1,472 matches
-
W. Goethe, Faust IĂ: „O parte sunt dintru acea putere Ce numai răul Îl voiește, Însă mereu creează numai bine. Astfel cum tot ce voi numiți păcat, Distrugere și rău E Însuși elementul meu”. Spre deosebire Însă de Mefistofel, personificarea pulsiunilor tenebroase ale inconștientului, Margareta este simbolul virtuților morale ale frumosului și binelui, al purității și perfecțiunii, pe care Faust le vede În felul următor (J. W. Goethe, Faust IĂ: „Frumoasă-i, Doamne! ce copilă! N-am mai văzut asemenea făptură
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
asemenea făptură. Are virtuți desigur, fără număr Roșeața buzelor și a obrazului lumină Să nu le uiți o veșnicie! Și cum privirea și-o Înclină Ce cald prin inimă te ia”. Margareta și Mefistofel sunt personaje complementare: virtutea morală și pulsiunile primare, neelaborate. Ca și Faust, care-și resimte dubla natură interioară, la rândul său, Sf. Pavel spunea: „Nu binele pe care-l doresc, ci răul pe care nu-l doresc, Îl fac”. Este același sentiment al dublului care este resimțit
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
dependența, apetențele patologice, atitudinile și conduitele ezitante etc. Vom analiza, În continuare, cele două grupe principale de tulburări psihomorale: tulburările tendențiale de factură funcțională și tulburările nucleare de factură structurală ale eului. Acte și conduite de exaltare, de afirmare, productive (Pulsiuni ale supraeuluiă Acte și conduite de refugiu, de dependență și regresiune (Regresiune către trecută Eul personal Acte și conduite de atac, de violență, de distrugere (Proiecție către viitoră Acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine (Pulsiuni ale inconștientuluiă
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afirmare, productive (Pulsiuni ale supraeuluiă Acte și conduite de refugiu, de dependență și regresiune (Regresiune către trecută Eul personal Acte și conduite de atac, de violență, de distrugere (Proiecție către viitoră Acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine (Pulsiuni ale inconștientuluiă 1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine (Pulsiuni ale inconștientuluiă 1Ă Tulburările tendențiale ale eului sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sunt cele care se raportează la tendințele eului personal, așa cum rezultă ele din schema mai sus prezentată. Ele sunt cuprinse În patru grupe: aă pulsiuni ale supraeului, reprezentate prin acte și conduite de exaltare, de afirmare, cu caracter productiv; bă pulsiuni ale inconștientului, reprezentate prin acte și conduite de Închidere, de Întoarcere către sine; că acte de proiecție către viitor, reprezentate prin acte și conduite de atac, de violență și distrugere; dă fenomene de regresiune În trecut, reprezentate prin acte și
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
la renunțarea unei vieți obișnuite și Înlocuirea acesteia cu un model de viață mistică, de devoțiune și asceză. eă Spiritele neliniștite, revoltate, nemulțumite de sine și de ordinea lumii pe care o găsesc nefirească, nepotrivită naturii lor, sunt dominate de pulsiuni care reclamă nevoia de schimbare prin inversare, sunt personalități care Își plasează aspirațiile ideale În sfera unui imaginar utopic. Dominați de ideea Împlinirii, prin schimbare a omului și a lumii, această categorie de. indivizi este dominată de voința de putere
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
orientată către bine și dreptate. Prin natura sa, caracterizată prin unitatea contrastelor, persoanei umane Îi este oferită capacitatea de a opta. Prin aceasta, ea se dovedește a nu fi irațională. Ea nu este o ființă oarbă, supusă dominant sau exclusiv pulsiunilor primare ale inconștientului. Persoana se poate opune, cu rațiunea sa, cu liberul arbitru, răului și păcatului, se poate autocontrola și autoforma, dezvoltându-se continuu și Înfățișându-se ca o ființă a progresului. Să Încercăm acum, după ce am văzut caracteristicile persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de anxietate și culpabilitate); 7. liderul incitator, inițiator și subordonații inhibați (liderul face ceea ce altora le este teamă să facă, dezinhibându‑i astfel pe subordonați care, la rândul lor se lansează în activitate); 8. liderul erou și subordonații turmentați de pulsiuni indezirabile, dar dorind să rămână fideli idealului sinelui lor (liderul este admirat pentru curajul său și insufl\ curaj subordonaților săi pentru a realiza idealul său); 9. liderul care este un exemplu negativ și subordonații care doresc să se debaraseze de
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
noutate în definirea conflictului. În primul rând, ea accentuează încărcătura psihologică a conflictului. Ceea ce contează de data aceasta este natura psihică a elementelor și forțelor contradictorii care conduc la apariția conflictului. Acesta din urmă este amplasat la nivelul dorințelor, temerilor, pulsiunilor, aspirațiilor, tensiunilor latente, a cognițiilor și chiar a comportamentelor antagoniste ale personalității umane. Pentru Freud (1920), conflictele dintre pulsiunile inconștiente ale individului, dintre libidoul lui și instanțele personalității conduc la evoluția personalității înseși. La Lewin (1935) există o întreagă dialectică
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
natura psihică a elementelor și forțelor contradictorii care conduc la apariția conflictului. Acesta din urmă este amplasat la nivelul dorințelor, temerilor, pulsiunilor, aspirațiilor, tensiunilor latente, a cognițiilor și chiar a comportamentelor antagoniste ale personalității umane. Pentru Freud (1920), conflictele dintre pulsiunile inconștiente ale individului, dintre libidoul lui și instanțele personalității conduc la evoluția personalității înseși. La Lewin (1935) există o întreagă dialectică a relațiilor dintre câmpurile de viață ale indivizilor care, aflate în interacțiune și mai ales nevoite să depășescă anumite
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
între ele sau perceperea lor ca aflându-se în opoziție, sunt capabile să transfere conflictul dintr-o „virtualitate” într-o realitate psihologică. În al treilea rând, accepțiunea psihoindividuală a conflictului subliniază rolul pe care îl deține simultaneitatea incompatibilității scopurilor, dorințelor, pulsiunilor individului. Faptul acesta a fost surprins și teoretizat încă din 1935 de Lewin. El definea conflictul ca fiind # situația în care forțele de dimensiuni egale ce se exercită asupra individului acționează simultan în direcții opuse (Lewin, 1935, p. 122). # Pornind
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de criză socio-culturală atunci când schimbarea valorilor duce la schimbarea ordinii sociale (Enăchescu, C., 2003 p. 75). Abordarea psihiatrică. Concepția lui S. Freud (Freud, S., 1980, p. 90) demonstrează existența în structura persoanei a trei instanțe: sinele- locul unde se nasc pulsiunile instinctuale, supraeul - instanța psihică cu rol prohibitiv care interzice exteriorizarea pulsiunilor inconștiente și eul - sistemul conștient de control a comportamentului, la nivelul căruia se rezolvă conflictele între sine și supraeu. În funcție de acestea, comportamentul deviant se dezvoltă la acele persoane la
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
Enăchescu, C., 2003 p. 75). Abordarea psihiatrică. Concepția lui S. Freud (Freud, S., 1980, p. 90) demonstrează existența în structura persoanei a trei instanțe: sinele- locul unde se nasc pulsiunile instinctuale, supraeul - instanța psihică cu rol prohibitiv care interzice exteriorizarea pulsiunilor inconștiente și eul - sistemul conștient de control a comportamentului, la nivelul căruia se rezolvă conflictele între sine și supraeu. În funcție de acestea, comportamentul deviant se dezvoltă la acele persoane la care supraeul este slab, motiv pentru care nu își pot controla
[Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
evidență faptul că datele observate în ceea ce privește intensitatea reflexului sunt doar o serie de schimbări. Ele nu au dimensiunile care să le distingă de fluctuațiile forței ce au loc în timpul oboselii, inhibiției sau, așa cum se va vedea mai târziu, de schimbările pulsiunilor și emoțiilor. Procesul de condiționare este deosebit prin ceea ce suportă organismul pentru a i se induce schimbarea; cu alte cuvinte, este definit de operația de prezentare concomitentă a stimulului de întărire și a altor stimuli. Acest model este numit de
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
suveranitatea magico-religioasă" și "regalitatea simbolică", n.n.] și mai ales nu legitimează numeroasele anastomoze care s-au putut forma între cele două mentalități. (34) Deși se concentrează asupra imaginarului puterii, studiul de față se ferește a trata imaginația în raport cu conflicte sau pulsiuni cu caracter social; în schimb, o urmărește în texte, prin aceeași tehnică de investigare aplicată unor formațiuni discursive în care apare, care îi diferențiază funcțiile și care sunt relevante pentru subiect. Cercetarea urmează traseul de la obiect (mască) la reprezentare ceremonială
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
că hazardul, cu logica lui ascunsă, aranjează altfel lucrurile, lui Bob căzându-i cu tronc copilița doamnei, cu un nume suav, Crina, fericita întorsătură ducând, se poate bănui, la logodnă. Substanța morală a „comediei” Anuța (1926) e tulburată de furtive pulsiuni feminine, chiar dacă mascate de încruntări mustrătoare. O cocotă, Lucy Morandi, mamă denaturată, se căznește să-și împingă fiica, pe candida, frusta Anuța, crescută în curățenia vieții de la țară, să exercite „meseria” vinderii trupului, aducătoare de câștiguri bunișoare. Evident, țărăncuța e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
analiza lui. Există, de aceea, necesitatea ca această analiză să aibă în vedere obiectivele și rezultatele teoriei behavioriste, luînd în considerare, desigur, și aspectele criticate de unii lingviști (precum Noam Chomsky, în "Review of ‛Verbal Behavior'", Language 35, 1959). V. pulsiune comunicativă. DUBOIS 1973; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. RN BILINGVISM. În mod obișnuit, bilingvismul este considerat ca reprezentînd utilizarea alternativă a două limbi sau a două sisteme lingvistice diferite (precum dialecte sau varietăți ale unui idiom). Această situație, aparent caracterizantă
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
interacțiunile perceptive dintre diferiți parametri (intensitate, înălțime, durată, timbru) și de absența adecvării cuvînt cu cuvînt între percepere și măsură. V. analiză conversațională, emoție, metrică, versificație. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN PULSIUNE COMUNICATIVĂ. În psihanaliză, pulsiunea este un proces dinamic constînd dintr-o încărcare energetică ce face ca organismul să tindă spre un scop. Originea ei este, prin urmare, corporală și, pornind de la o stare de tensiune, organismul tinde să o elimine
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
parametri (intensitate, înălțime, durată, timbru) și de absența adecvării cuvînt cu cuvînt între percepere și măsură. V. analiză conversațională, emoție, metrică, versificație. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN PULSIUNE COMUNICATIVĂ. În psihanaliză, pulsiunea este un proces dinamic constînd dintr-o încărcare energetică ce face ca organismul să tindă spre un scop. Originea ei este, prin urmare, corporală și, pornind de la o stare de tensiune, organismul tinde să o elimine. Noțiunea "pulsiune comunicativă" a
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
În psihanaliză, pulsiunea este un proces dinamic constînd dintr-o încărcare energetică ce face ca organismul să tindă spre un scop. Originea ei este, prin urmare, corporală și, pornind de la o stare de tensiune, organismul tinde să o elimine. Noțiunea "pulsiune comunicativă" a fost introdusă de R. Lafont (1976) pentru elanul psihomotor de la baza comunicării și, în general, din întreaga viață socială, care reprezintă condiția construirii subiectului. Pulsiunea comunicativă este dinamica primitivă care permite manifestarea lui eu; ea este resortul cu
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și, pornind de la o stare de tensiune, organismul tinde să o elimine. Noțiunea "pulsiune comunicativă" a fost introdusă de R. Lafont (1976) pentru elanul psihomotor de la baza comunicării și, în general, din întreaga viață socială, care reprezintă condiția construirii subiectului. Pulsiunea comunicativă este dinamica primitivă care permite manifestarea lui eu; ea este resortul cu posibilitatea de a construi obiecte absente și de a le numi, de a comunica prin intermediul semnificațiilor intersubiective stabile. Praxematica atribuie pulsiunii comunicative, o activitate psihosomatică care determină
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
socială, care reprezintă condiția construirii subiectului. Pulsiunea comunicativă este dinamica primitivă care permite manifestarea lui eu; ea este resortul cu posibilitatea de a construi obiecte absente și de a le numi, de a comunica prin intermediul semnificațiilor intersubiective stabile. Praxematica atribuie pulsiunii comunicative, o activitate psihosomatică care determină activitatea lingvistică, rolul de fundament al oricărei interacțiuni verbale. Activitatea lingvistică se realizează în prezența altuia (sau cu reprezentarea lui, în cazul discursului interior, al scrierilor literare etc.), iar cuvîntul pulsiune nu se folosește
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
stabile. Praxematica atribuie pulsiunii comunicative, o activitate psihosomatică care determină activitatea lingvistică, rolul de fundament al oricărei interacțiuni verbale. Activitatea lingvistică se realizează în prezența altuia (sau cu reprezentarea lui, în cazul discursului interior, al scrierilor literare etc.), iar cuvîntul pulsiune nu se folosește aici cu valoare metaforică, deoarece plăcerea de a vorbi (chiar fără a spune nimic) este reală. V. actualizare, interacțiune verbală, subiectivitate. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001. RN PUNCT DE VEDERE. Noțiunea "punct de vedere", stabilită de Ferdinand de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
naturale și sociale; 6 ) congruența - adaptarea la schimbare. Alt aspect al abordării personalității scoate În evidență forțele umane, propunând În calitate de model principiul mobilizării În care se includ În calitate de componente: 1) energia - forța psihică de bază; 2) instinctul - mobilurile genetice și pulsiunile inconștiente; 3) răspunsul reflex condițional la acțiunea stimulilor din ambianță; 4) Întipărirea - capacitatea ereditară (sub formă de reflexe Înnăscute) de reacționare sensibilă; 5) achiziția - Învățarea, dezvoltarea pe parcursul vieții; 6) motivația - stimularea internă; 7) socializarea - adaptarea la mediul social; 8) identificarea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]