1,913 matches
-
gri, Ca și iubirea noastră, poate și a voastră. Sunt un actor, un Mân în Gri, Plin de talente, exchibiții și fantezii, Toate, puse la vedere, colorate-n gri Că și guvernul, parlamentul, Pline de infractori și viermi, în gri, Putrezi, ca și mărul meu, stricat în gri și vă mărturisesc, de-atâta gri... Eu unul, m-am săturat. Austria iulie 2015 Referință Bibliografica: La vie en gris (Viața în gri) / Coști Pop : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1717, Anul
LA VIE EN GRIS (VIAȚA ÎN GRI) de COSTI POP în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384449_a_385778]
-
accentuează acest adevăr. În condițiile date, pentru cel care are termeni de comparație, viața într-un stat îngenuncheat - în care deciziile majore sunt impuse din exterior - se reduce la un simplu act de supraviețuire. Circul politic, însoțit de o justiție putredă și schiloadă cu pretenții de infailibilitate, precum și păcălelile economice care trâmbițează edificarea traiului bun, amplifică starea de anxietate. Reducerea TVA-ului la alimente, ieftinirea medicamentelor, eliminarea spra-accizării carburanților sunt măsuri menite a crea o stare de euforie generală, ce ține
„EVADARE” DIN REALITATE de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384462_a_385791]
-
Articolele Autorului Cât așteptase ziua aceea! Avea să iasă la o partidă de poker cu niște împătimiți vestiți, trei vulpoi bătrâni, șlefuiți într-ale jocurilor de noroc în cazinouri europene. Se zvonise printre membrii clubului că cei trei ar fi putred de bogați. Spusele acestea îi dilatară dorința de a-i înfrunta, pe lângă speranța unei ademenitoare glorii! Petrecu întreaga zi ca și când ar fi fost ultima. Se trezise dis-de-dimineață plin de vioiciune. Făcu un duș prelungit. Revigorat, își savură cafeaua citind și
CARTOFORII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384621_a_385950]
-
rugă, mieii toți o iau la fugă, calcă îngerii prin rouă prevestind o slavă nouă, stelele cad în fântâni, se strâng mioarele-n stâni, umbrele cad în trecut, pe un timp sărac și mut, apar doar năluci și hore, peste putredele ore, cuiburi de singurătăți trec în timp, în alte dăți, iară drumul cel stingher face graniță spre cer, cade ploaia de inele peste simțurile mele, fată-plantă vorbitoare, te-ai născut printre fecioare, răsucind dantelele și furând inelele, visând nunți împărătești
BALADA PRIMĂVERII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384673_a_386002]
-
ai smuls din lumea „drepților ” ,știi foarte bine de ce-am fugit aici ! Găsise vinovata în persoana ei. Uitase însă că el plecase din lumea „drepților ” cu mult timp în urmă,înainte de a o cunoaște. „ Știam eu că e ceva putred aici . Ia spuneți porumbeilor, cine anume vă aleargă ? Că poate-o punem de-un șantaj ! Cu gândul ăsta necurat , Mădălina se apropia mai tare de perete. Însă în seara aceea,n-a mai aflat nimic. * Personajul lui se transformase peste
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
ești Ai tăi picuri, roi de apă, spun nopții povești Rece boare de umbrire se presară-n lut Frig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut. Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curg Șarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg, Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate, Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte! Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced! Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced; Citește mai mult
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
nici suflet, cătrănită-mi eștiAi tăi picuri, roi de apă, spun nopții poveștiRece boare de umbrire se presară-n lutFrig și ploaie, noapte neagră și un vânt părut.Plouă pragul dintre prispe, streașinile curg... și curgșarampoii de la grinde lăcrimează-n putred pârg,Du-te ploaie în adâncuri, mergi în lumi uitate,Lasă-mi noaptea liniștită să-mi cetească-o carte!Pleacă, du-te, ia-ți și stropii, chiar și frigul rânced!Frunzele tercite, ude, plâng în icnet lânced;... III. AMURG DE
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
SUFLETUL DE CIUDĂ, de Ciprian Antoche , publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂ Capul plecat, sabia nu-l taie Nici demnitate-n om nu face, Poporul ni-i spurcat șiroaie Și glasul țării putred tace. Slugarnici suntem la stăpâni Robind pe brânci...al nost pământ, Se răscolesc vechii români Văzând cum toate...nu mai sunt. De ce-au murit lungi generații Dând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi ovații Celor ce ne-
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
ca proștii Privind cum suntem crunt furați? Al nostru somn, tăcere-amară Va naște-n generații ... Citește mai mult ÎMI PLÂNGE SUFLETUL DE CIUDĂCapul plecat, sabia nu-l taieNici demnitate-n om nu face,Poporul ni-i spurcat șiroaieși glasul țării putred tace.Slugarnici suntem la stăpâniRobind pe brânci...al nost pământ,Se răscolesc vechii româniVăzând cum toate...nu mai sunt.De ce-au murit lungi generațiiDând brânca-n arme cu coloșii? Să-aducem noi prelungi ovațiiCelor ce ne-au ucis strămoșii? De
CIPRIAN ANTOCHE [Corola-blog/BlogPost/383472_a_384801]
-
De arin ale fântânilor cu gât Prelungit precum o girafa Meditând la răscruci de drumuri. Plopii își aud în depărtări Foșnetul melancolic. Aurul frunzelor toamnei intra În topitoriile reci ale materiei. E mult dor de moarte în noiembrie. Pe garduri putrede se cațără felinele. În lazaretele fricii cei singuri Scriu scrisori de dragoste pierdută. Adio, suflete. Voi trece prin umbrele pe care Le azvârle muntele Spre cel mai îndepărtat echinocțiu. Șanț un om născut prea târziu. Și totuși, mama mi-a
NOIEMBRIE (NOVEMBER) de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382902_a_384231]
-
cunoaștem evoluția propriilor buzunare? Adevărurile au rămas suspendate în fiolele mari, cu formol și șerpi de rîu, poștașul lunecă pe lîngă marile scrisori ale destinului, vecinii se îmbulzesc, ca întotdeauna, să culeagă alune de sub șipcile parchetului. Ne-om tot chibzui putreda avere pînă n-o mai rămîne nimic, și atunci abia, la sfîrșit, ne vom da seama că oligofrenii cu burțile pline ne-au lăsat deschise robinetele cu zoaie seculare și că ultimele dintre toate cîte nu vor avea nevoie să
GAIA-MAŢU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382984_a_384313]
-
după chipul și asemanarea Lui. I-a așezat undeva pe o planetă mică, dintr-o galaxie nesemnificativă, pe o spirala mărginașă a universului. Poeții aceștia, au uita și uită adesea de Poet, Și de multe ori scriu ode false, balade putrede, sonete ipocrite, sau de-a deptul otrăvite pentru ei și pentru alții din jurul lor. De fiecare dată cand aceștia scriu sau recită o poezie spre Iubire, vreo poezie care alină și vindecă, sau mustră și îndeamnă spre bine, spre frumos
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
Science și preluate de medlive. Există dovezi anecdotice și științifice care sugerează că bolile au anumite mirosuri, potrivit cercetătorului Mats Olsson de la Karolinska Institute din Suedia. Persoanele cu diabet zaharat, de exemplu, ar avea o respirație care miroase a mere putrede sau acetona. Capacitatea de a detecta aceste mirosuri ar reprezenta o adaptare care ne-ar permite să evităm boli potențial periculoase. Olsson se întreabă dacă o astfel de adaptare ar putea exista deja într-un stadiu incipient al bolii.În timp ce
Bolnavii pot fi identificați și după mirosul pe care-l degajă [Corola-blog/BlogPost/92451_a_93743]
-
precum al tenorului. Oh, mon Dieu! Acolo e, de fapt, locul tău, cufundat în vârtejuri cenușii de colb. Stai departe de luminători, rămâi în raiul tău abscons, alături de cei de-o seamă cu tine, populat de trepăduși mângâindu-și vanitățile putrede și seci. Și nici asta n-ar fi scandalos, pentru că fiecare urcă pe cât de dăruită îi e strădania. Dar să nu împroști cu noroi în cei care dau nuanță binefăcătoare nației; nouă, tuturor. Ei sunt valori sublimate în ființa națională
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
o venerează, o poartă în suflet; acest sentiment puternic ”curge” din chiar vârful peniței și al penelului. Peste tot pe unde ajunge, în lumea marilor artiști sau a marilor decidenți politici ai lumii. Numai astfel mă pot osebi de mărunțișul putred al vremii noastre și îmi înalț spiritul - al meu și al țării, indisolubil - deasupra a tot ceea ce urâțește existența noastră, făcând aerul să devină fetid, irespirabil.” Deslușesc în lucrările sale, scrijelit, un S.O.S. întru salvarea nației de năvala
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
Până în ultima clipă de viață a Liei, Mihai l-a considerat pe Florin rivalul lui. Aș vrea să-i demonstrez că sunt capabil s-o fac mult mai fericită decât putea Florin. Și Mihai și-a trimis gelozia, susținută de putrede ațe, până în largul cerului, dar ochi pentru Cer, încă, n-a avut. În acest caz - spune Mihai, într-un monolog interior, redat la persoana a treia -, Florin câștigase. El era deja în cer și Lia va merge la el, iar
Peste deal de lumea materială – Scris de Angela Monica Jucan [Corola-blog/BlogPost/93313_a_94605]
-
E ceva putred în Danemarca noastră, aș spune, or, promisiunile unora nu întotdeauna coincid cu faptele. Evident că nici nu mi-aș fi amintit de interviul deputatului român în parlamentul ucrainean din fracțiunea Partidului Regiunilor, Ion Popescu, acordat, cu peste un an în
ATUNCI O NAŢIUNE SE APROPIE DE MOARTE, CÂND ÎNCEPE A FI SURDĂ LA GLASUL LIBERTĂŢII [Corola-blog/BlogPost/93370_a_94662]
-
morții mei erau morți obișnuiți. - Cum, obișnuiți? S-a mirat coana preoteasă. - Adică niște schelete cu cranii, fără ochi, coaste înșirate, picioarele numai oase, ce mai, morți, morți în toată regula! - Parcă ziceai că erau îmbrăcați! - Ei, câte-o zdreanță putredă, agățată de coaste! În rest, oase. Goale, goale! Coana preoteasă a rămas derutată, prilej pentru mine să continui povestea: - Și când i-am văzut așa, am aruncat traista cu struguri spre ei, că nu aveam niciun băț la îndemână și
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
și smântână care, De bună ce se dovedea, / De degete ți se lipea; Mai face și alte bucate, / Care de cari mai minunate. Apoi, jeratic a adus / Pe care în groapă l-a pus, Iar peste el a potrivit / Lemn putred, să ardă mocnit. Deasupra, peste toate cele, / A pus o leașă de nuiele. Pământ și frunze-a presărat / Pe leașă și a așezat Și-o rogojină peste ea. / Apoi plecă ceară să ia, Din cari făcu un scăunel / Spre a
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
dușman ce nu se vrea uitat. Mușchii de pe față i se contractară Într-o grimasă. Simțea cum durerea Antiliei Îl Învăluia precum inelele șarpelui pe care Îl purta pe piele. Flacăra opaițului părea să Îi brodeze În jur o luminiscență putredă, aidoma celei a algelor descompuse, pe care o văzuse ivindu-se În delta Padului. Ca și când dansatoarea nu s-ar fi aflat acolo, și nu s-ar fi aflat nici el. Două vedenii care se Întâlneau Într-o oglindă. Acea imagine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
plecarea ei pe lumea cealaltă, hotelierul Începe să dea pe goarnă În dreapta și-n stânga tot felul de povești aiuritoare despre viața secretă a abatelui, despre comoara pe care o găsise fericitul restaurator al bisericii, făcând din el un om putred de bogat, și despre pergamentele misterioase care Îl transformaseră Într-un personaj extrem de puternic și de temut, de la Rennes-le-Château la Roma și retur. Într-o comunitate rurală restrânsă, nu există loc mai potrivit pentru vânturarea aprigă și cu folos a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
timpul lui Ștefan cel Mare. Un fior trecu prin inima lui Broanteș văzând decăderea cumplită în care ajunsese vestimentația otomană. O asemenea risipă de material, proasta alcătuire a croielii, întreținerea de mântuială a capotului îl cutremură. Vădit lucru, era ceva putred în Imperiu. Și totuși, nu-și putea lua ochii din pământ; vederea țigăncușei îi tulbura și mai tare. Iar aceasta, cu imemoriala grație a celor de teapa ei, puse cafelele pe o măsuță și se strecură în celălalt fotoliu, așezându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cînd partea de sus a trupului Îi dispare cu totul În pîntecele acelea burdușite cu resturi de tot felul. Caută mîncare. Își Înfige mîinile negre În miezuri de pîine Îmbibate În zoaie, În viermuiala puturoasă a cartofilor, În masa aceea putredă, zemuitoare, stoarce Între degete toate deliciile descompunerii, grohăie, linge, Înghite. E un copil, un mic animal Înfometat, ascuns sub o platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum de n-am simțit că murdăria poate fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Creșteau pe ele buruieni gigantice, și floarea soarelui, și violete sălbatice. Mecanicii obișnuiau să arunce acolo cutii goale de ulei și piese auto, când nu mai aveau loc pe alei sau prin canale. Lângă bar era unul plin de scaune putrede și cutii goale de bere, unde trăiau vreo zece pisici maidaneze. Bineînțeles că pisicile erau peste tot pe-aici, pe terenurile virane și pe oriunde. Le găseai pe la ușile din spate ale restaurantelor așteptând mâncare sau ieșind din vreo pubelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mult decât păsări. Totul părea neclintit, o clipă care dura. M-am așezat din nou în pat. Am dormit până dimineața. Pe terasă nu mai era nimeni. Pe jos erau sticle goale, mucuri de țigară și în aer un miros putred de pește. Nici urmă de Nunu și Simon. Casa părea pustie. Departe, către orizont, pescărușii pluteau din nou ca niște bulgări de zăpadă. Am mai stat o săptămână la Vama Veche. Simon venea în fiecare zi la vila noastră. Închiriase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]