5,478 matches
-
varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm și noi cu lampa aprinsă toată noaptea și ne-om dumiri mâine dimineață. Altceva ce să facem, dacă nu mă lași să trag cu pușca?” Dacă nevasta te lăsa, tu chiar trăgeai cu pușca în podul casei? a întrebat, jumătate în glumă, jumătatre în serios, moș Dumitru. Trăgeam, Dumitre! Trăgeam! Ce fel de vânător aș fi fost eu dacă nu aș fi tras? Da’ vezi tu că fimeia m-o pus cu botul pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gata. N-am mai tras. Eu, să fi fost în locul tău, întâi trăgeam și pe urmă îi spuneam povestea cu dracul - a pus paie pe foc moș Dumitru, în hazul tuturor. Adică cum, măi Dumitre? Trag eu un foc de pușcă de se zgâlțâie casa din țâțâni și pe urmă cobor senin și îi spun fimeii leșinate: „Revină-ți, bre, că n-am făcut mare lucru. Am tras și eu un foc de pușcă în satana care s-o cuibărit în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
măi Dumitre? Trag eu un foc de pușcă de se zgâlțâie casa din țâțâni și pe urmă cobor senin și îi spun fimeii leșinate: „Revină-ți, bre, că n-am făcut mare lucru. Am tras și eu un foc de pușcă în satana care s-o cuibărit în pod, colea taman deasupra icoanelor.” Stii ce te-ar fi întrebat nevasta după ce se trezea din leșin? De unde să știu, Dumitre? „L-ai nimerit, bărbate?” Iar tu, mândru ca un vânător adevărat, ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
urmă mai vedem noi - a apreciat Pâcu sosirea lui Costache. După ce au gustat din vinul nou adus, Pâcu a întrebat, făcând-o pe nevinovatul: Unde am rămas, oameni buni? Apoi cine mai știe? Ba că ai vrut să tragi cu pușca în satană, ba că nu te-o lăsat fimeia... Ba că ai stat toată noaptea cu lampa aprinsă, tremurând ca varga, ba - a răspuns, tărăgănat, Ion Cotman cel tăcut. Aaa! Da! Am stat toată noaptea și ne-am uitat la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
icoane. „Doamne! Să nu se miște cumva vreo icoană!...” ne temeam noi, tremurând ca frunza în vânt. In sfârșit, s-o ivit zorii. Am pus mâna pe felinarul aprins, cu gând să urc în pod...” Stai! Unde te duci fără pușcă, omule? Dacă sare la tine?” „Păi nu spuneai tu să nu trag cu pușca? Spuneai. Si acum mă pui să trag?” „Nu să tragi. Da’ s-o ai acolo la tine. Ferească sfântul!” Așa îs fimeile, Pâcule. Când spun da
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
frunza în vânt. In sfârșit, s-o ivit zorii. Am pus mâna pe felinarul aprins, cu gând să urc în pod...” Stai! Unde te duci fără pușcă, omule? Dacă sare la tine?” „Păi nu spuneai tu să nu trag cu pușca? Spuneai. Si acum mă pui să trag?” „Nu să tragi. Da’ s-o ai acolo la tine. Ferească sfântul!” Așa îs fimeile, Pâcule. Când spun da, înseamnă nu, și când spun nu, înseamnă da...” a comentat toanele femeiești moș Dumitru
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o ai acolo la tine. Ferească sfântul!” Așa îs fimeile, Pâcule. Când spun da, înseamnă nu, și când spun nu, înseamnă da...” a comentat toanele femeiești moș Dumitru. Ai dreptate, Dumitre. N-am ce spune. Eu, însă, am urcat fără pușcă. Ușurel, ușurel...Fuscel cu fuscel...până am ajuns în gura podului. De acolo am început să cercetez cu băgare de seamă locul...Mă așteptam să văd o matahală neagră, păroasă și cu coadă...Dar nimic din toate aiestea. „Să știi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitre? a întrebat Mitruță Ogaș, cu frica întipărită pe chip. Uite așa bine. Puneam mâna pe toți trei și gata. Ce atâta vorbă? a bravat din nou Dumitru Carpen. Doamne, apără și păzește! a adăugat Alecu Slobodă. Nici cu zece puști în mână nu mă apropiam de ei - a vorbit Gheorghe Amnar. După ce ne țineți cu gâturile uscate, vă mai și văicăriți ca babele...Halal bărbați! N-am ce spune - i-a șfichiuit pe cei doi botezați moș Dumitru. Cei doi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
o intrat diavolii în podul nostru? Să chemăm pe popă!” „Mai lasă. Să vedem...Poate pleacă singuri. Vrei să ne știe tot satul?” Uite așa ne am văcărit toată ziulica ceea. Când s-o înserat bine, am pus mâna pe pușcă și pe felinar și am urcat în pod, hotărât să trag în ucigă-l toaca... M-am uitat în dreapta, m-am uitat în stânga, dar nici urmă de draci...Am cercetat fiecare colț, da’ degeaba...Draci...ioc! „Să știi că Dumnezeu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
agățați de stinghie, am început să caut locul pe unde umblau ca la ei acasă. „Doar nu trec așa prin acoperiș. Trebuie să fie o gaură sau o crăpătură ceva pe unde intră și ies diavolii” mă gândeam eu, dar pușca n-o slăbeam din mână, nici ca cum. Si ai găsit locul? a întrebat înfrigurat Mitruță Ogaș. Cum umblam eu așa înarmat, numai ce am văzut o crăpătură sub streașină...” Aha! Pe aici umblați voi? Ei, lasă, că vă vin
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
astup crăpătura?... Noaptea, când urâții plecau cine știe unde - a propus Ion Cotman, convins de justețea presupunerii lui. Păi sigur că noaptea. Altfel îi închideam pe diavoli în podul meu... Si n-ai apucat să tragi și tu măcar un foc de pușcă în podul casei, măi Pâcule? Apoi cu așa un vânător nu aș pleca să vânez măcar broaște - l-a luat la vale moș Dumitru. Ai tu ce ai cu pușca mea, Dumitre. Da’ să știi că am vânat multă vreme
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ai apucat să tragi și tu măcar un foc de pușcă în podul casei, măi Pâcule? Apoi cu așa un vânător nu aș pleca să vânez măcar broaște - l-a luat la vale moș Dumitru. Ai tu ce ai cu pușca mea, Dumitre. Da’ să știi că am vânat multă vreme cu ea. Si nu-mi scăpa nimica-nimicuța - s-a îmbățoșat Pâcu. Numai amărâții de lilieci au scăpat de durda ta ruginită. Bietele animale! Au avut noroc - a încheiat râzând cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
glasurile lui moș Dumitru și al lui Pâcu, s-au liniștit ca prin farmec. Crâșmarul a ieșit în ușă și s-a minunat: Măi, să fie! Dacă nu vedeam câinii gudurându-se pe lângă voi, aveați parte de un foc de pușcă...Uite-o colea! Că mă gândeam eu: „Cine să aibă curajul să umble pe așa un prăpăd de ninsoare dacă nu niște lotri?” Bine ați venit! Greu drum ați avut până aici. Ar cam trebui să mă ajutați să curăț
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tare - a intervenit Ion Cotman, cu neguri în priviri. Am să vă spun, dar când o să auziți n-o să vă vină să credeți. Să auzim, moș Pâcule - l-a încurajat Alecu Slobodă. Parcă îi văd și acuma...Sedeau alineați cu pușca la picior. Comandantul plutonului - un bujor roz, gata să-și deschidă floarea - aștepta ordinul de execuție... Uite la el cum ocolește răspunsul. Ion te-o întrebat din cine era format plutonul acela de execuție și tu o tot ții huci-marginea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
soare splendid, să nu-ți mai vină să mori. Avea dreptate săracul Jacques Brel: C’est dur de mourir au printemps. Se scoală alene din pat și se îndreaptă spre debara, ca să ia extensorul. Debaraua e - pardon de expresie - goală pușcă. La fel și restul garsonierei: parcă prin casă au trecut portăreii sau, și mai rău, țiganii - pardon de expresie. Se uită cu tristețe la lămâi: e clar c-o să-și dea duhul odată cu el. Face o ultimă tentativă: varsă în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
femeia lui Treplev:„Tu ai fost doar toată viața mea, dar n-ai fost femeia mea...”. Ce frumos e spus asta! Voi ce-ați prefera, lectori virtuali? Greu răspuns! Și, ca-n Unchiul Vanea, Treplev e pus să tragă cu pușca (da, celebra pușcă a lui Cehov, care a făcut furori În teatrul mondial!): firește, ratează... Mai ridică o problemă textul acesta minunat, al minunatului Vișniec: zgomotul de scenă, propus În desele didascalii. Știm că Anton Pavlovici era enervat de multele
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Tu ai fost doar toată viața mea, dar n-ai fost femeia mea...”. Ce frumos e spus asta! Voi ce-ați prefera, lectori virtuali? Greu răspuns! Și, ca-n Unchiul Vanea, Treplev e pus să tragă cu pușca (da, celebra pușcă a lui Cehov, care a făcut furori În teatrul mondial!): firește, ratează... Mai ridică o problemă textul acesta minunat, al minunatului Vișniec: zgomotul de scenă, propus În desele didascalii. Știm că Anton Pavlovici era enervat de multele interludii sonore care
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
să bipăie, un mic semnal luminos se aprinde la intervale egale la subsuoara ta dreaptă, privești atent în depărtare și zărești manevrele militare decis ale lui geng, mai întâi sfărâmarea, cu un cocoloș mare de plastilină amestecată cu praf de pușcă, a poalelor muntelui-sacru-al-rugilor-celor-care călătoresc, apoi incendierea câmpurilor de papură albă cu dragoni automați, manevrați eficient, în fine, otrăvirea vânturilor calde de durată cu pastile de gaze comprimate, colectate din valea-vulcanilor-pitici. evenimentele se încheie fără vărsare de sânge, ritmul inimii tale
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
numai pentru facere de bine. Ce crezi dumneata? Socoate numai materialul, și băierile, și lucrul, și încrustăturile, și căte de toate, și-ai să vezi îndată că așa negustor prost ca mine n-ai să găsești nici dacă dai cu pușca! DĂNILĂ: Bine, bine, da' în pungă pusa-i mai întâi ceva gologani? MARCU: Ce-ai putut spune dumneata? Poftești poate s-o iau de la capăt? Apoi, gospodarule, dac-aș socoti căt are să mă coaste gănsacul de față pănă l-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și vocea lui Dănilă care-i îndeamnă pe copii. Ușa este izbită dinăuntru, Codârlic iese total răvășit. Fuge spre culise, dă, din fugă, peste Smaranda, gest galant de scuză, efect ascendent, se pierde. Dănilă apare în ușă) Aha, ca din pușcă s-a dus pe urlați, la cei de-o samă cu dânsul! Din ușă, către cei din casă) Florică, scoate-i binișor pe ușa din spate și stați după casă până v-oi chema eu aici. (Zarva din casă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
tăcere) Dar spune-mi, te rog, ce înseamnă "a îmblânzi"? VULPEA: Nu ești de prin partea locului. Nu te-am mai văzut. Ce cauți pe aici? MICUL PRINȚ: Caut oamenii. Ce înseamnă "a îmblânzi"? VULPEA: Cauți oamenii... Hm! Oamenii au puști și vânează. E foarte neplăcut! Dar oamenii mai cresc și găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauți găini? MICUL PRINȚ: Nu, caut prieteni. Ce înseamnă "a îmblânzi"? VULPEA: E un lucru prea des dat uitării. Înseamnă "a-ți crea legături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în partea posterioară erau un fel de rit de inițiere, un prilej de bravadă. Adică, m-a bătut gagiul ăla, și-a pus mintea cu mine. Ceea ce, orișicâtuși, tot e ceva. Cum zicea Mircea Dinescu despre iepurele care colaborează cu pușca vânătorului. Ce au în comun Fulgerică și Sângerică e că nici de la unul, nici de la celălalt nu te poți aștepta la ceva bun. Doar la gesticulație excesivă și la gălăgie. În fond, e și o parte bună în bicisnicia lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Nu le-am înțeles eu pe toate, dar i-a făcut cu ou și cu oțet pe legionari. Asta-i ca o frecție la un picior de lemn. Și mare lucru a fi dacă bezmeticii iștia n-or porni cu pușca în mână să ia puterea. Nu se mulțumesc ei cu jumătate de măsură... Măi Petrache, cum văd eu, ți-o priit drumul la târg. Îți umblă mintea brici nu alta. Acuma stau și mă întreb: ori îți umblă mintea ori
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așteptat nici preț de-o minută, că lumina o și intrat pe potecă. Am sărit în tufișurile din apropiere și ne-am făcut una cu pământul. Nici nu respiram... După câteva clipe, felinarul defila prin fața noastră... Erau doi militari, cu puștile în bandulieră. Mergeau dondănind ceva în rusește... „Ăștia-s grăniceri. Norocul nostru că nu au și un câine cu ei, cum li-i obiceiul... Eram pirduți!” - a grăit Filip, în timp ce eu abia mai respiram. Când s-au depărtat, am reușit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a intervenit în discuție Chersân. Nu! Nu intrăm! Și spune și tu întovărășire, măi Chersân! - a răspuns tot Petrache. Chersân - ca un câine bătut - s-a uitat la Tașmău, care și-a încrâncenat ochii peste măsură. Milițianul a strunit cureaua puștii mai bine. Iar Daurel privea pe sub sprâncene, când la unul, când la altul. Părea că vrea să zică: „Vă spuneam eu că aiștia-s de-o baie. Nu-i scoți dintr-ale lor... Cu chiaburii iștia nu ieși la capăt cât
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]