1,935 matches
-
beție și în starea de euforie” (Naturalis historia, XXI, 12) (38, pp. 77-78). Se credea că efectul tămăduitor este obținut prin simpla punere pe cap a unei cununi de plante medicinale, mai ales psihotrope. De exemplu, coroane cu violete (uiola) purpurii se pun „pe frunte când îți arde capul. Purtate în chip de cunună și inspirându-le parfumul, [florile] risipesc mahmureala și senzația de greutate la cap” (Naturalis historia, XXI, 130). Cununa de iederă „potolește durerile de cap”, dar, pentru eficiență
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
77). Romulus Vulcănescu a încercat să refacă (u)topografia Infernului în cultura tradițională românească. Lângă Apa Sâmbetei, „drumul spre porți[le Iadului] e marcat de «floarea Iadului», macul. În fața porților Iadului macul crește în straturi involte, ca o baltă de purpură”. Sufletele morților sunt amăgite de aceste flori psihotrope : „Treci un câmp roșu de maci/ Nu vezi nici urmă de draci” (221). Vorba etnologului Ion Ghinoiu : macul este o „plantă sacră care înfrumusețează [...] peisajul edenic al Lumii de dincolo” (281). Tot
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ea și cestiunea, până azi pendentă, a Dunării. De pe atunci se zicea încă că pentru noua poreclă a țării noastre, îndealtmintrelea vechi și cinstite, unul din generoșii vecini ceruse o compensație reală în concesiuni pe valea Dunării și că strălucirea purpurei fusese destul de ademenitoare pentru o seamă de oameni politici spre a-i îndupleca să facă făgăduinți de natură a dezbrăca noua regalitate de drepturi suverane, pentru a o îmbrăca în petece de samur. În adevăr se mai editase într-un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
Maccabaeus, ung. Marton (Martin) (Maximus) ung. Miksa diminutiv de la Mirea, ung. Karoly (Martialis) ung. Marte (Martinus) (Niketas, învingătorul, Victor) ung. Nandor (Ferdinand) (Euthanasia) ung. Anna (Olympios - cerescul) ung. Otto (Panteleemon gr. ) Pantaleon (item de la Pintilii - Panteleemon) ung. Petoe (Porphyraios, de purpură) ung. Peter 315 {EminescuOpXIII 316} Pelagia Parasca Paraschiva Rafila Spiridon Sofron Sofrona Zamfira Sema Tifor Tanasia Trifan Titiana Telentie Trif Tira, Tirila Titian Tiim Usztina Villa Vîrtan Vasilică Zenobia (pelagia marina, ergo Marina) ung. Panna (Paraskeve, pregătire" sf. Vineri), ung
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
roșcat și lângă portocaliu, mai rece și mai verzui; PORTOCALIUL apare lângă galben, mai cald și mai roșcat, și lângă roșu, mai rece și mai gălbui; ROȘU apare lângă portocaliu, mai activ și mai activ și mai cald și lângă purpură mai portocaliu; PURPURA apare lîngâ roșu, mai albăstrui și lângă violet mai roșcată; VIOLETUL apare lângă purpură mai albătrui și mai rece, lângă albatru mai roșcat și mai cald; ALBASTRU apare lângă violet, mai verde și mai rece, lângă turcoaz
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
portocaliu, mai rece și mai verzui; PORTOCALIUL apare lângă galben, mai cald și mai roșcat, și lângă roșu, mai rece și mai gălbui; ROȘU apare lângă portocaliu, mai activ și mai activ și mai cald și lângă purpură mai portocaliu; PURPURA apare lîngâ roșu, mai albăstrui și lângă violet mai roșcată; VIOLETUL apare lângă purpură mai albătrui și mai rece, lângă albatru mai roșcat și mai cald; ALBASTRU apare lângă violet, mai verde și mai rece, lângă turcoaz mai roșcat și
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
roșcat, și lângă roșu, mai rece și mai gălbui; ROȘU apare lângă portocaliu, mai activ și mai activ și mai cald și lângă purpură mai portocaliu; PURPURA apare lîngâ roșu, mai albăstrui și lângă violet mai roșcată; VIOLETUL apare lângă purpură mai albătrui și mai rece, lângă albatru mai roșcat și mai cald; ALBASTRU apare lângă violet, mai verde și mai rece, lângă turcoaz mai roșcat și mai cald; TURCOAZUL apare lângă albastru, mai vrde și lângă verde, mai albăstrui; VERDE
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
oamenii așa cum se constată la animale sau la unele organisme interioare. Dar preferințele cromatice exprimă și dominanta temperamentală a individului, de vreme ce culorile au rămas și cu un efect fiziologic. Marele nostru om de știință ȘtefanescuGoangă a stabilit că sub înrâurirea purpurei, roșului, portocaliului sau a galbenului, cresc și devin mai intense respirația și pulsul; iar sub efectul verdelui, a albastrului deschis, indigoului și violetului, ele se încetinesc. Ceea ce demonstrează experimental vechile observații după care culorile calde excită, iar cele reci liniștesc
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
cuprins de un zel nestăpînit În obținerea credinței celei mai Înalte devine bigot, gîndirea sa nemaiputîndu-se desprinde din dogme și prejudecăți”. * „Hoții care fură de la particulari Își duc viața În lanțuri; pe cînd tîlharii poporului trăiesc În aur și-n purpură.” (Cato) Pentru că aceștia din urmă dețin, din păcate, și controlul „puterii”. „Numai vezi să nu faci rău, În timp ce vrei să fii de folos.” (Ovidiu) Din nefericire, lucrul acesta este adesea inevitabil, deoarece, pe de o parte, buna intenție „sare adesea
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane... Deșertăciunea războaielor și a piepturilor bombate... Deșertăciunea jalnicelor divertismente ale unor oameni concentrați asupra accesoriului și uitând esențialul... Indivizii angajați pe acest drum greșit se înșală, dar Lucrețiu manifestă milă și înțelegere: ei nu știu ce fac
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
metafora creației lirice, fixată într-un topos specific și rămânând mereu în perimetrul țării: „Nu sunt corabia feniciană / pornind agale din Sidon sau Tyr / spre insule ce-aprind a lumii geană / cu jocuri de ivoriu și safir. / Și nici cu purpură sau nacru-n pântec / nu trec spre Finister prin Gibraltar. Eu sunt corabia autohtonă / cu grâne încărcată, cu porumb, / troznind greoi pe unda monotonă / cu o culoare mucedă, de plumb; / și nici embleme, nici zglobii stindarde / nu-mi flutură la
MADUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287948_a_289277]
-
determinat și confesiunea în proză Pietate, 1930) acutizează și mai mult stările negre ale poetului, torturat de amintirea iubitei, generând în volumele Cenușă sfântă (1930; Premiul Societății Scriitorilor Români), Elegii (1933; Premiul Societății Scriitorilor Români și Premiul Academiei Române), Zăpezi și purpură (1936) tânguioase evocări și invocări, lamentații despre „sterpul meu infern”, în care „se cuibărește ca o epavă-n port”, „înțepenit și mut”, deopotrivă înfricoșat și doritor de moarte. Existența devine „groapa mea de umbră”, e bântuită de „fantomele singurătății”, ceea ce
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
la poezie. SCRIERI: Poezii (1915-1919), pref. I.A. Bassarabescu, Ploiești, 1920; Primăveri scuturate, București, 1924; Cântece pentru madona mică, Craiova, 1926; Opinii literare, București, 1927; Priveliști, București, 1928; Cenușă sfântă, București, 1930; Pietate, București, 1930; Elegii, București, 1933; Zăpezi și purpură, București, 1936; Poezia lui Cerna, București, 1939; Amiază, București, 1942; Zvon și joacă de copii, București, 1955; Ce mai faceți, florilor?, București, 1957; Glasuri limpezi, București, 1961; Frăgezimi, București, 1964; Poeme, pref. Al. Piru, București, 1965; Cireș amar, București, 1967
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Ritmul vremii”, 1928, 12; I.M. Rașcu, Convingeri literare, București, 1937, 79-80; Al. Bădăuță, „Cenușă sfântă”, „Duminica Universului”, 1931, 6; Ionescu, Război, I, 161-162; G. Murnu, „Elegii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1933-1934, 124-125; Boz, Cartea, 181-184; Cicerone Theodorescu, „Zăpezi și purpură”, „Floarea de foc”, 1936, 14; Sebastian, Eseuri, 248-249; Streinu, Pagini, V, 77-78; Octav Șuluțiu, „Zăpezi și purpură”, F, 1936, 5; G. Călinescu, „Zăpezi și purpură”, ALA, 1936, 830; Papadima, Scriitorii, 268-270; N. Mihăescu, Oameni și idei, București, 1937, 159-163; Călinescu
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
1931, 6; Ionescu, Război, I, 161-162; G. Murnu, „Elegii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1933-1934, 124-125; Boz, Cartea, 181-184; Cicerone Theodorescu, „Zăpezi și purpură”, „Floarea de foc”, 1936, 14; Sebastian, Eseuri, 248-249; Streinu, Pagini, V, 77-78; Octav Șuluțiu, „Zăpezi și purpură”, F, 1936, 5; G. Călinescu, „Zăpezi și purpură”, ALA, 1936, 830; Papadima, Scriitorii, 268-270; N. Mihăescu, Oameni și idei, București, 1937, 159-163; Călinescu, Ist. lit. (1982), 855; Alexandru C. Ionescu, Poezia lirică română contemporană, București, 1941, 159-167; N. Roșu, „Amiază
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Elegii”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, 1933-1934, 124-125; Boz, Cartea, 181-184; Cicerone Theodorescu, „Zăpezi și purpură”, „Floarea de foc”, 1936, 14; Sebastian, Eseuri, 248-249; Streinu, Pagini, V, 77-78; Octav Șuluțiu, „Zăpezi și purpură”, F, 1936, 5; G. Călinescu, „Zăpezi și purpură”, ALA, 1936, 830; Papadima, Scriitorii, 268-270; N. Mihăescu, Oameni și idei, București, 1937, 159-163; Călinescu, Ist. lit. (1982), 855; Alexandru C. Ionescu, Poezia lirică română contemporană, București, 1941, 159-167; N. Roșu, „Amiază”, G, 1943, 3; Florin Manolescu, „Călător fără vâlvă
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
panteiste, în cadrul căreia poetul își atribuie poziția privilegiată: „Și luminat de fulgere negre spre munți / Eu vin cu dreptul la un cânt universal”. Pregătit pentru tainicul sacerdoțiu, el nu ezită să scuture praful de pe recuzita romantică: „Poetul în haine de purpură / Întâmpină zorile zorile / Albe și albe cavouri / Ale frumoaselor nopții”. Influența temperamentului vulcanic al lui Walt Whitman răzbate, cu minime modificări, în textul programatic: „A încerca să vorbesc despre mine / înseamnă să vorbesc despre absolut / eu am cunoscut lumina bărbaților
LAURENŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287754_a_289083]
-
Bacovia, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, V. Voiculescu. A tradus în limba română versuri de Victor Hugo, Alfred de Musset, Paul Verlaine, Arthur Rimbaud, care au apărut în antologii ca Almanahul mării (1988), Fereastra dinspre mare (1995), Solstițiu de purpură (2000). Este laureat al unor concursuri și festivaluri de poezie din țară, la care se adaugă premiul oferit de „Revue française” pentru poeme scrise în limba franceză și cel oferit de „Bibliothèque internationale de poésie” (Franța, 1999). A obținut Premiul
ROSIORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289382_a_290711]
-
făcută de un angelus interpres (vv. 8‑18). Între cele două secțiuni există un verset de legătură. „Desfrânata cea mare”, replică, in negativo, a Femeii din capitolul 12, trăiește în deșert, „șezând pe o fiară roșie”. Ea este „îmbrăcată în purpură și în stofă stacojie, și împodobită cu aur și cu pietre scumpe și cu mărgăritare” (17,4) și ține în mâna sa „un pahar de aur, plin de urâciunile și de spurcăciunile desfrânării ei”. Pe fruntea sa stă scris: „Babilonul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
A treia carte a Ralucăi, cu ilustrații de Angi Petrescu-Tipărescu, București, 1967; Stejarul românesc, cu ilustrații de Mihu Vulcănescu, București, 1968; Vioara roșie, București, 1968; Dicționar cu poezii pentru cei mai buni copii!, cu ilustrații de Angi Petrescu-Tipărescu, București, 1970; Purpură, aur, azur, București, 1971; Dragoste supremă, cu ilustrații de Mihai Mănescu, București, 1972; Hai, încetul cu încetul, să-nvățăm tot alfabetul!, cu ilustrații de Zaharia Buzea, Iași, 1972; Hora orelor, cu ilustrații de Stela Crețu, București, 1972; Moș Arici, București
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
valoare, versurile din volumele lui U. păstrează maniera fără a o sărăci prin autopastișă sau epuizare: manierism, atemporalitate, repertoriu retro, neoexpresionism relativizat prin punerea în perspectivă, bonomie, ironism, predispoziție către retorizare, obscuritate semantică. Unul din punctele de vârf, Poemul de purpură, ilustrare în zece pași neconsecutivi narativ, decupați după o indeterminare variabilă, a temei sângelui, poate fi privit ca o replică (în sensul dramatic al cuvântului, și nu neapărat intenționată) la elegiile lui Nichita Stănescu, inclusiv prin deschiderea către o retorică
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
parcă încheieturile fizice, să ne inculce - măcar pentru o clipă - încrederea că am putea să ajungem „la zidul complet străveziu al nimicului”. ȘTEFAN AUG. DOINAȘ SCRIERI: Inel cu enigmă, Iași, 1970; Missa Solemnis, București, 1971; Poezii, Iași, 1972; Poemul de purpură și alte poeme, Cluj-Napoca, 1974; Diotima, Iași, 1975; Marea înfățișare, Iași, 1977; Zidirea și alte povestiri, București, 1978; ed. 2, îngr. și postfață Luca Pițu, Iași, 1990; Arca, pref. Ștefan Aug. Doinaș, Iași, 1979; Poeme - Poems, ed. bilingvă, tr. Donald
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
în care figurau texte de Emil Cioran, Martin Heidegger și Mircea Eliade; va deveni redactor-șef adjunct ulterior (1969-1971). Debutează în 1966 la „Ateneu” cu proză, unde între 1971 și 1973 este redactor, și editorial în 1974 cu volumul Despre purpură. Publică intermitent poezie în „Tribuna” și în „Steaua”, fiind redactor al acesteia din 1973 până în 1990. În decembrie 1989 întemeiază la Cluj-Napoca cotidianul „Adevărul în libertate”, pe care îl va conduce numai câteva zile. Între 1990 și 1993 este redactor
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
În 2003 este desemnat director al postului Radio România Cultural și secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Mierea (1978) și pentru 1784. Vreme în schimbare (1984), roman recompensat și cu Premiul Academiei Române. Despre purpură și Antonia. O poveste de dragoste (1978) sunt singurele cărți de povestiri scurte și nuvele ale lui U., celelalte fiind romane. Despre purpură adună șase proze fantastice, mitice și parabolice, din care se conturează un univers specific creației sale viitoare
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
pentru Mierea (1978) și pentru 1784. Vreme în schimbare (1984), roman recompensat și cu Premiul Academiei Române. Despre purpură și Antonia. O poveste de dragoste (1978) sunt singurele cărți de povestiri scurte și nuvele ale lui U., celelalte fiind romane. Despre purpură adună șase proze fantastice, mitice și parabolice, din care se conturează un univers specific creației sale viitoare, cu un reper - tărâmul imaginar Vladia - articulat mai târziu din aceste „bucăți de puzzle” în romanul cu titlul omonim (1982). În volumul de
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]