962 matches
-
s-a rezemat într-o zi de un stejar falnic din pădurea Baisa și din interiorul său a auzit glasuri îngerești cântând Troparul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. El a construit o biserică din trunchiul acelui copac. Până la ridicarea schitului, pustnicul a dormit într-un bordei, sub pământ.<ref name="AS 691/2005">Sorin Preda - ""Mănăstirea copilăriei lui Eminescu"", în "Formula AS" nr. 691/2005.</ref> Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
biserică din trunchiul acelui copac. Până la ridicarea schitului, pustnicul a dormit într-un bordei, sub pământ.<ref name="AS 691/2005">Sorin Preda - ""Mănăstirea copilăriei lui Eminescu"", în "Formula AS" nr. 691/2005.</ref> Într-o poieniță din mijlocul pădurii, pustnicul Agafton (de la numele căruia provine și denumirea mănăstirii) a construit o biserică de lemn, cu hramul "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil". Așezământul monahal a fost cunoscut la început sub numele de „Sihăstria lui Agafton". Schitul s-a extins în timp
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
mare, degajarea soclului din piatră de tencuiala cu mortar de ciment și aplicarea de tratamente de protecție hidrofugă și antiseptică a lemnului. Biserica "Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil" a fost construită în prima jumătate a secolului al XVIII-lea de către pustnicul Agafton, fondatorul schitului. Ea este confecționată în totalitate din bârne groase de stejar. După transformarea Schitului Agafton în mănăstire de maici prin 1814, bisericuța de lemn a devenit neîncăpătoare pentru comunitatea monahală în creștere. Astfel, între anii 1838-1843 a fost
Mănăstirea Agafton () [Corola-website/Science/311626_a_312955]
-
face parte și prințesa. Ajunși la sol, roboții devin proprietatea unchiului lui Luke Skywalker, Owen. Însă R2-D2 pleacă în căutarea celui căruia trebuie să îi predea planurile stației, Obi-Wan Kenobi. Pornit în căutarea lui, tânărul Luke află că acesta - un pustnic care trăia în deșertul de pe Tatooine - a luptat alături de tatăl său în Războiul Clonelor. Obi-Wan este cavaler Jedi, un ordin a cărui vreme a apus odată cu ridicarea la putere a Imperiului. Luke devine ucenicul său și ambii pornesc spre Alderaan
Războiul stelelor: Din aventurile lui Luke Skywalker () [Corola-website/Science/324716_a_326045]
-
povestit de fervoarea isihastă pe care a găsit-o în mănăstirile din Țările Române, adusă de la Muntele Athos. În timpul Postului Mare din anul 1743, rasoforul Platon a călătorit la schiturile Dălhăuți, Trestieni - Râmnicu Sărat și Cârnu (unde se afla și pustnicul Onufrie). Primele două comunități moldovenești se aflau sub îngrijirea spirituală a starețului Vasile de la Poiana Mărului, care a avut o influență formativă importantă asupra vieții spirituale a lui Platon, învățându-l despre rugăciunea inimii. Cel de-al treilea schit se
Paisie Velicicovschi () [Corola-website/Science/334869_a_336198]
-
că ar fi petrecut doi ani în Winchester pentru a se întrema, și apoi a plecat în Germania, unde a trăit în pribegie ca pelerin mulți ani. Bătrân fiind s-ar fi întors în Anglia și ar fi trăit ca pustnic într-o peșteră de lângă Dover. Pe patul de moarte s-ar fi spovedit că deși își spunea Christian, se născuse Harold Godwinson. Diverse varainte ale poveștii au existat în Evul Mediu dar baza istorică este fragilă. Interesul literar pentru figura
Harold al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310167_a_311496]
-
(în latină "Petrus Damianus", în italiană "Pier Damiani", n. 1007, Ravenna, d. 22 februarie 1072, Faenza), a fost un prelat italian din secolul XI, la început eremit, pustnic, reformator, care devine ulterior episcop și apoi cardinal, fiind declarat doctor al Bisericii de papa Leonțiu XII, în 1828 (a se vedea Doctor al Bisericii). Conform tradiției, s-a născut « la cinci ani după decesul lui Otton III »la Ravenna
Petru Damiani () [Corola-website/Science/303190_a_304519]
-
care vor deveni ulterior autori extrem de prolifici ai literaturii sovietice), precum și multe alte personalități. Lunț a propus ca grupul să poarte această denumire după volumul de povestiri "Frăția Serapion "al lui E. T. A. Hoffmann. Eroii literari ai lui Hoffmann, pustnicul Serapion și frații lui, erau propuși de Lunț ca un model de mântuire existent în literatură. El a scris, de asemenea, articolul " De ce suntem Frații Serapion" în 1921, care a devenit într-un mod oarecum neașteptat manifestul literar al grupul
Lev Lunț () [Corola-website/Science/336928_a_338257]
-
sărăcăcioasă și lipsită de confort. Potrivit legendei, Sfântul Ioan de Rila ar fi săvârșit numeroase minuni cu scopul de a-i ajuta pe oameni. Aceste miracole i-au adus o faimă nedorită deoarece el încerca să ducă o viață de pustnic și să evite contactul cu alte persoane. Un număr tot mai mare de ucenici, mulți tineri credincioși și susținători au construit o tabără în jurul grotei lui, căutând să obțină o binecuvântare de la el. Astfel, Sfântul Ioan a înființat Mănăstirea Rila
Ioan de Rila () [Corola-website/Science/335922_a_337251]
-
Cronica Mănăstirei „Valea Călugărului” din Ciclova-montană. Ieromonahul Paisie Răileanu indică chiar și numele călugărului ce s-a adăpostit în peștera ce va sta la temelia altarului din biserica mănăstirii, deși identitatea acestuia rămâne incertă și neatestată documentar. Cu privire la acest călugăr pustnic, Răileanu menționează următoarele: „Alte date de vechimea și acestui pustnic, ar fi existat, într-o cărțulie întocmită de Alexa Nafir, fost cantor din Oravița, la această mănăstire, care trata despre persoanele, cari au descoperit peștera și au zidit biserica de
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
chiar și numele călugărului ce s-a adăpostit în peștera ce va sta la temelia altarului din biserica mănăstirii, deși identitatea acestuia rămâne incertă și neatestată documentar. Cu privire la acest călugăr pustnic, Răileanu menționează următoarele: „Alte date de vechimea și acestui pustnic, ar fi existat, într-o cărțulie întocmită de Alexa Nafir, fost cantor din Oravița, la această mănăstire, care trata despre persoanele, cari au descoperit peștera și au zidit biserica de astăzi, dar s-a pierdut în umbra vremilor. Se zice
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
dus până la urmă la întemeierea unui locaș mănăstiresc, descriind locurile și oamenii acelor vremuri. El descrie viul interes arătat de pelerinii care vizitau acel loc unde minunile dumnezeiești s-au revelat oamenilor, precum și icoana cea veche descoperită în peștera călugărului pustnic, probabil o reprezentare a Maicii Domnului „Prodromița”, provenind, după spusele autorului chiar din Muntele Athos. O altă întâmplare minunată legată de această icoană a fost consemnată într-o cronică veche. Icoana, spune cronica, a fost luată de credincioși și dusă
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
ofrandele credincioșilor din Oravița și în jur. Icoanele principale, le-a pictat, renumitul pictor „Dumitrie Turcu”. În turnul bisericii, s-au așezat un clopot.” Altarul bisericii de la Mănăstirea Călugăra a fost așezat practic peste locul unde s-a nevoit călugărul pustnic amintit mai sus, asigurându-se astfel o continuitate a slujirii lui Dumnezeu în acele locuri unde prezența divinității s-a revelat oamenilor. La început, mănăstirea s-a numit „Mănăstirea Călugăru”, aceasta fiind denumirea ei oficială, folosită și în vorbirea poporului
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
sprijin pentru credincioșii care s-au aflat sub ocupația străină a unor popoare neortodoxe ce urmăreau cu tenacitate convertirea acestora la religia lor, după cum cunoștem din istoria Banatului și a Transilvaniei. Păstrarea vie a tradiției orale care amintește de existența pustnicilor ce s-au nevoit pe Valea Călugărului, dovedește setea despre astfel de informații și dragostea cu care mai apoi acest loc a fost cu dragoste împodobit cu o mănăstire de către localnici. Mănăstirea Călugăra nu reprezintă decît continuarea și consolidarea unei
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
credincioși din toate teritoriile locuite de români. V. Perioada 1949-1999 1. Lucrări de renovare și modernizare a Mănăstirii Călugăra" După cum am arătat deja, biserica Mănăstirii Călugăra a fost ridicată pe locul peșterii unde s-a nevoit unul dintre cei doi pustnici a căror prezențăm a fost semnalată de către localnici și păstrată și perpetuată în memoria localnicilor. Altarul bisericii se află chiar deasupra peșterii pustnicului „Eftimie”, iar în 1879, biserica a fost delimitată de stânca din jur în care era practic încorporată
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
biserica Mănăstirii Călugăra a fost ridicată pe locul peșterii unde s-a nevoit unul dintre cei doi pustnici a căror prezențăm a fost semnalată de către localnici și păstrată și perpetuată în memoria localnicilor. Altarul bisericii se află chiar deasupra peșterii pustnicului „Eftimie”, iar în 1879, biserica a fost delimitată de stânca din jur în care era practic încorporată construcția, de către „maeștrii Lazaru Bernazu și Carlu Lacneru”. O descriere a bisericii o aflăm la Vasile Vărădean. Biserica „are un plan dreptunghiular, împărțit
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
(în ) este o colibă de pustnic (în formă de capelă), situată într-o poiană din pădurea de pe terenul parcului Castelului Linderhof. A fost construită în vara anului 1877, la comanda regelui Ludovic al II-lea al Bavariei, pe baza indicațiilor de scenă ale lui Richard Wagner
Sihăstria lui Gurnemanz () [Corola-website/Science/327614_a_328943]
-
ale lui Richard Wagner pentru decorurile actului al III-lea al operei sale Parsifal. În luna august a aceluiași an, Ludovic al II-lea i-a comunicat prietenului său Richard Wagner că a dispus să fie construită "o colibă de pustnic, rezemată de o stâncă". Ea seamănă cu cea "a lui Gurnemanz, de lângă o pajiște, care la anul va deveni o frumoasă pășune plină cu flori", îi scria el în acea scrisoare. "Un izvor curge în imediata apropiere, așa că acolo totul
Sihăstria lui Gurnemanz () [Corola-website/Science/327614_a_328943]
-
în trei zone. Cele trei zone erau: Existau cinci Patriarhi (episcopi supremi și succesori ai apostolilor): În primele două secole de creștinism, unii creștini trăiau în izolare, în munți sau deșerturi, petrecându-și timpul în rugăciune. În anul 269, un pustnic egiptean numit Anton din Teba, a adunat laolaltă mai mulți pustnici, formând o comunitate ce avea să devină prima mănăstire creștină. Ideea aceasta a pătruns și în alte regiuni creștine, unde s-au întemeiat mănăstiri de călugări și de călugărițe
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
supremi și succesori ai apostolilor): În primele două secole de creștinism, unii creștini trăiau în izolare, în munți sau deșerturi, petrecându-și timpul în rugăciune. În anul 269, un pustnic egiptean numit Anton din Teba, a adunat laolaltă mai mulți pustnici, formând o comunitate ce avea să devină prima mănăstire creștină. Ideea aceasta a pătruns și în alte regiuni creștine, unde s-au întemeiat mănăstiri de călugări și de călugărițe. Unele comunități monahale (călugărești) erau legate prin reguli comune, cea mai
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
chilii, "kalive" (chilii mai mici, unde câțiva călugări trăiesc ca intr-o familie) sau ermitaje (numite și "isihasterion", ele fiind niște chilii retrase, adesea doar mici grote sau scobituri în stâncă, în care trăiește întotdeauna numai un singur călugăr (sihastru, pustnic sau anahoret); ce definește însă ermitajul este în primul rând localizarea lui retrasă, căci există la Athos și un tip de locuințe în care trăiește un singur călugăr, dar care nu-s izolate și retrase, ele fiind numite "kathisme". Alți
Muntele Athos () [Corola-website/Science/297346_a_298675]
-
au și mobilizat o primă armată, gata de îmbarcare, în primăvara anului 1188. Propovăduitorul celei de-a treia cruciade a fost un anume Foulque, preot din Neuilly (pe Marna), care a jucat, cel puțin în Franța, același rol ca Petre Pustnicul, ba poate ceva mai mult, având în vedere condițiile specifive ale sf . secolului XII. Criza economică trecuse în Europa occidentală lăsând locul unei renașteri însoțită de prefaceri sociale dintre cele mai importante. Țărănimea se înscrisese într-un proces de emancipare
Cruciada a treia () [Corola-website/Science/314756_a_316085]
-
cărți unice în peisajul literaturii creștine, peste o sută, între care amintim câteva titluri de referință: „Tatăl Nostru comentat și explicat pentru copii”, „Roma veche”, „Puterea rugăciunii”, „Puterea celor 40 de liturghii și parastase” (Învățăturile părintelui Cleopa), „Viața Sfântului Nicolae”, „Pustnicul din Carnel”, „Drumul crucii” (carte tipărită în limba italiană, în câteva mii de exemplare, pe care a difuzat-o personal în Peninsulă, în anul 2006, preacucernicia sa fiind un apărător convins al originii noastre latine). Cea mai recentă carte realizată
Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_369]
-
precizează: Iar mișcarea mădularelor de jos ale trupului, care se face fără gândurile mai ascuțite ale plăcerii necuvenite ce se mișcă cu fierbințeală și atrage sufletul fără voie la ticăloșie, se naște fără îndoială din săturarea pântecelui.83 Cuviosul Isaia Pustnicul, în același sens, spune: Vai nouă că, având trupul ușor lunecos spre păcat, îl ațâțăm prin săturare și moleșeală spre pofte necurate și gânduri murdare și prin ochi primim în inimile noastre săgețile celui viclean, iar prin atingerea trupurilor ne
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]
-
p. 92. 83 Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, cuv. XXVII, în Filocalia..., traducere, introducere și note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, vol. X, Edit. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981, p. 151. 84 Cuv. Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, cuv. XXIX, în Filocalia..., traducere, introducere și note de Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, vol. XII, Edit. Harisma, București, 1991, p. 246. 85 Sf. Marcu Ascetul, Epistola către Nicolae Monahul, cap. 11, în Filocalia..., vol. I, p.
Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]