538 matches
-
familie. Sar și peste inventarul lucrurilor agonisite de tata și pe care Enciclopedia le‑a consemnat cu grijă de gospodar. Amintesc doar de radioul marca „Orion“, Operele alese ale lui Maxim Gorki, oleandrul din hârdăul cel mare de lemn și putina cu varză, pentru că mi se pare că au o importanță mai mare În raport cu alte mărunțișuri enumerate În carte, din care nu lipsește nici stofa cu furnituri pe care i‑am cumpărat‑o din prima mea leafă, nici sticla cu coniac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
albă se topise ca un fum. Mă gândeam că totuși n-avea unde să se ascundă în ierburile mărunte... „și te ții așa, după ele, tot timpul ?“, am întrebat, ca să mențin conversația. „De ce să nu mă țin, că am trei putini cu brânză de la ele, și lapte am, și ouă, de toate, am tot ce-mi trebuie, n-are decât să vină iarna...“ „Ouăle tot de la ele le ai ?“ „Cum adică de la ele ?“ ( Omul m-a privit din nou, mirat și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să pricep mare lucru. Dacă aș sta mai multă vreme să privesc la această viermuială poate aș înțelege ceva, dar așa...totul e ca pe altă lume. Ici se descarcă butoaie pline cu vin sau cu untdelemn, dincolo se stivuiesc putini cu brânză sau cu scrumbie, acolo hamalii cu sudoarea șiroindu-le pe față și pe spinările goale încarcă o haraba cât ți-i malul cu niște baloți grei. Aici se opintesc în juguri patru boi ca să urnească din loc un
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
caii din basmele lui Ispirescu, molfăind jeratic direct din palmele fiului de împărat... roșcata. Bice, hamuri, șa, transpirație, respirație, excitație, cu pantalonii pe vene, după baloții de lucernă, în podul șurei, cavalerul trac, Heros Invinctus Eternus. Roșcata... Blonda, ascunsă sub putina cu varză, în beci. Acolo, răcoare. Toamna, aromele de compot, de mere coapte, de murături, de fragă, de busuioacă, de căpșunică se despleteau din pagina împăturită, precum o scrisoare expediată direct din grădinile cerului. Sfântul Petru, milostiv individ, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
apăsat ceafa, Înainte de a rosti, pe tonul cel mai deznădăjduit: — Pentru că acesta ți-e răspunsul, e vremea să-ți dezvălui o taină veche. Nu te-ai Întrebat niciodată de ce, când am fugit din Isfahan, soldații ne-au lăsat să spălăm putina cu atâta ușurință? — Lucrul acesta mi-a dat Întotdeauna de gândit. Dar, cum de ani de zile n-am văzut, din partea ta, decât credință, devotament și afecțiune filială, n-am vrut nicicând să tulbur trecutul. — În acea zi, ofițerii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
movila de fise și p-aci ți-i drumul. Câștigasem peste o sută cincizeci de mii de lei, în câteva minute. O avere picată din cer! Ce inspirație bună avusesem să-mi încerc norocul! Și ce înțelept lucru să spăl putina înainte de a pierde! Deși hotelul era aproape, n-am avut răbdare să fac drumul pe jos și am luat un taxi. Când să cobor mi-a scăpărat prin minte, ca un fulger, ideea unei escapade năstrușnice: ce-ar fi să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Se apucă de altceva în loc de scris. „Sunt tare nenorocit, nu-i așa?“ notează el în carnet. Visează prima oară în ziua de Paști. Un înger își scoate etalonul, îl măsoară după el și îl găsește îngrozitor de puțin. Încearcă să spele putina, dar nu-i merge. Tentativele ulterioare sunt la fel de caraghioase. Concluzia: STRĂINULE, INDIFERENT DE CE AI VENIT ȘI ORICINE AI FI, DE ETALONUL UMAN SĂ NU TE ATINGI. Multă vreme mi-a fost greață de Igor Gherasimov. Mi-e rușine, dar ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
juncă posacă, Apăru acu-n ogradă o frumoasă, mare vacă. Grasă, sobră, arogantă și cu ugerul prea plin, Aștepta să fie mulsă de țăranul Cătălin. Bucuros, nevoie mare, c-a scăpat de sărăcie Și gândind deja la brânza ce în putini o să fie, Mânecile suflecă și se apucă vârtos De umplut donița toată cu un lapte bun și gros. Dar, deodată înlemnește și constată cu obidă Că Joiana cea frumoasă, ce-l privea acum candidă, A vărsat donița-ntreagă este lapte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
astea, recunoaște. Ghinion, spune Roja, lăsîndu-se pe vine, făcînd o genuflexiune, ridicînd de pe jos o pereche de chiloți de damă. Restul lumii unde este? Angajați, încărcători, șoferul, și-au luat cu toții tălpășița sau le ați dat voi liber? Au spălat putina cu toții, minte Părințelul care începe să prindă curaj, halal expediție militară, începe Roja să se mai relaxeze, Circa 4 spuneți, Miliție sau Securitate? Dar ce s-o mai lungim cu teatrul, își dă sama că n-are nici un sens să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ți-ai fi dat seama că plumburiul mării anunța schimbarea care avea să se petreacă, care dintr-un individ educat te-a transformat pentru o vreme într-un pușcăriaș, care împreună cu mulți alți intelectuali care n au reușit să spele putina la timp, a ajuns să fie tîrît prin închisorile și lagărele de muncă comuniste. Balta Albă și Pitești, la schimb cu Balta Brăilei sau Canalul Dunăre-Marea Neagră. întuneric, mucegai, umezeală, șobolani, lîncezeală, la schimb cu soare dogoritor, transpirație, sete, praf
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
revoluție, zice Roja, potolindu-și puțin amarul, trăgînd încă o înghițitură de rachiu, uitîndu-se în fundul paharului. Jur că l-aș mardi într-o clipită pe nenorocitul de Timișoara dacă aș da peste el! Ce fler a avut atunci să spele putina exact la timp, a fost îndrumat de cineva la momentul potrivit, reia Roja zîmbind ușor, chiar mai crezi că ăsta era timișorean? Hai că numai un naiv ar mai crede copilăriile astea, păi ia gîndește-te ce nevoie mai avea el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
difuzează Anchors Aweigh la fiecare jumătate de oră. Am văzut niște mateloți ceva mai încolo. Crezi că asta-i ceea ce se cheamă „atac amfibiu“? — Nu știu ce-i, dar eu mă duc înapoi. Să știi că nu ești singuru’ care-a spălat putina. Tocma’ trecu pe-aci un alt flăcău zdravăn. Fugea de rupea pământul. Babacul începea să semene cu o versiune mai șmecheră a lui taică-meu. — Sunt niște pachucos cărora trebuie să li se bage mințile-n cap. Crezi că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am pus o mână pe braț ca să-l liniștesc și aproape că i-am simțit sângele zvâcnind. — Ce-ar fi să ne dați câteva nume, domnule Short? — Tom, Dick, Harry. Haimanalele alea dădeau cu ochii de Cleo Short și spălau putina de urgență, cu Betty după ei. Mai mult de-atât nu știu. Căutați niște tipi care n-arată foarte rău în uniformă și sunteți pe calea cea bună. Am început o pagină nouă în carnețel. — Dar o slujbă avea? Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
doua zi mi-am luat liber și am petrecut-o în compania dosarului principal, având în minte un singur gând: coroborare. Russ sună să-mi spună că nu a mai aflat nimic despre Issler, care se pare că a spălat putina. Harry îl supraveghea de la distanță pe Johnny Vogel în timpul și în afara serviciului. Un amic de la Moravuri LASD, West Hollywood, îmi făcuse rost de niște adrese ale persoanelor din anturajul lui Sally Stinson. Russ mi-a spus de vreo șase ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
chestia asta are o nuanță de noblesse oblige, trebuie să recunosc, dar erau niște reuniuni mondene destul de drăguțe. Șampanie și gustări excelente... Mi-am Împreunat mîinile și am privit Îndelung spre Club Nautico, vizualizînd toată cohorta de membri care spălau putina, ducîndu-se să toasteze la conacul Hollinger. Incendiul a avut loc În seara petrecerii... de aceea era Închis clubul. De fapt, cîtă lume era aici cînd a-nceput? — Toată lumea. Cred că sosiseră toți invitații. Să fi fost vreo... două sute. — Două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai gândi la lucruri neplăcute..." "Așa voi face, am zis, însă te rog să rămâi lângă mine"..."Rămîn, a șoptit Ana. Rămân căci avem o cicatrice comună." Vorbele ei mi-au dat curaj, cu toate că nu le-am înțeles. Dar, peste putină vreme, eram iarăși singur. Și mă gândeam că acum singurătatea mea devenise aproape destin. ― Te obsedează, vezi, singurătatea. ― Și ce-ar trebui să fac? ― S-o împarți cu cineva. S-o împarți cu oamenii, Galilei. Nu cu arborii. Nici cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-și mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă. Abia te mișcai, parcă ieri plecase de la jupân. Vânzătorii te trăgeau de mânecă, îți împuiau auzul, strigîndu-și mărfurile. Găseai ce voiai și ce nu voiai: lână, sobe, putini, mosorele de ață, rafie, panglici, sfoară, parchet de pus pe jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu litere mari, albe: PANDELE VASILIU, VINURI, GRĂTAR, BUCĂTĂRIE TRANSILVĂNEASCĂ Ca totdeauna, prăvălia era plină. Aici
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spus. Ăștia fac pe oamenii subțiri, dar tremură bine... Gheorghe fuma întins pe spate, cu coatele în grămada de nisip. Alături mai mocnea încă un rest de foc. Rămăsese numai un miez fierbinte cât un ban, care pâlpâia. Lumina lui putină juca pe fețele ostenite ale pungașilor. Mînă-mică horcăia, Nicu-Piele se întorcea când pe o parte, când pe alta. Ăl bătrân privea bilele schelei. Avea niște ochi posomoîți și sub buză i se adâncise o dungă neagră. - Nu dormi? fl întrebă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
era în regulă și se strecurară repede dincolo de poartă, urmîndu-l pe bărbatul necunoscut care tocmise 217 acum trei zile echipajul mortuar. Ajunși în casă, cioclii își scoaseră pălăriile caraghioase și își făcură cruce. - Gata, ați venit? întrebă o femeie, cu putină spaimă în glas. - Am venit. - Să pornim, atunci, adăugă altcineva dintr-un colt. Bateți capacul coșciugului... Cioclii se mirară: - Cum, nu mergeți cu el neacoperit? - Nu, făcu sec fratele mortului. Nu e timp de întrebat. Una din femei aduse două
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Nu? Am putea aranja tribuna, am putea împrumuta câteva fotolii... Uite, chiar aici, am putea ridica un eșafod discret, simplu, grațios... Și din resturile astea... am încropi un baldachin... Și dac-am aduce un covor roșu, închipuiește-ți ce efect... Și putină mătase, pe eșafod... și buturuga tronând într-un ocean de mătase... Și chiar un mic dispozitiv de scurgere... Și trei-patru trompeți care ar da semnalul și oficialitățile ar veni și și-ar ocupa locurile... Înțelegi? Îți dai seama că toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
șl ea trebuia realizată chiar împotriva voinței unei părți a armatei. Firește, nimeni altul în afară de Salazar n-ar fi avut curajul să-și afirme cu atâta fermitate programul revoluționar. Dar, nu încape îndoială, de asemenea, ca ar fi avut prea putini sorți de izbândă dacă n-ar fi știut că se poate bizui, până la capăt, pe sprijinul total al Președintelui Republicii. Trecând de partea lui Salazar, împotriva unor elemente izolate ale armatei, generalul Carmona salvează încă odată revoluția. XIII. O REVOLUȚIE
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
au urmărit schimburile permanente care au loc între căjvănenii plecați și cei rămași în sat au ajuns la concluzia că dinspre Italia vin faianțe și gresii, aparate electrocasnice de ultimă generație sau tricouri imprimate, în timp ce dinspre Cajvana spre Italia pleacă putini cu varză sau șorici și „povești de acasă”. „Mărfuri contra sentimente”, rezumă Ionuț și Cosmin. Literatura postmodernității vorbește deja de ceva vreme despre eu ca proiect de sine. Identitatea însăși ar fi deci un „proiect”. Fără să o știe, fără
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
safe, și asta arată c-ar putea să fie vreun falsificator de bani, dar lui i-au dat drumul după numai o oră de arest și un scurt interogatoriu luat de conu Costache. Când s-a văzut liber, a șters putina imediat. Însă îl urmărește discret cel mai bun vizitiu al Poliției. — Câți ani are? a pus mama întrebarea ei favorită. — A declarat 43, păi asta ar însemna cu patru mai puțin ca mine, dar eu zic că minte, nu-i
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
încă mult după ce trecea de ei. Văzu că norii se spărseseră și în spărtură licăreau câteva stele. Stele, lumină? Fumul din hornuri se ridica drept în sus. Era semn sigur că mâine, duminică, e vreme bună. 7 — O bai’ di putină cu dușă, vă rog, spuse bărbatul cu un puternic accent moldovenesc și întinse doi lei, rămânând cu mâna întinsă, după rest. Arăta cam pârlit, dar la Băile Grivița veneau tot felul de nespălați. Băieșul era foarte mândru de faptul că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în două, l a aruncat peste vaca lui Nicu, în groapă, ca un lințoliu. După ce se convinse că nu mai e nimic demn de atenție prin buzunarele băiatului, îi mai dădu vreo doi ghionți și-i spuse răgușit să spele putina cât mai iute. Nicu plecă târșâindu-și pașii și se ascunse după primul colț. Hoțul nu se dădea dus, se așezase pe bancă și scosese sticla. Începură să vină oamenii, care-l priveau bănuitori, apoi stația se umplu, așa că bețivul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]