612 matches
-
renunță ușor la frumusețea răbdării și astfel tensiunea provocată de un conflict, în loc să mobilizeze resursele și capacitatea interioară pentru ieșirea din impas și ulterior acces la dorința împlinită, devine mecanism de suferință, dubii și nesiguranță, implicând în mod necesar asistența psihoterapeutică sau medicală. Puțini oameni sunt capabili să exprime cu calm și cumpătare păreri care să nu fie influențate de mediu social din care fac parte. Identificarea cu mintea noastră rațională influențată de societate și mediu face ca gândirea să devină
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cap. — Încercați să renunțați o vreme la fumat. Își închise cu zgomot agenda: — Ei bine, toate astea ar trebui să ajute la sănătatea dumneavoastră fizică. Pe parcurs vom vedea dacă nu putem îmbunătăți și starea dumneavoastră mentală printr-un tratament psihoterapeutic. — Ce anume este, mai exact, psihoterapia, domnule doctor? Iertați-mă, dar credeam că naziștii au catalogat-o ca fiind decadentă. — Vai, nu, nu. Psihoterapia nu e psihanaliză. Nu se bazează deloc pe gândirea subconștientă. Genul ăla de chestii sunt potrivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fiind decadentă. — Vai, nu, nu. Psihoterapia nu e psihanaliză. Nu se bazează deloc pe gândirea subconștientă. Genul ăla de chestii sunt potrivite pentru evrei, dar nu au nici o relevanță pentru germani. Așa cum vă veți da seama și dumneavoastră, nici un tratament psihoterapeutic nu se realizează vreodată separat de corp. Aici țintim să înlăturăm simptomele bolilor mintale prin îndreptarea atitudinilor care au dus la apariția lor. Atitudinile sunt condiționate de personalitate, ca și de relația personalității cu mediul ei înconjurător. Visele dumneavoastră mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de reacțiile nevrotice asociate? Ea dădu aprobator din cap și se așeză pe marginea patului meu. — Povestește-mi despre Institutul Göring. Are vreo legătură cu Hermann cel Gras? — Matthias Göring este vărul lui. Locul ăsta există pentru a oferi asistență psihoterapeutică sub protecția numelui lui Göring. De n-ar fi el, în Germania ar mai exista foarte puțină asistență medicală, demnă de acest nume, pentru bolile mintale. Naziștii ar fi distrus medicina psihiatrică pentru simplul motiv că steaua ei călăuzitoare e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
râse. — Oricum, cred că aveți dreptate. Ea vru să vorbească, dar am ridicat mâna: — Știu, știu, dumneavoastră nu ați spus nimic. Dumneavoastră doar mi-ați spus ce stă scris în minunata carte a Führer-ului. Nu mi-ați oferit o analiză psihoterapeutică a lui din perspectiva scrierilor sale. — Exact. M-am așezat la birou în fața ei: — Dar chestia asta este posibilă? — O, da. I-am dat pagina din Der Stürmer: — Chiar și ceva de genul ăsta? Mă privi țintă și apoi își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a văzut în el cheia către propria sa ramură de psihoterapie jungiană care, speră el, îi va da posibilitatea de a pune bazele, cu binecuvântarea lui Himmler, propriei sale versiuni a Institului de Cercetare Göring. Ăsta este un alt institut psihoterapeutic... — Da, îl știu. — Ei, la început cercetarea a fost adevărată. Dar apoi a descoperit că Weisthor era un impostor, că se folosea de așa-numita sa clarviziune ancestrală ca mijloc de a arăta importanța strămoșilor săi în ochii lui Himmler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
motivare a plăcerii cathartice este moștenirea cea mai importantă a poeticii antice și totodată este singurul răspuns care rămâne valabil până astăzi la întrebarea de ce spectacolul celor mai triste evenimente este cel care ne procură plăcerea cea mai mare. Efectul psihoterapeutic al unei specii ca tragedia descătușarea sufletească prin plăcerea produsă de destinul imaginar al eroului reprezintă o cale de acces către exemplaritatea acțiunii și suferințelor umane. Contemplatorul poate adopta o gamă întreagă de reacții, mergând de la uimire, admirație, zguduire, milă
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
se manifesta simptomul de hipersexualitate specific maniei și aceasta în lipsa oricărui abuz sexual cunoscut în istoricul individului. Tratament Dată find natura complexă a tulburării bipolare la copii și adolescenți, se recomandă un tratament multimodal care să combine medicația cu intervențiile psihoterapeutice și să pună accentul pe prevenirea unei agravări (AA-CAP, 1997). În urma efectuării unui studiu pe aceasă temă, Tueth, Murphy și Evans (1998) susțin că litiul, un stabilizator de dispoziție folosit în tratament tulburării bipolare infantile, este bine tolerat de copii
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
acest sens că „...oricât de radicală ar fi poziția unui terapeut ca cetățean, datoria lui profesională este să lucreze cu unitatea socială pe care o poate schimba, în vederea rezolvării problemei prezentate de client”. În același timp, chiar dacă nu cu tehnici psihoterapeutice foarte avansate, lucrătorul social face și el terapie familială, în special pe dimensiunea descoperirii de către familie a propriilor resurse în dezvoltarea dificultăților pe care le are (Barnes, 1984; Ronquet, 1991); 2. în literatura curentă și de specialitate, termenul „terapia familiei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pot fi însă operante decât dacă au ca fundal o înaltă calificare teoretico-metodologică. Subcapitolele ce urmează și capitolul 10 prezintă condensat câteva repere de acest fel. 9.3. Orientări teoretice fundamentaletc "9.3. Orientări teoretice fundamentale" Arbitrarietatea în taxonomia orientărilor psihoterapeutice familiale este mai accentuată probabil decât în orice alt câmp al cunoașterii și intervențiilor psihosociale. Confruntați cu sarcina de a rezolva sau ameliora situația familiei, practicienilor aproape că li se impune o abordare holistică, din care nu pot lipsi dimensiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și experiențelor, creativitatea, spontaneitatea și buna dispoziție, demers în care terapeutul este actorul principal. • Terapia contextuală (J. Boszormenyi-Nagy, D. Vehrich și alții) pornește programatic de la premisa că o terapie eficientă este aceea care utilizează toate aspectele semnificative din diferite orientări psihoterapeutice. Năzuința este de a integra într-o schemă conceptuală perspective teoretice divergente. Analiza și terapia contextuală presupun să ai în vedere indivizii, contextul familial, efectele multigeneraționale și chiar mediul social mai larg. Patru dimensiuni principale strâns legate între ele ar
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pe fundalul unor restructurări la nivel societal (vezi 10.5.3.). Postmoderne sau clasice, temele, conceptele și metodele terapeutice au ca substrat fundamental, deliberat sau într-o autistă nerecunoaștere, experiența cotidiană avieții de familie. Se prezintă, bunăoară, ca achiziții recente psihoterapeutice învățarea acceptării unui soț de către celălalt, așa cum este el (Nicholas, 2005). Deci, dacă nu putem schimba atitudinile și conduitele unuia sau amândurora dintre partenerii conjugali, să-i ajutăm să se suporte reciproc (cât de plină este lumea concretă de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
familiei fac parte însă și legendele, povestirile, întâmplările, fotografiile, jurnalele și alte bunuri simbolice transmise din generație în generație. Această memorie familială transgenerațională, împreună cu analiza tradițiilor și a ritualurilor familiale (rituri de trecere, participare la sărbători) constituie un prețios material psihoterapeutic (vezi 9.1.); - într-adevăr, problemele prezente ale familiei trebuie privite și interpretate ca efecte cumulative ale istoriei familiei. Relațiile patologice sau, oricum, defectuoase dintre părinți se transmit asupra copiilor, tot așa după cum astfel de relații dintre un părinte și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și 37% dintre bărbați se estimează că au avut astfel de relații în 10 ani de căsătorie (apud Beck, 1988). (Factorul SIDA se pare că face raporturile extraconjugale mai selective decât le restrânge.) Pe de altă parte, cercetările și practicile psihoterapeutice arată că, deși sunt cupluri care acceptă ca unul sau amândoi partenerii să aibă legături extraconjugale, pentru marea majoritate a persoanelor descoperirea unor atare legături produce adevărate dezastre psihice, pricinuind răni sufletești ce persistă toată viața. Viața amară a cuplului
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
știi.” (Fr. Bacon) Unele minciuni sunt preferabile adevărului. („Minciuna care aduce un bine valorează mai mult - ni se spune Într-un alt proverb - decât adevărul care face rău.” Adevărul acestui fapt este verificat, de exemplu, În practica medicală, prin eficiența psihoterapeutică a procedeului „placebo”.) Cine șoptește minte. (Pentru că nu are curajul să spună pe față adevărul sau nu poate să-l suporte când se discută pe față despre el.) Dacă minți, să minți În așa fel Încât să crezi și tu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
un ochi. (Altfel riști ca, prin marea deosebire a ta față de ei, să fii luat „peste picior” sau chiar expulzat ca fiind atipic. La o asemenea stratagemă recurge uneori medicul psihiatru care, pentru a obține coparticiparea bolnavilor la programele sale psihoterapeutice, mimează unele dintre gesturile, atitudinile sau preferințele acestora.) Pe prost să nu-l contrazici. (Prostul este atât de convins de justețea părerilor sale, Încât riști, dacă-l contrazici, să-l faci să-și impună argumentele și altfel decât prin cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să se mai facă și altfel de evaluări sau de anticipări. Μ Ca să nu trăiești mari deziluzii, trebuie să știi Întotdeauna ce vrei să faci cu ceea ce poți (sau cât vrei să faci din ceea ce poți). Μ Recomandarea ca actul psihoterapeutic să fie desfășurat Într-o manieră individualizată a devenit astăzi un truism. și totuși mai există Încă psihoterapeuți care, din comoditate, grabă sau, și mai grav, din ignoranță, realizează un act psihoterapeutic generalizat, aplicând aceleași proceduri pentru mai mulți pacienți
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
faci din ceea ce poți). Μ Recomandarea ca actul psihoterapeutic să fie desfășurat Într-o manieră individualizată a devenit astăzi un truism. și totuși mai există Încă psihoterapeuți care, din comoditate, grabă sau, și mai grav, din ignoranță, realizează un act psihoterapeutic generalizat, aplicând aceleași proceduri pentru mai mulți pacienți suferinzi de aceeași boală. Ei apreciază, probabil, că fiind vorba de același tip de boală, și vindecarea trebuie să se realizeze la toți În același mod, În aceleași proporții și chiar În
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
continuă suferință a suferinței. Μ Nu Întotdeauna „egoismul” ni se poate imputa În totalitate; el poate să apară și ca o reacție firească de apărare a noastră față de agresiunile răului din lume. În aceste Împrejurări, egoismul dobândește caracterul unui factor psihoterapeutic, luând forma unei atitudini de nepăsare lucidă: „De te-ating, să feri În laturi, De hulesc, să taci din gură; Ce mai vrei cu-a tale sfaturi, Dacă știi a lor măsură; Zică toți ce vor să zică, Treacă-n
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
partitură. Fiecare cîntă acordîndu-se de la celălalt"57. "Colegiul invizibil"58 desemnează cercetătorii care fac parte din ea. El funcționează în sincronie, în homeostazie cu exteriorul care îl înconjoară. Interacțiunile interne îi dau o reală omogenitate și înseși principiile unei cibernetici psihoterapeutice, orchestrale, guvernează cu fermitate ansamblul. A) Faimosul "double bind" Putem lua aici, de exemplu, faimosul double bind sau dubla constrîngere. Într-un context unde două sau mai multe persoane sînt prinse într-o relație intensă, este emis un mesaj, structurat
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
dăruirii constau din actele pe care medicul sau personalul de Îngrijire medicală le acordă celor bolnavi, ca ființe apropiate aflate În suferință. Ele constau din următoarele proceduri: tratamentul medical sub toate aspectele sale, vizita bolnavilor și susținerea acestora medico-psihomorală, Încurajarea psihoterapeutică, consilierea preventivă sau În stările de convalescență, asistența specială acordată În secțiile de reanimare-terapie intensivă, asistența specială a bolnavilor cronici cu afecțiuni incurabile (E. Kübler-Rossă. Aceste forme de dăruire medicale au În primul rând caracterul de „Îngrijire” corporală, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
asumă răspunderea față de bolnavul incurabil sau față de muribunzi o fac, chiar dacă nu recunosc acest lucru, În primul rând din considerente morale. Ei vor să le redea viața. Nereușind, Încearcă atunci să atenueze traumatismul morții. În cazul acesta, consolarea devine practică psihoterapeutică specială ( E. Kübler-Rossă. Oricare ar fi formele de evitare a morții, fizice sau sufletești, medicale sau morale, acestea ascund În interiorul lor, dincolo de practicile utilizate, refuzul morții și frica de moarte. Dar prin aceasta conflictul se adâncește, transformând atitudinea față de moarte
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
problema abuzului asupra copilului. Ca urmare, este necesar să fie identificate asemenea situații, iar copilul să beneficieze de sprijin profesional pentru a se înlătura efectele traumatizante ale abuzului. Adultul care a comis abuzul trebuie integrat într-un program de tratament psihoterapeutic, iar copilul abuzat poate rămâne în familie, în funcție de rezultatele evaluării, de forma abuzului și de amploarea acestuia. Este de preferat ca în cazul în care programul psihoterapeutic nu dă rezultate, abuzatorul să fie scos din familie. În cazurile în care
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
abuzului. Adultul care a comis abuzul trebuie integrat într-un program de tratament psihoterapeutic, iar copilul abuzat poate rămâne în familie, în funcție de rezultatele evaluării, de forma abuzului și de amploarea acestuia. Este de preferat ca în cazul în care programul psihoterapeutic nu dă rezultate, abuzatorul să fie scos din familie. În cazurile în care este necesară preluarea urgentă a copilului din familie, acesta este dus în așa-numitele „locuri sigure” (necunoscute părinților), pentru a fi protejat de un eventual pericol. În
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de la aceste caracteristici putem identifica trei tipuri de persoane care abuzează (Fishel și Rynerson, 1998, p. 300). Primul tip „este caracterizat ca având trăsături de personalitate antisociale [...Ărăspunde la furie prin calm”. Acest gen de persoane nu pot fi tratate psihoterapeutic, singura soluție fiind internarea lor în instituții specializate ori condamnarea potrivit legislației în vigoare. Cel de-al doilea tip se manifestă dur, prin reacții violente. Sunt genul de persoane posesive și geloase. Tratarea lor se poate face prin intermediul unei medicații
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]