1,576 matches
-
zarea largă printre frunzele rare ale prunilor, care nu se mișcau măcar câțiva milimetri, fiindcă vântul adormise și el odată cu ploaia, a fost izbit în dosul palmii de la mâna dreaptă, între degetul inelar și mijociu, de un val dogoritor care pulsa ca o inimă agitată, ca apoi să se transforme într-un sloi de ghiață, că a scăpat coada sapei din mână din cuza unei dureri pe os. A băut apă din ulciorul care-l avea la umbra unui nuc prizărit
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA ÎNTÂIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350387_a_351716]
-
bunătate, de dreptate, de fidelitate, de creație, de mulțumire, de slujire, de bucurie, de jertfă. Prietenia așează omul în condiția sa firească și supremă ca ființă și persoană spirituală, imanent și transcendent lucrurilor, naturii, cosmosului, traversând universul armonios în care pulsează dumnezeiasca frumusețe sublimă. Prietenia transpune omul creștin din natura sa creată în supranatura spiritului, consființindu-l ca Prieten al lui Hristos. Prietenia creștin-ortodoxă, Prietenia hristică revelează ierarhia cerului, ierarhia oamenilor, ierarhia naturii, ierarhia lucrurilor, esența și sensul lor valoric, care însetează
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
în supranatura spiritului, consființindu-l ca Prieten al lui Hristos. Prietenia creștin-ortodoxă, Prietenia hristică revelează ierarhia cerului, ierarhia oamenilor, ierarhia naturii, ierarhia lucrurilor, esența și sensul lor valoric, care însetează omul de absolut. Toate nuanțele și formele lumii create, în care pulsează germenii zămislirii și principiile guvernării, toate făpturile de la frunză, copac, iarbă, piatră, floare, apă, aer, lumină, cântec, viețuitoare, fenomene, îngeri și om, toate sunt asumate în Dragostea lui Dumnezeu față de Creație, exprimată atât de frumos prin splendoarea Prieteniei Sale celeste
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
în sufletele voastre și veți găsi inimile tuturor Prietenilor dragi. Prietenia este harul cel mai de preț cu care ne pecetluiește miraculos Sfântul Duh. Prietenia este o stare de intensă trăire creștină și o bunăstare a spiritualității ortodoxe în care pulsează întreg și veșnic Hristos. Prin natura sacră a Prieteniei omul creștin devine o persoană creatoare de spirit, geniul de Cultură a Duhului, asumându-și libertatea ca pe o ființă a iubirii. Așadar, Prietenia este un act sublim al creației, ce
POEMUL PRIETENIEI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349028_a_350357]
-
din 08 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Acordează-mă, hai acordează-mă iubire! Coarda sufletului meu să rezoneze peste zări cântecului de mandolină. Apoi chitară devenită, pragus, punte, tastă toate învață-le pe inima mea ce nu mai știe altfel pulsa... Lung, prelung, văluiește-mă și strânge-mi cerul respirării într-un Stradivari-laser sub care tistețea se schimbă în clară-armonie-transfigurată. Lasă arcușul văzduhului ghidat numai de îndrăgostiți, pe portativul poemului-soare-permanent-mâine. Nu mă odihni iubire, infinit căntă în a mea trăire! Referință Bibliografică
OCTAVE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349180_a_350509]
-
1901 din 15 martie 2016 Toate Articolele Autorului OMUL ȘI DIMENSIUNEA SA UNIVERSALĂ - POEZIA Mit, în această scrisoare ar fi trebuit să îți vorbesc despre iubirea noastră, dar nu știu cum se face că, gândindu-mă la ea, am simțit cum îi pulsează dimensiunea universală, de parcă ar fi aripile crescute din umerii tăi, după ce îi sărutam. Și mă gândesc la această dimensiune de parcă m-aș gândi să-ți scriu un poem și nu ți-l scriu. Încă! Așadar, eu cred că scopul principal
POEZIA // DIMESIUNEA UNIVERSALĂ A OMULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348521_a_349850]
-
așezate sub nobila zodie a vocației constructive.” ( Emil Domuța ); „Nicolae Sabău, cântăreț de talie națională, îi aud sufletul ca lacrima mamei.” ( Ioan Alexandru ); „ Un adevărat exponent al melosului acestor ținuturi binecuvântate, cunoscutul și îndrăgitul cântăreț Nicolae Sabău, în glasul lui pulsând cea mai pură sevă românească.” ( Angela Moldovan ); „Nicolae Sabău este unul din puținii artiști care i-au dăruit cântecului, fără rezerve, întreaga lui viață, făcând din el sabie și scut, crez și legământ.” ( Ioan Filip ); „Prin cântec reușești să pătrunzi
ARTICOL DE GELU DRAGOȘ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1641 din 29 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348554_a_349883]
-
prin vibrare intimă diferă, Iar unele visează, râd ori speră - Sunt și idei ce ard bătute-n cuie... Apar nenumărate anodine - Cochilii erodate-ncet de valuri, Purtate-n spuma undei care vine. Ci altele, pe-nalte piedestaluri - Încununarea grației divine - Pulsează viu luini și idealuri. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Idei / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 308, Anul I, 04 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
IDEI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 308 din 04 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348652_a_349981]
-
o reciprocitate ce ține de paradoxul și sublimul inefabil al realității dumnezeiești atotcuprinzătoare, Biserica face Euharistia și Euharistia face Biserica. Așadar, în Sfânta Euharistie se realizează cu adevărat Biserica, în înțelesul ei de Trup tainic al Domnului Hristos, și aici pulsează în chipul cel mai puternic viața ei. Biserica este prin excelență euharistică, iar Euharistia este prin excelență bisericească (eclesiologică), fiindcă ea este în chip indisolubil legată de viața Bisericii. Biserica și Euharistia (comuniune), sunt, cu alte cuvinte, două lucruri ori
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
și sătenii când luna dă s-apară Satisfăcuți din plin pentru așa belșug; Au dus destul o viață prea amară. Aș vrea să cred că totul e normal În mediul nostru sănătos, la țară, Când sângele în vâna de țăran Pulsează permanent nu doar în miez de vară. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: VARA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1296, Anul IV, 19 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
VARA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349355_a_350684]
-
evidență aerul sensibil, foamea de lirism, deși uneori dă cu tifla prin meșteșugul poetic. De aceea, poemele, să le zicem totuți poezii, nu sunt atât formele prozodice pe cale mai veche sau mai nouă, ci gând grav, pur, tăios, incitant. Ele pulsează de vibrații nebănuite, ignorate la o lectură ușoară. Peste pagini se răsfață o tandrețe infinită, izvorâtă din prea plinul inimii; dovadă că artista iubește natura, pământul unde viețuiește, oamenii. Iubirea , scrisă în cuvinte sub cele mai diferite ipostaze, este liantul
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
stupefiat uitându-mă la capodopere moderne plasate aici, pentru atragerea copiilor (!?!). Adevărate monstruozități, subiectul fiind mult dezbătut. Atât de turiști, cât și de media pariziană. Te faci că nu le vezi și totul intră în normalul secolelor trecute, când viața pulsa aici. Chiar prea mult ! Regi, cameriste, cardinali, regine, mușchetari, conți, viconți ... și foarte mult parfum. Cu apa era mai greu în acele timpuri. Nu că nu s-ar fi găsit. Doar o alergie în masă. Existau chiar și băi. Mici
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
au alăturat bluzei și fustei la picioarele patului. Corpul fetei începu să se înfierbânte. Dorința de a face dragoste creștea cu fiecare apropiere. Nu-și dezlipea mâna plină de drugul lui Mircea, tare ca o bară de oțel, ce tot pulsa în mâna fetei. Și-l apropia de chilot și se apăsa în el. Mușca nervos cu dinții din umărul tânărului. Îi transmitea toată energia care o cutremura. Parcă a fost atinsă de un fir de înaltă tensiune. Știa de unde vine
VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349806_a_351135]
-
fiecare mișcare. Curiozitatea ei creștea cu fiecare gest al lordului. Armăsarul se liniștea și se lăsa condus spre grajduri, tinut de căpăstru de stăpân. Îi bătea inima. Scena desfășurată în fața ei, cu câteva clipe înainte o lăsase fără suflu. Îi pulsau tâmplele. Gentlemen-ul desăvârșit se transformase într-un rebel liber. Îți turnă un pahar cu apă ți-l bău pe nerăsuflate. În încăpere se făcea mai cald deși zorii încolțeau la marginea orizontului. Camelia C 2012 fragment din seria My lord
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]
-
de inimi se topesc Și plânge neamul românesc, În doinele ce încă mai jelesc ! Coloana este totuși infinită Și stă Brâncuși alăturea de ea, La masa tăcerilor asculta Vorbele ce’s spuse, în nopți fără de stea. Și’n stihuri au pulsat emoții, De la leagăn, până la mormânt, La țărm de mare însuși Eminescu, Ascultă marea’n șoapte suspinând. E’atâta dor aici, iubire, dar și jale, Pământul sfânt să îl păstrăm ! Credință sfeșnic de nădejde să ne fie Români, uniți în jurul gliei
AICI E ... ROMANIA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344447_a_345776]
-
și a pus-o în inima tânărului, se potrivea dar nu perfect, pentru că marginile erau cam colțuroase. Tânărul și-a privit inima care nu mai era perfectă dar care acum era mai frumoasă că niciodată fiindcă în inima cândva perfectă, pulsa de acum dragoste din inimă bătrânelului. Cei doi s-au îmbrățișat, și-au zâmbit și-au pornit împreună la drum. Cât de trist trebuie să fie să mergi pe calea vieții cu o inimă întreaga în piept, cu o inimă
POVESTEA INIMII de IONEL CADAR în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344483_a_345812]
-
noastre! Retrospectiv, resimt de unul singur Cum devoram în doi iubiri albastre E tristă astăzi marea fără tine Căci mult ar vrea mângâie al tău trup Pe plajă, unde-ai stat nu se mai vede Forțe malefice brusc,vraja rup... Pulsând timid,sfârși steluța noastră Împinsă-n apă de un vânt nebun Pe stânca mea,cu rădăcini în mare Cătând în van spre cer,adio-i spun! Dan Mitrache Referință Bibliografică: REMEMBER(NOCTURNĂ MARINĂ) / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
REMEMBER(NOCTURNĂ MARINĂ) de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348017_a_349346]
-
altuia Cum pretinde opera, asta face. A ocoli cu mintea ceea ce Străbați. A fi vultur deltaplan umbra norului A scrie gemelar cu fluturii Imitând ceea ce stă la pândă. A eluda ipostazele A nu fi strivit de proporții. ( În cuvântul cârtiță Pulsează inima fantomă a cârtiței. În cuvântul pasăre Se zbate cu gheare și plisc Aripa străină aripii gemene. În cuvântul clopot Pe abis răsturnat se zbate Limba captivă. 3. În natură altul nu rabdă ci complotează Smulgerea zborul și unic adio
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
care se ascunde o bucată de timp înghețat în așteptarea obrazului până a devenit tăioasă ca un ascuțiș de apă regăsit într-un munte fără inimă sufletul este un copil simbolic care așteaptă-n liniște judecata trotuarelor greutatea pietrei îi pulsează în piept îl aruncă în datoria pământului în fiecare minut cineva ne mai onorează cu o moarte dependența de trăit respir frica cuibărită-n glas prizez umanitatea până la supradoză din înălțimile unui fir de iarbă admir răsărirea de cale pe
NU EXISTĂ TIMPURI ÎN BRAŢELE TALE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348205_a_349534]
-
să mai mângâiem Sideful lor cu pielea noastră Și-n noapte să întârziem Luna pe boltă-Doamna nopții Caută-n van privind în jos Îndrăgostiții de-altădată Ce-oftând ei o priveau sfios Și mii de stele în orchestra Nemărginirii fin pulsând Își căntă dorul când văzut-au Ochi precum ele viu arzând Pești înotând în apa calmă Se-ntreabă mut de știu de noi Și nu-nțeleg unde plecat-am De ce nu suntem amândoi? Toate ne cheamă deopotrivă Cu țipătul lor
CHEMAREA MĂRII de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347736_a_349065]
-
Dicționarul de simboluri). Ca replică, poetul pune în ecuație oglinda - poartă magică între realitate și iluzie - cea care revelează lumea eliberată de timp, ca o ”lentilă prin care Dumnezeu privește lumea” și care ” Nu se ciobește”: oglinda speranței/ câtă vreme pulsează/ vena își află calea/ prin labirint/ sângele nu-și inversează/ sensul curgerii. (pag. 89). Ca și în ”oglinda” budismului tibetan, uneori, poetul ”propovăduiește taina supremă, anume că lumea formelor pe care o reflectă este numai un aspect al vidului, shunyata
ELISABETA IOSIF ”ÎN CURGEREA TIMPULUI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350026_a_351355]
-
Te chem să mai scurgem amarul ce zace În voci de nebune colinde-n tăcere, Din stropi de iubire chemați ne-or desface, Porni-vor prin inimi secate și grele. E balul mascat și-s morți dansatorii, Schelete de inimi pulsând fantomatic, Iubirea-i uscată în care-alegorii, Iubito, dansa-vom un blues singuratic. Și-i ultima noapte de nebune neliniști, În tacerea nocturnă transparența-i de ghiață, Zămbește parfumul curioaselor gânduri, Iar moartea e-adormită-n coșmaruri de viață. Dormi-vom în săruturi
STROPI DE IUBIRE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350029_a_351358]
-
sensibilitatea într-o peșteră în care, umanitatea își frânge oasele chipului, pălmuind, împumnind tot ce ar mai putea păstra flacăra verde a gheții, vie...? ne tăvălim printre fire de cenușă dintr-un copac în care rodul cuvântului a uitat să pulseze pentru a-și anunța nașterea, rotunjirea, mustind nerăbdare în a iubi, în tandrețea desăvârșită a culorilor lui...vibrând la fiecare mușcătură, atent smulgându-i dulceața. atât de multe fire de cenușă s-au adunat în tâmpla ființei încât, jarul nestins
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
pădure de mesteceni mă-nconjoară. cu mingii-n pumni, cu mingi de foc, descriem gol și vidul ce se umple-acum de faimă. suntem copaci sau rădăcini firești... în jad, pădurea de mesteceni înfioară... mai cresc o tâmplă sau o inimă pulsând. sunt fiica sânului ce leagă-n cosmos viul, de răsucirea câmpului pe care grâu a fost, odată verde, auriu, prea copt și macii adormitu-l-au-ntr-o doară... sunt vârf de gând și raza soarelui ne-nvins. furtunii, prag înfipt în pumni, să
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
la cursurile de doctorat ale Institutului de Istorie „George Barițiu" din Cluj-Napoca și a lucrat sub îndrumarea Profesorului Nicolae Edroiu - membru corespondent al Academiei Române. Autorul a încercat să reconstituie rolul jucat de mănăstirile ortodoxe într-o zonă românească unde a pulsat o puternică viață ortodoxă, mănăstirile fiind un nucleu puternic în păstrarea și răspândirea Ortodoxiei, dar și în apărarea poporului român în fața asupritorilor. Academicianul Nicolae Edroiu arată în Prefața lucrării că autorul a adunat cu multă râvnă informațiile de care a
PĂRINTELE ARHIM. DR. MACARIE MOTOGNA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362079_a_363408]