1,270 matches
-
s-o vadă. Îndărătul unduirii capetelor, intelectualul cu părul cu reflexe cenușii vorbea înconjurat de siluete feminine, iar mâinile lui făceau pase magnetice, de hipnotizator. În cercul format în jurul fostului ministru și al soției sale cu aer de adolescentă, se pufnea în râs. Ideea de a vorbi despre soldat mi se păru deodată neverosimilă. Nu, trebuia pur și simplu să încerci să presupui prezența lui mută, nevăzută, undeva, în sala aceea peste care plutea mirosul sosurilor și al vinului vărsat pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
ați luat calul după voi ? Gravi, mărunțeii păstrară tăcere. Unul lepădă sumanul, rămânând într-o flanea groasă cu curea bătută în nasturi de alamă. Celălalt se sui în sanie și opinti un sac pântecos în cârca celuilalt. Mărunțelul se holbă pufnind, și, roșu, îndoit din șale, trepădă crăcănat spre moară. Pe celălalt mal al gârlei, într-un ogor cu ciocleji ieșiți din omăt, se fugăreau doi câini. Glasurile care îl treziseră pe Zalomir se auzeau din poarta casei, de sub un mesteacăn
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
împotriva lui. Se apucă de colțul fotoliului din cameră și nervoasă ca și Doradia, smulge cu dinții câte o bucată de stofă, chelălăind ca și certăreții. Atenția celor doi frați fiind distrasă, până la urmă, de starea de nervozitate a cățelușei, pufnesc în râs și abandonează discuția contradictorie, mai repede. E adorabilă cățelușa cum încearcă și ea să se revolte împotriva lui Patrick. În momentul în care încetează cearta dintre cei doi, și July abandonează imediat fotoliul care, oricum, poartă pe el
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
fie Allah Mărit fie Allah Mărit fie Allah. Millie Little voia gumă. Între timp, la etaj, cu obrajii fierbinți de la aerul care ieșea pe gura de Încălzire, Desdemona opunea rezistență la noua Întorsătură din firul poveștii. ― Diavoli? Toți oamenii albi? Pufni din nas. Se ridică de pe jos, scuturându-se de praf. ― Ajunge! Nu mai ascult ce spune dementul ăsta. Eu lucrez. Ei mă plătesc. Asta-i tot. Dar a doua zi dimineața era Înapoi la templu. La ora unu vocea Începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
celălalt al curții. I se păru că vede un cap lăsându-se În jos la etajul al doilea, dar nu era sigură. ― De ce mereu cânți În fața la geam? ― Mă Înfierbânt. ― Cum adică te Înfierbânți? Îl Întrebă alarmată. ― De la cântat. Desdemona pufni pe nas. ― Hai. Gaia ți-a adus prăjiturele. De ceva vreme Încoace bunica mea bănuia că relația dintre Milton și Tessie devenise mai intimă. Observase atenția pe care Milton i-o acorda lui Tessie ori de câte ori fata venea la masă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu mai erau ceva unitar. ― Acum Își dau arama pe față, spuse Jimmy Fioretos. Turcii au vrut Întotdeauna să invadeze. Prostiile alea despre „protejarea Constituției“ au fost doar un pretext. ― Ne-au lovit... sssss... pe la spate, croncăni Gus Panos. Milton pufni: ― Cum adică „ne“? Unde te-ai născut, Gus? În Cipru? ― Știi la ce... sssss... mă refer. ― America i-a trădat pe greci! flutură Jimmy Fioretos un deget În aer. E Împuțitul ăla cu două fețe de Kissinger! Îți strânge mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
momentul respectiv. ― Am fugit. ― De ce? ― Aveau de gând să mă taie. Simțeam cum mă privește cu ochi sticloși, care mascau activitatea lui mentală considerabilă. ― E cam ciudat pentru mine, Îmi spuse. ― Și pentru mine e ciudat. O clipă mai târziu pufni În râs. ― Uau! Ciudat! Al dracu’ de ciudat, futu-i! Dădeam și eu din cap, cu o disperare amuzată. ― Așa e. Frățioare. Confruntați cu imposibilul, n-aveam altă soluție decât să Îl considerăm drept ceva normal. Nu dispuneam de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
yemeniții din Dearborn. Dar toate acestea Încă nu se Întâmplaseră. Pe strada Monroe am trecut pe lângă Grecian Gardens, unde ținuserăm makaria lui Lefty. ― Facem și pentru tata makaria? am Întrebat. ― Da. Cu tot tacâmul. ― Unde? La Grecian Gardens? Capitolul Unsprezece pufni În râs. ― Glumești? Nimeni n-a vrut să vină aici. ― Mie-mi place aici, am spus. Îmi place Detroitul. ― Da? Ei, bine-ai venit acasă. O luase din nou pe Jefferson, ca să parcurgă lungul drum prin părăginitul cartier de est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu blândețe, o aude șoptindu-i tandru în timp ce mâna i se înfășoară ca un șarpe în jurul coapselor. O îndepărtează cu blândețe. Despre cine e vorba? În nici un caz nu poate să fi intrat în competiție cu cineva din elita orașului. Pufnește în râs aproape fără voie. Doar nu s-o considera eligibilă pentru vreun rang în armată sau pentru Senat! Mai știi? Întâlnește privirea ei mustrătoare și redevine sobru pe loc. Nu cumva să-și închipuie că nu o ia în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
avem nici un fel de rezerve în tezaur. Secretarul cască ochii mari. Rezerve? Nici nu se pune pro blema să existe rezerve. De altminteri, ce rost ar avea să facă econo mii, din moment ce asta ar putea submina justificarea taxelor? Auzi! Rezerve! Pufnește exasperat. Împăratul își imaginează probabil veniturile și cheltuielile imperiului ca un fel de flux și reflux anual între provincii și Roma. Cum să-i explice că e vorba mai degrabă de vârtejuri anarhice, revărsându-se unele peste altele, pe care
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
neașteptate, să se legene, jelindu se. — Vai mie! Zeii m-au orbit și nu mi-am dat seama că-mi nenorocesc băiatul cu mâna mea! Bălăbăneala lui, așa cum stă cocoțat pe cufăr, i se pare atât de caraghioasă împăratului, încât pufnește în râs. Face un efort și redevine serios. Doar vocea îi sună un pic crispat când își admonestează secretarul: Nu mă mai fierbe atâta-n oală seacă! Zi odată ce s-a întâmplat! Ce nenorocire i s-a putut trage dintr-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
înfățișarea indică mai degrabă încăpățânare decât inteligență. Nici ochii nu sunt vioi, ci doar holbați. Gura, la rândul ei, are pliul de nemulțumire tipic indivizilor complexați. Iar ridurile de la baza nasului împart fața în două, în loc să contribuie la unitatea ei. Pufnește scârbit pe nări. Un prostănac! Însă viclenia îi țâșnește prin toți porii. Spune cu severitate: — Manifestările astea ridicole de slugărnicie vin de la celti beri. Observă cu o plăcere răutăcioasă cum Trio se tulbură și strân ge convulsiv din pumni. Tu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
spiritele în favoarea singurului fiu ce i-a mai rămas. A profitat nebuna că a scăpat de sub supravegherea discretă a maică-sii. Uite cum îl silește să fie din nou aspru cu ea! Înghite cu greutate nodul din gât. Fetița lui...! Pufnește mânios. N-a avut niciodată un dram de minte sub fruntea ei drăgălașă și bombată. Mânia refulată cu greutate i se îndreaptă acum spre Trio Fulcinius. Se uită chiorâș la el, dar de fapt o vede pe Livia în locul lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mână. — Așa și așa... Vocea bătrânului se înăsprește. — Și ce-i cu asta? Fulcinius se panichează. Nici această veste n-a avut efectul scontat. Decepția îl face să ezite: — Sunt... sunt poezii de dragoste... — De dragoste!? repetă cu uimire principele. Pufnește imediat în râs. — Parcă înainte ziceai că umblă după prostituate, iar acum îl acuzi că s-a îndrăgostit. Fulcinius își deșartă sacul fără să mai aibă timp să se gân dească la consecințe: — Sunt adresate copiilor lui Germanicus! Sprâncenele bătrânului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu la Gallus. Dar uite că mincinoasa pretinde că nu le-a găsit! Va trebui s-o scuture bine și pe ea, sau chiar să-i închidă gura de tot. Nu-și dă seama nici ce știe Gallus cu exactitate. Pufnește cu mânie pe nări. Ce mai vrea și ăsta? I-a dat-o pe Vipsania. Ea a fost răsplata cu care i-a cumpărat tăcerea. Acum începe să se întrebe dacă nu cumva a fost un preț prea mare pentru
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ci de foame... — Ca... care din ei? îngaimă Augustus cu greutate. Își revine instantaneu. Ridică semeț capul și rostește cu o strâmbătură batjocoritoare: — De foame, zici? Păi o vrea poate să țină cură din aia... cum îi zice... de slăbire! Pufnește pe nări. — Că doar nu numai femeile au nebunia asta în cap. Copleșit, Trio mai face o încercare. — Scribonius Libo a pretins că unul dintre nepoții lui Cocce ius Nerva se va așeza într-o zi pe scaunul Măriei Tale
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
apei? Ba da, consimte Occia cu un suspin. După foc, apa e cea mai trebuincioasă vieții. Pe când ea se stropește de parcă s-ar juca... — Nu mă cheamă „ea“, ci Asinia, se bagă fata în vorbă, în țepată. Pe Occia o pufnește râsul. Nebună, nebună, dar nu e proastă deloc. Doar înceată. Și are un umor al ei, involuntar. Se mulțumește să o îndemne scurt pe Cornelia: — Du-o în casă și pune-o să se schimbe! Fără nici o vorbă face o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Mă doare, țipă Asinia. Rex profită de ocazie să se elibereze din strânsoarea ei. — Nu mai respecți nici un ordin? se răstește bătrâna la ea. E cu adevărat supărată. — Vrei să-i spun Marelui Pontif să pună biciul pe tine? Asinia pufnește morocănoasă. Nimeni nu-i înțelege bolbo roseala, însă cea mică începe să tremure ca zgâlțâită de friguri. Încă un pic și izbucnește din nou în plâns. Occia nu mai are timp s-o liniștească. Grija ei e cealaltă acum. — Ți-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nemișcat în mijlocul bolții care se învârte, ci focul, stihia cea mai puternică din Univers. Ca să umple tăcerea stânjenitoare, regele spune: — Ați observat și voi că în natură focul este elementul cel mai plin de mișcare... Avem și un falus aici, pufnește una dintre fete cu palma peste gură. Mai multe profesoare se năpustesc la ea: — Nu-i nimic de râs... — ...și nimic obscen... — Da’ ce-am zis? protestează fata. — Taci, obraznico! Asta-i tot Claudia, suspină Occia. Aude un „pleosc“ dat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
treacăt cu mâna pe obraz: — Vei învăța la orele de istorie cine a fost Aeneas. Pe neașteptate, Claudia rostește sentențios: — Va veni un timp când un singur stăpân va împlini jertfele și va apăra Pământul. Unde dai și unde crapă, pufnește iritată Occia. Câteva tinere chicotesc. Nu e prima oară când bătrâna bate câmpii și spune parascovenii. Mai cu măsură, Claudia! o îndeamnă Occia încet. Nu e nevoie ca tot ce-avem în suflet să ajungă și pe limbă. Nimeni nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că urmează să citească și el astăzi. După cum se comportă în calitate de ascultător, și-a pierdut dreptul la recunoștința pe care o va pretinde ca vorbitor. Cel puțin în ceea ce o privește. Întoarce din nou capul să se uite după întârziați. Pufnește mânioasă pe nări. Uite-i cum se mișcă, de parcă ar fi niște mormo loci. Abia se îndeamnă între ei, și încă alene, tot codindu se. Iar alții pleacă fără să mai aștepte sfârșitul. Cei cu o fărâmă de decență se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
clasa celor cu stare materială pe care nu i-a putut niciodată suferi. De data aceasta, este de acord cu Piso: — Arta vorbirii l-a ridicat pe treapta cea mai înaltă fără a i păta viața în vreun fel. Agrippina pufnește în palmă către ea: — Parcă Pollio îi zicea Turbatul... Da, Rabienus, chicotește încet Antonia. Fac amândouă eforturi disperate să rămână serioase. Calpurnius Piso este atât de uimit de remarca neașteptată a bătrânului, încât nu-și mai găsește replica. Nimeni nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai in teligent nu-i vine în cap. Nu mă iubește! se jeluie tot pe șoptite Agrippina. Vipsania îi înconjoară umerii cu brațul fără să-i pese de ochii curioși care îi fixează. — Ba te iubește! șușotește la urechea celeilalte. Pufnește ușor în râs. — Că doar de aia ai rămas din nou grea. Agrippina scâncește ca un copil. — Se gândește la evreica lui și vine apoi să facă dragoste cu mine. Vipsania chicotește și mai tare. — Ce importanță are de unde îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
l-a pus principele pe Gallus apărător? se minunează Plancina. Ochii bărbatului ei sclipesc neputincioși. — Da’ cine e în spatele acestei povești hidoase? se alarmează Antonia. Plancina intervine din nou: — Libo e un om atât de drăguț! — Fără noroc la femei! pufnește batjocoritor Sallustius. Claudius întoarce capul și-l salută cu mâna ridicată, după care rostește cu patos: — Ci... cine are noroc la joc nu prea are și la fe... femei. — Așa de frumușel, sărmanul! îl compătimește în continuare Plancina. Îi ia
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în marile fapte de arme pe care le-a întreprins pe teritoriul Germaniei. Claudius rânjește cu gura până la urechi. — Îmi p... place, vo... vorbește de el însuși așa cum dorește probabil să-l pom... menească generațiile următoare. Sau mai degrabă contemporanii, pufnește Calpurnius Piso în palmă. Velleius Paterculus se învăpăiază în obraji. Derutat de atac, Vinicius caută sprijin pe lângă Vipsania și Agrippina. — Unchiul lui, senatorul Capiton, a stat alături de tatăl vos tru, Marcus Agrippa, când s-a votat moartea lui Cassius. Agrippina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]