482 matches
-
franceze, și scoaterea Imperiului Otoman înfrânt din rândul aliaților Franței. Printr-un manifest emis la încheierea tratatului de pace, Imperiul Rus s-a obligat să-și retragă trupele din Moldova Occidentală. De asemenea, țarul garanta locuitorilor de pe ambele maluri ale Prutului dreptul ca, timp de un an, să se mute de ce parte a noii granițe ar fi dorit și să-și vândă averea după propriul interes. În timpul acestui an, s-a înregistrat încheierea unui număr extrem de mare de vânzări și de
Tratatul de la București (1812) () [Corola-website/Science/305936_a_307265]
-
fără probleme. În schimb Divizia 13 Infanterie a fost atacată foarte puternic de Corpul 2 Mecanizat sovietic la Soltoaia. Rapoartele înaintate comandamentului mentinonau 200 de tancuri, cifra foarte probabil exagerată. Pe 4 iulie, Brigadă 5 Cavalerie a trecut și ea Prutul cu Detașamentul "Col. Korne" și a început înaintarea pe direcția Terebna - Edinita. Divizia 1 Blindata a intervenit cu Batalionul 1 din Regimentul 1 Care de Luptă la est de Bratuseni în sprijinul Regimentului 203 din Divizia 76 Infanterie germană, care
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Nouă, iar ziua următoare a intampinat rezistente puternice la Marandeni. Batalionul III/ Regimentul 7 Dorobanți a reușit să ocupe locatlitatea, dar a suferit pierderi mari . Pe 5 iulie, Divizia 5 Infanterie română, din Corpul 54 german, a trecut și ea Prutul și a luat poziție pe flancul drept al acestuia. În timpul nopții de 4 spre 5 iulie, Divizia 1 Blindata a fost angajată langa Branzeni cu elemente ale Diviziilor 74 și 176 Pușcași sovietice (din Corpul 48 Pușcași), sprijinite de tancuri
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
tătarilor. Moldova devine în secolul XVI un stat tributar Imperiului Otoman, iar în secolul XVIII autonomia îi este redusă considerabil. În 1775, Imperiul Otoman cedează partea de nord a Moldovei (Bucovina) Imperiului Habsburgic, iar în 1812, cedează Rusiei, teritoriul dintre Prut si Nistru, (Basarabia). In 1856, 3 județe din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad și Ismail) reintră in componența Principatului Moldovei. În 1859, Principatul Moldova se unește cu Țara Românească, pentru a forma Principatele Unite (statul român modern), numite din 1862, România
Principatul Moldovei () [Corola-website/Science/313919_a_315248]
-
ales conducător al Eteriei în aprilie 1820 și și-a asumat responsabilitatea planificării insurecției. Intenția lui Ipsilanti era să ridice la luptă toți creștinii din Balcani și să implice Rusia în conflict. Pe 6 martie 1821, el a traversat râul Prut alături de susținătorii săi. Pentru a-i încuraja pe creștinii români să li se alăture, el a anunțat că are sprijinul marilor puteri, inclusiv al Rusiei. După trecerea Prutului, Ipsilanti a dat o proclamație prin care chema toți creștinii să se
Războiul de Independență al Greciei () [Corola-website/Science/318390_a_319719]
-
ausbau” la baza căreia stă graiul „abstand” muntenesc. Prin urmare, graiul moldovenesc intră în câmpul de studii lingvistice și filologice, iar „limba moldovenească” în câmpul de studii politice și istorice. Nu există diferențe dialectale de la un mal la altul al Prutului, dar există regionalisme dispărute la vest de Prut și păstrate în est sau invers, și o diferență între elementele de vocabular modern și între calcuri, care pe malul drept, românesc, sunt mai mult de origine apuseană provenind din limbile franceză
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
au degradat și au devenit salinizate. Nivelul apei în Prut a scăzut considerabil în scopuri economice. Acesta a limitat aprovizionarea cu apă a lacurilor, bălților, mlaștinilor care au rămas, dar a căror suprafață continuă să se micșoreze. Scurgerea anuală a Prutului de la izvor până la vărsare este de 2,9 km cubi de apă. Iată ce scria despre apa Prutului Dimitrie Cantemir: „Apa Prutului, dintre cele cunoscute nouă este cea mai sprintenă și cea mai sănătoasă, deși apare tulbure din cauza nisipului pe
Râul Prut () [Corola-website/Science/297383_a_298712]
-
lor la cutremurele de pămînt. Pe teritoriul raionului se exploatează materiale pentru contrucție, precum calcarele, argilele, deatomitele și nisipurile de vîrstă neogenă precum și depunerile de pietriș și prundiș de vârstă pliocenă și cuaternară, care datorită eroziunii, sunt dezvelite în valea Prutului și ale afluenților acestuia. De obicei aceste depozite se dispun aproape pe întreaga suprafață a raionului ceea ce înlesnește exploatarea lor prin cariere deschise. Sînt răspîndite și zăcamintele de argile și silem care se folosesc pentru producerea cărămizii și a țiglei
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
de vîrstă cuaternară, precum și argilele neogene. Aceste roci au o răspîndire largă pe teritoriul raionului Nisporeni. Datorită depozitelor însemnate de argile în Nisporeni a fost construita o fabrică pentru producerea cărămizii și a țiglei. Aceste roci constituie depunerile aluviale ale Prutului și afluentilor săi, care se utilizează ca materie primă pentru construcții producerea cărămizii și a țiglei. Resursele materialelor de construcție satisfac în linii mari necesitățile economiei raionului Nisporeni. Teritoriul raionului Nisporeni este o parte componentă a podișului Moldovei centrale. Relieful
Raionul Nisporeni () [Corola-website/Science/297500_a_298829]
-
localități urbane (municipiile Galați și Tecuci, orașele Tg. Bujor și Berești) și 56 comune cuprinzând 180 sate. Zona de confluenta între Platoul Covurlui la nord (50% din suprafața județului), câmpiile Tecuci și Covurlui (34%) și lunca Șiretului inferior și a Prutului la sud (16%), județul Galați reprezintă o structură unitară din punct de vedere fizico-geografic. Principalele cursuri de apă sunt Dunărea, Prutul și Șiretul, principalele lacuri sunt Lacul Brateș (de lunca) 21 kmp și Lacul Tălăbasca (de lunca). Altitudinea maximă este
Județul Galați () [Corola-website/Science/296658_a_297987]
-
Tudor Arghezi", "Lucian Blaga", "Brâncuși", iar alte două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică. Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971. În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa, mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu
Grigore Vieru () [Corola-website/Science/298182_a_299511]
-
în poloneză "Bitwa pod Cecorą") a fost o bătălie dintre Uniunea statală polono-lituaniană (sprijinită de trupele Moldovei) și Imperiul Otoman, (sprijinit de Hanatul Crimeii), care a avut loc între 17 septembrie - 7 octombrie 1620 în Moldova, la Țuțora, pe malurile Prutului. Eșecul misiunii diplomatice polonezo-lituaniene de la Istanbul și violările tratatul de Bușa de ambele părți (cazacii și tătarii își continuaseră raidurile de jaf peste granițe), au făcut ca relațiile dintre cele două puteri să ajungă la un nivel extrem de scăzut la
Bătălia de la Țuțora (1620) () [Corola-website/Science/317618_a_318947]
-
pe la moara lui Barbacot de pe valea Șomuzului, ajungând în final la curtea ruinată a lui Iurg Liteanul de la confluența Sucevei cu Siretul, unde se născuseră cei doi frați Potcoavă. Drumeții pribegi trec Siretul pe podul de șaici de la Vercicani, apoi Prutul pe un pod din dubasuri la un vad din amonte de Ștefănești și, însoțiți de vatamanul Agapie și de căpitanul Mitrea, străbat codrii Basarabiei înspre vadul Lipșei de peste Nistru. Grupul pribegilor, întărit cu răzeșii credincioși de prin satele din apropiere
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
sunt răspândite soluri aluviale carbonatice. În apropierea albiei râului cresc de salcie, în care predomină solurile aluviale stratificate gleizate, influențate de apele freatice ale căror nivel este determinat de râu. Vegetația din rezervație s-a format sub influența regimului apelor Prutului, a sistemelor de gârle prin care apele Prutului și râușorului Camenca pătrundeau și alimentau cu apele pădurile,pajiștile, mai ales în timpul inundațiilor. În funcție de acești factori, s-au format trei tipuri de vegetație: forestieră, pajiști de luncă și vegetație acvatică. Ocupă
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
râului cresc de salcie, în care predomină solurile aluviale stratificate gleizate, influențate de apele freatice ale căror nivel este determinat de râu. Vegetația din rezervație s-a format sub influența regimului apelor Prutului, a sistemelor de gârle prin care apele Prutului și râușorului Camenca pătrundeau și alimentau cu apele pădurile,pajiștile, mai ales în timpul inundațiilor. În funcție de acești factori, s-au format trei tipuri de vegetație: forestieră, pajiști de luncă și vegetație acvatică. Ocupă o suprafață de 4976,8 ha. Structura principalelor
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
Ardeidae", reprezentată de peste 1000 de exemplare de Stârc cenușiu ("Ardea cinerea"), Stârc de noapte ("Hycticorex nycticarax") și Egreta mică ("Egretta garzeta"). Rezervația științifica „Pădurea Domnească” reprezintă un tezaur național, care urmează să fie îmbogățit, valorificat și extins în tot arealul Prutului de Mijloc. În anul 2005, în baza unui acord interstatal dintre conducerea Republicii Moldova și cea a Republicii Polone, s-a convenit de a reaclimatiza zimbrul în Republica Moldova. Drept urmare, în data de 19 august 2005 în rezervația naturală „Pădurea Domnească” au
Pădurea Domnească () [Corola-website/Science/316417_a_317746]
-
de compensare; - lucrările de protecție, etanșare, drenaj și consolidare a frontului de retenție; - consolidări de mal, lucrări anexe, amenajări. - Cu o înălțime maxima de 47 m și o lungime de 740 m, barajul principal este realizat cu pământuri din lunca Prutului: partea centrală din nisip argilos, prismele amonte si aval din balast, iar ecranul înclinat, fundat pe stânca, din argile prăfoase. Ecranul înclinat are la bază o galerie de injecții. S-a ales soluția cu ecran înclinat, care prezintă avantajul unei
Centrala hidroelectrică de la Stânca - Costești () [Corola-website/Science/322453_a_323782]
-
Bogdan al III-lea, într-una din primele zile ale anului 1517, aflăm, pentru prima oară, de existența satului Cordăreni. Documentul ne informează că satul fusese schimbat și vândut de copiii Neagăi, urmașii vechilor săi stăpâni, cu un sat de peste Prut al marelui ceașnic Dragotă Secuianul. Din acest document și dintr-un altul, din 30 iunie 1519, se reface cu mare precizie șirul primilor stăpâni ai Cordărenilor. Primul stăpân al satului a fost Iuban sau Liuban cel Bătrân. Costăchescu îl include
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
și de sprijinul flotei dunărene. Flota avea rolul de a aproviziona oastea cu hrană, furaje și muniții și de a face legătura cu Imperiul. Retragerea corpului de avangardă, condus de generalul Ianus, fără ordinul țarului a permis otomanilor să treacă Prutul în forță, punând stăpânire pe Fălciu. După ce, la 7 iulie, trupele ruse și moldovene au fost respinse de armata otomană, țarul a fost nevoit să se retragă, armata sa fiind încercuită. În primele confruntări ale bătăliei de la Stănilești, otomanii au
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
râul Prut (est). Aspectul general al luncii este cel al unei depresiuni largi. Microrelieful este reprezentat de forme de acumulare (grinduri) și forme negative (foste lacuri, gârle, bălti și mlaștini). Altitudinea reliefului variază între 3 m în Lunca Joasă a Prutului Inferior (la confluenta cu Dunărea) și 209,4 m pe Dealul Cocosului. Lunca Prutului are altitudini de 10-20 m în partea nordică (la nord de Oancea) și sub 10 m spre vărsarea în Dunăre. Valorile altitudinii cresc spre nord și
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
naturală: Arealul parcului se suprapune peste Situl de Importanță Comunitară “Lunca Joasă a Prutului”, în proporție de 98%, iar în cazul Ariei de Protecție Specială “Lunca Prutului -Vlădești - Frumușița” procentul este de 63%. Principalele ecosisteme existente în Lunca Joasă a Prutului Inferior sunt cele acvatice (cca. 60% din suprafața) - reprezentate de răul Prut, fluviul Dunărea , lacuri și bălti naturale sau amenajate piscicol și, cele forestiere. Mai puțin sunt reprezentate terenurile arabile și pășunile. Floră este constituită din vegetație palustra (de baltă
Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior () [Corola-website/Science/326148_a_327477]
-
conștiinței identitare etnice și lingvistice a basarabenilor. La revista „Limba Română” a lansat mai multe proiecte culturale, finalizate cu editarea unor numere speciale care au avut un impact direct asupra cunoașterii fenomenelor culturale și sociale de pe cele două maluri ale Prutului ("Limba română este numele corect al limbii noastre", „Limba Română”, nr. 4, 1995, număr de revistă precedat de organizarea unei conferințe științifice internaționale cu același generic pe 20-21 iulie 1995; "Literatura română din Republica Moldova", „Limba Română”, nr. 8, 1997; "Metodica
Alexandru Bantoș () [Corola-website/Science/330951_a_332280]
-
este documentată neîntrerupt filiația ramurii boierești. După 1812, când Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus, de la fii lui Teodor Râșcanu, armaș și vel pitar, familia Râșcanu s-a împărțit în două ramuri, de-o parte și de alta a Prutului. De la vornicul Constantin Râșcanu și stolnicul Ioan Râșcanu a pornit ramura basarabeană iar de la fratele lor, spătarul Alexandru Râșcanu, cea vasluiană. Râșcanii din Basarabia au dat numele lor unui sector (cartier) al Chișinăului - Râșcanovca (azi denumit sectorul Rîșcani) și numele
Familia Râșcanu () [Corola-website/Science/328017_a_329346]
-
râurile Prut și Siret, precum și de fluviul Dunărea, întinzându-se în anumite perioade și în câmpiile de la est de Prut. Teritoriul ținutului a variat în diferite perioade, cuprinzând orașul Galați și târgurile Drăgușeni și Oancea. Teritoriul de la vărsarea Șiretului și Prutului în Dunăre a fost locuit în antichitate, aici existând un castru român din vremea împăratului Traian (98-117), construit, probabil, pe locul unde se găsea la început o cetățuie dacica, întărită cu un val de pământ. Castrul se află pe înălțimea
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
est). Din punct de vedere geologic, este compus din gresie și fliș, cu filoane de . Există și zone cu roci vulcanice, și se întâlnesc frecvent grohotișuri. O mare parte din masiv servește drept cumpănă a apelor între bazinele hidrografice ale Prutului și Tisei (multe secole, pe aici a fost și o frontieră între diferitele state cărora le aparțineau regiunile istorice Galiția și Transcarpatia). Partea de vest, cu vârful (2020 m) se află în Transcarpatia — în bazinul hidrografic al Tisei, în timp ce partea
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]