921 matches
-
ceea ce explică simbolul otoman, semiluna, și un colaj de imagini sugerează întinderea imperiului. Următorul tablou al poemului prezintă o incursiune în istorie; de la Osman la Baiazid. Rovine a devenit un simbol al patriotismului. În antiteză sunt prezentate cele două oști: puhoiul turcesc, venit "în sunet de fanfare" ca să întunece "pământul la Rovine, în câmpii" și oastea românească ascunsă undeva, în codru ("Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari"). Un scurt dialog între sultan și solul român evidențiază opoziția dintre trufia
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Întru poezie: „Singura certitudine: poemul. Singura cuminecătură: poemul. Luați, mîncați, acesta e trupul și sîngele nostru: poemul”. Dacă adăugăm elogiul visului ca factor destructurant al legilor și formulelor („Dar În curînd, peste toate rădăcinile smulse, apele visului vor veni În puhoaie albe, și Înfățișările cu legi și cu formule vor fi duse În prăpastie”...), vom putea observa În ce măsură neoromanticul Voronca se apropie acum de programul avangardei suprarealiste, privit altădată, din perspectiva „constructivismului”, cu suspiciune. Chiar dacă nu numește direct „automatismul psihic pur
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de păduri și străbătută de un râu care în nopțile de ploaie torențială își iese din matcă, umplând de noroi străzile. Întreaga acțiune a romanului are loc pe fundalul unei urgii a stihiilor dezlănțuite: ploaie cu găleata, furtună, beznă, revărsarea puhoaielor. Aparent poate fi singura întâmplare ieșită din comun, de vreme ce viețile locuitorilor se scurg din totdeauna molcom și previzibil. Rino trăiește din sporadice munci la o fabrică de mobilă, apoi la un șantier de construcții, crescându-și de unul singur fiul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Foinix și pe Automedon. La despărțire, Peleu, știind firea feciorului său, îl sfătuiește să-și stăpânească mânia și să nu caute vrajbă, ci să se arate, spre mai marea lui cinstire, blând și îngăduitor. Era ca și cum ai fi sfătuit un puhoi năvalnic de munte să curgă ca o apă așezată și lină. La rândul său, Menoitios, părintele lui Patrocles, își îndeamnă fiul să se poarte cu Ahile ca un frate mai vârstnic, ajutându-l cu sfatul și cu chibzuința. Ahile nu
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
lacune, fără destrămări, în marele poem nu există somnolență a timpului. Uneori doar se precipită, ca atunci când forța cosmică se concentrează undeva și se dezlănțuie, ca în război. Unele dintre manifestările forței sunt năvalnice și orb nimicitoare, ca vijeliile, incendiile, puhoaiele, furtunile mării. În unele fiare, ea este forță lacomă de pradă: în lei, în lupi, în mistreți, în marile păsări rapace. Iar pe oameni îi împinge, cu însuși prețul vieții ca putere de viață, să ia înapoi ce este al
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
armelor pe câmpia morții, înălțându-se până mai sus de eter? Ca un foc pustiitor care se vede de departe, mistuind pădurile de pe un munte. Iar vuietul luptei este acela al furtunii, al vijeliei și al ploii grele, care umflă puhoaiele și râurile: se năpustesc în râpe și văi și curg asurzitor, măturând tot în calea lor până ajung să se verse în mare, unde se înfruntă zgomotos cu izbirea valurilor de apele lor și de țărmuri; sau al vânturilor care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
ce se petrece se petrece, asemănător, și în lume: atacul, năvala și iureșul, înfruntarea, împotrivirea dârză, străbaterea, oprirea din avânt, retragerea. Armata, numeroasă ca frunzele și florile primăverii, înaintează ca un foc care cuprinde totul în flăcările lui; ca un puhoi care târăște spre mare trunchiuri și mâl; sau ca acele năvalnice lucruri pe care le stârnește și le mână vântul: un nor negru și furtunos adus dinspre apus peste întinderea mării, departe întâi, apoi mereu mai aproape; sau valurile nenumărate
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
dea înapoi și, de spaimă, să fugă. În schimb, când ai putere, înduri și rămâi neclintit: ca norii grei și nebătuți de vânt, ca un stejar înalt cu rădăcini vânjoase și adânci, ca un pinten de deal care abate apele puhoaielor sălbatice către câmpie, ca o stâncă izbită de nesfârșite valuri; sau ca un măgar îndărătnic scăpat în lanul de grâu pe care-l lovesc zădarnic cu bâtele niște copii; iar cei doi Aias se împotrivesc dârz iureșului troian și chiar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a timpului. Și astfel, câmpia plină de mânie, de moarte și de slavă, câmpia stearpă și bătută de vânt de sub Troia, înainte să devină pustiu și amintire, cenușă și tăcere, mai trăiește încă o dată, și apoi mereu, ca veșnice valuri, puhoaie, păduri și stele, ogoare și vânturi. Violență și purificare Alături de comparații, prin care îngustul orizont al Iliadei devine orizontul lumii, iar timpul ei se înscrie în statornicia fără timp a vieții, mai există în poem cel puțin trei clipe care
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
această forță de expresie, aici și pretutindeni. Iar restul de trei comparații nu sunt cu nimic mai puțin surprinzătoare dacă ne gândim cine le rostește. În toate trei apar ființe neajutorate sau plăpânde: un copilandru porcar, luat de apele unui puhoi pe care vrea să-l treacă într-o zi de furtună (Ahile este el însuși gata să se înece în apele, încrâncenate împotriva lui, ale Scamandrului); niște pui de păsări încă fără aripi, cărora mama lor se căznește, răbdând de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
trăiește în Ahile și este Ahile, peste tot ce a fost și nu va mai fi sau nu a fost să fie sau mai bine să nu fi fost, trece mai departe, așa cum cresc la loc pădurile arse și, când puhoaiele smulg și târăsc stânci către mare, alte stânci rămân. Vorbele lui, de fiecare dată, sunt: „Dar să lăsăm ce-a fost, oricât de mare ne-ar fi durerea.“ Nu ne putem păstra veșnic mânia. „Inimii să-i punem frâu, căci
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
complicată, dominată de sisteme montane complexe, Balcanii au reprezentat o barieră în fața năvălirilor. De fapt nu a fost vorba de ceva particular, ci Balcanii s-au comportat ca un obstacol natural similar celorlalte peninsule din sudul Europei (italică și iberică). Puhoiul migrator care s-a revărsat în valuri, odată cu Evul Mediu, din străfundurile Eurasiei, fusese dirijat de zidul uman al Balcanilor spre nordul istmului ponto baltic. A curs în direcția unor regiuni mai slab locuite în timpul Antichității, aflate la miazănoapte de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ricoșând din stâncile Carpaților, șuvoiul migrator a fost direcționat spre nordul istmului ponto baltic. Spațiul deschis dintre Nipru și Vistula, continuându-se spre diversele câmpii ale Europei, avea să se transforme în albia pe unde a curs, cu precădere, acest puhoi. Ferecarea sudului porții ponto baltice, de către Carpați, a fost întărită de umiditatea caracteristică zonei de vărsare a Dunării în Marea Neagră. Un obstacol imens a fost așezat de natură la Gurile Dunării, prin scufundarea pământurilor din regiune în ținutul apelor. Umiditatea
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Panonică a permis unirea cu Transilvania. Rusia nu a putut să profite pentru că trecea, la acel moment, prin prefaceri cumplite odată cu abolirea țarismului. În zonă și-a refăcut apariția Polonia, o țară aliată cu care ne-am propus să stăvilim puhoiul sovietic. Din păcate, chiar împreună, nu am fost suficient de puternici pentru a-l îndigui. Astfel, după al Doilea Război Mondial, Moscova s-a substituit Varșoviei în Galiția de unde ne-a anexat Ținutul Cernăuților și, suplimentar, Herța 39. d. Între
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
colectat râuri tumultoase curgând în cataracte. În apele sale, s-au împletit varietăți de haplogrupuri: R1b, pentru migratorii de origine germanică; R1a, pentru slavi; Q, pentru turco mongoli; N, pentru fino ugrici. S-a năpustit pe meleagurile noastre ca un puhoi care a captat, pe un fond genetic de tip indo european, slavo germanic, dar și iranian, componente central asiatice și caucaziene (goții, hunii, gepizii, avarii, slavii, bulgarii, ungurii, pecenegii, cumanii, tătarii). În Evul Mediu, au țâșnit pâraie care s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
și dumneata ești o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline se revărsa peste vechi orașele adormite; pâlpâiau pe mlaștini văpăi sglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriașe aprinzând deasupră-le ceața ca un pojar““. Decadența de vine ea însăși personaj în roman, odată ce stă, parcă, în țesă tura intimă a lumii Crailor..., a personajelor, a orașului, a întâmplărilor. Ion Vianu observă acest
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
s-au vândut. Ce mângâiare i-au rămas? Nici una. Ce sprijeneală i-au rămas? Nici una. Ce priietin i să arată? Nici unul. Munți, crăpați, copaci, vă despicați, pietri, vă fărâmați! Asupra lucrului ce s-au făcut plângă piatra cu izvoară, munții puhoaie pogoară, lăcașele Inorogului, pășunele, grădinele, cernească-să, pălească-să, veștedzască-să, nu înflorească, nu înverdzască, nici să odrăslească, și pre domnul lor cu jele, pre stăpânul lor negrele, suspinând, tânguind, nencetat să pomenească. Ochiuri de cucoară, voi, limpedzi izvoară, a izvorî vă părăsiți
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Europă era bântuiră de războaiele care nu mai conteneau. Orașul Schleswig din Danemarca văzuse cu durere retragerea trupelor ocrotitoare și populația rămasă în voia sorții trăia clipe de groază, simțind apropierea dușmanilor. Rușii și suedezii erau aliați și în curând puhoiul cotropitor se va năpusti și asupra acestui pașnic oraș, rămas fără apărare. La marginea orașului, tocmai la drumul mare era o căsuță, în care toți ai casei erau în mare neliniște. Cu spaima zugrăvită pe fețe și cu deznădejde în
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
de la fericitul Zalmoxis, cursul vremii într-al cincilea ciclu, socotind ciclul cât numărul zilelor anului, adică trei sute șaizeci și cinci de ani. Iar dintr-al cincilea ciclu, credincioșii vechi de la Carpați numărau ani o sută douăzeci. În văile depărtate, unde izvoarele și puhoaiele înălțimilor se prefac în pâraie și lacuri, iar oamenii își clădesc case de bârne în așezări statornice, lumea își întorsese fața cătră o lege nouă și număra anul 780 de la izbăvitorul Hristos." (pp. 14-15) Deși textemul diasemic subliniat pare caracteristic
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
a venit și te-a vândut. Ce greu blestem și ce osândă Ți-a scris pe frunte ’nalta stea. Mișei și hoți s-au strâns cu toții ca să vândă Pe cei ce vrură mântuirea ta. S-a-nvolburat Mihai ca un puhoi de munte, La Turda prin trădare a căzut. Și Tudor când porni Fanarul să-l înfrunte, Trădarea a venit și l-a vândut. Se frânse Horia pe roată, Pieri Ioan Vodă sfârtecat, Panduri și moți creșteau din flăcări și din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Lancrăm, - sat care se alfa în apropiere - a fost recunoscut și au dat de știre prin sat că dânsul e pe deal cu toți robii de la castelul din Albini. În limbajul local ardelean, termenul era echivalent cu cel de deținut. Puhoi de lume, bărbați în vârstă, femei cu copii de mână, a năvălit în vie, îmbrățișându-l. Plângeau și ne mângâiau ca pe copiii lor, copiii ne priveau cu ochi mari, nedumeriți. Ce aveau prin traiste ne-au lăsat nouă. Iar
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
educarea tineretului. Am primit de la Dl. Balan desenele lui A. Băeșu 161 și sunt bucuros că pentru moment am putut să vă ajut cu ceva - foarte puțin - dar cu semnificație importantă. Noi suntem cu casa răscolită, parcă a intrat un puhoi - ne tragem Încălzire centrală. Cum voi scăpa de balamucul acesta și voi intra În făgașul meu de liniște și meditație, am să văd ce voi mai putea trimite. Petrecere bună și viață lungă și bucurii În munca D-stră nobilă. Nicolae
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cu mare bucurie. Întrebări adânci prin simplitatea și concretețea lor. Plecat la Craiova mă voi gândi și voi aștepta să le sosească vremea. I-am trimis copia după articol, scrisoarea fusese expediată la data de 25 nov., se vede că puhoiul de scrisori din preajma sărbătorilor o fi fost cauza pierderii. Vă mai amintesc un gând de al lui Tudorel despre „Lovinești”. Înaintând cu lectura mi-a spus, exact ce v-am scris și eu la Începutul corespondenței noastre, că totul se
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
noi tot reticenți eram, căci, cu o seară înainte, cineva a tras în noi. De atunci nu am mai avut probleme. Nu a fost niciun moment în care să treacă un ABI pe acolo. Au fost momente în care treceau puhoaie de oameni și din blocurile în care am tras noi în noaptea aceea (dacă mergeți acolo, încă se mai văd găurile pe care le-a făcut tancul meu atunci) se porneau niște șuierături, dar fără gloanțe. În zece minute se
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
șuierături, dar fără gloanțe. În zece minute se golea Piața, însă nu rămânea niciunul pe jos, să zici că ar fi fost rănit. Atunci am înțeles eu că erau simulatoare de fapt. S.B.: Era doar sonor. D.R.: Când vedeam eu puhoaiele acelea de oameni mă gândeam că, fiind liberi, fără datorii, vom face ca țara asta să zboare și alta nu. Dar iluziile mele s-au spulberat în două săptămâni când am văzut prima ședință a CPUN-ului, circul ăla, lupta
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]