KorAP: Find »[drukola/base=psihopatologic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...18 19 20 ...44 >

1,100 matches

Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531

personalității, același comportament putând dezvolta tipuri diferite de caracter. În mod excepțional, izbucnirile de temperament pot interesa însă chiar conținutul personalității criminale, atunci când starea de impulsivitate sau agresivitatea însăși generează chiar tipul de comportament criminal( de pildă, în cazul violenței psihopatologice). Aptitudinile denumite și complexe funcționale sistematizate privesc însușiri ale individului care pot facilita reușita sau chiar condiționează posibilitatea realizării unor acțiuni fizice sau proiecte intelectuale. Pentru criminologie, prezența aptitudinilor este legată atât de problematica generală a adaptării sociale, cât și

by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
important în ansamblul exprimărilor comportamentale, dar și de a angaja pe o bază mai complexă și diferențială modul de corelare și manifestare a diferitelor comportamente ale personalității în procesul adaptării sau dezadaptării sociale. Deficiențele de natură psihică interesează atât devianța psihopatologică, cât și pe cea psihomorală, justiția penală fiind deseori confruntată cu necesitatea distingerii celor două situații, fie în domeniul rezolvării problemelor vizând răspunderea penală și a determinării gradului de vinovăție, fie a luării unor măsuri de ocrotire chiar față de persoane

by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
scape de aceasta presiune. În această situație, suicidul apare ca o dorință de schimbare, de eliberare de sub presiunea externă, moartea individului având o valoare simbolică; • suicidul patologic, uneori numit endogen, la baza căreia se află, independent de condițiile externe, factori psihopatologici determinanți, care acționează printr-o scădere a capacităților de autoapărare a insului. Instinctul de conservare scade, fiind eliberate pulsiunile autoagresive latente. Independent de circumstanțele externe, acestea duc la schimbarea atitudinii față de viață a persoanei. Este tot o dorință de a

by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642

vede binele, să urmeze totuși răul”. * „Rațiunea necorectată de instincte e la fel de rea ca și instinctul necorectat de rațiune.” (S. Bütler) Îmbinarea dintre aceste două planuri sufletești alcătuiește, de fapt, omenescul. Separarea lor categorică așa cum o Întîlnim În unele situații psihopatologice - duce fie spre o existență aridă, excesiv de abstractizată (și implicit dezumanizantă), fie spre una afectivizată, dominată de afecte și de tendințe biologice primare. * „Leacul pentru orice durere este răbdarea.” (P. Syrus) Bineînțeles, nu numai pentru faptul că trecerea timpului atenuează

[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593

în psihologie și psihopatologie 8. Metode și tehnici în psihologia medicală și psihopatologie 9. Relația „medic - bolnav” 10. Cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie Secțiunea a II-a: Psihopatologie clinică 11. Psihozele experimentale 12. Organizarea sistemului personalității și dinamica proceselor psihopatologice 13. Psihopatologia proceselor psihice I 14. Psihopatologia proceselor psihice II 15. Sindroamele psihopatologice I (Aspecte generale) 16. Sindroamele psihopatologice II (Descrierea sistematică a sindroamelor psihopatologice) 17. Nosologia psihiatrică I (Principii și modele de clasificare a bolilor psihice) 18. Nosologia psihiatrică

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
9. Relația „medic - bolnav” 10. Cercetarea științifică în psihologie și psihopatologie Secțiunea a II-a: Psihopatologie clinică 11. Psihozele experimentale 12. Organizarea sistemului personalității și dinamica proceselor psihopatologice 13. Psihopatologia proceselor psihice I 14. Psihopatologia proceselor psihice II 15. Sindroamele psihopatologice I (Aspecte generale) 16. Sindroamele psihopatologice II (Descrierea sistematică a sindroamelor psihopatologice) 17. Nosologia psihiatrică I (Principii și modele de clasificare a bolilor psihice) 18. Nosologia psihiatrică II (Cadrul problemei și evoluția concepțiilor nosologice în psihiatrie) 19. Nosologia psihiatrică III

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
științifică în psihologie și psihopatologie Secțiunea a II-a: Psihopatologie clinică 11. Psihozele experimentale 12. Organizarea sistemului personalității și dinamica proceselor psihopatologice 13. Psihopatologia proceselor psihice I 14. Psihopatologia proceselor psihice II 15. Sindroamele psihopatologice I (Aspecte generale) 16. Sindroamele psihopatologice II (Descrierea sistematică a sindroamelor psihopatologice) 17. Nosologia psihiatrică I (Principii și modele de clasificare a bolilor psihice) 18. Nosologia psihiatrică II (Cadrul problemei și evoluția concepțiilor nosologice în psihiatrie) 19. Nosologia psihiatrică III (Sistematica clinică a bolilor psihice) Secțiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
a II-a: Psihopatologie clinică 11. Psihozele experimentale 12. Organizarea sistemului personalității și dinamica proceselor psihopatologice 13. Psihopatologia proceselor psihice I 14. Psihopatologia proceselor psihice II 15. Sindroamele psihopatologice I (Aspecte generale) 16. Sindroamele psihopatologice II (Descrierea sistematică a sindroamelor psihopatologice) 17. Nosologia psihiatrică I (Principii și modele de clasificare a bolilor psihice) 18. Nosologia psihiatrică II (Cadrul problemei și evoluția concepțiilor nosologice în psihiatrie) 19. Nosologia psihiatrică III (Sistematica clinică a bolilor psihice) Secțiunea a III-a: Psihopatologia nosologică 20

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihopatice 21. Reacții, contra-reacții și dezvoltări anormale la evenimentele vieții trăite 22. Nevrozele 23. Psihozele exogene I (Psihozele organice) 24. Psihozele exogene II (Psihozele toxice) 25. Psihozele exogene III (Psihozele endocrine, psihozele metabolice, psihozele carențiale 26. Psihozele endogene I (Aspecte psihopatologice generale) 27. Psihozele endogene II (Psihozele afective) 28. Psihozele endogene III (Grupa psihozelor schizofrenice) 29. Psihozele endogene IV (Psihozele delirante cronice sistematizate, simple sau halucinatorii) 30. Stările de arierație mintală 31. Demențele 32. Tulburările psihosomatice 33. Iatrogeniile 34. Suferințele psiho-morale

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
32. Tulburările psihosomatice 33. Iatrogeniile 34. Suferințele psiho-morale Secțiunea a IV: Psihopatologia antropologică și socială 35. Tipurile atitudinale față de bolile somatice și psihice 36. Modelele de personalitate în psihopatologie 37. Modelele psiho-biografice în psihopatologie 38. Modalitățile de organizare ale proceselor psihopatologice 39. Psihozele colective I (Factori de modelare și control ai psihologiei colective) 40. Psihozele colective II (Modelul de viață și geneza psihozelor colective) 41. Psihozele colective III (Caracteristicile și mecanismele psihozelor colective) 42. Psihozele colective IV (Clasificare, forme, descriere) 43

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihozelor colective) 41. Psihozele colective III (Caracteristicile și mecanismele psihozelor colective) 42. Psihozele colective IV (Clasificare, forme, descriere) 43. Psihopatologia transculturală (Aspectele etno-culturale comparate ale tulburărilor psihice) 44. Statul, boala psihică și bolnavul mintal 45. Psihopatologia și etica 46. Raporturile psihopatologice cu disciplinele umane Bibliografie selectivă Glosar de termeni Cronologia principalelor evenimente din istoria Psihopatologiei și a Psihiatriei Prefață la ediția a III-a Noua versiune a Tratatului de psihopatologie este rezultatul unor serioase reflecții asupra edițiilor anterioare. Deși forma inițială

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihiatrie, dictate de necesitățile însușirii și utilizării cunoștințelor de psihopatologie în viitoarea lor activitate ca psihologi. Cerințele generate de interesul lor științific și profesional au constituit, în felul acesta, un important îndemn pentru mine. Coroborarea observației clinice cu perspectiva interpretării psihopatologice a fenomenelor psihice morbide atât din punctul de vedere al psihologului, dar mai ales condus după o metodologie inspirată din fenomenologie și existențialism, a dus la conturarea unei viziuni antropologice despre psihopatologie. Faptul ne-a obligat să scoatem în evidență

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
filiera în fenomenologia husserliană și existențialismul heideggerian. Persoana umană aflată în suferință psihică este înțeleasă într-un sens antropologic lărgit, ca păstrătoare a unei „istorii interioare sufletești” de o formă particulară (L. Binswanger), constituindu-se din cunoașterea acesteia o „antropologie psihopatologică” (V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt, A. Christian). Ideea unei antropologii psihopatologice o regăsim încă de la I. Kant care, pe lângă analiza fenomenelor psihice normale, se ocupă și de „bolile psihice” și suicid, acordându-le o atenție deosebită. Al doilea

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
este înțeleasă într-un sens antropologic lărgit, ca păstrătoare a unei „istorii interioare sufletești” de o formă particulară (L. Binswanger), constituindu-se din cunoașterea acesteia o „antropologie psihopatologică” (V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt, A. Christian). Ideea unei antropologii psihopatologice o regăsim încă de la I. Kant care, pe lângă analiza fenomenelor psihice normale, se ocupă și de „bolile psihice” și suicid, acordându-le o atenție deosebită. Al doilea moment în analiza antropologică a vieții psihice o regăsim la Maine de Biran

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-și însă constant, ca principiu, aceeași metodologie. Interogația metodică a psihopatologiei își află răspuns în metoda comprehensivă inspirată de reducția fenomenologică, împrumutată de la Ed. Husserl și introdusă în psihopatologie de către K. Jaspers și E. Minkowski. Din acest moment întreaga metodologie psihopatologică devine o complexă și nuanțată reflecție filozofică, care urmărește descifrarea semnificației interne a manifestărilor psihice morbide. Un pas important metodologic, care adâncește și introduce un grad suplimentar de rigoare, este reprezentat de „analiza hermeneutică” a „faptului psihiatric” introdusă de H.

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
psihic morbid” și integrarea acestuia în sfera științelor umane. Ea este de fapt „psihopatologia antropologică” (K. Jaspers, L. Binswanger, E. Minkowski, V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt). 2) Psihopatologia clinică se ocupă cu analiza organizării sistemului personalității și dinamica psihopatologică a fenomenelor psihice morbide, în comparație cu procesele psihice normale. Ea studiază în mod sistematic alterările diferitelor procese psihice, semnificația sindroamelor psihopatologice, precum și clasificarea nosologică a manifestărilor clinice. 3) Psihopatologia nosologică studiază marile categorii clinico-psihiatrice din punct de vedere psihopatologic, natura și

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
Minkowski, V.E. von Gebsattel, R. Kuhn, A. Zutt). 2) Psihopatologia clinică se ocupă cu analiza organizării sistemului personalității și dinamica psihopatologică a fenomenelor psihice morbide, în comparație cu procesele psihice normale. Ea studiază în mod sistematic alterările diferitelor procese psihice, semnificația sindroamelor psihopatologice, precum și clasificarea nosologică a manifestărilor clinice. 3) Psihopatologia nosologică studiază marile categorii clinico-psihiatrice din punct de vedere psihopatologic, natura și semnificația bolilor psihice, considerate din punct de vedere antropologic și ontologic ca experiențe sufletești morbide ale ființei umane raportate la

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
și dinamica psihopatologică a fenomenelor psihice morbide, în comparație cu procesele psihice normale. Ea studiază în mod sistematic alterările diferitelor procese psihice, semnificația sindroamelor psihopatologice, precum și clasificarea nosologică a manifestărilor clinice. 3) Psihopatologia nosologică studiază marile categorii clinico-psihiatrice din punct de vedere psihopatologic, natura și semnificația bolilor psihice, considerate din punct de vedere antropologic și ontologic ca experiențe sufletești morbide ale ființei umane raportate la psihobiografia acesteia. 4) Psihopatologia antropologică și socială este consacrată studiului modelelor de personalitate și psiho-biografice în psihopatologie, psihozelor

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
înfățișează ca un veritabil spațiu epistemologic bine conturat, în care viața psihică anormală ne dezvăluie aspecte extrem de interesante, de un mare polimorfism și complexitate, deschizând noi perspective în cunoașterea și înțelegerea persoanei umane. Concluziile care se desprind din orice studiu psihopatologic invită la o reflecție particulară asupra ființei umane, a sensului și destinului acesteia, poate mai mult decât ne oferă ca posibilități de înțelegere psihologia și psihanaliza. Psihopatologia este o „întâlnire” unică cu persoana bolnavului psihic în intersubiectivitatea și interioritatea acestuia

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
sus, vom încerca să facem o analiză comparată între cele două tipuri de anormalitate: somatică și psihică. Boala somatică, din perspectiva gândirii medicale, este o tulburare biologică complexă, caracterizată prin alteralitatea manifestată prin procesul patologic. Boala psihică, din perspectiva gândirii psihopatologice, este o experiență ontologică a alienării persoanei umane. Diferențele dintre cele două forme de anormalitate sunt reproduse în tabelul de mai jos. Tipul de anormalitate Boala somatică Boala psihică Are reprezentare spațială în raport cu schema corporală/imaginea de sine. Nu are

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
somatică în boală. Procesul patologic reprezintă o fixare a atenției predominant sau chiar exclusiv asupra sferei biologicului, a „trupului carnal” atins de starea de alteralitate, considerată ca boală. Boala este o denaturare a „firescului” stării de normalitate. Punctul de vedere psihopatologic caută să respecte dar concomitent să și explice natura suferinței psihice. Fenomenele psihice morbide sunt „trăite” de persoană ca o formă particulară de experiență sufletească interioară, iar suferința psihică este interpretată ca o „experiență ontologică”, drept rezultat al alteralității persoanei

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
înțelese ca „accidente” ce survin în existența persoanei, modificând, prin prezența lor, direcția de evoluție psiho-biografică a acesteia, datorită evenimentelor psiho-traumatizante ale istoriei sale personale. Punctul de vedere medical, întemeiat pe observații biologice, este însă corelat cu punctul de vedere psihopatologic, întemeiat pe înțelegerea suferinței bolnavului. Ceea ce le reunește este faptul că atât boala somatică, cât și boala psihică sunt atribute ale persoanei umane, care cuprinde în structura ei atât somaticul, cât și psihicul. În plus, și într-o situație și

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
caracter direct și imediat, întrucât nu poate fi obiectivat, ci numai postulat, prin metoda reflecției filozofice. Demersul cunoașterii epistemologice a naturii morbide a vieții sufletești, se constituie din „discursul bolnavului”, singura formă de acces direct la interioritatea acestuia. Analizând „faptele psihopatologice” cuprinse în „discursul bolnavului” se ajunge la un important material posibil de a fi supus unei „interpretări hermeneutice” (H. Tellenbach). Această interpretare a sensurilor discursului este calea cea mai sigură ce ne conduce către descoperirea și înțelegerea semnificațiilor noi ale

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
din punct de vedere metodologic, redescoperim boala psihică dincolo de punctul de vedere medico-psihiatric, ca pe o experiență sufletească trăită a alteralității persoanei umane. Acest punct de vedere antropologic schimbă complet înțelesul suferinței psihice deschizând în felul acesta calea unei abordări psihopatologice de factură antropologică. Abordarea antropologică a fenomenelor psihice morbide pune ca temă de reflecție nebunia, dintr-o perspectivă epistemologică lărgită. În cazul acesta însă nebunia, prin sfera conținutului ei, depășește cadrul strict delimitat al bolii psihice. Prin aceasta sunt depășite

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
criteriologic al delimitării medico-psihiatrice a bolii psihice, devenind prin înțelegerea conținutului său lărgit o veritabilă „semiotică epistemică” a nebuniei. Dar, din această perspectivă, „semiotica nebuniei” iese din cadrele „semiologiei clinico-psihiatrice” constituind, așa cum spuneam mai sus, contextul epistemologic al unei antropologii psihopatologice explicative care justifică statutul psihopatologiei ca domeniu de cunoaștere specific al anormalității psihice. 2. Domeniul psihopatologiei Istoricul și cadrul problemei Psihopatologia ca știință constituit recent în sfera disciplinelor psihologice. Înțelegerea sensului și a scopului urmărit atât de psihopatologie, cât și

[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]