Și poate că nicăieri acest proces nu se relevă mai clar decât în Budila-Express - apărut în volumul Cinci și reluat
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
și a poeziei narative a cotidianului, practicată în anii ’80 de Mircea Ivănescu și de alții: de la titluri precum Nisipul clepsidrei proiectează lumi, Dumnezeu are un Mercedes Benz, Curiozitatea vinde en-gros marfă de contrabandă la tonalitatea ludic-ironică și la „subiectele” prozaice ori livrești. Trei cărți publicate în 1999 corespund unor etape de creație diferite: Ninsori în Bărăgan se întoarce la tematica spațiului și a timpului originar (câmpia, copilăria), într-o lirică epurată complet de experimentele optzeciste, Sonete cultivă destul de cuminte obscuritatea
POENARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288864_a_290193]
-
se contorizează și sistematizează mișcările lipsite de spectaculozitate ale unui elev, student și apoi mărunt funcționar din România anilor ’50, sub o formă insolită: inventare, buletine meteorologice, bibliografii, bilanțuri, liste de bucate sau fișe medicale, pentru a transfigura aceste exerciții prozaice în experiențe autoformative. Dublând în permanență planul înregistrării seci cu acela reflexiv, oprindu-se asupra emoțiilor estetice, ca și asupra detaliilor prozaice de viață cotidiană, diaristul reține atmosfera de efervescență spirituală a dezbaterilor de idei dintre membrii Școlii de la Târgoviște
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
formă insolită: inventare, buletine meteorologice, bibliografii, bilanțuri, liste de bucate sau fișe medicale, pentru a transfigura aceste exerciții prozaice în experiențe autoformative. Dublând în permanență planul înregistrării seci cu acela reflexiv, oprindu-se asupra emoțiilor estetice, ca și asupra detaliilor prozaice de viață cotidiană, diaristul reține atmosfera de efervescență spirituală a dezbaterilor de idei dintre membrii Școlii de la Târgoviște, consemnează de pe poziții de inaderență organică ecoul negativ al inițiativelor regimului comunist asupra traiului zilnic, își expune proiectele și își dezvăluie șantierul
PETRESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288790_a_290119]
-
brațul asudat al celuilalt/ pe umerii tăi ca pe o căzătură”. Amar reflexive - dominantă e frica de moarte pendulând între paroxism și amânare - sau irigate intermitent de eros târziu, Poeme lasă la vedere frecventarea dependentă a manierei lui Nichita Stănescu. Prozaicul cotidian, fabulosul anodinului, bricabracul citadin, desacralizarea miturilor, intersectarea textelor străine în textul, devenit apocrif, al propriei memorii, toate ecouri ale contextului postmodern al deceniului al nouălea, traversează versurile din Păsări apocrife, dar nu renovează în substanță scrisul lui O., rămas
OANCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]
-
suferindă lăsată în urmă, tragedia țăranului, evocat sub numele simbolic Ion, vicisitudinile exilului, idealurile de dreptate ale înaintașilor sunt teme recurente, de o mare forță emoțională. Nu este vorba despre un poet metaforic, nici despre un patriotard discursiv. Versurile par prozaice, deși cultivă rima bogată, iar arta constă în a folosi cu umor sau sarcasm ritmuri ale cântecului de lume sau chiar sloganuri din epocă. Unele titluri sunt sugestive: S-o spui așa, din gură-n gură, fără de patimă și ură
NICOLAU-GOLFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
sumbre ori chiar grotești și absurde. Universul muzical se restrânge, sufocat de invazia tot mai agresivă a lucrurilor maculate, viața e amenințată de fantoma nopții și a morții. Corelativ, notația lapidară, fulgurantă cedează locul compunerilor descriptiv-narative ample, în chip intenționat prozaice, ca și când degradarea lucrurilor și a valorilor ar induce trivializarea discursului liric, denobilarea dicțiunii. Este, cum a observat Victor Felea, o poezie a cotidianului „nefardat”, care o înscrie pe N. în familia lui Petre Stoica, Constantin Abăluță, Aurel Gurghianu și a
NICOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288447_a_289776]
-
anarhia, iar mișcarea finală, anticlimaxul, retează de obicei discursul, „fluviul” poematic care a adunat o materie uriașă numai ca să o facă să dispară la „vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în magma vieții prozaice, e continuat de o serie de prozopoeme confesive, cu titluri umoristic savante (Despre glorie, Despre aiuriți), în care se revine la accente retorice teribiliste, compensate însă de un umor complice cu un cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
va dezghioca ora din prestidigitația nopții / Vei închide ochii vei dormi vei dormi / somn cules cu lingurița pleoapelor”), unde imaginarul e opus aspirațiilor formulate în manifestul Coliba lui Moș Vinea. Gustul pentru suav se articulează pe asocieri obscure, alteori realitatea prozaică pătrunde într-un flux al dicteului automat, totul însă sub hegemonia reveriei transparente. Domesticul își are locul său privilegiat, printr-o perspectivă naturistă și onirică stilizată: „Cerșetori de azur de alge minunate / Stați acasă. Hamacul reveriei vă e la-ndemână
PANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
eu aș mânca-o” ș.a. E adevărat că, după cum remarca Eugen Simion, poezia lui P. „are o latură comună cu poezia voluptuos ironic conjugală a lui Emil Brumaru”, dar într-o perspectivă cumva mai scrâșnită ori mai urmuzian-grotescă. Inventarul cotidianului prozaic nu e cultivat decorativist, cu o complezență neangajantă pentru pitoresc (fie el și un pitoresc al sordidului), ci vehiculează, cu o retorică burlesc-minimalistă, desfășurări ambițioase. Marginalitatea și întâmplătorul sunt aparente, semnalate cu umor răutăcios și blând totodată, și conectate la
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
zbuciumul mistuitor al unei anxietăți holiste, dotată cu oarecare coloratură social-politico-culturală și contextualizată geopolitic, în fond cu adresă ontică. Anxietate virtual dezamorsată totuși de sugerarea unui chietism oriental, atins prin dobândirea bucuriei contemplației, după procedeul hazului de necaz. Mărunta imagerie prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
dificultate lingvistică și de maximă deschidere filosofică: Ulise de James Joyce, romane de William Faulkner, Omul fără însușiri de Robert Musil ș.a. Procesul de disoluție a schemelor poeziei tradiționale atinge, probabil, punctul extrem în versurile lui Mircea Ivănescu, cu obstinație prozaice, fără culoare și fără muzicalitate. [...] Depoetizând versul, el încearcă să-i dea o vigoare nouă prin transcrierea directă a stărilor de spirit în înlănțuirea lor normală. Aceasta este, în fapt, poezia sa: jurnalul unor stări de spirit, notarea fără artificiu
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
și operă finită în același timp, La Baaad (1979) este constituit din trei mari cicluri poetice (La Baaad, Sala de gimnastică și Amintiri din pădurea vieneză), care oscilează între calitatea de document literar și existențial și notația poetică febrilă, între prozaic și sublim, într-o încercare meritorie de a surprinde originile înseși ale poeziei și ale actului creator. „Am voit - declară poetul - să creez o echivalență verbală a unui proces mintal: posesiunea conștiinței, «prezența», stare destul de rară, mai rară decât s-
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
generos. Acutizat de experiența războiului, în anii ‘50 lirismul său cade sub „comanda” social-politicului și a modei epicului „de largă respirație”, J. compunând pe lângă poezii agitatorice „pentru pace și o viață mai bună”, și ample poeme narative, în fond versificări prozaice despre N. Bălcescu sau despre satul lui Al. Sahia. Rareori se poate găsi aici fiorul liric, cum se întâmplă după vizitarea muzeului dintr-un sat distrus de naziști - Lidice. Asemenea mai vârstnicului G. Călinescu, care schimbase lira clasică cu un
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
la „transhumanța stelară” și caută să perceapă freamătul universal: „Ah, pământul e țărmul numai .../ Din solzi de nichel sună vântul crud./ În glasuri milenare purtate de lumină / Strigătul stelelor eu îl aud” (Strigătul stelelor). Versurile sunt însă cel mai adesea prozaice: „Ideile deschise-n cărți se trag / către pământ, an după an chemate/ De forța gravitației terestre” (Ceas ciudat). Tabla de oricalc păstrează intact interesul față de misterele cosmice, dar găsește resurse și pentru alte nuanțe: „oarbă ești și îmi cauți lumină
KERNBACH. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287711_a_289040]
-
esenței nevăzute a dăruirii? Recent, Jacques Derrida 1 ne-a reamintit faptul că exigența reciprocității perfect simetrice într-un schimb economic amenință gratuitatea originară a manifestării darului. Așadar, cum poate fi primit un dar într-o lume sufocată în detaliile prozaice ale vieții cotidiene? Are cumva sportul puterea de a ne reaminti viața nespusă a marilor gesturi de sacrificiu și dăruire? Detur fenomenologictc "Detur fenomenologic" Spectrul egoismului nu părăsește subiectul uman nici în cele mai spectaculoase gesturi de dăruire exterioară. De
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
acest climat fierbinte de muncă și luptă. Dar, poeții pe cât de numeroși și pe cât de talentați, au Început - tocmai din cauza ușurinței cu care cuceresc luminile tiparului, să alunece spre o condamnabilă lipsă de personalitate, cultivând șablonul, lozinca, fraza goală, versul prozaic. Ei nu-și mai dau osteneala să muncească, ca și cum n-ar ști că poezia este o muncă tot atât de grea ca și oricare alta, iar poetul un meșteșugar care trebuie să mânue dalta cuvântului, astfel Încât nici o lovitură să nu-și greșească
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Flacăra sub semnătura lui George Dan, articol care constituia În fond o explozie furtunoasă a indignării autorului Împotriva tinerei noastre poezii. Articolul Flăcării compune un tablou jalnic al tinerei poezii: «condamnabilă lipsă de personalitate», cultivarea «șablonului, lozincii, frazei goale, verbului prozaic», «lipsă de originalitate - care duce la un formalism tot atât de primejdios ca cel cultivat de curentele burgheze», afirmații care mai de care mai lamentabile, calomniind În mod grosolan pe tinerii poeți. Aceștia sunt prezentați drept niște ființe primitive, leneșe «nu-și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]