6,888 matches
-
ardelean, obține de la stăpînirea comunistă aprobarea de a i se reedita scrierile într-o serie de Opere în treizeci de volume, după un proiect bine cugetat ce trebuia să cuprindă, după apariția scrierilor literare (inclusiv ineditele) și prea abundență să publicistica. Seria e pornită cu zor și, în 1962, apar, cu un ritm precipitat, trei volume. Dar în 1963 prozatorul moare (la 81 de ani) și soarta ediției rămîne de izbeliște. Alte două volume mai apar pînă în 1969, al șaselea
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
inedite mai sînt de apărut (autorul a scris mult în anii războiului, neputînd valorifica producția să și, se pare, chiar în anii înghețului proletcultist) și nici dacă Editură Minerva are de gînd să continue ediția, inclusiv prea multele volume conținînd publicistica. Normal ar fi fost ca de prin anii șaptezeci, să se fi pornit o ediție critică din opera părintelui Agârbiceanu, însoțită de întreg aparatul critic necesar. Dl Gh. Pienescu, cel ce se ocupase de ediția de Opere în 1960, a
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
ai meritelor fostei Securități. Vînător de scandaluri, Ion Diaconescu, directorul fondator al cotidianului popular Oglindă, a declarat el însuși că vrea să facă din Cotidianul un fel de Atac la persoană ceva mai ponderat. Dacă și pentru Ion Rațiu intențiile publicistice ale noului director al ziarului sau sînt acceptabile, atunci trebuie să ne așteptăm ca la Cotidianul să apară articole extremiste, ceva mai ponderate, pamflete scrise sub pseudonim și tot felul de șarje xenofobe și antisemite, măi ponderate, de felul celor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17807_a_19132]
-
național în Istorie), ea nu mai putea fi privită cu aceeași îngăduința în condițiile de după război, cînd democrația era amenințată și cultură se află într-un mare pericol. Pentru multi dintre contemporanii săi din anii '44-'47, Călinescu devenise odios. Publicistica lui politică din acei ani m-a iritat pe mine însumi, cînd am citit-o, strînsă în volum, trei decenii mai tîrziu. Conflictul meu din 1972 cu succesorul lui G. Ivașcu la conducerea Contemporanului s-a încheiat, se știe, cu
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
băncile facultății, iar Călinescu dintr-un deceniu de marginalizare. Tocmai aici apare deosebirea de receptare între noi și cei de dinaintea noastră. Noi ne-am trezit la o viață literară pe cale de a se normaliză sub semnul revenirii lui Călinescu: în publicistica literară, prin rubrică din Contemporanul (am debutat în 1962 alături de el!), în român și în critică, prin reeditări. El a devenit repede pentru noi un exemplu de libertate a expresiei și a gîndirii, într-o epocă încă stăpînita de limbă
Hulitul critic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17840_a_19165]
-
viitoarea cercetare eminesciana. Istoric literar cu solide cunoștințe, regretatul E. Todoran a profitat de oportunitatea rubricii de ziar ca să deschidă cîteva foarte importante căi de acces spre opera lui Eminescu. Analizele stilistice ale d-lui Tohăneanu n-au concurență în publicistica de astăzi. Și cînd obiectul lor e limba poetului Scrisorilor, nu mai e nevoie să spun cît sînt de interesante și de savuroase. La rîndul lui, dl Mircea Popa propune cîteva utile sugestii legate de receptarea operei. Cînd te gîndești
Studii eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17856_a_19181]
-
a fost preluat de română deopotrivă din franceză și din italiană; sursele s-au suprapus adesea, uneori franceză oferind modelul lexical, iar italiană - structura fonetica. În articolul citat, Ion Dănăilă includea o listă impresionantă de cuvinte (229), majoritatea culese din publicistica de la jumatatea secolului trecut, din scrierile lui Heliade Rădulescu, Hașdeu, Filimon, Ghica ș.a. Unele par azi simple ciudățenii, complet ieșite din circulație: afirmativamente, catagoricamente, diplomaticamente, neproductivamente, preliminariamente etc. Deoarece sufixul apare atașat doar unor teme neologice, nu se poate face
Realmente, fatalmente by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17846_a_19171]
-
fi fost extrem de interesant pentru cititori să afle și părerea să despre agitată și nebuloasa societate românească postcomunistă. Neobișnuit - și, într-un fel, suspect - a fost considerat și faptul că Augustin Buzura s-a abținut să facă în această perioadă publicistica politică. "Pe vremuri" scriitorul folosea orice prilej ca sa-si publice articolele incendiare, multumindu-se chiar și cu înserarea lor conspirativa într-o revistă de provincie, cu un tiraj restrâns. Iar acum, când nu mai există nici cenzură, scriitorul preferă să
REVENIRE SPECTACULOASă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17842_a_19167]
-
Trăiască omul care nu adera la nimic! O strig în ultima mea carte și dacă scap încă o dată de moarte, o voi strigă de-a lungul tuturor cărților ce-mi rămîn de scris!" Cum eseul sau a trezit rumoare în publicistica franceză, publică alte două eseuri asemănătoare, inclusiv o scrisoare deschisă către François Mauriac. Era o încrîncenata lichidare de conturi. Dar mai înainte, la începutul lui 1932, acceptă un turneu de conferințe în Austria și Germania, invitat de o societate culturală
Cum a devenit Istrati scriitor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17876_a_19201]
-
În Editorial, Constantin Pricop (care și-a rezervat și paginile de cronică literară și e prezent și în secțiunea Repere teoretice cu un lung fragment dintr-un studiu) explică ce se dorește a fi noul "Continent" pe harta aglomerată a publicisticii literare de la noi: "Prelungită stare de tatonări în care se menține sliteratura românăt după ^89 este însoțită de o periculoasă diminuare a spiritului critic. Momentele tulburi sînt favorabile compromisurilor de tot felul, zădărnicesc cristalizările după adevărate repere valorice. În astfel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17883_a_19208]
-
o editură că Paralelă 45 (re)face posibil acest dialog (bineînțeles, pentru cine accepta invitația), avînd în vedere că reviste de prestigiu apar și dispar, dar problemele noastre rămîn. (Gheorghe Crăciun, Reducerea la scară, Editura Paralelă 45, Colecția ^80, seria Publicistica, 1999, 190 pag., 15.000 lei.)
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
o prezență; la intervale bine gîndite și cu o pregătire minuțioasa face o expozitie la Iași și, obligatoriu, la București, daca nu e invitat undeva, în străinătate, între timp, între două cicluri de pictor scoate o carte de proza, pentru că publicistica, în gazete ieșene sau din București (cu predilecție, "Monitorul" și "România literară"), să le dea amîndurora - pictor și scriitor - suportul logistic, acea continuitate a prezentei publice și acel spor de interes pe care il solicită mediilor culturale și nu numai
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
ieșene sau din București (cu predilecție, "Monitorul" și "România literară"), să le dea amîndurora - pictor și scriitor - suportul logistic, acea continuitate a prezentei publice și acel spor de interes pe care il solicită mediilor culturale și nu numai: cînd prezenta publicistica a lui Val Gheorghiu se întețește e semn că urmează o expozitie sau o carte de proza; pe lîngă faptul că e un artist de mare vocație, e și un foarte ingenios "impresar" al propriei creații. Am spus-o și
Secretul lui Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17907_a_19232]
-
cărții muzicologice românești, după o lungă perioadă de stagnare, a început să se înfiripe din nou continuînd, în linii mari, cam același model că înainte: puțin folclor, puțină istorie românească, un pic de creație contemporană, câte o lucrare pedagogica, ceva publicistica sau eseistica etc. Rămân și acum descoperite teme ale scrisului despre muzica ce pretind fie o anumita predispoziție, ca de exemplu inițierea copiilor și tinerilor în forme moderne, decontractate, potrivite mentalității lor actuale) fie impun o abordare interdisciplinara, studiile sistematice
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
și Drept. Amîndouă aceste diplome le va utiliza. A devenit profesor supleant la Seminarul andreian timp de un deceniu (titular din 1870 pînă în 1873, predînd teologia morală). Apoi va fi numit asesor consistorial, intrînd - mai de mult, și în publicistica militantă, în acele vremuri aspre de prigoană împotriva populației românești din Transilvania. De altfel, în 1865 e instalat la conducerea ziarului Telegraful Român, întemeiat de Șaguna. Aici condeiul lui a vibrat timp de 18 ani, adică mult după ce maestrul său
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
ideologii de serviciu în domeniul cultural îi socoteau pe Eminescu, Alecsandri, Creangă drept "clasici moldoveni", în timp ce Titu Maiorescu era taxat drept "estetician român burghez". E adevărat că autorul Luceafărului era admis, cu scrîșnire, în Parnasul "progresist", fiind totodată numit, pentru publicistica sa de ordin politic, "calul troian al naționalismului românesc". Veronica Micle nu se bucura de nici o cetățenie etnică. Amuzantă e împrejurarea că linia despărțitoare se întîmpla a trece și prin interiorul aceleiași familii. Dacă C. Negruzzi, care locuise la Chișinău
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
stenogramele cursurilor sale de metafizică și logică (pe care profesorul nu le-a revăzut niciodată și n-a avizat publicarea lor) sînt componentele operei sale și au început să le publice. Apoi, Antonescu nu a văzut cu ochi buni larma publicistică în jurul ideologului mișcării legionare, chiar dacă e mort, și ediția a fost întreruptă. Ea a fost reluată din 1990 și se bucură, azi, de o atenție ieșită din comun, apărînd chiar și o ediție de Opere complete, care începe de la gazetărie
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
Elenă Zottoviceanu Într-o activitate publicistica îndelungată, Ada Brumaru a evitat genul interviului, mărturisindu-și "lipsa de apetit pentru confidente" și doar în urma unei chibzuințe mature s-a decis să aleagă un interlocutor. Alegerea s-a oprit la basul Ionel Pântea, iar dialogul tipărit în cartea
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
noi la Cladova, Gloria Constantini și Bisericuța din răzoare (care va da și titlul volumului din 1914). Un alt volum, din 1916, (La țărmul mării) nu a mai avut pregnanța celui dintîi. Au urmat alte cărți și o efectiv debordantă publicistică prin gazetele democratice ale vremii. În 1930, supunîndu-se obiceiului timpului care cultiva, cu deosebire, romanul, se consacră și el genului, publicînd, pînă în 1935, patru romane (Roxana, Papucii lui Mahmud, Doctorul Taifun și ). Romanele au fost palide și moralizator religioase
La răspîntie de veacuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17299_a_18624]
-
pînă la iritarea produsă de neglijențele exprimării, de încălcarea normelor, de prezența unui lexic considerat de obicei vulgar. Invazia oralității familiare mi s-a părut de la început semnificativă și utilă mai ales prin aspectul ei subversiv: în măsura în care contrasta cu dominația publicistică a tonului serios-birocratic sau a celui liric-sămănătorist, dinamitîndu-le clișeele. în momentul de față, cînd stilul vioi pare să fi cîștigat bătălia, e probabil nevoie ca excesele sale ludice să fie din cînd în cînd temperate. Extinderea tonului colocvial în presă
Scriere și oralitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17318_a_18643]
-
manifestă caracterul "formularistic" al limbajului: în producerea de noi sintagme, prin imitarea și modificarea celor deja existente. În limbajul contemporan, rapiditatea maximă în reutilizarea formulelor, a îmbinărilor mai mult ori mai puțin stabile se observă în argou și în stilul publicistic. Argoul permite nenumărate substituiri în expresiile sale; unele dintre substituții produc așa-numita "derivare metaforică" (a băga la ghiozdan/ladă/jgheab etc.; a lua în balon/ birjă/avio etc.). Sintagmele reluate, imitate și parodiate de jurnaliști sînt adesea acelea pe
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
vieții noastre artistice(...) ale cărui sentimente de admirație pentru regimul din Germania și le-a manifestat (sic) zgomotos prin localurile capitalei!" Articolașul "dat anonim", inaugurează, fără să o știe, lungul drum al turnătoriei și al mediocrației în cinematografia românească. În publicistica de gen a anilor '50, autorul descifrează, cu ironie, "o desăvîrșită unitate ideologică și lexicală". Pentru că trebuie să dăm un nume, să spunem Florica Șelmaru: " Dacă cineva întreabă: este Viața învinge un ajutor în îndeplinirea planului cincinal? i se poate
Spațiul ingrat și nenorocul istoric by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17359_a_18684]
-
de vîrf ale culturii românești". Această legătură a intelectualilor de mare prestigiu cu cinematografia s-a rarefiat, pe drum (nu putem scrie cine făcea parte anul trecut din "comisia de scenarii", pentru că, prin comparație, s-ar înroși hîrtia de rușine). Publicistica de film oferă, în carte, povestea unei serii de momente ingrate. De pildă, momentul în care dictatura regală, a lui Carol II-lea, a dus la desființarea unor publicații și la suspendarea unor semnături: drept care un D.I. Suchianu nu mai
Istoria șanselor pierdute by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17339_a_18664]
-
de tradiția ornant-literară și cel de uz subteran, privit cu oarecare suspiciune. în fond, chiar limba de lemn cuprindea, în varianta ei populistă, anumite elemente de oralitate folclorică, unele amintind de convențiile literare sămănătoriste. De aceea, și în analiza oralității publicistice de azi mi se pare că merită să fie făcute o serie de disocieri, printre care cea între elemente populare preluate din oralitate și care stabilesc legătura textului jurnalistic cu stilul conversațional al momentului - și elemente populare de sursă predominant
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]
-
legătura textului jurnalistic cu stilul conversațional al momentului - și elemente populare de sursă predominant literară, care pot crea o impresie de oralitate dar se folosesc de fapt mai mult în scris; acestea din urmă contribuie la a marca specificul stilului publicistic în contrast cu discursul cotidian. Mi se pare de pildă interesant că anumite cuvinte considerate populare sau regionale, deci de uz limitat, revin destul de des în textele jurnalistice, ca alegere conștientă, "estetică", impunînd o modă care nu reflectă neapărat uzul oralității colocviale
Șturlubatic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17374_a_18699]