1,107 matches
-
ireversibilitate. Din punct de vedere psihopatologic, sindromul demențial se caracterizează printr-o afectare globală a intelectului, memoriei și personalității, dar fără tulburări de conștiință. Evoluția clinică este îndelungată, progresivă și ireversibilă. În cadrul acestui sindrom se notează următoarele tipuri de tulburări psihopatologice: tulburări de memorie, atenție, gândire, înțelegere, tulburări ale stării de dispoziție afectivă, de personalitate și comportament social. 9) Schimbările de personalitate sunt deosebit de frecvente în cursul sindromului psiho-organic cerebral. Tulburările constau din schimbări de temperament, schimbarea modului de reacție al
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dispoziție afectivă, de personalitate și comportament social. 9) Schimbările de personalitate sunt deosebit de frecvente în cursul sindromului psiho-organic cerebral. Tulburările constau din schimbări de temperament, schimbarea modului de reacție al bolnavului și defecte cognitive. Toate acestea configurează tabloul specific tipului psihopatologic de „personalitate organică cerebrală”. 10) Sindromul amnestic cronic este caracterizat din punct de vedere psihopatologic printr-o tulburare de memorie, legată de deficitul intelectual global al bolnavului. Acest sindrom este frecvent întâlnit în cursul encefalopatiei Wemicke și a psihozei Korsakow
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cursul sindromului psiho-organic cerebral. Tulburările constau din schimbări de temperament, schimbarea modului de reacție al bolnavului și defecte cognitive. Toate acestea configurează tabloul specific tipului psihopatologic de „personalitate organică cerebrală”. 10) Sindromul amnestic cronic este caracterizat din punct de vedere psihopatologic printr-o tulburare de memorie, legată de deficitul intelectual global al bolnavului. Acest sindrom este frecvent întâlnit în cursul encefalopatiei Wemicke și a psihozei Korsakow. Sindromul amnestic cronic se deosebește de sindromul demențial prin faptul că în cazul acestuia predomină
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cât și ca etiologie. Ea face parte din afecțiunile neurosifilisului, alături de tabesul dorsal și vascularita luetică. Din punct de vedere anatomo-clinic PGP este o meningoencefalită cronică cu localizare predominant frontală, de origine sifilitică, cu leziuni specifice. Din punct de vedere psihopatologic, PGP se caracterizează printr-o simptomatologie constantă, sistematizată într-o triadă simptomatică reprezentată prin următoarele: a) Sindromul psihiatric: se caracterizează printr-o modificare importantă a caracterului și comportamentului familial, profesional și social al bolnavului. La acesta se adaugă tulburări de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
humoral are un caracter de mare specificitate diagnostică prin confirmarea etiologiei sifilitice a bolii. El pune în evidență pozitivitatea reacției Bordet-Waserman în lichidul cefalorahidian, confirmând prin aceasta natura afecțiunii. Din punct de vedere clinico-psihiatric, PGP poate lua mai multe aspecte psihopatologice cum ar fi: forma expansiv-excitantă, de factură hipomaniacală-moriatică, prin afectarea lobilor frontali; forma depresivă, forma apatică sau demențială; forma epileptoidă cu crize paroxistice de pierdere a cunoștinței de tip epileptic; forma medico-legală cu tulburări de comportament antisocial, delictual, cu caracter
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cerebrală primară (epilepsia genuină sau idiopatică, esențială), fie o manifestare de tip simptomatologic, secundară în cursul evoluției clinice a unor alte afecțiuni ale sistemului nervos (tumori cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, accidente vasculare, encefalite, paraziteze, abcese cerebrale etc.). Din punct de vedere psihopatologic, epilepsia se caracterizează prin crize paroxistice de pierderea cunoștinței, în cursul cărora pot apare tulburări neurologice sau psihice, urmate de o revenire a stării de conștiință, dar cu amnezie completă legată de accesul paroxistic. Caracteristica psihopatologică a epilepsiei o reprezintă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Din punct de vedere psihopatologic, epilepsia se caracterizează prin crize paroxistice de pierderea cunoștinței, în cursul cărora pot apare tulburări neurologice sau psihice, urmate de o revenire a stării de conștiință, dar cu amnezie completă legată de accesul paroxistic. Caracteristica psihopatologică a epilepsiei o reprezintă accesele paroxistice. Din punct de vedere clinico-psihiatric crizele de epilepsie sunt de două tipuri: 1) Criza „grand mal”, sau ictusul comițial, este o criză tonico-clinică generalizată. Ea se compune din următoarele faze clinice: a) Prodromul epileptic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nouă, absolut inedită, a fost una din căile prin care s-a „descoperit” existența vieții interioare omului, fie că este vorba de introspecția filozofică (Socrate), fie că este vorba de experiența extazului mistic (Sf. Pavel). Vom prezenta în continuare aspectele psihopatologice ale epilepsiei. Tulburările psihice și comportamentale din epilepsie Epilepsia se însoțește, în afara acceselor paroxistice anterior descrise, de tulburări permanente interparoxistice care marchează profund și specific personalitatea și comportamentul acestei categorii de bolnavi psihici. Majoritatea autorilor recunosc existența unui tip specific
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care marchează profund și specific personalitatea și comportamentul acestei categorii de bolnavi psihici. Majoritatea autorilor recunosc existența unui tip specific de „personalitate epileptică”. Fr. Minkowska, reluând tematica tipologiei psihosomatice a lui E. Kretschmer, descrie tipul epileptoid, caracterizat prin următoarele trăsături psihopatologice: a) În plan psihic se notează o bipolaritate afectivă, caracterizată prin lentoare psihică, vâscozitate, reacții explozive. b) În plan somatic, se notează o constituție de tip atletic, frunte îngustă, maxilarul pătrat, dezvoltare considerabilă a musculaturii, expresie a unui mare potențial
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
topectomie etc.) urmate de cicatrici cerebrale, pot duce la modificări ale personalității individului, cu tablouri clinico-psihopatologice similare celor de tip epileptoid (Bradley). Lennox insistă asupra importanței prezenței „cicatricei cerebrale” în procesul de deteriorare al personalității subiectului caracterizat prin următoarele aspecte psihopatologice: - deteriorarea nivelului de inteligență, - personalitate de tip epileptoid, - instabilitate cu hipersensibilitate, - indisciplină și dificultăți școlare sau profesionale, - agresivitate, - dificultăți de adaptare cu reacții antisociale, - bradipsihie, vâscozitate și bipolaritate afectivă. Evoluția în timp a bolii, duce la fixarea și agravarea acestor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
inteligență, - personalitate de tip epileptoid, - instabilitate cu hipersensibilitate, - indisciplină și dificultăți școlare sau profesionale, - agresivitate, - dificultăți de adaptare cu reacții antisociale, - bradipsihie, vâscozitate și bipolaritate afectivă. Evoluția în timp a bolii, duce la fixarea și agravarea acestor transformări de factură psihopatologică, descrise mai sus, modificând profund atât personalitatea, cât și comportamentul bolnavilor. În cazul copiilor epileptici, apar unele modificări psihopatologice specifice de care suntem obligați să ținem seama, întrucât ele impun măsuri speciale de educație și îngrijire ale acestora După Bradley
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reacții antisociale, - bradipsihie, vâscozitate și bipolaritate afectivă. Evoluția în timp a bolii, duce la fixarea și agravarea acestor transformări de factură psihopatologică, descrise mai sus, modificând profund atât personalitatea, cât și comportamentul bolnavilor. În cazul copiilor epileptici, apar unele modificări psihopatologice specifice de care suntem obligați să ținem seama, întrucât ele impun măsuri speciale de educație și îngrijire ale acestora După Bradley, modificările psihopatologice comportamentale și de intelect ale copiilor epileptici sunt de două feluri: a) Tulburări psihice primare, constând din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mai sus, modificând profund atât personalitatea, cât și comportamentul bolnavilor. În cazul copiilor epileptici, apar unele modificări psihopatologice specifice de care suntem obligați să ținem seama, întrucât ele impun măsuri speciale de educație și îngrijire ale acestora După Bradley, modificările psihopatologice comportamentale și de intelect ale copiilor epileptici sunt de două feluri: a) Tulburări psihice primare, constând din următoarele: - labilitate mare a dispoziției cu variații extreme, - iritabilitate exagerată, - hipermotilitate de tip hiperkinetic, - reacții oscilând între încetineală și expozivitate, - tulburări intelectuale (bradipsihie
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
labilitate mare a dispoziției cu variații extreme, - iritabilitate exagerată, - hipermotilitate de tip hiperkinetic, - reacții oscilând între încetineală și expozivitate, - tulburări intelectuale (bradipsihie, perseverare și vâscozitate mintală, dificultăți în concentrarea atenției și distractibilitate). b) Tulburări psihice secundare, constând din următoarele aspecte psihopatologice privind în special personalitatea copilului: - frica și groaza de accese, - neliniștea anxioasă datorată nesiguranței în raport cu ambianța, - egoism accentuat, - gelozie față de frați, - iritabilitate și susceptibilitate exagerate, - capricii și încăpățânare, - explozii de agresivitate cu reacții antisociale, - tendințe la clastromanie, mitomanie, vagabondaj și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
gelozie față de frați, - iritabilitate și susceptibilitate exagerate, - capricii și încăpățânare, - explozii de agresivitate cu reacții antisociale, - tendințe la clastromanie, mitomanie, vagabondaj și fugi. 24. PSIHOZELE EXOGENE II (Psihozele toxice) Cadrul general Psihozele toxice ocupă un loc special în grupa tulburărilor psihopatologice. Din punct de vedere nosologic, în grupa psihozelor toxice sunt incluse afecțiunile neuropsihice datorate unor intoxicații cronice voluntare ale sistemului nervos central cu substanțe care trezesc apetența și dau obișnuință, creând în felul acesta o stare de dependență a bolnavului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
permanentă, consumul lor fiind legat de factori magico-religioși, dar și de conduitele de refugiu din fața unei vieți precare sau nefericite din punct de vedere material, social sau moral. Cunoscute în mod curent sub numele de toxicomanii, acest grup de manifestări psihopatologice reprezintă apetența anormală și prelungită pe care o manifestă unii indivizi pentru substanțele toxice (droguri) pe care ajung să le cunoască accidental sau pe care le caută în mod intenționat, voluntar, pentru efectul lor sedativ, euforizant sau dinamic. Această apetență
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
însoțesc este la fel de complicată întrucât aspectele medico-psihologice se întretaie cu cele socio-economice. Lupta antidrog este o problemă deosebit de dificilă, antrenând forțe sociale multiple. Ea constituie, în primul rând, o problemă medico-socială și de igienă mintală colectivă. Din punct de vedere psihopatologic, în grupa psihozelor toxice sunt incluse două mari categorii de manifestări, legate de natura toxicului utilizat: alcoolismul și toxicomaniile, înțelegând prin acestea din urmă utilizarea de droguri de origine naturala (alcaloizi) sau de sinteză (substanțe psihotrope). Le vom prezenta în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acesteia. După Fouquet „se vorbește de alcoolism atunci când un individ și-a pierdut libertatea de a se mai putea abține de la consumul de alcool”. În sensul acesta se descriu două mari categorii de indivizi: „băutorii ocazionali” și „băutorii obișnuiți”. Aspectele psihopatologice considerate ca specifice alcoolismului sunt următoarele: - dependența patologică a individului de alcool, - nevoia unui consum permanent și crescut de băuturi alcoolice, - alcoolopatia, considerată ca fiind ansamblul de atitudini și comportamente patologice secundare consumului de alcool. După Jellinek, „este alcoolic orice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Alcoolomania este apetența morbidă pentru alcool și se consideră că ea are la bază o anumită „predispoziție”, un „alcoolism latent” care poate fi întâlnit la ascendenții bolnavului, în „istoricul familial” sau antecedente patologice familiale ale acestuia. Din punct de vedere psihopatologic, personalitatea alcoolicului se caracterizează prin următoarele aspecte: - slăbirea forței morale, - tulburări de caracter, - o anumită stare de dezechilibru psihic, - dificultăți de adaptare-integrare socială, - tulburări legate de sfera sexualității, - un tip de constituție de natură psihastenică, - intelect de limită, - labilitate emoțională
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apar la personalități cu tulburări psihice primare. La aceștia utilizarea alcoolului are efecte anxiolitice, euforizante, dezinhibante. Sunt de fapt personalitățile nevrotice sau complexate. c) Somalcoolozele sau dipsomania reprezintă alcoolismul periodic sau alcoolepsia. În aceste cazuri ne aflăm în fața unor situații psihopatologice speciale. Alcoolismul periodic constă în consumul excesiv de alcool la intervale variate de timp, în perioade scurte, sau de durată variabilă, urmate de lungi intervale de timp în care individul nu mai manifestă nici un fel de interes sau apetență pentru alcool
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
apetență pentru alcool. În acest caz, dipsomania maschează fie o afecțiune periodică din seria afectivă (PMD), fie este expresia unei predispoziții larvate de factură epileptoidă. În orice caz este pusă din nou în discuție o anumită „predispoziție” specială, de factură psihopatologică a individului respectiv, de ordin endogen. G. Deshaies descrie două tipuri de alcoolism: a) Alcoolismul primar, de „obișnuință” sau „socio-profesional”, b) Alcoolismul secundar sau simptomatic care apare la persoanele cu tulburări psihopatologice preexistente, considerat, din acest motiv, și „alcoolism nevrotic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în discuție o anumită „predispoziție” specială, de factură psihopatologică a individului respectiv, de ordin endogen. G. Deshaies descrie două tipuri de alcoolism: a) Alcoolismul primar, de „obișnuință” sau „socio-profesional”, b) Alcoolismul secundar sau simptomatic care apare la persoanele cu tulburări psihopatologice preexistente, considerat, din acest motiv, și „alcoolism nevrotic”. Jellinek, propune o clasificare a alcoolismului în cinci grupe, după cum urmează: a) Alcoolismul alpha, reprezentând consumul regulat de alcool fără pierderea autocontrolului; b) Alcoolismul betha, este forma în care apar tulburări digestive
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și controlat, de tipul dipsomaniei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că alcoolismul nu constituie un grup nosologic omogen. De regulă, în această categorie de tulburări sunt incluse numeroase aspecte care de fapt, din punct de vedere psihopatologic, sunt foarte diferite între ele, fiind legate formal prin consumul de alcool. De multe ori ceea ce etichetăm din punct de vedere diagnostic, în psihiatrie, prin alcoolism, este, sub aspect psihopatologic, expresia clinică a unor tulburări psihice, nevroze de eșec, complexe
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
incluse numeroase aspecte care de fapt, din punct de vedere psihopatologic, sunt foarte diferite între ele, fiind legate formal prin consumul de alcool. De multe ori ceea ce etichetăm din punct de vedere diagnostic, în psihiatrie, prin alcoolism, este, sub aspect psihopatologic, expresia clinică a unor tulburări psihice, nevroze de eșec, complexe de inferioritate, dependență afectivă, abandon-eșec, epilepsie larvată sau boli afective ciclice. Din punct de vedere psihopatologic, alcoolismul se manifestă printr-o multitudine de tulburări pe care le vom menționa sintetic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ceea ce etichetăm din punct de vedere diagnostic, în psihiatrie, prin alcoolism, este, sub aspect psihopatologic, expresia clinică a unor tulburări psihice, nevroze de eșec, complexe de inferioritate, dependență afectivă, abandon-eșec, epilepsie larvată sau boli afective ciclice. Din punct de vedere psihopatologic, alcoolismul se manifestă printr-o multitudine de tulburări pe care le vom menționa sintetic în continuare: a) Tulburări psihice, caracterizate în primul rând prin obișnuință și dependență, acestea fiind reprezentate de următoarele: - tulburări psihice acute: beția acută simplă, beția patologică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]