461 matches
-
relief (Podișul Getic și Câmpia Română), pe teritoriul Slatinei s-au descoperit numeroase dovezi arheologice cu privire la prezența umană încă de la începuturile paleoliticului (cu peste 1.000.000 de ani în urmă). Este vorba de așa-numita „Pebble culture” („Cultura de prund” din România). Astfel în prundișurile râurilor Dârjov și Olt, au fost descoperite pietre de râu („galets”), unele unele fiind lucrate pe o față („choppers”) iar altele pe ambele fețe („chopping tools”), precum și anumite tipuri de unelte („așchii”) desprinse prin cioplire
Slatina, România () [Corola-website/Science/296713_a_298042]
-
mai exista fără a se fi deteriorat. Ioan Popp a murit în anul 1869 la vârsta de 95 de ani, după doar 2 ani de la decesul soției sale, în locuința sa din Ulița Mare nr. 1443 din Brașov (astăzi strada Prundului nr. 1, colț cu strada Cimitirului). Locuința lui Ioan Popp a devenit ulterior proprietatea artistului Mihail (Mișu) Popp. La Răzvan Vodă pereții bisericii erau spălați în anul 2015, picturile murale este foarte probabil să aparțină lui Lecca și Popp. Răzvan
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
an mai târziu îngloba și cătunul Burla. În 1776 este trecut în Districtul Suceava, pierzând cătunul Burla ce devenise sat. Evidență din 1783 ne arata Volovățul ca făcând parte din ocolul Vicov de Sus având în componeță și Marginea sau Prundul, pe care îl va pierde în 1785, primind din nou, în 1786, sătul Burla. Anul 1855 situează Volovățul ca fiind satul făcea parte din districtul Rădăuți, iar satul Burla devine independent. Spre final de secol XIX, mai exact în 1898
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
Vadul Vlădichii, ca făcând parte din Volovăț. De-a lungul timpului, pe pământul altă dată aparținând Volovățului au luat ființă și sate noi, un exemplu elocvent fiind comună Marginea. În 1776 erau numai un grup de case, pe teritoriul numit Prundul, aparținând, la fel ca si Volovățul, mănăstirii Sucevița. Apoi, aici se vor așează locuitori veniți din Ardeal, formând satul înfloritor de astăzi și care o vreme, între 1783-1785, a făcut parte din Volovăț. La fel și satul Burla, unde pe la
Volovăț, Suceava () [Corola-website/Science/324936_a_326265]
-
la școala de artă. Îi amintim aici pe Iosif Fekete (Negrulea), Iosif Bene și Alexandru Ciucurencu. În anul 1933 a decis să editeze revista „Arta și Omul”, al cărei singur redactor era, ocazie cu care a adoptat pseudonimul artistic "Borgo Prund", în fapt numele vechi al satului său natal. Pe frontispiciul primului număr din 1933 scria: "Arta și Omul: Revistă lunară pentru răspândirea frumosului / Director: Augustin Clonda", iar ca subtitlu: "Apare la 1 ale fiecărei luni sub îngrijirea lui Aug. Clonda
Arnold Chencinski () [Corola-website/Science/329075_a_330404]
-
al satului său natal. Pe frontispiciul primului număr din 1933 scria: "Arta și Omul: Revistă lunară pentru răspândirea frumosului / Director: Augustin Clonda", iar ca subtitlu: "Apare la 1 ale fiecărei luni sub îngrijirea lui Aug. Clonda și redactarea lui Borgo Prund Chencinski". Corneliu Medrea l-a cooptat în echipa care decora Pavilionul României din cadrul Expoziției Internaționale de la Paris (1937) și New York (1939/1940). Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial Arnold Chencinski / Borgo Prund a emigrat în vest odată cu trupele
Arnold Chencinski () [Corola-website/Science/329075_a_330404]
-
Aug. Clonda și redactarea lui Borgo Prund Chencinski". Corneliu Medrea l-a cooptat în echipa care decora Pavilionul României din cadrul Expoziției Internaționale de la Paris (1937) și New York (1939/1940). Odată cu încheierea celui de-al Doilea Război Mondial Arnold Chencinski / Borgo Prund a emigrat în vest odată cu trupele germane care se retrăgeau din România. Inițial a ajuns la Gols, în Austria, de unde a plecat în America, pentru a ajunge în cele din urmă în Argentina. Cinci lucrări cioplite în marmură au fost
Arnold Chencinski () [Corola-website/Science/329075_a_330404]
-
a fost o organizație ad-hoc din localitatea Bocșa Montană, sub forma unei tabere de vară unde se întruneau artiștii Gheorghe Ceglokoff, Eremia Profeta, Tania Baillayre, Iosif Tellmann, Giorgio Bărbieri, Borgo Prund, Tiberiu Bottlik, Aurel Ciupe, Iosif Vasile Gaidoș și mulți alții. Perioadă de dinaintea celui de al Doilea Război Mondial precum și anii ce au urmat au avut o influență negativă asupra formării și realizării pe plan profesional al artiștilor români și nu
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
Tania Baillayre, Nina Arbore, Victor Feodorov, Gheorghe Ceglokoff. O altă parte au fost artiștii școliți la București dar născuți în Ardeal, care s-au întors în locurile natale: frații Fekete (Negrulea) din Oradea, Carol Pleșa din Cluj, Arnold Chencinski (Burgo Prund) din Bistrița și Iosif Bene. Separat de cele două categorii a mai existat una, cea a creatorilor bănățeni că Iulius Podlipny, Giorgio Bărbieri, Tiberiu Bottlik, Aurel Ciupe și Eremia Profeta, care erau un fel de rătăcitori între Ardeal, București și
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
de ocupație. Ei au considerat Banatul o oază de liniște unde artă putea înflori. Artiștii au ales ca bază artistică Bocșa Montană, o localitate înființată de către coloniști germani și ca loc de "roire" artistică, gospodăria Emmei Alster, sora lui Borgo Prund, ce era căsătorită cu Alexander Alster. Așa a devenit Bocșa Montană o tabără de vară unde se întâlneau Gheorghe Ceglokoff, Eremia Profeta, Tania Baillayre, Iosif Tellmann, Giorgio Bărbieri, Borgo Prund, Tiberiu Bottlik și Aurel Ciupe. Cea mai mare parte din
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]
-
loc de "roire" artistică, gospodăria Emmei Alster, sora lui Borgo Prund, ce era căsătorită cu Alexander Alster. Așa a devenit Bocșa Montană o tabără de vară unde se întâlneau Gheorghe Ceglokoff, Eremia Profeta, Tania Baillayre, Iosif Tellmann, Giorgio Bărbieri, Borgo Prund, Tiberiu Bottlik și Aurel Ciupe. Cea mai mare parte din lucrările acestui grup de artiști s-au "rătăcit", dar lucrările de la Bocșa Montană au fost protejate de către colecționarul Iosif Gaidoș care le-a achiziționat. Stilul lucrărilor este unitar, dominat de
Grupul de la Bocșa Montană () [Corola-website/Science/334080_a_335409]