1,686 matches
-
bine că încă sunt bolnav, am ieșit în oraș cu gândul de a mă plimba sau de a merge la un film. Era o seară de început de noiembrie. Un timp uluitor. Deasupra Moscovei cădea lin prima zăpadă, cu fulgi pufoși care pluteau ca niște așchii de marmură într-un ocean albastru. Acoperișurile caselor și rondurile de flori păreau niște pânze de corăbii larg desfășurate. Copitele cailor țăcăneau, automobilele fâșâiau ușor, clopoțeii tramvaielor scoteau un clinchet primăvăratic în liniștea tihnită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pânza subțire a cămășii cu care era îmbrăcat. Îi era frig și începu să se bată cu pal mele peste umeri, își fricționa pielea de pe corp ca să se încălzească. Valea de dedesubt era deja plină de ceață și acum fuioare pufoase începeau să dea pe dinafară. Stătea în cumpănă, neștiind ce să facă. Atunci auzi șoaptele. Păreau că vin de lângă el, de la câțiva pași. De data asta nu mai încăpea nici o urmă de îndoială, vocea era a fiului său Rândunel. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
osteneala“, avea stil și era, cum și se cerea, inconstant. De fapt, regăsea În el toate calitățile romantice după care vârsta și Împrejurările o Îndemnau să tânjească. Se Întreba dacă pantofii de dans care descriau pași de foxtrot În jurul covorașului pufos din hol Îi aparțineau lui Amory. Toate impresiile și, la drept vorbind, toate ideile aveau pentru Isabelle un caracter extrem de caleidoscopic. Poseda acel amestec ciudat de temperament artistic cu temperament social, pe care-l Întâlnim frecvent la două categorii: femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îndoieli și neliniști Contesa nu avusese niciodată până acum. - Deci ai plecat! Contesa se apropie de oglindă: trei peri blonzi și aspri îi ieșiseră deasupra buzei de sus. Plus unul în barbă. Încă nehotărâtă, se aruncă cu fața în perna pufoasă pe care se odihnise atât de puțin capul chelios al lui Popa. Nu avea nici măcar puterea să plângă. Simți o mână rece care-i urca pe picior și o respirație greoaie. Iată că moartea venise singură. Și moartea se aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
uite, fiindcă pentru ea n‑au nici o valoare reală. Rainer o să se gândească obsesiv la acești bani, ca de altfel și la alți bani, dar n‑o să îndrăznească niciodată să‑i ceară înapoi. Covorul persan este o suprafață întinsă și pufoasă, Sophie este ceva în care trebuie să pătrunzi, însă nu știi cum fiindcă nu există nici un mâner de care să te ții. Oare s‑o regulezi sus în gură și să‑i faci terci limba ca să nu mai dea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nici fiică, pentru că e fiul unui neica nimeni. Prater‑ul pătat de lumina soarelui la prima oră a dimineții, iarba udă, frunzele ude, voluptatea de‑a te scula și tu o dată foarte devreme, calul care‑și scutură coama, zăpada proaspătă, pufoasă, zbârnâitul cârligelor de oțel înfipte în piscul acoperit cu zăpezi veșnice, chiote vesele când careva trântit la pământ, apoi o seară pe cinste, la cabană, cu punci sau vin fiert, muzică populară cu acompaniament de chitară și acordeon, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
În Întuneric, pipăind În căutarea Întrerupătorului, și când Îl găsesc și Îl răsucesc, camera este scăldată În lumină, iar În spate li se Întinde brusc propria umbră. La mine e ceva banal, am impresia că sunt Învăluită Într-o ceață pufoasă, În care nu disting nimic, o ceață rece ca gheața care mi se lipește de corp. Oricând există pericolul ca din mijlocul ei să țâșnească ceva Îngrozitor, ca și cum ar fi acoperit de straturi groase de gheață, iar, În momentul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Îngrozitor, ca și cum ar fi acoperit de straturi groase de gheață, iar, În momentul În care lucrurile se vor limpezi, ar ieși la iveală. În momentul În care bărbatul mi-a spus că pleacă la Nagano, am simțit cum acea ceață pufoasă Începe să plutească prin aerul camerei de hotel. Peste o săptămână, când s-a Întors din Nagano și, În aceeași cameră de hotel, a Început să-mi povestească noutățile cu care venise, am simțit iar ceața, de data asta mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu contenesc dânsul, pe aleea ce pare că nu se mai termină. Ochii întrebători caută o stea, printre valurile atacate de neguri reci. Tăcute, coșurile caselor îngenunchiate în alb de zăpadă, împletesc în noapte fuioare de fum, într-un pled pufos, pe care adierea vântului îl va așeza cu delicatețe sub tălpile înghețate ale norilor călători. În negura nopții îmi voi ascunde tristețea sufletului, departe de clocotul chinuitor de peste zi, iar mâinile mele vor aduce ofranda Iubirii Lui, printre diamante cioplite
Pa?i ?n noaptea alb? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83370_a_84695]
-
lucruri căutam. Încolăcite ceasuri! Cu voi, nu luai aminte Cum, pe răsfrânta buză a mătcii, dinainte, O spornică mulțime se tencuia-n pereți. Veneau de toată mîna: prostime, târgoveți, Derviși cu fața suptă de veghi, aduși de șale, Pierduți între pufoase și falnice pașale; Iar ochii tuturora călătoreau afund... Căci, răsărind prin ceață și călărind pe fund, La dunga unde cerul cu apele îngînă, Aci săltat din cornuri, aci lăsând pe-o rână, Se războia cu valul un preaciudat caic: Nici
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
este deja leșinată, Mișu a luat repede dușul și a stropit-o cu apă rece, mai întâi pe față, limpezind-o apoi grăbit până la nivelul apei. A tras-o afară din cada largă, a smuls un prosop uriaș, gros și pufos din agățătoarea sa, i-a acoperit trupul și a săltat-o în mâinile-i puternice și încordate. A ajuns în dormitorul său cu ea în brațe și a întins-o pe pat. Dintr-o privire a observat că fata-și
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
mai declamă (așa, de amorul artei!) independența legiuită de normele care au consacrat-o, adesea, cu titlul pompos, tentant și puțin credibil de a „patra putere în stat” - când vede toată lumea cum căznește (trage din greu!) la „jugul bănos și pufos(!)” al mogulilor din media. Suntem aproape și totuși din din ce în ce mai...departe, să punem piciorul în prag și să spunem un „NU” hotărât haosului și degringoladei din aproape toate domeniile, de a pune capăt cu fermitate în practica vieții curente a
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
timpul să culegem mușețel și albastrele. Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele, Din care să îți fac un colier, Cat mai am timp, cat mai pot să sper... Și mai vreau să-ți aduc o turmă de nori pufoși, Ca să ai din ce să faci gogoși. Și de la zvârlugele alea de iele Puțină pulbere dulce de stele... Și, dansând pe tâmpla mea, să dai timpul mai incet, Că deja îl aud pe bătrânul ascet, Care mă amăgește cu o
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
Acasă > Versuri > Ipostaze > IARNĂ Autor: Constantin Enescu Publicat în: Ediția nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului N I N G E.... Ninge, cu fulgi pufoși, suavà licàrire Ce prin ecoul stins al soarelui de varà Transplant de energie se strecoarà, Sà dea sublimului, gest de stràlucire. Transplant de energie, ce din înalte ceruri În fulgi pufoși în orgă iernii plânge, Acoperind cu alburi și petele
IARNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363790_a_365119]
-
Autorului N I N G E.... Ninge, cu fulgi pufoși, suavà licàrire Ce prin ecoul stins al soarelui de varà Transplant de energie se strecoarà, Sà dea sublimului, gest de stràlucire. Transplant de energie, ce din înalte ceruri În fulgi pufoși în orgă iernii plânge, Acoperind cu alburi și petele de sânge A toamnei frunzà prinsà-n joc de geruri. Acoperind cu alburi fir de grâne, Ne dà speranța plinelor hambare, Cănd câmpul auriu în plin de soare Sub secere și coase
IARNA de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363790_a_365119]
-
largă, până am ajuns într-o țară a Nordului, cu lungi și grele zăpezi. Cerul era întunecat, ningea cu fulgi mari, la nesfârșit. Eu însă visam fericit, în acel ocean nesfârșit de zăpadă. Treceam încet peste pustiurile albe de ninsoare pufoasă. M-am oprit lângă o margine de pădure unde văzusem o vulpe argintie cu un pui foarte drăgălaș lângă ea. Când mă văzu vulpea cea albă îmi zise: - Sunt bătrână și slabă! Omule bun, îți încredințez acest pui al meu
CÂND VEI ÎNTÂLNI O FATĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363859_a_365188]
-
Să înțeleg că ai anticipat evenimentele? - Cam așa ceva. Însă poți folosi și expresia „ai exagerat evenimentele”. Bogdan intră în cameră, în vârful picioarelor. Își luă laptopul și coborî în hol. De acolo se întindea terasa, plină de flori. Prin iarba pufoasă țopăia un iepure de casă... „Ba trei!” remarcă acesta în gând. Au comandat încă două cafele, iar Ștefan și-a aprins o țigară, atent la reacțiile doctorului care începuse să citească. Ajunsese la capitolul cu sanatoriul, când a fost întrerupt
PROMISIUNEA DE JOI (XVIII) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363869_a_365198]
-
subțirică,la 106 Kg, un metru înălțime și dolofană...să mă fi văzut cum trăgeam de el pe scări și mă chinuiam să-l scot afară din bloc!Nici în containerul de gunoi nu am putut să-l bag de pufoasă ce-i era coroana și bogată în crengi! - Ha! Ha! Ha!... - Nu mai râde și tu! Se sparseră de râs și Doamna la Asociație și colega de tură când le spusei despre Ilie. Mă țineam de burtă și râdeam cu
COPACUL DIN BLOC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362797_a_364126]
-
agale pe ulița, scroafa stătea tolănita în mijlocul ogrăzii cu troscot iar purceii trandafirii abia fătați sugeau înfometați din țațele pline cu lapte. În teuca lungă dintr-un trunchi de copac așezată lângă poartă gașca tocmai își învăța bobocii verzulii și pufoși să innoate. În bătătura, pe pirostie, fierbea ceaunul cu demâncare la porci, semn că femeile erau acasă. Casă avea prispa de jur împrejur, o odaie pentru musafiri în față, unde aveam onoarea să locuim și alta mai mică în spate
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
să-i prindă cu limba. O dureau toate oasele. Cu toate acestea, își trase vesta matlasată peste capotul maro cu romburi galbene și ieși pe veranda deschisă, cu mătura în mână. Stânga-dreapta. Stânga-dreapta. Se mișca automat, ridicând pe lângă trotuar movilițe pufoase de zăpadă. Mătura, cu toate că imediat în urma ei se așternea de îndată mozaicul alb și diafan al fluturilor iernii. Ridică de câteva ori capul, privind peste gard. Se aștepta ca, în curând, Vasilică să apară de după colțul străzii alergând spre magazin
AJUNUL CRĂCIUNULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363279_a_364608]
-
11 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Iubita mea din Militari Cu sânii jucăuși și tari, Iubita mea din Cotroceni Cu ochi sfredelitori, vicleni, Iubita mea din Dorobanți, Cu umeri albi și incitanți, Iubita mea din Timpuri Noi Cu șolduri mici, pufoase, moi, Iubita mea din Ferentari Cu coapse lungi ca de sitari, Iubita mea din Herăstrău Cu sfârcuri moț de zurgălău, Iubita mea din Cișmigiu Cu tatuaj ombilichiu, Iubita mea din Kiseleff Cu fese zvelte-n relief, Iubita mea din Popa
IUBITA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363392_a_364721]
-
ascund Lumina Să n'o spargă-n cioburi, Moartea, hapsâna! Prin negre tunele mă pierd și-mi este frică Doar flacăra Iubirii îmi luminează Drumul! Plutesc printre momente și vise de durere Invăț să mă alătur... trăirii paralele. Un nor pufos mă-mbie să mă întind pe el Ciudată-nchipuire din globul nebular... Zăresc Calea lactee neînjugată-n timp. Simt sufletu-mi cum zboară prin veșnicul Olimp. Descătușată-n noapte de umbre-apăsătoare, Clipa adormită se scurge-n stropi de vise... O
DE TIMPUL VA SOSI ȘI VOI PLECA SPRE STELE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363423_a_364752]
-
în plină feerie a peisajului de iarnă de la munte. În ultima noapte ninsese din abundență, încât toate pajiștile de pe muntele pe care era situată casa noastră, precum și poienile și toți munții din jur, deveniseră încărcate de bogate plăpumi de ninsoare pufoasă și albă, dând farmec lucrurilor banale din jur, împodobind cu puf alb crenguțele golașe ale pomilor și punând căciuli pe vârfurile stâlpilor ori așternând perne moi pe câmp și pe cărări. Mai impresionante decât toate păreau a fi cerul albastru-luminos
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
fulgilor de nea. Nu ne puteam sătura admirând peisaje feerice create de câmpul alb pe care străluceau diamantele ca un tezaur de vis, lumini care apăreau și dispăreau la fiecare pas din calea noastră. Corina pășea alături de mine prin zăpada pufoasă, iar ochii ei îmi păreau la fel ca două diamante în lumina soarelui, sclipind sub sprâncenele ei negre și lungi. - Corina, știi că acest câmp de zăpadă seamănă cu blana unui urs alb uriaș? - Poate mai degrabă cu blănița moale
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
să sărim și noi amândoi precum iepurele. În sfârșit, ajungem pe culmea muntelui. Ce spectacol! Ce frumuseți emoționante! Pretutindeni spinările munților, copacii pădurilor, casele din sat, stogurile cu fân, totul și toate erau acoperite din belșug cu zăpadă, albă și pufoasă, imaculată. Pe lângă casele sătenilor se vedeau oile și vitele hrănindu-se cu fânul smuls din căpițe. Se vedeau și cărările făcute de oameni ca să ajungă la izvoarele de apă. Iar pe vârful muntelui era un pâlc de pini roșcați, cu
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]