1,643 matches
-
XXVII. GREUTATEA VERBULUI A FI, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011. cât mi-aș dori să aud rodul lumii spărgându-se țăndări de acolo de unde vin ard lumânări ispita spinilor în inima deșert a putrezit pământul de sfârșeala umblatului floarea suferinței își sacrifică minutul căută o inimă orfană într-un rest de scară îngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțului ochi deschis de somn gonește întrebări aplecate-n glezne de aș fi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
A FI Autor: Daniel Dăian Publicat în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului cât mi-aș dori să aud rodul lumii spărgându-se țăndări de acolo de unde vin ard lumânări ispita spinilor în inima deșert a putrezit pământul de sfârșeala umblatului floarea suferinței își sacrifică minutul căută o inimă orfană într-un rest de scară îngrop cu greu trăitul unui vineri neiubit sângerând nerăbdarea colțului ochi deschis de somn gonește întrebări aplecate-n glezne de aș fi
GREUTATEA VERBULUI A FI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356610_a_357939]
-
Și lângă Primăria Sectorului 2, mai este o construcție interesantă. Ghețăria Oborului. Tot monument istoric! Ce ziceți de un Muzeu al piețarului bucureștean. La propunerea făcută, primarul local dă vina pe Primăria cea Mare. Consilierii (?!?) tac chitic! Construcția, monument istoric, putrezește! La fel ca la Moara lui Asan, discuția a rămas în coadă de pește. Ce muzeu de artă ar ieși acolo, punând în valoarea monumentul istoric a cărui demolare se dorește zi și noapte. Tot cu sprijinul unor consilieri? Nu
TABLETA DE WEEKEND (35): PRIN BUCUREŞTIUL IUBIT ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 895 din 13 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346074_a_347403]
-
auzi gemetele puternice ale umbrelor nopților în care trăiesc, urmăriți de jale și dezgust. Din aceste umbre tenebroase se aleg personajele dureroase ale vieții noastre de astăzi, multe și greu definite. În casele lor se simte mirosul infernului, al oaselor putrezite înainte de vreme ale celor cărora mințile lor bolnave i-au condamnat la torturi de viață mojică și, nu uitați...sunt semeni de-ai lor. Aceste putreziciuni cu bani și conace sunt umbre ale romanului nou, ale vremurilor pe care suntem
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
lucrau femei din sat. Chelarul limpezea vinul din butiile din pivnița răcoroasă, fără să se atingă, nici măcar cu un strop de licoare. În pătule, oamenii, în ițari albi din cânepă albită la râu, reașezau drugile de porumb pentru a nu putrezi. * Bucătărie. Erau zile când Alexandru nu mai ieșea din grădinița cu flori din fața conacului. Admira cu nesaț trandafirii. Într-o după-amiază, dorind să rupă un trandafir roșu- s-a înțepat la deget. Sângele a început să-i curgă. Fără să
FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2248 din 25 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370749_a_372078]
-
Soarelui!) - și strănepoților lor (modernizați - azi - pe americănește și pe muscălește) - tot sângele - viața și o parte din moarte: dar de pe urma jertfei - nu s-a mai trezit vie decât vița-de-vie - îndoită cu lacrimi - de curată soră și luminată mamă... ...strujenii putrezesc în glugi pe șesuri - 'nainte de-a muri - murmură-eresuri... picură mir de bocet din văzduhuri se-alină răni în Crucea dintre duhuri... ...se așteaptă - în aceste câmpìi și pe buciumândele dealuri - a doua Înviere: poate că Hristosul acela de-atunci
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
scris pe cer / cu sclipiri stelare / numele lor nemuritor: / CALEA ROBILOR!” ANTONETA CHIBURȚĂ BALAN. Vocație lirică. Sensibilitate cu fața spre frumusețile pământului și gândul la lumea de dincolo. „Covorul arămiu în tonurile toamnei, / Pufos, sub pași, de-acuma, curând va putrezi; / Din somn adânc de iarnă, nimic nu-l va trezi, / Nici gândurile blânde, sub pașii rari ai Doamnei...”. Reflecții încastrate în clip-uri iluzoriu peisagistice. „Nisipurile-s mișcătoare și fierbinți. Te-afunzi în deșert, pășind printre dune, / Ce te-atrag
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
ardî! ... Off..., mama me! Cu ci ț-am greșit, Doamniii? Îmi bagî frumuseți de fată-n pământ... Ie-mă, Doamni, pe miniii, nu pi fata me! Las-o, Doamni, pi ea sî-și creascî copchiii, Doamniii! Di nu i-ar mai putrezi oasâli ninorocitului... Off, fata mamii..., off, draga mamiii...! Cât te-am rugat, mamî sî nu ti duci după bețâvu lu Gheorghi Ababii mamî, niști răi, mamî, da’ tu nu m-ai ascultat, mamî... Iacă-te ci ț-o făcut, mamî
ÎN MÂNA DESTINULUI...( XIV ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368063_a_369392]
-
pe unde îmi dorm gândurile, cu cine îmi hrănesc amintirile, plec ca să fiu departe de o altă valiză unde mi-am împachetat dezamăgirile, pe ea, nu o iau cu mine, am aruncat-o într-un colț întunecos al destinului. să putrezească acolo. nici nu știu dacă din tot ce am să trăiesc o să mai umplu altă valiză, dacă nu, am să călătoresc fără să mă schimb, o să mă îmbrac numai cu mine, gol. Referință Bibliografică: Valizele mele / Mihail Coandă : Confluențe Literare
VALIZELE MELE de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362611_a_363940]
-
întinsă și de care atârna o lustră cu două brațe și becurile chioare. Aici parcă simțea cu adevărat cum seva pământului îi dădea viață. Auzea greierii țârâind lângă cuptorul de pâine și se desfăta privind licuricii cum strălucesc în paiele putrezite din curtea unde leneveau ziua animalele și păsările gospodăriei. De când a venit Săndica acasă a crescut averea familiei. În afara măgărușului Ghiță, Săndica a primit cadou din partea administrației, la puțin timp de la instalarea ca șefa fermei, o vițică de o lună
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
un strop de seu, o lumînare ca să-ți scriu misivă mare. Iată un bătut de ger, de hârtoape și de nopți de fier, De stafii mărunte ca un zob și durerii mele rob. Ce să fac prin ceasul greu? Morții putrezesc mereu. putrezește și Isus în gînd, i-auză-l plîngînd. (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) --------------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1 și în „PREPOEM”, an I, nr. 7, ambele din aprilie 1940 UITE STRIGOII Uite strigoii, uite liliecii Au ieșit în
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
de seu, o lumînare ca să-ți scriu misivă mare. Iată un bătut de ger, de hârtoape și de nopți de fier, De stafii mărunte ca un zob și durerii mele rob. Ce să fac prin ceasul greu? Morții putrezesc mereu. putrezește și Isus în gînd, i-auză-l plîngînd. (Din volumul în manuscris „Iarmaroc”) --------------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, an VI nr. 1 și în „PREPOEM”, an I, nr. 7, ambele din aprilie 1940 UITE STRIGOII Uite strigoii, uite liliecii Au ieșit în marginea potecii
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
așa de adânc pentru a fi periculos, însă era plin de broaște. În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă
DULCE COPILĂRIE . (DIN CICLUL AMINTIRI ALE COPILĂRIEI ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353350_a_354679]
-
Acasă > Stihuri > Imaginație > DEZOLARE / DESOLATION Autor: Elenă Trifan Publicat în: Ediția nr. 1639 din 27 iunie 2015 Toate Articolele Autorului DEZOLARE /DESOLATION A putrezit lumină în întunericul vieții. Gândurile se pierd în suferință. Păsările nu mai au aripi Și nici încotro a se duce. Soarele devine o enigmă Ce apune în fiecare clipă. Roi de păsări se ascund În cuiburi de cenușă. Livezile sunt
DESOLATION de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352992_a_354321]
-
mai votăm? E-o nebunie! Nu mai schimbăm, în veci, nimic! La noi e votul parodie Ori chiar mai rău: un loz în plic! De când ne știm am dus amarul, Iar ei averi au strâns cu spor, Hai, cât nu putrezește parul, Să izbăvim acest popor! Referință Bibliografică: Sculați, voi adormiți de veacuri! / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 293, Anul I, 20 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SCULAŢI, VOI ADORMIŢI DE VEACURI! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354346_a_355675]
-
Căci am fost toți la un loc/ Și voi, fetelor, veniți / La nunta mea de priviți. Mă mărit tânără floare / Cu moartea cea răpitoare / Bucură-te, cimitire / Că o frumoasă floare vine, / Dar nu vine să înflorească, / Ci vine să putrezească”. Cumplită durere lovise familia Vulc... Copilul orb După câteva luni, lui Ion Vulc îi moare și soția, iar apoi, la scurtă vreme, băiatul, Ion. Mai rămăsese doar Ana dintre cei trei copii. Ana își pune pirostriile cu Gheorghe Bobangă, dar
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354359_a_355688]
-
rece împotriva soarelui care s-a retras în mod mișel după dealuri într-o ultima încercare de apărare, încercare sortita să piară. Cerul a părut a fi o pătură cenușie care tremura asupra pământului negru, ca un scaun de lemn putrezind, legănând un copil care vărsă lacrimi pe podea. Primii stropi de ploaie, mari și grei, au alunecat șerpuind către întunecatul sol pentru a-l corupe. Vântul a biciuit necontenit și a scuturat inocentele frunze, prinzându-le într-un dans satanic
UNIVERSURILE PARALELE NU ȚIN DOAR DE EINSTEIN! de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/353951_a_355280]
-
de peste drum, țipa o femeie înaltă și slabă, cu o rochie pestriță, neagru cu alb, cu părul despletit, cu mâinile spre cer, “criminaluleee, mi-ai omorât omul, tu și frații tăi, nenorociților, mânca-v-ar viermii pământului și v-ar putrezi oasele în pușcărie, aoleeeu, că mi-a omorât bărbatul meu, că l-a auzit tot satul cum striga că-l omoară, aoleeeu, că o să dau acatiste să vă piară sămânța, o să topesc lumânări la răscrucea drumurilor, în miez de noapte
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
așa de adânc pentru a fi periculos, însă era plin de broaște. În acest loc venea tata și alți consăteni, cu snopii de in sau de cânepă la topit, adică îi ținea sub apă o periodă de timp până le putrezea tulpina. Când se realiza acest lucru, îi aducea acasă și îi melița, adică pe un fel de ghilotină din scânduri de brad, lua mănunchiuri de cânepă sau in - ce avea în acel moment - și îi presa pînă ce partea lemnoasă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
vorbeai o germană șvăbeasca: nu cred că în familie, sau bonă cu care ai crescut vorbeau dialectul șvab. CGM. Este vorba de perioada de închisoare! Cum anchetatorul de la Securitate mi-a arătat că voi sta la ei „până îmi vor putrezi oasele”, am căutat să-mi folosesc timpul (“condamnarea administrativă” era de fapt de 24 luni, așa cum se arătă în “Biletul de eliberare” pe care, așa cum știi, îl afișez cu mândrie). Aici voi face o paranteză și îți voi răspunde la
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
a câștigat în toți acești cincizeci de ani, de când mergeam la mormântul bunicii? Crucea mamei e cea mai înaltă de pe Parcela 17. Se vede de la distanță. Mormântul pietruit, cu crucea de marmură, e îngrijit. Grilajul s-a furat. Banca a putrezit. Din ghivecele de piatră, zâmbesc panseluțe. În felinarul de la capul mamei, arde o candelă. Are trei îngerași de bronz pe ea. Mama și-a scris singură epitaful. Cu vreo 30 de ani înainte. Ca să fie. Doar dorul de bunica și
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
potolea ca un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi striga tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și unsuros. -Da ce, bre, nea Gogule, eu le-am lăsat neudate toată iarna?! Am terminat bre, butoiul! Vezi
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții. -Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... Citește mai mult CAPITOLUL VBERZELE NOASTREPrimăvara a fost dintotdeauna anotimpul meu preferat. Singurele senzații de ireal pe care
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
potolea că un copil cuminte. Țăranii, zgribuliți în cojoace, cu căciulile înfundate pe frunte, cu ciorapii din lână până la genunchi, pe care se vedeau nojițele opincilor, ieșeau în drum și strigau unii la alții.-Ce, mă Gheorghe, nu ți-au putrezit mă oasele, nici în iarna asta?! îi strigă tataie de câte ori îl vedea trecând cu căldarea în mână, zgribulit în cojocul vechi și ... XII. GLORIE COPILĂRIEI ÎI, de Mihaela Arbid Stoica, publicat în Ediția nr. 478 din 22 aprilie 2012. Capitolul
MIHAELA ARBID STOICA [Corola-blog/BlogPost/357169_a_358498]
-
în femeie, pentru perpetuare. Din una ca tine îmi am și eu rădăcina, dar și tu trebuie să știi că toți suntem pământ. În noi se îngroapă dușmanii, prietenii și toate neamurile din cele patru zări sau câte mai sunt. Putrezesc în noi, precum și noi în cei de dinainte. E roata pe care ni se strâng zilele ca ața pe ghem. Pământul ne-nglobează în întrgul lui; ne-ntoarcem ca puiul în găoacea din care ne-am întrupat, cum toate lucrurile
PĂMÂNTUL de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1268 din 21 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357344_a_358673]