744 matches
-
a lui Teofil, episcopul Campaniei, scriere tipărită la Veneția în 1780. Monah învățat și episcop filosof, G. leagă preocupările iluministe ale cărturarilor de la Râmnic de renașterea națională propovăduită de Gh. Lazăr. SCRIERI: [Prefață] la Antologhion, București, 1786; [Prefață] la Cazanii, Râmnic, 1792; [Prefață] la Pravoslavnică învățătură, București, 1794; [Prefață] la Triodion, București, 1798; [Prefață] la Ioan Damaschinul, Loghică, București, 1826; Traduceri: Teofil, Cămara dreptei credințe, București, 1793; Ioan Damaschinul, Loghică, București, 1826. Repere bibliografice: Gh.I. Moisescu, Viața și activitatea episcopului de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287354_a_288683]
-
Al. Georgescu - manuscrisele juridice românești din secolele XV-XIX); carte și societate (Paul Mihail - circulația în Țările Române a psaltirii slavone; Corneliu Dima-Drăgan și Mihail Caratașu - scrierile de istorie bizantina în biblioteca lui Constantin Brâncoveanu; Ćedomir Denić - circulația gramaticii slavone de la Râmnic din anul 1755 a lui Meletie Smotrițki; Iacob Mârza - o listă de cărți interzise în Transilvania în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea; Cătălina Velculescu și Victor George Velculescu - prenumeranții cărții românești din primele trei decenii ale secolului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
literare. Ecoul ei în timp a fost asigurat de numeroasele reeditări ale predicilor, începând cu Evanghelie învățătoare (Mănăstirea Dealu, 1644), urmată de Chiriacodromion (Alba Iulia, 1699). În secolele următoare s-au adăugat multe alte ediții pentru uzul bisericesc, imprimate la Râmnic, Buzău, Sibiu, București ș.a. Condițiile grafice, ornamentația bogată - inițiale, ilustrații și compoziții de artă miniaturală, multe datorate meșterului Ilia (identificat la un moment dat cu xilogravorul român Ilie Anagnoste) - au făcut din Cazania lui V. o valoare în sine a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
de prefect de studii la internatul înființat de curând la Școala de la „Sf. Sava”. Din 1836 este profesor la Seminarul de pe lângă Episcopia Buzăului; demisionează în 1844, plecând la București. În 1845 se găsea, ca inspector și profesor, la Seminarul din Râmnic, apoi la mănăstirea Bucovăț. Fiind scos din slujbă ca urmare a participării la revoluția de la 1848, se întoarce în Transilvania. În urma intrării armatei ungare, se vede nevoit să plece iarăși, dar se înapoiază nu peste multă vreme, instalându-se la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
Este vorba de Maria Copcioaia din Slimnic, județul Râmnicu Sărat, care ceruse divorțul fără să aibă un motiv serios (o recunoaște și mitropolitul, deși i-l acordă) și care făcuse toate eforturile pentru a-l obține: jalbe la episcopul de Râmnic, jalbe la is prav nicii de județ, jalbe la domn și la mitropolit. După ob ți nerea divorțului a continuat să se plângă de cel care nu-i mai era soț, ba pentru zestre, ba că i-ar fi mâncat
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
Grigore în 1787, și nu de o competență pe care și-o exercită. De altfel, este un caz singular. În schimb, episcopii pot să instrumenteze procesul și chiar să propună o sentință, dar nu să decidă. Este cazul episcopului de Râmnic, Parthenie, care la 4 iunie 1767 refuză să-și dea acordul într-un proces pentru desfacerea logodnei, deși jeluitoarea îi este prietenă. El nu poate decât să facă o anchetă asupra cazului, după care să trimită cercetarea Prea Sfinției Sale părintelui
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
disprețuia, considerându-l „om prost și la hire, și la gândire”), ca să înființeze la Țarigrad o școală destinată aprofundării limbii turcești de către tinerii din principat. Acesta, la rândul său, îl ajută să-și tipărească în 1787, în două ediții, la Râmnic și la Viena, cartea Observații sau Băgări dă seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii rumânești. În același an, „din poruncă domnească”, alcătuia, ajutat de un pictor, o lucrare cartografică pentru însemnarea localităților și a drumurilor de la Dunăre la Adrianopol (e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
mare peste inimile noastre de poeți, Ienăchiță Văcărescu a știut să rostească două postulate ale zonei estetice: 1) creșterea limbii românești 2) și-a patriei cinstire. NICHITA STĂNESCU SCRIERI: Observații sau Băgări dă seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii rumânești, Râmnic, 1787; ed. Viena, 1787; Istorie a preaputernicilor înpărați othomani, în Tezaur de monumente istorice pentru România, II, îngr. și pref. Al. Papiu-Ilarian, București, [1864], 245-302; ed. (Istoria othomanicească), îngr. și pref. Gabriel Ștrempel, București, 2001; Poeme lirice, pref. Ioan Voinescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Ialomița etc., care au izvoarele predominant în Carpații Meridionali, traversează Subcarpații Getici, Subcarpații Curburii, Podișul Getic și Câmpia Română și se varsă în Dunăre. Grupa hidrografică din est este alcătuită din bazinele râurilor Siret (cu Suceava, Moldova, Bistrița, Trotuș, Putna, Râmnicul Sărat, Buzău și Bârlad) și Prut. Cele mai multe au izvoare în Carpații Orientali, străbat Subcarpații și unități ale Podișului Moldovei. Grupa hidrografică din sud-est reunește râuri mici din partea centrală și de est a Dobrogei, care se varsă în lacuri de tip
GEOGRAFIE MANUAL PENTRU CLASA AVIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
Meierei, „fermă“ + iște), Pociovaliște (< sl. počivaliște, „loc de odihnă“, probabil pentru animale, sinonim cu rom. zăcătoare), Poloniște (< ucr. polonina, „regiune sterpă, nefertilă“+ -iște), Prihodiște (< sl. prihodiște, „locurile pe care pasc vitele în drum spre adăpost sau spre sat“ + -iște), Rîmniște (< rîmnic, „iaz, heleșteu“ < sl. rîbnik, „loc cu pește“ + iște), Rojiște (< sl. roșa, rușa, „trandafir, măceș“ sau rŭȘî „secară“ + -iște), Macoviște (< sl. macŭ, „mac“ + oviște), Scroviștea (< sl. sŭkroviște, „ascunzătoare, vizuină“), Staniște (< sl. staniște, „loc de popas“), Văriștea (< magh. vár, „oraș“ + iște), Ziliște
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
anul 1853, datorită stăruințelor Eforiei școalelor pe lângă domnitorul Țării Românești, religia este introdusă În programul gimnaziului considerând „cultura sentimentului religios În om, obiectul unei Îngrijiri stăruitoare din partea civilizației moderne”. O inițiativă similară acestor ierarhi a avut-o și Episcopul de Râmnic la 23 aprilie 1855, care a cerut și a obținut de la Domnitor permisiunea pentru organizarea de școli sătești de către preoții din Gorj, Dolj, Mehedinți, Vâlcea și Romanați. Preoții urmau a fi retribuiți din sumele ce se adunau pe anul curent
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Monica Marghetici (Marţincu) () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93538]
-
care întăreau la 24 august 1436 lui Pan Oană mai m ulte sat e cu iezer și vie. La 1622 Ștefan Vodă Tomșa întărea stăpânirea lui Feltin, pe care l numește „gazda Domniei mele din Târgul Cotn arilor, cu un râmnic și un loc de heleșteu ce se nume ște „Rătul Peatirii și cu fânețe lângă Bahlui, ce este în hotarul târgului Cotnari și să aibă a-și ține și a și face eleșteu și râmnic și să aibă a cosi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Târgul Cotn arilor, cu un râmnic și un loc de heleșteu ce se nume ște „Rătul Peatirii și cu fânețe lângă Bahlui, ce este în hotarul târgului Cotnari și să aibă a-și ține și a și face eleșteu și râmnic și să aibă a cosi f ân în jurul lui Feltin... (care era un vestit pivnice r domnesc și avea și vie cu pivniță în podgorie). O altă înstrăinare în hotarul târgului o face Mihai Racoviță Voievod, când dăruiește în 1719
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
Traian deci, cum au ajuns la Pons-Aluti, au apucat spre nord pe malul drept al Oltului către pasul Turnului-Roș, pe calea indicată de tabula Peutingeriană. Punctul unde Traian a atins Oltul trebuie să se fi aflat puțin mai jos de Rîmnic, căci de acolo vedem că mai sunt numai două stațiuni până la Arutela, care era așezată pe râul Lotru de astăzi, ce-și trage numele de la Arutela. Am văzut că Traian mergea pe partea dreaptă a Oltului și tocmai pe această
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
opinii care cer desființarea județelor și înlocuirea lor cu ținuturile - unități administrativ-teritoriale mai întinse. Legea din 14 august 1938 delimitează în Moldova existența a 3 ținuturi: Dunărea de Jos - cu județele Covurlui, Brăila, Tulcea, Ismail, Cahul, Fălciu, Tutova, Tecuci, Putna, Râmnicul Sărat; Prutulcu județele Iași, Bacău, Neamț, Baia, Botoșani, Bălți, Soroca, Vaslui, Roman și ținutul Suceavacu județele: Cernăuți, Hotin, Storojineț, Rădăuți, Câmpulung, Suceava Dorohoi. Urmare a angajării în războiul împotriva URSS și reocupării Bucovinei și Basarabiei, în septembrie 1941, prin legea
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
un clopot mare din 1836, un potir lucrat artistic și restaurat în anul 1894, un epitaf din catifea și fir de argint donat bisericii de către Mitropolitul Veniamin Costachi în anul 1834. Biblia de la Blaj (1795), sfânta și Dumezeiasca Evanghelie de Râmnic (1794), Evanghelia veche în limba slavonă (1697) și alte obiecâte de cult și scrieri bisericești. Biserica Socola a făcut parte întotdeauna din tezaurul cultural al țării, pionul de înaltă spiritualitate creștină și românească, merit�ndu și pentru aceasta locul de
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
502), Târgșor (1954/660), Târgu-Ocna (penitenciar-spital TBC, 1950/150), Timișoara, Văcărești (penitenciar-spital, 1953/ 3.140); categoria III: Alba Iulia (1953/295), Bacău, Baia Mare, Botoșani (1953/527), Brăila, Buzău, Cluj (minori), Dej, Deva (1953/216), Dumbrăveni (femei), Focșani, Iași, Rahova II, Râmnicul Sărat (1950/200), Sibiu, Satu Mare („Închis”), Sighet (Principal, 200), Târgu-Mureș; categoria IV: Bârlad, Bistrița, Caracal, Carei, Călărași (1953/95), Câmpulung Moldovenesc, Câmpulung Muscel, Codlea (1953/490), Dăeni, Giurgiu (1953/290), Făgăraș (raional), Fălticeni, Dorohoi, Huși, Ișalnița, Lugoj, Miercurea-Ciuc (femei), Odorhei
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Gheorghe, Sighișoara, Sighet (raional), Slatina, Târgoviște, Târgu-Jiu, Tecuci, Tulcea, Turda, Turnu-Măgurele, Turnu Severin, Vaslui, Zalău. Au fost desființate, Între 1959 și 1963, penitenciarele Făgăraș (1960), Cluj-minori (1959), Focșani (1959), Ocnele Mari (1959), Suceava, Bistrița, Constanța, Călărași, Caracal, Huși, Lugoj, Oravița, Râmnicul Sărat, Roman, Sighișoara, Slatina, Turda, Târgoviște, Brad, Zalău, Câmpulung Moldovenesc (1962), Giurgiu (1962). În afara acestor penitenciare, au mai fost folosite pentru perioada anchetelor spațiile din arestul clădirilor Securității (mare parte din ele foste proprietăți ale unor fruntași politici sau ai
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
la o revistă locală, „Zori de zi” (1920), și la „Ora” din București (1921). Student la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (licențiat, magna cum laude, în 1927), scotea „Analele Râmnicului” (1923), scria în „Tribuna”, „Machina” și „Râmnicul Sărat”, era animatorul cercului „Alexandru Sihleanu”, apărea, cu poezii și cronică literară, în publicațiile capitalei: „Revista Carol I”, „Universul literar”, „Adevărul literar și artistic”, „Flacăra”, „Ritmul vremii”, „Convorbiri literare”, dar și în „Ramuri” și „Cele trei Crișuri”. Cu o plachetă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287161_a_288490]
-
s-o mai ridice. Dintre fiii satului Domnița s-au ridicat cinci sau șase preoți botezați de părintele Cristea, dar toți au căutat parohii bogate și aproape toți, până la bătrânețe și-au făcut/ cumpărat case în orașele Brăila sau în Râmnicul Sărat. După părintele Cristea Popescu a venit părintele Gheorghe Chiricuță, care și el a trecut la cele veșnice. Pe timpul comunismului parohia din comuna Domnița s-a desființat, iar credincioșii din satele Boarca și Domnița aparțin acum de parohia din comuna
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
multe tentative nereușite, banditul a fost prins chiar în raza postului de jandarmi al bunicului. A fost lăudat de colonelul de jandarmi, dar din cauza periculozității, a cerut ca însuși bunicul, care era apreciat ca foarte destoinic, să-l ducă până la Râmnicul Sărat, din post în post, ca nu cumva să scape. Mama ne spunea că hoțul prins era un om voinic și puternic. Bunicul era și el tânăr, în putere, și avea experiență cu astfel de tâlhari. într-o zi de
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dar a fost zadarnic. Toți fiii și fiicele bunicului au rămas înregistrați la primărie tot „Moise”. Unii ziceau că bunicul era din familia Constantinescu. Alții ziceau că se chema Ciuhurează. Unul dintre strămoșii bunicului avusese moară de apă pe râul Râmnic. Se zice că era un om gras și suporta cu greu atmosfera fierbinte din lunile de vară. Se zice că pentru a se răcori, se scălda în apa din iazul morii, foarte des. Se mai zicea că într-o foarte
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
drumul veșniciei de aproape doi ani. UNCHIUL ION a fost impegat de mișcare la căile ferate române, șef de gară la Umbrărești, și apoi a lucrat la „regulatorul circulației” din Buzău. Serviciul îl obliga să fie foarte punctual. Locuia în Râmnicul Sărat în casa soției, rămasă mo ștenire de la părinți. Multă vreme, după căsătorie n-a avut copii și a înfiat o copilă de la azil, Dumitrița Grapă, după care a avut doi băieți. Dumitrița a fost medic șef al Sanepidului din
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
pe care-l părăsise când s-a mutat „La trei vânturi”. Ștefana a născut zece copii. Soțul ei a murit „de tânăr” la 50 de ani. Toți copiii au plecat din sat, unii în Brăila, alții în Galați, alții în Râmnicul Sărat sau Foc șani și au devenit meseriași. Toți zece au fost băieți, și majoritatea au devenir șoferi. Tanti Ștefana, la bătrânețe a rămas singură în casă, dar singură și în satul Ciupercari, care dispărea încet, încet. DESPRE MĂMICA Dragă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
Tata arăta ca de pe altă lume. Mâinele care ținuseră strâns de căpestre erau însângerate, iar cismele din picioarele lui nu mai aveau tălpi deloc; săriseră în timpul alergării forțate. .Mai târziu, peste câțiva ani, într-o toamnă, tata venea singur de la Râmnic, cu căruța cu aceiași cai, grași și frumoși. Coborând o pantă destul de mică, la intrarea în satul Custurea, caii, împiniși ușor de căruță au luat-o la fugă.Tata a strâns de hățuri, dar caii au fugit cu căruța dusă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]