1,135 matches
-
el fiind ultimul împărat al Imperiului Roman unit, era firesc ca Imperiul Roman divizat să conducă și la divizarea bisericii creștine. Chiar dacă aceasta a rezistat peste șase secole la unele dificultăți insurmontabile, cu un Imperiu Roman de Apus destrămat de puzderii de triburi, mai ales germanice. Papa Leon al IX-lea (1049-1054) și patriarhul Constantinopolului Mihail I Cerularie (1049-1058) au desăvîrșit ruptura în anul 1054, cînd a avut loc așa numita Marea Schismă. Gîndurile mele erau provocate și de un pătrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
avut la breasla preoțească, am apelat și la un părinte de la mine din Câmpina, din orașul în care făcusem liceul. Era o zi de toamnă destul de friguroasă. Un început de toamnă. În curtea bisericii. La slujba de duminică dimineață. Milogi puzderie, pe care coana preoteasă îi zburătăcea în răstimpuri. Concurența mea era formată dintr-o țigancă, cu buză de iepure și-un puradel la sân, și un alt țigănuș, cu un fâș răpănos. Pe mine coana preoteasă nu m-a bruscat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Roman - Fălticeni, evitând întoarcerea pe drumul deja cunoscut. Până la stația autobuzului erau, totuși, câțiva kilometri. Neavând lumină la bicicletă (dinamul părea blocat), mergeam pe lângă Mircea, ajutându-mă de farul lui. Întunericul profund, pietrele și multele gropi, anulau farmecul cerului, cu puzderia lui de stele luminoase. Până să ajungem la șosea se luminase. În dreapta, Fălticeniul, sub un soare roșu intens, era scăldat în norii care-l aureolau ca într-o poveste. La Băisești, locul în care începea Bucovina, am mâncat pe terasa
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
de uscat, tanchete amfibii, parcate acolo poate pentru reparații sau pentru cine știe ce altceva. Faptul senzațional era însă că nu le păzea nimeni, nici un soldat sau altcineva. Știrea despre ele mersese fulgerător cred printre copiii din toată Brăila, fiindcă veneau deja puzderie. La început cu timiditate, uitându-se în dreapta și-n stânga, apoi din ce în ce mai îndrăzneți, ne-am cățărat pe ele și le-am luat urgent în posesie. Au fost ale noastre câteva săptămâni, până în toamnă, când au dispărut la fel de fără de veste cum
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acum căldura prietenoasă din jurul grătarelor cu „sertar” - sobițe ale toamnelor târzii, umede și reci de altădată.) Deunăzi (septembrie 1990), pe Calea Victoriei, în drum spre noua mea redacție, a Caietelor Critice, zăresc dintr-o dată, pe asfalt, vechile mele cunoștințe, castanele; erau puzderie; se iscase un vânt puternic, prevestitor de ploaie (și totuși nu a plouat), care le-a scuturat din copacul pe care altfel nici nu l-aș fi observat poate. Revăzându-le, mi-am amintit „totul”. Profund tulburat, m-am aplecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ci și pentru că* niciodată nu m-am temut de ceea ce trebuia să mă tem, de ceea ce se temeau ceilalți, mai degrabă dintr-un fel de inconștiență decât din cine știe ce curaj; și, mai probabil, pentru că spaimele obștești găseau locul ocupat de puzderia unor spaime mărunte și personale, care mă invadau în permanență și care mă acaparau în întregime; mi-era frică să mă dau pe gheață în prezența altora, de fapt de prezența altora mai ales, de simplul contact cu o persoană
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de elaborare. Tot aici este abordată chestiunea Receptării universale și aceasta în creștere valorică, odată cu extinderea cunoașterii poetului pe meridianele cele mai diverse ale lumii. Este cercetat modul în care Eminescu apare în viziunea marilor scriitori români, fără a omite puzderia de Omagii lirice și odată cu acestea deschizând discuția despre Detractori și Antieminescieni, definind eminescologia și făcând, iarăși, catalogul eminescologilor, al eseiștilor și al traducătorilor. Nu lipsește, în final, reflectarea poetului în muzică, în artele plastice (în viziunea marilor pictori ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ascunde multe secrete în ea. Sunetul muzicii începu. Invitații se agitau, alții mâncau, întrețineau conversații, aprindeau țigări sau ciocneau pahare înainte de a savura licoarea din ele. Nimeni nu critica și nici nu aproba ceva. Era o noapte răcoroasă cu o puzderie de stele scântietoare. El simțea că are lângă dânsul cea mai frumoasă stea dintre ele. O invită la dans, ea se ridică încet, grațioasă, ușor îmbujorată, prefăcânduse că nui vede privirea cu care el o cerceta din cap pânăn picioare
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
L-or sfârtecat cu cleștele înroșit, abia șoptește și întoarce capul: desigur, i-a intrat o zgaibă în ochi... Gheorghiță bolborosește niște vorbe sfinte de mângâiere. Un oștean purcede a aprinde lumânări la căpătâiul morților și luminițele licăresc ca o puzderie de licurici. Și mie mi-i în grijă, gângăvește Gheorghiță. Copchiii, muierea și oile le-am băjenit la codru. Tot codru' sireacu'... De mă duc, bădie Toadere... cum îi lăs de mă duc?... Că totu-i scrum și cenușă... O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce șerpuiește târându-se moleșit, nădușind prin pulberea fierbinte, sub arșița unui soare nemilos, timp de șapte-opt săptămâni... Și-n urmă, scârțâind alene, un uriaș convoi de tunuri, harabale, calabalâcuri, poloboace, turme de cămile, cai, vite, oi... Și toată această puzderie de omenire și dobitoace cere apă, hrană, nutreț, cere somn, umbră, odihnă, cere drumuri, poduri, corturi, câte încă... O să mă grijesc, în cale, să le dau de toate, izbucnește el în hohote sarcastice de râs. Așa oaspeți de samă trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie dor de ele..." Ștefan privește în noapte luminile Sucevei... Ștefane, șoptește Vlaicu, cu teamă să nu-i tulbure șirul gândurilor, dar Ștefan nu-i răspunde. Ștefane, ești ostenit-ostenit... Odihnește-te... Era o noapte cu lună și stele, măcar că erau puzderie, degeaba scânteiau acolo în cer. Coboară privirea pe pământ. Acolo, jos, altă puzderie de luminițe, ca la Paști era ultima rugăciune, cu bocete, cu lacrimi, înainte de plecare în bejenie, purtau și racla, să apere Sfântul Mucenic Suceava, să le apere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cu teamă să nu-i tulbure șirul gândurilor, dar Ștefan nu-i răspunde. Ștefane, ești ostenit-ostenit... Odihnește-te... Era o noapte cu lună și stele, măcar că erau puzderie, degeaba scânteiau acolo în cer. Coboară privirea pe pământ. Acolo, jos, altă puzderie de luminițe, ca la Paști era ultima rugăciune, cu bocete, cu lacrimi, înainte de plecare în bejenie, purtau și racla, să apere Sfântul Mucenic Suceava, să le apere căsuțele de urgie. O să mă odihnesc, unchiule... Când m-oi duce la culcare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ciudat. Adineauri s-a Întors unul din oamenii mei tocmai de dincolo de Rin. Fratele lui e șerb pe domeniul de vânătoare care i-a aparținut Înainte starețului Otto, nu departe de Molsheim. A văzut acolo o mulțime de cavaleri cu puzderie de slujitori, toți pregătiți de bătălie. și vin alții tot mereu de câteva zile Încoace, ca și cum se pregătește ceva foarte Însemnat. Moșia aparține acum unui cumnat al lui Amadeus din Geneva. Nu locuiește acolo, dar vine din când În când
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai rele așteptări ale sale. Departe, spre orizont, se vedeau norișori de praf ridicați de călăreți care Înaintau cu repeziciune. și dinspre mânăstirea Sfântul Trudpert și din spre Sulzburg, dinspre apus și dinspre răsărit, din toate păr țile se apropia puzderie de țărani, cu coasele sclipind amenințător În soare. — Câinii blestemați, nici măcar nu se mai ascund! Atât de siguri sunt de victorie! Le sticlesc cuțitele În soare, iar ei se bucură că ne au În mână! izbucni Eglord. — Încă n-au
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a Întâmplat. Au Îngropat la iuțeală morții și au acoperit pământul Însângerat cu crengi uscate și frunziș. În scurtă vreme l-a spălat ploaia și nu s-a mai știut nimic. Dar dacă s-ar săpa acolo s-ar găsi puzderie de oase... Era și bunicul meu printre cei ce așteptau o răsplată mai bună. Întâmplarea a fost că tocmai atunci s-a tras după un brad, pentru o nevoie... Când colo, de unde era a văzut cum au tăbărât slugile Înarmate
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mugurii primăvăratici ce se deschideau sub privirea lui. Ei deschideau la lumină frumusețea de un verde crud, ce aștepta cu nerăbdare timpul potrivit să inspire aerul proaspăt de primăvară. Pădurea se primenea cu miresmele ce-o înconjurau de peste tot, de la puzderia de lăcrămioare până la toporași, brebenei și alte flori de primăvară. Harnice albine zburau din floare în floare, adunând nectarul despre care se spune că a fost băutura zeilor și despre care se credea în vechime că-i face nemuritori. Zeci
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de deasupra mesei din salon, care nu lumina electric, ci cu gaz aerian, ceea ce mi s-a părut „primitiv“. De fapt, ai mei n-au fost niciodată amatori de „relații“ sociale. Tata prefera compania cărților lui, iar mamei îi ajungea puzderia de rude, clanul Cotuțeștilor, care, prin alianțe, se întindea până la Dej, Beclean, Reteag (Ion Pop-Reteganul, folclorist și nuvelist, se înrudea cu noi printr-o fiică a lui, Florentina), Zalău (ne vizita la Cluj un fel de Falstaff, cât butoiul din
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de ceea ce este necesar unei plenitudini existențiale. Și parcă iar aud niște șoapte dinspre Teiul însoțit de Obeliscul cu lei: Eminescianul cerc de aer al teiului cu flori de verbe/ Ascultă vântul strecurat printre frunze copleșite de adverbe/ Extaziat privește puzderia de stele de pe cerul nopții/ Amintindu-ne de timpul ce sporește calea tragică a sorții... Abia ieșisem din zgomotul orașului. Din zig-zagul drumului care urcă spre Bucium și Poeni, apoi prin codrii Dobrovățului, mașina șerpuiește de-a lungul pădurii-împărătese ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
adevărate. Intrăm în comuniune cu un alt univers, o întâlnire cu strălucirea, inefabilul, ascunsul, emoția sau viziunea, cu ascensiunea spirituală și morală. Ne cutremurăm și ne înălțăm în lumina tămăduitoare a sfeșnicului aprins în fața icoanei. 47 Se strecoară spiralat prin puzderia vrăjitelor plante, sărută cristalul de rouă de pe frunze, se așează la umila masă dintre ele și aproape adoarme sub licărul stelelor din infinit. Încet se zbate clipa, se aud parcă viori cu sunet fermecat din depărtare, moliciunea se ascunde între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în secolul al V-lea sub presiunea atacurilor succesive ale unor puternice popoare migratoare foarte bine organizate din punct de vedere militar, dar inferioare cultural și spiritual față de civilizația romană. În locul puterii publice și al statului roman au apărut o puzderie de cvasiregate, independente unele de altele. Conducerea vieții publice a fost preluată de cvasiautorități patriarhale<footnote H. Schulze, Stat și națiune în istoria europeană, Editura Polirom, Iași, 2003, p. 12. footnote>. Un rol important în păstrarea elementelor gândirii filozofice și
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_360]
-
în limba japoneză, este Nippon, iar locuitorii se numesc niponi. I se mai spune și Țara Soarelui Răsare. Relieful este în general muntos, iar majoritatea munților sunt de origine vulcanică. Arhipelagul Nipon este alcătuit din patru insule mari și o puzderie de insule mai mici, peste 4500. Cele patru insule mari sunt: Hokkaido, Kyushu, Honsu și Shikoku. Întrucât insulele japoneze s-au format la îmbinarea a trei plăci tectonice-placa Euroasiatică, placa Filipinelor și cea a Pacificului-țara este scuturată, zilnic, de cutremure
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
spună dacă are rude în străinătate?“ Atunci mi s-a părut că toată estrada, cu comisie cu tot, s-a răsturnat cu capul în jos și, izbindu-se în unghi drept de peretele de alături, s-a prefăcut într-o puzderie de cioburi. Când am răspuns: „Da, [pe] fiica mea“, mi s-a frânt vocea ca într-un hohot (atunci, draga mea, cei care se aflau în sală mi-au zis că toată lumea a simțit un fel de fior de omenie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apare înregistrată cu populație de etnie țigănească de 222 de suflete ca apoi după 36 de ani, la cel din 1992, aceeași etnie să apară în Cârțișoara cu numai 30 de țigani, deși ulițele satului sunt tot mai aglomerate de puzderia frumoșilor lor puradei. Dorim însă să spunem că acești oameni veniți de pe alte meleaguri au profesat încă de la instalarea lor pe aici meșteșugul în diverse foarme al prelucrării lemnului fiind, contrar părerii multora despre ei, niște oameni cu care se
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
ce reușeam să îi apropii de carte. Noroc că erau inteligenți și prindeau totul din zbor. L-am cunoscut pe doctorul Filip Țopa, fiul cârciumarului Panaite Țopa și frate cu actrița Sorana Țopa. Cum era atunci, răspundea de sănătatea unei puzderii de comune: Răchitoasa, Stănișești, Colonești, Burdusaci, Spria și multe altele fiindcă puzderia înseamnă ceva nemăsurabil. Ce putea face? Se interesa la primării de bolnavii cu boli sociale, sifilisul și tuberculoza fiind la moda sărăciei, de pelagrăĂVenea pe la școli în inspecție
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
prindeau totul din zbor. L-am cunoscut pe doctorul Filip Țopa, fiul cârciumarului Panaite Țopa și frate cu actrița Sorana Țopa. Cum era atunci, răspundea de sănătatea unei puzderii de comune: Răchitoasa, Stănișești, Colonești, Burdusaci, Spria și multe altele fiindcă puzderia înseamnă ceva nemăsurabil. Ce putea face? Se interesa la primării de bolnavii cu boli sociale, sifilisul și tuberculoza fiind la moda sărăciei, de pelagrăĂVenea pe la școli în inspecție uneori excesiv de interesat. La mine i-a plăcut cum am aranjat clasa-dormitor
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]