29,373 matches
-
că se face o confuzie între degradarea lumii și degradarea limbajului (repetăm, caracteristică doar fazei de amurg a poeziei lui Bacovia), care n-au nici o relație de cauză-efect, nici un aspect de constrîngătoare "joncțiune", ultima oglindind pur și simplu un proces psihic, de deplețiune, și unul estetic, de impas. A trage perdeaua dezagregării discursului peste panorama dezagregării cosmice poate fi un gest metaforic, dar mai puțin unul explicativ. Trupul atribuit discursului "care din pricina slăbirii s-a transformat în schelet" e mai curînd
Bacovia sau paradoxul degradării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16142_a_17467]
-
ajunge dincolo de dincolo, cum ar spune budhiștii... De fapt, te cunoști cu adevărat abia după ce te-ai întîlnit cu moartea și acest dureros contact îți dictează mișcările următoare, proiectele. Și nu numai cu moartea adevărată, ultima, ci și cu cea psihică, despre care am scris mii de pagini. Scrisul este, pentru mine, o salvare individuală, un plus adăugat vieții ce mi s-a dat. Cît timp pot scrie, exist cu adevărat și toate întîmplările mele, bune și rele, trăite și auzite
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
române, recent apărută, m-am văzut caracterizat ca un "infatuat": Avînd despre sine o superlativă opinie, imună la contestări, el se pronunță asupra oricui și orice cu o superbie pontificală, cu prezumția infailibilității". De-ar fi așa! În realitatea mea psihică, sînt ros de incertitudini, apăsat de gîndul posibilei erori. Nemulțumirea față de alții, cîtă e, apare deseori depășită de nemulțumirea față de mine însumi. Sînt oare, cum zicea cineva, un "perfecționist"? Nu știu, însă, în orice caz, am o conștiinciozitate, o aspirație
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
am deja atîția ani"! Indiferența față de scurgerea timpului e, poate, un mecanism al echilibrării sufletești, ca și al "reglării de conturi" cu exteriorul, care, pentru un inadaptabil precum cel ce vă vorbește, a constituit totdeauna o problemă. O anume stabilitate psihică și, dacă se poate, somatică (multă vreme am părut mai tînăr decît ar fi fost de așteptat!), e un fel de maimuțărire a eternității. Dacă te conservi, ți se pare că ești imun la schimbare, întruchipînd un principiu metafizic în fața
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
intelectuale, înaintea înrobirii sale față de convențiile multiple ale "ispitei cerebralului și livrescului", precum "preafirescul simplu strigăt de victorie a sentimentului asupra inteligenței, a sufletului asupra gîndirii, a lacrimei asupra subtilităților". De prisos să demonstrăm că un asemenea recul în primordialitatea psihică, în originarul sieși suficient ale celor sufletești nu e decît o manevră a "inteligenței", a "gîndirii", a "subtilităților", a "livrescului", care, ajunse la suprasaturație, se revoltă părelnic împotriva propriei naturi. Ele nu sînt expulzate, ci doar amendate, puse în situația
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
nesupusul său fiu" care e propriul lui tată, încercînd să-l educe, să-l (re)integreze social, să-i inducă și lui strategiile posesiei, specifice, în opinia sa, vîrstei adulte". Refuzul identității paterne nu este lipsit de consecințe pentru viața psihică a fiului. Și citîndu-l pe V. Jean Bergeret, dl Malița afirmă că "în termeni psihanalitici, se poate vorbi de "absența inducției oedipiene paterne care să întreprindă o vectorizare a pulsiunilor eului"". Urmează analiza, tot psihanalitică, a personajelor și a situațiilor
Rebreanu psihanalizat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16317_a_17642]
-
și a altor maladii declanșate la țanc. Atleți plesnind de sănătate, veritabili "cipăndeili" ("Chip-and-Dale", pentru poligloți!) ai partidelor sexuale și ai orgiilor din baruri cu circuit închis, o dată arestați se năruie și exhibă judecătorilor (cu care adesea chefuiseră în draci) psihice labile, boli incurabile și o cumințenie îngerească. Prin gemulețul mizerabil al maladiilor imaginare s-au strecurat mai toți eroii ingineriilor financiare, escrocii deveniți milionari în dolari, asasinii dovediți. Unii dintre condamnați, precum generalul Stănculescu, nici măcar nu ajung să facă cunoștință
"Cipăndeil"-ii au psihicul labil by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16346_a_17671]
-
se miște. Așadar, pe de o parte este nenatural, pe de altă parte este atît de natural, încît ar trebui să facem un efort îngrozitor să fim mai puțin naturali, dar mai raționali și să înțelegem că fără această igienă, psihică, morală și socială nu avem cum să ne desprindem de trecut. Pentru că nu s-a inventat încă uitarea care să anuleze coșmarurile. Îmi povestea cineva acum cîteva zile că mergea în delegații cu un coleg mai în vîrstă cu 20
Doina JELA - "Să nu lăsăm să ne fie organizate sentimentele" by Ara Șeptilici () [Corola-journal/Journalistic/16337_a_17662]
-
literelor). Intercomunicarea prin C mai implică șí o altă fațetă, ale cărei particularități aș vrea să le semnalez. Și anume, emiterea (redactarea) prin mijlocirea C și receptarea (citirea) unor mesaje (texte) lungi pe ecran. Aceste activități sunt realizate prin procese psihice sui generis, adică pe de o parte printr-o redactare (scriere) relativ asemănătoare dactilografierii, cu posibilitatea corijării imediate (fără ștersături, ca în cazul hârtiei ca suport), dar șí al dificultății de a reveni rapid sau simultan asupra mai multor pagini
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
un nucleu dur, m-aș opri la corupție, injustiție și confuzie morală. întinse ca o pecingine, acestea ne dau sentimentul că viața cea nouă se clădește pe noroi, prin urmare e expusă unei alunecări intempestive și distrugătoare. Ele ne destabilizează psihic, pregătindu-ne să citim orice eveniment în cheia catastrofei. Dar, firește, nu vă spun nici o noutate.
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
ar fi Ionesco sau Beckett. Tragicomedii în fond ale comunicării și comuniunii, într-o realitate devastată de stereotipii și convenții abuzive ce nu vor zăbovi să-și probeze côté-ul aberant și absurd. Personajele suferă de frustrare, de unde și labilitatea lor psihică și de comportament între aparențele de jucători socializați și raționali și esența de evazioniști-deliranți, prizonieri revoltați ai unui vis imposibil. În acest climat echivoc, se însăilează disputa frivol-existențială între el și ea din "Sub pălărie", sau desemantizarea comunicării din "Salvamarii
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
autoelogiului de sine, inclusiv ca expert în gramatica strigătelor de ajutor ale celor pe cale de a se îneca. În contextul de pernicioasă nevroză de pe plajă, Bunicul este veritabilul salvamar al familiei, propunând evadarea într-un contagios imaginar de simulare. Parametrii psihici în care locuiesc și personajele din "Celuloid", devoratoare de filme, prizoniere ale iluziilor prefabricate: "sclavii acestor imagini, sclavii care-și devoră stăpânii, imagini false care devoră oamenii vii..." Cea mai bună piesă a cărții, "Ionescu sau o ipoteză absurdă", îl
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
toată, manevrată de diabolicul Maiorescu și nimeni n-a simțit uriașa minciună, nimeni n-a protestat, nici atunci, nici mai tîrziu, absolut nimeni, pînă la dl Cernăianu și compania, un secol după sinistra conjurație care l-a exterminat fizic și psihic pe poetul național. Să citești și să nu crezi!
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
vizează un impact moral mai grav, dincolo de voința auctorială. Unor inși oarecare - inclusiv celui ce inițiază experimentul - li se oferă a doua șansă - anularea decesului iminent: A muri (sau nu). Islandezul Fridrik Thor Fridkrisson propune o incursiune în lumea labililor psihici, Îngeri ai universului, posibili martiri ce încearcă disperat să pună o ordine personală în iraționalul din jur. Atunci cînd nu mai sînt capabili de nici un fel de autocontrol, pur și simplu ei își "accelerează" sfîrșitul. Soluție aleasă în mod surprinzător
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
cele două etape ale vorbirii: în prima etapă, victima încă nesupliciată poate rosti normal cuvintele, în cea de-a doua, ea va urla oricum de durere. Dar țipetele, strigătele și urletele au diferite motivații: victimele le produc (uneori) din pricina tensiunii psihice, înainte de supliciu, sau ca scut, pentru ca durerea să fie înfruntată dinainte de a țâșni. Alteori, țipătul este obținut din durere psihică (singurătate, disperare). Apoi, toate aceste sonorități, atunci când nu țin doar de eliberarea durerii, ci și de prevenirea altor victime, fac
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
ea va urla oricum de durere. Dar țipetele, strigătele și urletele au diferite motivații: victimele le produc (uneori) din pricina tensiunii psihice, înainte de supliciu, sau ca scut, pentru ca durerea să fie înfruntată dinainte de a țâșni. Alteori, țipătul este obținut din durere psihică (singurătate, disperare). Apoi, toate aceste sonorități, atunci când nu țin doar de eliberarea durerii, ci și de prevenirea altor victime, fac parte dintr-un sistem de metacomunicare, pentru că ele camuflează informații de tipul "sunt aici și sunt torturat". Este vorba de
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
cuvinte disparate. Membrii unor triburi din Amazonia obișnuiau, inclusiv în secolul XX, să reteze capetele dușmanilor, să le reducă (prin tehnici speciale) la mărimea unui pumn și să le coase buzele; intenția torționarilor este asemănătoare, chiar dacă va fi realizată doar psihic. Multe alte zgomote, în afara urletului, își fac loc în tortură: sunt zgomote adiacente precum horcăitul de moarte ori respirația sufocată în apă. Chiar dacă aceste zgomote sunt mai izolate fonic decât urletul, ele fac parte tot din limbajul durerii. Fiecare organ
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
care fusesem, fără să mă dezic de el, dar privindu-l cu o anume detașare". Se poate pune întrebarea în ce măsură, odată centrul puterii totalitare abolit, mai poate fi îndreptățit comportamentul de "rebel". Nu cumva e o prelungire nefuncțională, un atavism psihic deranjant? N-ar fi mai bine să ne dezechipăm și să surîdem tot timpul aidoma unui fost președinte ale țării noastre, festiv îmbrățișați de acolada consensului? Din păcate nu, deoarece noua conducere a obștii românești a reprezentat "o perioadă haotică
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
însă pe plan moral, cu nobila-i statornicie în modestele-i pasiuni, în ciuda felului retractil de a fi, mereu în defensivă, de om mereu în dubiu dacă nu e cumva în culpă neputîndu-se înregimenta. Dar, mai ales, învinge ca echilibru psihic, cultivîndu-și dragostea pentru autorii latini, avută de mic, și pentru plante, începută în liceu, cu primul plop adus în casă, în preajma vizitei colegei franțuzoaice. Gaspare, antieroul începutului de mileniu trei, va rezista propunerii de a-și îmbunătăți statutul social făcută
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
care mă asculți (Tu che mi ascolti, Mondadori, Milano, octombrie 2004) al cunoscutului scriitor Alberto Bevilacqua. Cartea este o raritate din mai multe puncte de vedere: mai întîi pentru că reușește să ne facă să intuim chinurile nevăzute ale unei dereglări psihice, cum numai Carlo Emilio Gadda mai reușise în literatura italiană; în al doilea rînd, pentru că aparține puținelor opere prin care un scriitor abordează textul - artistic, în cele din urmă, deși, probabil, lipsesc derapajele în ficțional - dintr-un impuls autodefensiv într-
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
așa cum el, cîndva, trăise în ea. Capitol de capitol i se adresează umbrei mamei lui, reconstituind întîmplări disparate, al căror înțeles deplin i se dezvăluie în momentul recuperării prin amintire, prin evocare. Cu fiecare pagină avem însă și radiografia traumei psihice, mai edificatoare decît a medicilor specialiști (cu care personajul nostru polemizează la un congres), posibilă doar datorită constantei afecțiuni și al des-pomenitului al șaselea simț, ce făcea din ei două glasuri cîntînd o piesă muzicală pentru o singură voce. După
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
două glasuri cîntînd o piesă muzicală pentru o singură voce. După decesul mamei, fiul va proceda exact cum ar fi dorit ea, vizitîndu-i pe foștii cunoscuți din ospiciu; va ajunge chiar să-l facă pe un tînăr supradotat, grav bolnav psihic, să spargă zidul izolării, să se destăinuie, într-un moment de grație, pregătit cu răbdare și dăruire de sagacea Lisa. Înainte de a părăsi Parma natală, Alberto îi va înmîna fotografia incriminantă, amintită în Prolog, bătrînului Mora, uscat sufletește și la
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
a trei femei de factură Doamna Dalloway, în romanul de față singurătatea, ineluctabila singurătate, e întruchipată de doi tineri, prieteni intimi din copilărie, și o femeie insinuată între ei, toți trei integrați, asimilați, deși inadaptabili, într-o lume de convulsii psihice, droguri, sexualitate, homosexualitate, descompunere spirituală de tip boema din Greenwich Village. Romanul este structurat după formula "versiunea fiecărui personaj", fiecare dintre participanții la acțiune povestind cîte un episod, adeseori unul și același, văzut prin optica proprie. Cei doi tineri, Jonathan
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
vremuri și fugitive semnale de mântuire. Poate însă am greși pedalând adânc pe latura filosofică a unei lirici care, în fapt, în mișcătoare ipostaze, cercetează situația omului în stările vârstelor, ale locului, anotimpurilor: poetul este un dunărean de robustă structură psihică, mai apropiat de luptător decât de veșnicul învins, concomitent conștient de vulnerabilitatea ființei umane, de traiectul acesteia către moarte și chiar ros de sentimentul unei culpabilități cu sursă obscură: "în somn, îngerii nopții venit-au perechi/ Cu vorbe m-au
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
ale unui vas spart. Confesiunea, scrisul, oglinda, tabloul, toate acestea declanșează meditația și devin instrumente ale regresiei în spațiul el însuși fragil a copilăriei unde obiectele, chipurile, corpurile și senzațiile sunt indistincte, pâcloase dar obsedante. Sensibilitatea Augustei este acută, stabilitatea psihică și emoțională e precară, de aceea predispoziția rememorării, a regresiei în trecut, acolo unde poate fi dibuit momentul fisurii, al intruziunii morții, momentul în care coerența s-a frânt iar alteritatea s-a insinuat de la sine: "...întreruptă a fost aici
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]