503 matches
-
și era locul de osândă al domeniului Ōmura. Cu privirile ațintite asupra mării, Velasco mergea pe plaja înțesată de rămășițe de scoici și alge de mare risipite. Vântul îi biciuia fruntea. În largul portului se zăreau munții lini de un purpuriu palid ai insulei Hario. Valurile învolburate acopereau stâncile insuliței cu un văl de stropi ca o burniță. Largul mării se întindea luminos sub razele soarelui care cădeau doar peste ape. Aceasta era ultima priveliște a Japoniei pe care aveau s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de a-și face jocul: de ce adică ea, și nu, să zicem, o fată din București, din Spania sau din Moldova?... Nicolevenea chiar din mijlocul priveliștilor străbătute de mine și care mi dăruiseră imaginea lumii În verde, galben, albastru, În purpuriu, vînăt sau violaceu, sub regimul Înalt al soarelui unei veri fără sfîrșit. Nu puteam respira fără a extinde amintirea acelor peisaje asupra Întregii realități cu care ajungeam În atingere. Aveam nevoie de culorile și umbrele copilăriei și pentru recompunerea Parisului
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de prospețime și frumusețe - ceva să ia de suflet ca femeia germinatoare, matriarha bazinelor și a grădinilor. Omenirea, Înnebunită după simboluri, Încercând să rostească ce ea Însăși nu știa. Până una alta, cotoarele de pană chelite răsfirânde În evantai: nu purpuriu de păun, nu albastru dulce, nu verde adevărat, doar pete În fața ochilor. Izbăvite de o senzație de căldură umană la discreție? Nu, nu puteai fi sigur. Încordarea efortului analitic de neoprit Îi dădea domnului Sammler dureri de cap. Cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
să evite să se gândească la Gruner. Probabil În ciuda marii tristeți să citească câteva paragrafe din acest fascinant manuscris despre lună. Observă o vagaboandă dormind beată ca un dugong, o burtă de vacă de mare ridicându-se, cu picioare umflate purpuriu; o fustă scurtă, o zdreanță mini. La un colț al gardului, un bețiv se pișa posac pe ziare și frunze vechi. Polițaii rar se agitau apropo de acești abandonați de modă veche. Oameni mai tineri, cu aspect autohton, erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
se limpezește și i se răcorește, iar senzația de apăsare îl părăsi. Oftă adânc și ridică din nou pușca, ținând-o strâns lipită de el, ca pe un prieten, și privind intens printre copaci, spre tabără. Era încă devreme și purpuriul apusului încă nu pierise de tot de pe cer, deși acolo unde stătea el în desiș era întuneric. În spațiile libere dintre colibe începeau să prindă contur grupuri de oameni care vorbeau, râdeau și se pregăteau pentru dans. Se aprindeau focuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
muzică! Evelin a sosit momentul mult așteptat, dar și marele concert! Ela intră cu șampanie. Evelin se așează la pian, căteva acorduri și începe să cănte o melodie cu inflexiuni metalice, de orgă. Văzănd nedumerirea celor prezenți: Evelin: Este un purpuriu alcătuit din inflexiuni suave astrale care au rămas în Univers după Marea Implozie și de Big Benguri. Totul a fost orchestrat într-un imn închinat Universului. Cănd mă aflu în spațiu să știți că stelele căntă o simfonie unică, compusă
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
a spus ea cu vocea tremurândă. De unde ai toate vânătăile alea îngrozitoare? M-am uitat în jos și mi s-a părut că văd corpul altcuiva. Pântecele, brațele și coastele îmi erau acoperite de o grămadă de pete de un purpuriu întunecat. —O! am șoptit eu. Presupun că trebuie să fie de când mi-au făcut spălăturile stomacale. Dumnezeule mare! a zis mama, încercând să mă ia în brațe. Nimeni nu mi-a spus... Eu am crezut doar că... Nu mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
sunetul unei dezolări care plana pe întreaga carte ca într-o tragedie greacă. Marea, gelozia, singurătatea, o moarte posibilă formau cadrul cel mai vast posibil, cred". Și Flaubert își dorise prin Madame Bovary un roman cafeniu, iar prin Salammbô unul purpuriu. Atracția "lucrului" le este dealtfel comună iar posibilitatea" varierii nuanțelor unei imagini îi fascinează în egală măsură. Dar, revenind la romanul lui Anton Holban, substituirea cu dinamicul poate părea forțată. Romanul ar fi așadar compromis definitiv de importanța evenimentului și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ba chiar m-am cățărat plin de curaj, deși cam șovăitor, de pe bancheta din spate pe locul din față, oprindu-mă doar să-mi desfac cracul sfâșiat al pantalonului de pe frâna de mână. Apoi mi-am condus singur Fiasco-ul purpuriu acasă - de la Pimlico la Portobello. Fiasco-ul meu e o mașină frumoasă, coupé, care e plină de forță, zgomot și furie. Fiasco-ul e bucuria și mândria mea. Procedând ca un adevărat prieten, i-am împrumutat mașina lui Alec Llewellyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
zâmbetul tău din fotografie, mi te aduce aproape, din sumbra ...depărtare. Clipa Întrezăresc, prin răsărituri senine cioburi risipite de nori în a timpului clară oglindă, cu sclipiri de smarald din verdele vieții. Clipa, a rămas suspendată de marginea cerului, pe purpuriul îndepărtat al orizontului, tivită în luciul unei raze de soare. ... clipa, o rotundă boabă de rouă, imperceptibilă, o primă și subtilă atingere, a timpului rupt din nemărginirea vremii uitate. Acum, o prind în căușul mâinii, ca pe o mică nestemată
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tachina pe tema prejudecăților lor republicane); apoi grădina, cu dudul bătrân Întinzându-și umbra peste o peluză largă și netedă, Împrejmuită cu straturi de flori și cu un vechi zid de cărămidă, ale cărui nuanțe bogate de roșu, roz și purpuriu, Întrevăzute printre frunzele și ramurile viței și ale arborilor fructiferi cățărători, erau ca niște pete de vopsea pe paleta unui pictor; și În fine - nu la sfârșit, ci doar ca punct culminant al vizitei - Camera Grădinii, pe care o desenase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dintre măruntaiele de cârpă ale culiselor și înșirînd mulțimea timpanelor prezente pe sforicica sonoră a unui hîșcîit ca de insectă. Dinspre foaiere, la parterul lambrisat și aurit, penetrând draperiile, se zvârcoliră pe parchetele întunecate șerpii de lumină vopsiți într-un purpuriu vorace, vătămător. Explodară apoi înăuntru amalgamurile de mirosuri, pomezi ieftine, parfum rafinat, copită despicată și deodorant BOB, semne că măgădăii se clintiseră dintre tejghelele și tonomatele lor, doldora de o muzică putredă, parkinsonică, și-și cărăbăneau acum trupurile angrenate în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o pe Neli cu o față Încețoșată, plângând cu lacrimi adevărate. M-am Înspăimântat. De-atunci am renunțat la jocul acela, care-mi provoca fiori negri. De fiecare dată când ne jucam, observam la Neli o pietricică rotundă, de un purpuriu straniu, care aveam impresia că, uneori, se aprindea În palmele ei micuțe. Și totuși niciodată nu mi-a plăcut Neli. Unele obiceiuri mă exasperau la ea. Scotea câteodată o limbuță obraznică atunci când trecea vreun străin pe lângă noi și-și ridica
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care am văzut două siluete albe, prelungi, ținându-se de mână și ridicându-se, cu o zbatere de aripi, spre Înălțimi... Pe marginea ferestrei, luminând, am descoperit un inel sidefiu, cu reflexe de ametist, lângă o pietricică rotundă, de un purpuriu straniu, care mi se aprinse ușor În palme. 87 Războinicul domn M. Ia seama, luminăția-ta, i-o Întoarse Sancho Panza, că ăștia care se văd aicea nu-s uriași, ci mori de vânt, iar ceea ce iei dumneata drept brațe
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lungul piciorului fin, furișat În ciorap alb de nailon. Niciodată, Însă, nu urca foarte sus. Nu din timiditate, ci dintr un anume respect față de Lili. Deși eram convins că n-ar fi deranjat-o prea mult, chiar dacă obrazul Îi devenea purpuriu iar pleoapele aproape i se Împreunau. Cred că m-aș fi Îndrăgostit bine de ea dacă Într-o seară n-aș fi surprinso la colțul liceului, ghemuită și cu picioarele puțin desfăcute, ca o rățușcă. Se urina Încordată, rotindu-și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de ani? — Liniște! Liniște, am spus. Dacă veți continua În acest fel, doamnă Shattock, vă voi trimite În celulă. Sună minunat, așa aș putea dormi și eu. Judecătorul izbește cu ciocanul În masă. Devine din ce În ce mai mare, sângele Îi invadează cu purpuriu fața albă, Îmbătrânită, ca o seringă care trage sânge. Acuzata, În același timp, se face din ce În ce mai mică. Nu mai mare decât o păpușă Barbie, se cațără până pe marginea boxei, unde se clatină Îngrijorător pe tocurile Înalte. Când Începe să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
atât de natural Încât dă de-a dreptul iluzia unei pielițe Îmbujorate de sânge; colo, cutioare lăcuite, Încrustate cu sidef, care cuprindeau aur japonez și verde de Atena, culoarea aripei de cantaridă; aur și verde care se transformau Într-un purpuriu Închis Îndată ce erau umezite; lângă vase pline de pastă de alună turcească, de Serkis de harem, de emulsiuni de crin de cașmir, de loțiuni de apă de fragi și de soc pentru ten și lângă niște mici butelii umplute cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nababi, trăiau Într-un lux care-l strivea pe al său, dacă niște obiecte pot strivi inteligența Însăși. Căci luxul lui Brummell era mai curând inteligent decât strălucitor: Încă o dovadă a siguranței de sine a acestui spirit care lăsa purpuriul aprins pentru neciopliți și a inventat mai târziu această mare axiomă a toaletei: „Ca să te situezi bine, nu trebuie să fii remarcat”. Bryan Brummell a avut mijloacele necesare, un bucătar excelent și un salon (de parcă ar fi fost o doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
apoi pe o foaie mare de hârtie frunze de arțar care alcătuiau ulterior spectrul aproape complet al culorilor (minus albastrul - mare deziluzie!), de la verde la citron, de la citron la portocaliu și așa mai departe, trecând prin nuanțe de roșu la purpuriu, maroniu-purpuriu, din nou la roșcat și Înapoi prin citron la verde (care era foarte greu de găsit și atunci doar parțial, ca o ultimă apariție curajoasă). Prima brumă a atacat ochiul-boului și noi Încă nu ne mutaserăm la oraș. Iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
roman. Voi evoca de asemenea fluturii din familia Sfinx, turboreactoarele copilăriei mele! Culorile mureau Încet În serile de iunie. Pâlcurile de lilieci Înfloriți, În fața cărora stăteam cu plasa În mână, Își etalau ciorchinii pufoși și cenușii În lumina crepusculară - stafia purpuriului. O lună umedă abia răsărită atârna deasupra aburului unei poieni din apropiere. În multe grădini am stat așa, În anii ce au urmat - În Atena, În Antibes, În Atlanta - dar niciodată n-am așteptat atât de Înfrigurat ca În fața acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
dintr-odată la niște linii oblice aurii și tăcute, ce se izbeau, când scurte când lungi, de fundalul tot mai domoalei agitații vegetale. Vârtejuri de albastru voluptuos se desfășurau Între nori măreți - grămadă peste grămadă de alb pur și cenușiu purpuriu, lepota („frumusețe maiestuoasă“, În rusa veche), mituri mișcătoare, guașă și guano, În ale căror unduiri puteai desluși o aluzie mamară sau masca mortuară a unui poet. Terenul de tenis era o regiune a marilor lacuri. Dincolo de parc, deasupra câmpiilor aburinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Dr. Czinner Îl Întrerupse: — Mă pot adresa curții Înainte de-a se pronunța sentința? Colonelul Hartep aruncă o privire rapidă spre fereastră: era Închisă; la santinele: fețele lor disciplinate erau impasibile și absente. Da, spuse el. Maiorul Petkovici se făcu purpuriu la față. — Imposibil, spuse el. Absolut imposibil. Instrucțiunea 27a. Arestatul poate să vorbească doar Înainte de suspendarea curții. Șeful poliției privi dincolo de profilul ascuțit al maiorului, spre locul unde stătea doctorul Czinner, Îngrămădit În scaunul lui, cu mâinile Împreunate În mănușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
leșin și, orbit și tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă de palme și am încercat să-mi controlez respirația, trăgând aer printre degete... Încet, încet-încet, lumea a început să se ivească din nou în tonuri bolnăvicioase de verde și purpuriu pulsatil și, poate după un minut, și-a recăpătat un soi de echilibru precar. Mi-am șters mâinile de jeanși și, înainte să-mi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui ultim acces sâcâitor de tuse. Bine. Respiră doar, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
incidentul cu salutul și sutienul de la costumul de baie, descoperisem că poluarea e atât de redusă în partea noastră de insulă, încât, dacă stai culcat pe spate pe-o dună mică de nisip la 3 dimineața, poți vedea albastrul și purpuriul Căii Lactee întinzându-se pe tot cerul. Nu mai văzusem niciodată Calea Lactee și mi se părea smulsă dintr-o producție științifico-fantastică a anilor ’50. Pierduți în spațiu. — Ești un filistin, zise Clio. Am încuviințat, coborând din nou privirea spre ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lumina să intre. Mare parte din sticlă fusese spartă, lujeri ca niște degete verzi târându-se în jos pe stâlpi și pe ziduri până departe, în celălalt capăt al clădirii. Fâșiile de cer de deasupra noastră erau colorate în același purpuriu încețoșat și jos pe care îl remarcaserăm în oraș, în dimineața aceea. Era ca și când lumina zilei nici n-ar fi existat. M-am întins pe podeaua zgrunțuroasă de lângă rucsacul meu și m-am uitat în sus, la nori. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]