5,549 matches
-
nu m-or pofti la nuntă acuma, apoi nici eu nu i-oi pofti pe Măriile Lor mai târziu! (animație, comentarii amestecate) TOBOȘARUL (se îndreaptă spre ieșire): Să afle tot omul, și boierul și calicul și bărbatul și muierea și pruncul... (se aude tot mai de departe) Tabloul 4 Lumină pe scenă, unde se află întinsă o masă semiovală, așa fel încât niciunul dintre meseni să nu fie cu spatele la sală. Blide, urcioare, căni, talgere cu pâine și fructe; aspect general de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de la tine? LEHAMITE: Da' tu n-ai? PRICINĂ: Am, da' parcă-s aduse de pe altă lume. Poftim, ia de ici, să vezi și tu... LEHAMITE: Numai dacă-mi bagi în gură! PRICINĂ: Să te hrănesc, fratele meu, ca pe-n prunc?! GRAS: Ce atâtea mofturi, frate Lehamite? Îți dă omul de pomană, ia și taci! Fă-ncoace blidul, frate Pricină. (Pricină întinde spre el strachina, Gras apucă a bucată bună, mestecă. Revoltat) Pfui! Ce-ai cu mine, mă? Ai vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
banii, să-i facă și morală. Căci nici un om cuminte, stăpân pe punga lui, Când are gust de pere nu cumpără gutui. Iar teatrul, din păcate, în lumea lui albastră, Fiind în legătură cu punga dumneavoastră, Cum vreți să țină seamă de prunci sau de școlari, Când trebuie să fie pe placul celor mari? Ș-apoi... vă rog să-mi spuneți, cu gândul la trecut: Câți dintre dumneavoastră (pe vremuri, la-nceput) Au învățat la teatru deprinderile rele Să bea și să fumeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cu iarba câmpului și cu apa izvorului... Nu cunoaștem noi?... ILINCA: Las' că-ți rămâne destul și sfinției tale... BABA LUȚA: S-avem și noi un sfânt în sat, că nu strică. Mai rebegește o vită, mai se bolnăvește un prunc de țâță... ce-ai cu el? NIȚĂ: Voi, proastelor, să tăceți! Ce știți voi? Ducă-se la păcatele, de unde-a venit, să facă minuni pe unde-a mai făcut... BABA FIRA (care stă în continuare în genunchi lângă Sisoe): Lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ceas și Costache se întoarse și fără beschie și fără finul Petrache. Acesta îl rugase să înțeleagă că nu poate participa la o crimă ca aceasta, pentru că asemuia cu o adevărată crimă tăierea cireșului din care mâncaseră și el și pruncii lui, ani la rând, cireșe mari și deosebit de gustoase. Finul Petrache încercase să-l întoarcă pe Costache din hotărârea lui, dar acesta, fără să-i dea măcar binețe, ieșise pe poartă întunecat, dând din mâini și bolborosind cuvinte bolovănoase, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
exista dintodeauna În adâcurile trăirilor mele. Aștepta doar clipa favorabilă pentru a-și lua zborul. Și ce fascinant, amețitor și tulburător zbor! Poezia este pentru mine cântecul de sirenă, ce m-a urmărit și mă urmărește, zorii, scăldându-se ca pruncii În lacrimi de fericire! Poezia este cea care mă ajută să evadez din sclavia voinței, iar spiritu-mi poate hoinări liber pe nesfârșirile albastre, căutându-și drumul spre adevăratele origini, spre o lume neștiută Încă, lepădându-și pe țărmul vieții trupu-i
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
jos, cu broboadă pe cap, așa cum cer bunele reguli ale bisericii. S-a Îndreptat către cele două icoane aflate fiecare În câte o firidă din perete, la dreapta era reprezentat Isus Cristos, iar la stânga se afla Sfânta Fecioară Maria cu pruncul În brațe. Cei care intrau În biserică pupau cu patos și nesaț aceste două icoane făcătoare de minuni, și mai apoi se consternau până la pământ, de mai multe ori. Toate acestea făceau parte din ritual. „Să le fie de bine
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
este pedepsită la fel de Dumnezeu. Celui ce dă i se va da, iar celui ce nu dă i se va lua și ceea ce mai are.” „Vânzătoarea” - se revine la o temă constantă: viața de familie, care este binecuvântată prin nașterea de prunci. Povestirea aceasta pare diferită de celelalte prin nota de miraculos înfățișată („Doamna necunoscută”, devine personaj fantastic), și, desigur, are la bază, cuvântul evanghelic, de altfel, citat de autoare: „Cu ce măsură măsurați, cu aceea vi se va măsura.” (Matei 7
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
moară și îi zise acestei femei: „Hartină, eu voi pleca azi seară”. Și așa a fost. Seara s-au adunat mai multe femei, care țineau lumânări aprinse în mâini și citeau rugăciuni din carte. În fața icoanei Maicii lui Dumnezeu cu pruncul în brațe, ardea voios candela, pe care nimeni nu o văzuse niciodată stinsă. Bunica Dosia o privi ultima dată pe Cea prin a cărei inimă trecuse sabia durerii, Cea care îi fusese ajutor în toate încercările vieții și o întărise
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și nu găseam. În acel moment, văzui chipul Maicii Domnului de pe icoana care era pe perete în camera copiilor. Căzusem în genunchi și plângând, cum nu mai plânsesem în viață altădată, începusem să o rog pe Cea care-și ținea pruncul în brațele sale: - Măiculiță Sfântă, nu lăsa să-mi moară copilul! Știi bine că n-aș putea duce această durere. Ia-mi orice dorești în loc din ceea ce am, numai nu copilul, numai nu pe cineva din cei ai casei mele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu oricine. Aceasta este durerea mea, doamnă. Cu ea în inimă, trăiesc și aștept mereu ca Domnul să se milostivească și să-mi trimită această fericire. Știu că am greșit, că L-am supărat pe Dumnezeu, pentru că nu am primit pruncii atunci când El a binevoit să mi-i dăruiască. Am vrut să se facă voia mea, nu a Lui. Acum, am înțeles că am greșit mult și că pentru păcate și greșeli se plătește. Totuși, nu-mi pierd speranța și încrederea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
puteam decide, îmi era frică că nu vom putea face față cerințelor și hotărâsem să mai așteptăm. Nu se schimba nimic în viața noastă, ba și mai rău ne mergea. Mai târziu, hotărâsem să las să vină pe lume un prunc, că de foame, poate nu vom suferi, mă gândeam eu. Dar, doamnă, atunci când l-am dorit eu, Dumnezeu nu a mai vrut să mi-l dea. Mulți ani, oprisem zămislirea pruncilor, folosind mijloace anticoncepționale. Nu știu ce să zic. O fi o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
târziu, hotărâsem să las să vină pe lume un prunc, că de foame, poate nu vom suferi, mă gândeam eu. Dar, doamnă, atunci când l-am dorit eu, Dumnezeu nu a mai vrut să mi-l dea. Mulți ani, oprisem zămislirea pruncilor, folosind mijloace anticoncepționale. Nu știu ce să zic. O fi o pedeapsă pentru acest păcat. Mi-am dat seama, am înțeles greșeala și păcatul meu. Nu-mi rămâne decât să aștept și să cred că voi fi iertată.” Simțeam cum vorbea durerea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cu duiumul, o și copleșeau cu laudele lor, nu era zi să nu audă cât este "de bellă, de florelinte", dar cum a început să se lase în voia arcușului ascultând acea voce interioară care se zbuciuma în ea ca pruncul în pântecele mamei, se făcuse gol în jurul ei de parcă o aruncase dumnezeu în hăurile iadului. Se străduise din răsputeri și ieșise din această încurcătură, se cumințise, își legase degetele, urechile și lumina ochilor ca să nu mai vadă, să nu mai
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din păcate, sau din fericire, cine își mai poate da seama, trăim într-o lume fără valori, vinovații au rezistat și au trecut cu bine prin focul purificării, luând o altă înfățișare, una potrivită cu vremurile care vor urma, doar pruncii fuseseră uciși pentru a săvârși jertfa prin care Comunistul cu Față Umană s-a instalat drept dumnezeul noii orânduiri sociale. Unii au fost sinceri și i-au spus bărbatului ei: Știm că ai fost cel mai bun, că ție îți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mediul rural, așa că ai mei s-au mutat temporar la oraș, la Vatra-Dornei. După ce am intrat în Clubul Ceferiștilor încă înainte de a mă naște, club la care sunt bine primit și astăzi, toamna anului 1951 a adus pe lume un prunc predestinat unei vieți patriarhale, dar zbuciumate, pe un pământ străvechi și magic. Am fost crescut și îngrijit de bona nemțoaică Gertrude, bine educată și foarte pretențioasă la pregătirea meselor, care aveau orar fix. Nu o să uit niciodată gustul savuros al
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
turbat. Totodată, a apucat, de pe masă, primul cuțit apărut dinainte, și a lovit. Înjunghiată, mama s-a prăbușit. Înjunghietorul a învelit copilul într-o pătură, l-a luat în brațe, a escaladat fereastra și s-a aruncat în gol, cu pruncul în brațe, de la etajul al nouălea.El a murit pe loc, în impact; copilul, cu cinci ore mai tărziu, la spitalul de urgență al municipiului. Așa ceva, într-o lume, într-un alt timp, ar fi fost întâmpinat de către opinia publică
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
timp, ar fi fost întâmpinat de către opinia publică, ca ceva de nedescris. Aici, însă, acum, totul a trecut neobservat, ca ceva firesc, din corpul în putrefacție al cotidianului. După ieșirea din spital, fosta iubită, fosta concubină, fosta mamă iubitoare de prunc, devenită leoaică rănită iremediabil, în inimă, de propria-i nesăbuință, a venit în parc, pe aceeași bancă, în același loc, la aceeași oră, de către seară, ca la un dublu priveghi, și la o clipă de cucernicie. Să se reculeagă. Să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
apa unei mări liniștite, și părea că ești într-un cer fără margini și fără pereche. După ce se odihni, și și burduși ființa cu acea de nedescris frumusețe, cu acel inegalabil aer curat, proaspăt și binefăcător, porni coborârea. Încet, cu pruncii de mână, mai sporovăind câte ceva, cu micuții. și totul era atât de frumos! Atât de încântător! Atât de ca-n lumea rarelor vise! Ajunși la mașină, își luară merindea, bucceaua cu pături, cearșafurile, penru fiecare câte unul, pernuțele, apa de
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
câte ceva, din povestea în general nepopularizată, a celor doi frați, mai comenta câte una, câte alta; în rest, dumnezeu cu mila! Acum, toamna asta, venise, parcă, prea devreme, și prea încărcată cu roade. Vasile cel Mare strângea prunele și merele. Pruncii săi, cu nevasta, recoltau strugurii. Era o veselie, și-o hărnicie, pe capul lor, de, mamămamă. Numai, iată că, la poartă, se oprește Vasile cel Mic. Mare, treaba, mare, spune el, în loc să de-a bună ziua. Mare, i se răspunde. Rodul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
s-a făcut, probabil eram foarte obosit, am reușit-o la marele fix. Și cu un caimac gros, o minune! N-am treabă, ca alții, cu cafeaua. Pot să beau o bărdacă întreagă, iar după aceea să dorm ca un prunc. Ca un prunc care sforăie, desigur. M-am dus pe balcon să savurez în liniște și în răcoarea revigorantă a zorilor cafeaua, acompaniat de alte două țigări. Mă uitam de sus, vizavi, în piață, la țăranii și precupeții care-și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
probabil eram foarte obosit, am reușit-o la marele fix. Și cu un caimac gros, o minune! N-am treabă, ca alții, cu cafeaua. Pot să beau o bărdacă întreagă, iar după aceea să dorm ca un prunc. Ca un prunc care sforăie, desigur. M-am dus pe balcon să savurez în liniște și în răcoarea revigorantă a zorilor cafeaua, acompaniat de alte două țigări. Mă uitam de sus, vizavi, în piață, la țăranii și precupeții care-și descărcau legumele, fructele
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
unele din operele marilor scriitori interbelici, etc. Praf în ochi pentru creduli - bombănea generalul mai mult ca de unul singur, constatând că iarăși nu putuse să se abțină, ca și atunci, de altfel, când mă punea în gardă: Și tu, Pruncule, vei avea de suferit de pe urma noastră, mai ales dacă mai trăncănim multe. Dar cea mai grozavă mișcare a acelor ani, a fost să permită celor veniți din anii de detenție, să povestească pe cuvânt, ce pățiseră în pușcării și să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
într-o zi luase o șurubelniță, „șurubelniț”, cum zicea el, și încet-încet a desfăcut capacul din dosul aparatului, ca să mă convingă că înăuntru nu există picior de om.-Uite - zicea-nu este niciun picior de om, numai picioare de... glas, măi pruncule! și sublinia intenționat cuvântul picioare privind cu coada ochiului, a șmecherie, femeile. El așa mă și striga: Pruncu'. Eu eram convins că micuțul spațiu putea fi populat cu cel puțin două femei și doi bărbați cuibăriți acolo extrem de greu și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
speranța că, într-o bună zi, când voi fi suficient de mare, nenea Epa îmi va arăta omuleții care vorbeau fără încetare. Te-ai lămurit?-făcea nenea Epa cu deosebită răbdare bâțâindu-mă pe genunchii lui-Cred că te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum să încapă. Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea departe, se uita întâmplător spre ușă, iar eu îi urmăream cu gura căscată, privirea și gestul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]