78,673 matches
-
de o parte avem de-a face cu persoane în vîrstă (e impresionantă longevitatea lor) trecute prin mai multe regimuri, democratice și dictatoriale, iar pe de alta, e vorba despre ceea ce remarca și autorul Chipurilor orașului, o separare a sferei publicului de cea a privatului: e permisă orice critică atîta vreme cît ea nu pune în pericol ordinea socială, adică atît timp cît e privată, de unde iluzia unei oarecare libertăți de expresie. Un document extrem de interesant din partea celui care oferise deja
Fețele nevăzute ale Capitalei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15167_a_16492]
-
Luminița Marcu În alte țări genul monografic e la mare preț. Autorii de astfel de cărți sînt premiați, comentați, au parte de un public numeros și divers. E drept că monografiile acolo nu sînt simple studii de uz academic, nu se adresează unui cerc închis de cunoscători, nu sînt "contribuții" la cunoașterea vreunui clasic. Sau nu sînt doar atît. Autorii de monografii prizate de
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
numeros și divers. E drept că monografiile acolo nu sînt simple studii de uz academic, nu se adresează unui cerc închis de cunoscători, nu sînt "contribuții" la cunoașterea vreunui clasic. Sau nu sînt doar atît. Autorii de monografii prizate de publicul occidental folosesc o foarte complexă rețetă de scriitură. Investigația de tip jurnalistic, portretul literar, atmosfera de epocă, confundarea psihologică cu autorul ales, toate acestea sînt metode de a cîștiga cititorul de orice categorie, adică un fapt care acolo e considerat
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
ale bisericii așa-zicând naționale. În fond, la așa biserică, așa avocați. O voce malițioasă ar putea reaminti că timp de patru ani B.O.R. s-a aflat la cheremul forțelor autointitulate "europene", însă înafara unor ieșiri propagandistice în public, regimul Constantinescu n-a făcut nimic pentru a destrăma medievalitatea de fond a bisericii. Ultimele evoluții ne arată că acest lucru era posibil. Indiferent de mobiluri, faptul că niște prelați încremeniți într-o mentalitate profund asiatică s-au arătat dispuși
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
un alt sens posibil, singurul cu care apar - tot în Internet, nu neapărat și acceptate de dicționare - corespondente ale cuvîntului în alte limbi (de exemplu, în spaniolă și în portugheză, telenovelista): autor (scenarist) de telenovele. Explicația absenței e simplă: pentru publicul larg, scenaristul nu trezește mare interes, critica cinematografică refuză în totalitate genul iar agentul autohton pare să lipsească (deocamdată), producția românească fiind cel mult în curs de formare. Sensurile citate - cu conotații clar peiorative - apar și în folosirile adjectivale ale
"Telenovelist", "telenovelic", "telenovelistic" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15196_a_16521]
-
nu devieze gura de la tiparul ei perfect, sau un alt surîs cu buzele întredeschsie în sus și în jos pe dinții mici. Surîsul nu era în legătură cu nimic din ce vorbeau sau gîndeau cei trei ci numai cu exigențele probabile ale publicului privitor. Deși studiat în oglindă, surîsul, printr-o intuiție a cochetăriei, reușea să fie grațios și nesilit". Coerent ca personaj, dandy-ul presupune așadar public spectator, iar existența și-o regăsește în chipul celorlalți, care sînt oglinda". Iată încă o
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
teoretice și filosofice inventate, de pildă, pentru crearea cititorului ideal al Afinităților elective de Goethe. Sau pentru crearea cititorului lui Baudelaire. în 1968 Hannah Arendt a editat prima culegere de eseuri ale lui Walter Benjamin cu titlul Illuminations, selectând, pentru publicul de limbă engleză, ce era mai literar: considerații asupra lui Kafka, Baudelaire, Proust, Brecht, Leskov. Doar eseul despre opera de artă în era reproducerii mecanice și cel despre filosofia istoriei dau măsura contribuțiilor filosofice ale autorului. Pe atunci se știa
A citi, în ciuda ... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15204_a_16529]
-
acest lucru, deoarece pedagogia poartă amprenta celor cărora li se adresează. Relația dintre elev și pedagog îl definește atât pe unul, cât și pe celălalt. * Școala este un spațiu de libertate. Din principiul comunicării teatrale triunghiulare, școala elimină un termen: publicul. El este uitat pentru a ajunge mai întâi la adevărul elevului, fiindcă, la început, acest adevăr poate să nu fie vizibil pentru cineva dinafară. Și prefer să nu-i cer elevului să-i dea o formă... lucru posibil doar datorită
Radu Penciulescu - O confesiune by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/15202_a_16527]
-
A.R.-G.: (Replică brusc, vădit nemulțumit): Deloc. Este oricum o părere complet idioată. Trei pătrimi din ceea ce se scrie în ziare sunt prostii. Jurnalismul nu este făcut pentru a scrie lucruri inteligente ci este făcut pentru a trezi interesul publicului și a-i face eventual poftă să se uite la cărți... dar nu trebuie să ne așteptăm din partea jurnalismului să facă tratate de literatură (rîsul sardonic reapare, însoțit de tactica de a simula o "neînțelegere" a opiniei interlocutorului). R.B.: Firește
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
început deloc cititori. Trecea drept ilizibilă. Acum, grație în bună parte și romanului L'Amant, dar mai ales ansamblului operei sale, ea are mulți cititori. Ceea ce se poate reproșa tinerei generații despre care vorbiți este că ei scriu pentru un public care există deja. Or, Noul Roman scria pentru un public care încă nu exista și pe care cărțile însele trebuiau să-l formeze. Și aceasta era foarte important. Căci în însăși concepția editorială, exista - mă refer la Éditions de Minuit
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
parte și romanului L'Amant, dar mai ales ansamblului operei sale, ea are mulți cititori. Ceea ce se poate reproșa tinerei generații despre care vorbiți este că ei scriu pentru un public care există deja. Or, Noul Roman scria pentru un public care încă nu exista și pe care cărțile însele trebuiau să-l formeze. Și aceasta era foarte important. Căci în însăși concepția editorială, exista - mă refer la Éditions de Minuit, la epoca respectivă, - exista o voință de a impune cărți
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
cum era de pildă bătrînul Fischer. Un ziarist l-a întrebat pe Fischer ce însemna pentru el meseria de editor. Asta se petrecea în anii '20. Și după ce s-a gîndit a dat următorul răspuns: să publice cărți pe care publicul nu le dorea. Ceea ce este minunat, nu-i așa? Pe cînd acum, există un fel de supunere față de imperativele pieții. Există chiar scriitori la care țin mult, Paul Auster de pildă. Poate că el este cel mai mare scriitor american
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
unei mari cărți dar atunci scandalul ar fi trebuit să fie literar (reapare rîsul sardonic). R.B.: Revenind deci la literatură, preferați să fiți citit de mai multe ori de un număr restrîns de cititori sau o singură dată de un public numeros - parafrazez un enunț al lui Valéry... A.R.-G.: Valéry nu a fost romancier și prin eseurile și poemele sale el nu putea spera să atingă numărul de cititori de care a avut parte Nabokov cu romanul Lolita. Dar
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
formate din fragmente din biblioteca imaginară a filosofului Foucault care își petrecea, după cum se știe, toate săptămânile la Biblioteca Națională, iar atunci când mergea în străinătate, mai ales în America de Nord, frecventa asiduu bibliotecile de acolo (ne gândim în principal la New York Public Library). Spre sfârșitul vieții, deoarece nu mai putea suporta cozile de la Biblioteca Națională, și-a stabilit cartierul general la prietenul său, Michel Albaric, de la Biblioteca Saulchoir. De altfel, acolo au fost constituite arhivele Foucault începând cu 1986, înainte de a fi
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
față de acuzele tot mai dese În acest sens, dar fără a avea Întotdeauna o bază fundamentată. Este adevărat că În orice stat este prezentă corupția, la orice nivel al instituțiilor publice și private. Însă prea puțin este cunoscută, atât pentru publicul larg, cât chiar și pentru unii profesioniști ai dreptului, semnificația acestui termen; de altfel, același lucru este valabil și pentru alte noțiuni des utilizate precum „profesionalism”, „integritate”, „deontologie”, „serviciu public”, „interes public” De exemplu, cuvântul „corupție” ` nu apare În legislația
Corupția și anticorupția în sistemul juridic. In: Editura Destine Literare by Cristi Danileț () [Corola-journal/Journalistic/81_a_347]
-
se înghesuie să obțină hărți cît mai precise ale ținuturilor imaginate de autor, în speranța unei întîlniri neașteptate cu magicianul Gandalf și toiagul său fermecat sau cu hobbitul Frodo și Inelul Puterii Întunericului. Atunci cînd acest lucru nu e posibil, publicul apelează la machete (sau la ecranul computerului, după preferință), jucînd Dungeons & Dragons, Warhammer sau Warmaster, jocuri de roluri și enigme sau de strategie inspirate de cărțile lui Tolkien. Spre deosebire de biografia lui Gandalf, care, ca a oricărui magician ce se respectă
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
Tappan Wright. Cu toată acuratețea datelor biografice, în jurul profesorului Tolkien realitatea se îmbină adeseori cu povestea. Prozele sale, avînd în centru universul fantastic al lui Middle-earth, încep să fie legate de diverse evenimente ale cotidianului, într-o încercare disperată a publicului de a justifica precizia lumii ficționale altfel decît printr-un imaginar auctorial suspect de exact. Speculațiile critice nu întîrzie nici ele să apară, dînd naștere unei biografii semi-fictive: romanul The Hobbit ar fi fost inspirat de foaia albă de hîrtie
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
definitiv nu par să ocolească nici lumea filmului inspirat de cartea lui J.R.R. Tolkien. Deși cu încasări de peste 18 milioane $ în prima zi și peste 95 de milioane $ în prima săptămînă, filmul lui Peter Jackson își lasă, la rîndul lui, publicul în coadă de pește. Frustrați de un final în care Frodo Baggins și prietenul său devotat, Samwise Gamgee, privesc în zare spre Ținutul Umbrei, fără a pătrunde în acesta, spectatorii vor trebui să aștepte luna decembrie 2002 pentru a vedea
O POVESTE CU UN TOLKIEN by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15252_a_16577]
-
Mitică Popescu, Lelia Ciobanu, Ovidiu Niculescu, Claudiu Istodor, Radu Zetu, Bogdan Talașman, Mihai Dinvale, Mihaela Rădescu, Vitalie Bantaș, Ion Lupu, intervențiile muzicale originale și pertinente ale Adei Milea au trecut rampa, dincolo de lipsa unei structuri mai organizate, unei organicități depistabile. Publicul unei săli obișnuite, și nu una de premieră, a avut reacții prompte pe tot parcursul reprezentației, îndelung aplaudată. Viitorul nu mai e în ouă, zace de-a dreptul în maculatură. O Dacie ponosită, decorată pe ici, pe colo cu steagul
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
sala Atelier a Teatrului Național din București, în zilele de 27 și 28 aprilie 2002. În prezența ambasadorului Japoniei la București, Excelența Sa domnul Hidekata Mitsuhashi, care a salutat prezența trupei japoneze în țara noastră la începutul reprezentației din 27 aprilie, publicul român a asistat la o surprinzătoare poveste a Japoniei de ieri și de azi. Tani Masami, un absolvent de medicină veterinară este recrutat de armata japoneză în 1934 și trimis să lupte undeva în nordul Chinei. Având formație de veterinar
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
și am simțit datoria să spun ceea ce s-a întâmplat, iar ca dramaturg m-am tot gândit cum să abordez acest subiect sensibil întregii Japonii, cum să povestesc toate astea tinerei generații care habar nu are despre ororile războiului? Reacția publicului în Japonia a fost de șoc total. L.V.R.: În manualele de istorie nu scrie nimic? La școală nu se învață adevărata istorie a Japoniei? D.F.: Nu, în manualele de istorie nu scrie nimic. Foarte multă lume nu știe nimic. Japonia
Un japonez la București by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15251_a_16576]
-
unor articole de impact în reviste ca Vogue, Glamour, Cosmopolitan, New York Magazine, una dintre fondatoarele Grupului Politic al Femeilor din America (1971) și ale revistei Ms. (alături de Bella Abzug, Shirley Chisholm, Betty Friedan), autoare a unor cărți destul de bine cunoscute publicului larg (Outrageous Acts and Everyday Rebellions, 1983; Marylin: Norma Jeane, 1986). Revoluția interioară: Cartea respectului de sine a urcat rapid în topul vînzărilor de carte în America, ocupînd ceva vreme locul I. Volumul apărut la Editura Polirom include și Postfața
Respectul de sine by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15264_a_16589]
-
iar istoria concepțiilor occidentale despre moartea voluntară pe care cititorul român o are astăzi în față e poate cea mai bună dovadă. Aflată undeva la jumătatea distanței între o analiză de tip academic și una care mizează pe seducția unui public mai larg, Istoria sinuciderii reconstituie un trecut pe care documentele s-au străduit aproape întotdeauna să-l oculteze. Cartea are ceva din tactica unui roman polițist. Georges Minois "vînează" orice informație referitoare la subiect, alcătuiește chiar, cu inevitabile aproximații, statistici
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
una, alta despre acest subiect, ziarul a fost acuzat de marele maestru Gheorghe Comănescu că a interpretat părtinitor rezultatele alegerilor. Nu era mai bine dacă și Ziua lăsa masoneria în plata ei, de fostă societate secretă care își spală în public și rufele și alegerile? l COTIDIANUL și nu numai el ne anunță: „Un român ar putea ajunge liderul Partidului Conservator Britanic”. Este vorba despre Michael Howard, fiul unui negustor evreu care în 1939 a emigrat din România. Că presa de la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13407_a_14732]
-
în primăvara lui 1989, și acceptă cu plăcere discuția ce urmează. (D.J.) Î. Cum v-a venit ideea să înființați o asemenea bibliotecă? R. Biblioteca de samizdat de la Praga s-a născut din nevoia de a pune la dispoziția marelui public acele texte care au avut o circulație subterană, limitată, în anii de dinaintea „revoluției de catifea” și care se numesc cu un termen generic samizdat, nefiind vorba însă în colecția noastră doar de acest tip special de scriere. Biblioteci de acest
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]