588,342 matches
-
psihosinteză a sufletului uman universal." Dincolo de Fecioara Maria se întinde imensul teritoriu al sacralității feminine din toate spațiile culturale: Coranul sau supunerea absolută, Africa neagră și transele inexplicabile, India și erotica mistică, apoi complicatele, genialele sfinte catolice. Psihanaliza feminității e punctul de plecare pentru reducții structuraliste "clasice". A fi femeie este echivalent cu "a fi cel slab" sau "cel care își permite nevroza". Psihanaliza este astfel, încă un argument pentru persistența dihotomiilor gândirii tradiționale ce vor fi deconstruite în poststructuralism, iar
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
fenomenele falsei eliberări sub forma totalitarismelor care nu reprezintă decît manifestări ale barbariei cu față umană. Astfel încît avangarda reia exhortația rimbauldiană (uzurpată de marxism): "Trebuie schimbată viața", propunîndu-și a săvîrși măreața operație în numele unor principii poetice. Să remarcăm că punctul de plecare al reconstrucției existențiale se află nu în abstracțiunile unei doctrine social-politice, ci în concretul fermentînd de viață al unor stări poetice, cu rădăcini în profunzimile ființei noastre, capabil a angaja entități pe cît de misterioase pe atît de
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
putea foarte bine să nu fi fost publicat niciodată. Nu este vorba despre "amânarea literaturii" cum credea Laurențiu Ulici - jurnalul ca o modalitate neliniștită de a întârzia solitudinea fatală a scriiturii, în accepția lui Maurice Blanchot - ci tocmai despre atingerea punctului de unde căutarea literaturii n-ar fi posibilă decât dacă ar fi fost deja găsită. "Încercarea scriitorului" este însăși reușita lui Teofil, iar cartea pe care o visa tânărul este "rotundă" tocmai prin "deschiderea" pe care o străpunge odată pentru totdeauna
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
rapoarte sînt făcute cu "talent" scriitoricesc. Unii turnători-scriitori scapă cîte o judecată critică în raport: "în anul 1982 a publicat la Editura Cartea Românească romanul "Luxul melancoliei", fără a avea vreo valoare literară deosebită, ori să conțină probleme interpretabile din punct de vedere ideologic." (s.m. - C.R.) Descrierile fizice sînt reci, crude, făcute anume pentru identificare rapidă. Iată, de pildă, portretul unei prietene englezoaice a urmăritului Tănase: "este o persoană circa de 30 de ani, blondă, durdulie, de înălțime medie, adică aproximativ
Teroarea pe înțelesul copiilor by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15493_a_16818]
-
proza. În încheiere, Cronicarul își exprimă o neînțelegere: de ce continuă dl George a se răfui cu echipa de critici a României literare? D-sa a fost colaboratorul nostru permanent, a fost privit totdeauna ca un autor important iar deosebirile de puncte de vedere dintre noi și d-sa au fost secundare. A spune acum că reprezentăm o gașcă ori că am scris despre d-sa "pagini odioase", voind noi a impune un "canon depășit" (din care, se subînțelege, d-sa a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15486_a_16811]
-
și 31% dintre vestici au răspuns afirmativ, cu 16% mai puțin decît în 1949. La întrebarea dacă romanele lui Goethe mai suscită interesul cititorilor din zilele noastre, 37% în vest și 49% în est, au răspuns că da (...) Din toate punctele de vedere, esticii s-au dovedit mai atașați de moștenirea culturală goetheană, decît vesticii. Presa a găsit o temă serioasă de reflecție în faptul că, dacă în 1949 majoritatea germanilor îl considerau pe Faust personajul cel mai important al dramei
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
Ștefănescu Credeam că odată cu prăbușirea comunismului va ieși din circulație expresia "o carte cu probleme", care i-a exasperat - și obsedat - pe scriitori decenii la rând. "O carte cu probleme" era, înainte de 1989, o carte incomodă sau chiar periculoasă din punctul de vedere al poliției politice. Expresia făcea parte din terminologia proletaro-culturală a cenzurii și ilustra tendința de codificare a rezoluțiilor ei, astfel încât să nu poată fi supuse oprobriului public (sau criticilor unor observatori din Occident). Se reproduc, azi, în presă
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
un dramatism al ideilor, care conferă autenticitate existențială actului gândirii. Acest dramatism, departe de a răvăși frazele, le ordonează energic, punând în evidență un mare talent literar. în Omul recent, H.-R. Patapievici se pronunță asupra tuturor problemelor (din acest punct de vedere, dar numai din acesta, Omul recent este o carte cu probleme!) care ne preocupă îndeosebi pe noi, pe români, într-un moment istoric în care putem - dacă nu cumva e doar o iluzie - să alegem o direcție de
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
a bîjbîi printre aceleași întrebări. Ceea ce am descoperit la Horia Patapievici este o extraordinară autenticitate. Am cunoscut puțini oameni atît de sinceri - incomod de sinceri - în expresia de sine, puțini care să avanseze atît de consecvent și curajos în susținerea punctului lor de vedere. Este, cum anticipam deja, un om de convingeri, unul care nu înțelege să se angajeze decît pe teritorii unde simte că miza e esențială. Angajarea lui nu e nici ideologică, nici strict livrescă, ci existențială: un pariu
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
fost o opțiune neinspirată. De-a lungul timpului am avut cu Horia Patapievici divergențe de ordin politic. Horia are calitatea, dar și defectul, că recurge prea repede la absolut. Stă bine - ca să zic așa - cu absolutul. Are întotdeauna fermitatea unui punct de vedere extrem de tranșant, de impozant și intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi s-au părut, de-a lungul anilor
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
dl. Andreescu a devenit, în epoca noastră, un fel de "centru universitar de partid" redivivus, un cenzor al derapajelor ideologice. Această inadecvare între severitatea tonului și incompetența celui care îl adoptă este un lucru neplăcut. Dar și mai grav, din punctul meu de vedere, este altceva. Am simțit că unul dintre lucrurile care au deranjat cel mai tare în cartea lui Patapievici e faptul că vorbește despre Dumnezeu. Pentru mine este stupefiant. Pare subînțeles, pentru o anumită categorie de intelectuali, că
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
ca fiind mișcări de stânga. Consecința? Mii de oameni ajung șomeri fără ca mult-trâmbițata "protecție socială" să fie altceva decât lama de șiș îndesată între omoplații românului cocârjat de grijile zilei de azi - pentru că "mâine" nu e pentru el decât un punct negru dintr-o zare cețoasă. Ceasul scadenței, de-atâtea ori amânat, a sosit și el și cam seamănă a gong funerar. Guvernul a intrat în criză de timp pentru că în 2001 n-a făcut decât să-și zâmbească în oglinzi
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
cei care zic "O zi bună" și ceilalți, cărora le e suficient un autohton "La revedere", vor găsi la pagina 164 cea mai interesantă analiză a tipurilor de salut în lumea de azi: "Acum se întîmplă ceva nou și, din punctul de vedere al învățătoarei mele, destul de grav. Nu se mai schimbă un salut cu altul, ci, pe terenul unei politeți excesive, afișate de funcționari bine plătiți, dar nesiguri pe ei, întervin la despărțire urări de genul: o zi bună, o
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
această pățanie, Harnagea a declarat EVENIMENTULUI ZILEI : "Puterea de la București nu mai e în toate mințile! Un șef al serviciilor externe să fie oprit la granița propriei țări și controlat ca un infractor este un caz fără precedent." Cronicarul împărtășește punctul de vedere al fostului șef al S.I.E., cu atît mai mult cu cît actuala putere i-a reînnoit lui Harnagea pașaportul diplomatic, ceea ce, potrivit uzanțelor, ar fi trebuit să-l scutească de orice control vamal. Și dacă tot am ajuns
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
a ne recupera, fie și tardiv, marile valori culturale împrăștiate prin lume (a se vedea, în acest sens, recuperarea sistematică a lui Eliade, Ionescu, Cioran, ca să nu mai vorbim despre relația delirantă și misticoidă cu Brâncuși), este, pînă la un punct, ilogic, iar de aici încolo, de-a dreptul suspect. Dacă avngarda literară românească s-a bucurat de un interes constant și toți autorii importanți, începînd cu Tristan Tzara și terminînd cu Gherasim Luca, Dimitrie Trost și Paul Păun, au apărut
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
încărcătura emotivă a formelor sunt înlocuite cu rigorile geometriei și cu determinisme tehnice și mecanice. Omul spectral, cu ale sale conture vagi și translucide, se preschimbă acum în schiță rigidă, într-o precoce prefigurare a unei existențe robotizate. Dacă, din punct de vedere stilistic, există aici atît o componentă cubistă cît și una constructivistă, din punct de vedere moral, mesajul este unul incriminator și polemic. Dacă pînă acum polemica era una implicită și se ducea în planul viziunii și în acela
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
Omul spectral, cu ale sale conture vagi și translucide, se preschimbă acum în schiță rigidă, într-o precoce prefigurare a unei existențe robotizate. Dacă, din punct de vedere stilistic, există aici atît o componentă cubistă cît și una constructivistă, din punct de vedere moral, mesajul este unul incriminator și polemic. Dacă pînă acum polemica era una implicită și se ducea în planul viziunii și în acela al limbajului, în acela al codurilor și în acela al tehnicii, acum ea este explicită
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
metamorfoză și de evaziune, în planul mare al existenței speciei el se comportă similar. Umanitatea lui, densă și precară în aceeași măsură, plină de o vitalitate primară și marcată simultan de oboselile extincției, este și ea așezată inconfortabil în acel punct de criză absolută în care vectorul mitic se intersectează cu cel apocaliptic. între naștere și expiere, momente aflate într-o perfectă relație de contiguitate, Omul lui Brauner nu are decît răgazul tragic al conștientizării propriului impas metafizic și al abisalei
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
acesta ajunge la a susține... imposibilul. Prin temerarul amestec de extravaganță și sublim, de neverosimil și idealizare la limită, acrobatică, vedem cum negrul devine alb, cum golul se convertește în plin: Fără îndoială că frazeologia lui Cațavencu este ridiculă. Din punct de vedere al instrucției, el nu știe lucruri elementare și chestiunea cu faliții care ne lipsesc e lamentabilă. Dar ce delir de "idei"! Pentru întîia dată un român întrevede politica țării filozofic și științific. Că expoziția ideilor este extravagantă nu
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
Zamfirescu, puțin cunoscut prin prisma preferințelor sale pentru modele latine și elene. în Viața la țară, ne spune criticul, "viziunea dominantă este cea clasică și ș...ț romanul de iubire este de maxim interes", structura acestuia fiind determinată, din acest punct de vedere, de Matei Damian, "de departe personajul cu ponderea cea mai importantă în roman". Un alt roman al lui Duiliu Zamfirescu, Lydda, face și mai clară opțiunea autorului pentru clasicism: lungile discuții filosofice (care au făcut să se vorbească
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
evident, de la formulă și de la un anume spirit al veacului, "sensibilitatea rănită a unei generații confruntate cu războiul (din perspective diferite)" și "o dramă existențială de proporții extrapolată de la autori spre personajele lor". în datele esențiale, paradigmele personajelor principale prezintă puncte de convergență pornind chiar de la situarea lor în epicentrul celor două universuri, ambii reprezentînd "intelectualul care se interoghează dramatic, căutînd măsura dreaptă în relația sa cu lumea, dragostea și moartea". Apostol Bologa se dovedește a fi egotist, în alt mod
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
microuniversul se confundă dintr-o prea mare profuziune a datelor, într-o "criză a întregului, criză a unui spațiu substanțial (continuu și omogen), moștenit de la geometria arhaică, în beneficiul relativității unui spațiu accidental (discontinuu și eterogen) în care părțile, fracțiile (puncte și fragmente diverse) redevin esențiale". Principalul efect al erei tehnologice este modificarea reperelor, realizat și prin aducerea în interiorul locuințelor a lumii mari (televizor, Internet, care telescopează spațiul și îl distorsionează) sau prin modificarea duratei zilei (care nu mai e vechea
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
cîștigat ori pierdut, ci și povestit, imaginat, afectat ori proiectat", structurîndu-se diferit în funcție de discursurile despre timp ale oamenilor. Astfel, Ciprian Mihali vorbește despre cronometrie (timp al măsurătorii precise, omogen, ciclic și simetric), cronologie (timp liniar prin excelență, ireversibil, avînd ca punct de plecare un eveniment fondator), cronografie (scrierea timpului, cronicile sau biografiile, timp episodic și neregulat, irepetabil) și cronosofie (propune o chestionare a viitorului, cuprinzînd toate tipurile de divinație). Calendarul este o mediere între timpul societăților și timpul cosmic, astfel "refigurează
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
care o comunitate și-l acordă și cu care se identifică". Ceasornicul nu furnizează date despre timp în sine, ci "a privi ceasul înseamnă a se întreba cît timp mai este pînă la..., cît timp a trecut de la...". Pentru că din punctul de vedere al filosofiei culturii, ceasornicul și calendarul transmit un mesaj care "privește poziția individului și a comunității în vastul flux al devenirii". Rutina și repetiția timpului ciclic, caracteristice cotidianității, nu sînt concepte negative, ele anihilînd efectele devastatoare ale timpului
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
sfîrșit o încercare de explorare a acestei noțiuni, folosită curent în societatea românească actuală. Autorul belgian devine însă vulnerabil cînd compară situația etnică și confesională a României cu cea a fostei Iugoslavii, de pildă, sau în momentul în care prezintă punctele de vedere divergente ale istoricilor români și maghiari asupra Transilvaniei. însă, trebuie iarăși precizat, nu aceste aspecte formează aria lui de analiză, ele sînt cel mult reflexe ale receptării unor probleme legate de românism prea disputate de-a lungul vremii
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]