710 matches
-
își punea în mișcare toate posibilitățile necesare unui profit existențial. Viața o privea ca pe o lumină divină fără să-i privească și latura întunecată. De multe ori anotimpul îi părea același, dar știa cu siguranță ce anotimp era atunci când rândunelele își faceau cuib în fisura unei clădiri. Sângele îi clocotea în vene când își amintea că nici concetățenii ei nu erau într-o perioadă bună și nici societatea în care trăiau. Revoluția avusese loc în anul 1989, aproape de Crăciun. Tranziția
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Ești în leagănul tău. - Acum cântă-mi cântecul nostru, sau l-ai uitat? Alintându-se și mai mult, îl ruga din nou iar Nicky îi cânta în șoaptă cântecul de leagăn al Victoriei. Dacă la fereastra ta, ar poposi o rândunea Tu să te porți blând și să vorbești cu ea.” Apoi o sărută de mai multe ori și o rugă să își facă bagajele pentru plecarea în capitală. Ea sări în picioare ca o zvârlugă și îi zise:Stai puțin
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
să fac dacă altfel nu se poate? se împacă el cu gândul și tace privind cerul departe. Țamblac îi face semn Voichiței, mutește: "S-o întindem". O ia de mână și încetișor, pe nesimțite, pleacă. Ștefan urmărește pe cer zborul rândunelelor. Ați observat? întreabă el. S-au întors rândunelele la cuiburile lor din turnul Nebuise... Odată cu păsările călătoare, vin și turcii, spune și zâmbetul se transformă în încruntare. Turcii!... Turcii!... Mereu turcii!... oftează el și se întoarce spre Maria. Au plecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
împacă el cu gândul și tace privind cerul departe. Țamblac îi face semn Voichiței, mutește: "S-o întindem". O ia de mână și încetișor, pe nesimțite, pleacă. Ștefan urmărește pe cer zborul rândunelelor. Ați observat? întreabă el. S-au întors rândunelele la cuiburile lor din turnul Nebuise... Odată cu păsările călătoare, vin și turcii, spune și zâmbetul se transformă în încruntare. Turcii!... Turcii!... Mereu turcii!... oftează el și se întoarce spre Maria. Au plecat?... "Slobozenia"?... Unde să se ducă? Ea nu știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Măria ta, ce crezi c-ai fost? Ce-am fost?... Iaca, nu m-am gândit niciodată. Știu eu?... Cred că mi-ar fi plăcut să fiu un lăstun. Să zbor... Să zbor... În copilărie, ore întregi priveam cerul, jinduiam zborul rândunelelor. În vis, am zburat chiar... Mult am mai visat și eu, mormăie el. Și eu care gândeam că o să spui că ți-ar fi plăcut să fii un leu... S-au întors lăstunii la cuiburile lor din turnul Nebuise... spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ai observat Ioane? în întreabă după un timp. Au plecat lăstunii din turnul Nebuise; o să avem o iarnă timpurie. Cum să nu plece?! izbucnește Tăutu revoltat. Vătaful Mănăilă s-a apucat de le-a stricat cuiburile! Ceee?! A zis că rândunelele făceau prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci de bice, să i se urce mintea de la cur la cap! spune el furios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o să avem o iarnă timpurie. Cum să nu plece?! izbucnește Tăutu revoltat. Vătaful Mănăilă s-a apucat de le-a stricat cuiburile! Ceee?! A zis că rândunelele făceau prea multă mizerie. L-am certat și... Idiotul! Ce-i făceau câteva rândunele, acolo?! N-o să se mai întoarcă... Vătafului să i se dea douăzeci de bice, să i se urce mintea de la cur la cap! spune el furios. Ce idiot! Desigur, o să se zică iarăși că sunt nemilos: "Pentru niște păsări acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tradiția de "case țărănești, bucovinene". Bătrânii spuneau pe atunci că "nu este bine ca în jurul casei să fie sticle, borcane, oale aruncate cu gura spre casă. S-ar părea că toată lumea din afară stă cu gura spre casa ta". Cuibul rândunelelor Unele vorbe din bătrâni spun că, dacă fac rândunelele cuib la casa ta, se zice că aduc noroc și să nu le strici cuibul. Numai după o primăvară, după ridicarea noii case, sub streașină și-au făcut cuibul o familie
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
că "nu este bine ca în jurul casei să fie sticle, borcane, oale aruncate cu gura spre casă. S-ar părea că toată lumea din afară stă cu gura spre casa ta". Cuibul rândunelelor Unele vorbe din bătrâni spun că, dacă fac rândunelele cuib la casa ta, se zice că aduc noroc și să nu le strici cuibul. Numai după o primăvară, după ridicarea noii case, sub streașină și-au făcut cuibul o familie de rândunele. Era mai mare plăcerea să le vezi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
vorbe din bătrâni spun că, dacă fac rândunelele cuib la casa ta, se zice că aduc noroc și să nu le strici cuibul. Numai după o primăvară, după ridicarea noii case, sub streașină și-au făcut cuibul o familie de rândunele. Era mai mare plăcerea să le vezi zburând în jurul cuibului! Au scos câțiva puișori, care toată ziua stăteau cuminți în cuib, cu pliscurile căscate, în așteptarea mamei cu de mâncare. Pe sură, era de mai mulți ani un cuib mare
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
chiar dacă băieții se mai jucau "de-a ochitul", aruncând cu mingi și pietre, la distanțe mari. Îi rugam mereu să ferească cuibul de pe sură. Într-o toamnă târzie, când abia începusem să merg la școală, seară de seară admiram cum rândunelele țineau lecții de zbor cu puișorii lor. Când frigul a început să se întețească și chiar un strat de brumă se așează pe iarbă, tot mai des, sus în văzduh se observau stoluri de păsări. Ele plecau spre ținuturi mai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cu mare luare aminte, căutând să pătrund înțelesul fiecărei vorbe. După un timp, chipul de fum a prins a se depărta, pierzându-se încet-încet în umbra zidurilor înalte...Doar reverberațiile vocii au rămas să mai colinde sub bolțile bisericii, ca rândunelele întoarse la cuib... „Când ai nevoie de mine, cheamă-mă, cheamă-mă...cheamă-mă...” Am rămas singur în crepusculul din jur. Priveam înfrigurat spre locul unde s-a mistuit Spiritul domnesc. Parcă intrase în zidul bisericii...Din crâmpeiul de tablou
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
adică Maria și Maricica. Dacă dimineața s-a scurs cu discuții scurte și obișnuite, acum culegătorii au simțit nevoia să -și arate măiestria în cântece. Săndel aude pentru prima dată cântat de cei mari « A ruginit frunza din vii/ și rândunelele-au plecat» și privește curios la frunzele de viță și la rândunelele ce săgetau văzduhul cald cu zborul lor iute. Maria gândește cu tristețe că tot așa au zburat anii ei și întrebă: − Măi fetelor, voi mai știți cântecul acela
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și obișnuite, acum culegătorii au simțit nevoia să -și arate măiestria în cântece. Săndel aude pentru prima dată cântat de cei mari « A ruginit frunza din vii/ și rândunelele-au plecat» și privește curios la frunzele de viță și la rândunelele ce săgetau văzduhul cald cu zborul lor iute. Maria gândește cu tristețe că tot așa au zburat anii ei și întrebă: − Măi fetelor, voi mai știți cântecul acela pe care vi-l cântam eu mai de mult, când era Emilia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Moravuri episcopale), mici pamflete cu țintă precisă (Superomul unanim, la adresa lui Nicolae Iorga, ori Ortodoxia artistico-literară, vizându-l pe Nichifor Crainic), elogii pline de căldură, cum este cel adus tipografilor (Culegătorul de semne), inimitabile poeme în proză (Caise, Mițu și Baruțu, Rândunelele, Pisica). De o savoare aparte sunt „tabletele cu Cocó”, papagalul care a devenit nu doar blazonul revistei, ci și un personaj nelipsit din paginile ei, putând fi întâlnit în diferite ipostaze: de confesor, de interlocutor, de martor ascuns la anumite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
fost încântați de atâtea gravuri minunate încât nu mai știu care și unde se află, dar le-am fotografiat spre a le avea ca amintire. Printre acestea se numără: „Cei trei chinezi”, „Pisica adormită”(„ Nemurineko”) în spatele căreia sunt gravate câteva rândunele. Miau mai fermecat privirea :păunii, butoaiele cu sake (în templu), muzeul cu obiecte vechi și „Maimuțele sacre” care sugerează: „nu asculta răul”; „ nu vorbi de rău”; „evită a privi răul” pentru a nu cădea în ispită, după cum ar spune creștinismul
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
apucăm pe lângă locul lui Văsescu, pe sub copaci uriași. Fluturi nenumărați eșiți din pacostea de omizi a anului ăstuia se anină struguri pe albastra miere a ursului. Lia culege floricele. O întreb ce culege. Îmi răspunde cu glasu-i subțirel: "Păpădie! Rochița rândunelei..." Prin șanț în urmă văzuse un fluturaș care trecea zbătându-se în zbor: "Nu-i cuminte..." Și pășește repede cu obrăjei albi înfloriți sub pălăria largă, cu ochișorii albaștri plini de lumină, cu rochița roșie de mătasă fluturând, cu cortelul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Confunzi ades bunătatea cu slăbiciunea. Cui pe cui scoate; boala dragostei cu dragoste se vindecă. Unele femei intelectuale își schimbă opiniile odată cu amanții. Ojog, în August trecut, s-a supărat ca va fi iarnă timpurie și cumplită. "Au plecat brusc rândunelele". Însă rândunelele nu plecaseră. Prostul își face singur spaimă. 2 ouă fierte, o dată pe spt. de două ori pe spt. brânză și smântână sălăți diverse la toate mese cu o lingură de smântână o dată pe spt. biftec sau mușchi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
bunătatea cu slăbiciunea. Cui pe cui scoate; boala dragostei cu dragoste se vindecă. Unele femei intelectuale își schimbă opiniile odată cu amanții. Ojog, în August trecut, s-a supărat ca va fi iarnă timpurie și cumplită. "Au plecat brusc rândunelele". Însă rândunelele nu plecaseră. Prostul își face singur spaimă. 2 ouă fierte, o dată pe spt. de două ori pe spt. brânză și smântână sălăți diverse la toate mese cu o lingură de smântână o dată pe spt. biftec sau mușchi la grătar în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Pașcani acum 60 de ani* În pădurea fără soare Și fără izvoare Plin de rane dureroase Bietul Cazac moare. Rândunică, fie-ți milă La maica mea zboară; Spune-i că până în sară Fiul o să-i moară. Spune-i, spune-i, rândunea Că mi-i dor de ea. Rândunica, cum l-aude Iute-n zbor se duce Și suspinele-i de jale Mamei lui le-aduce. Drag copil, eu-s a ta mamă Vin la tine, vin. Pleacă-ți fruntea pe-al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
satului. Motivul regresiunii nu se confundă cu un paseism melancolic și languros, lirica fiind marcată de tensiuni dionisiace convertite într-un expresionism violent și defulate într-un discurs amplu. Poetul a publicat și o carte de versuri pentru copii, Țara rândunelelor (1963), precum și un volum de eseuri, Cultul Zburătorului. Opiniile autorului despre lumea miturilor autohtone (1974), în care sunt examinate și prezentate statuetele din betoane arhaice descoperite la Istrița, în vecinătatea necropolei de la Monteoru (județul Prahova). Eseistul vede în aceste obiecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
obiect, mai apoi, ca dobânzi ale acestei perpetuități, o mitologie românească, realizată în măsura în care, aplicat pe diferite planuri, programul se menține în limitele poeticului, rămânând numai expresie lirică. I. NEGOIȚESCU SCRIERI: Pâine și sare, București, 1957; Căile pământului, București, 1960; Țara rândunelelor, București, 1963; Cariatida, București, 1964; Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic. Scrisorile esențiale, București, 1966; Zoosophia, București, 1967; Vine iarba, București, 1968; Cavalerul trac, București, 1969; Mai mult ca plânsul. Icoane pe sticlă, București, 1970; Megalitice, București, 1972; Avatara, București, 1972
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287231_a_288560]
-
feliul din care o să enumerăm bună parte, din cele mai la vederea omului: - Din familia Levirostres, trăiesc pe aici: Cucul (Cuculus canorus), Pasărea de ghiață sau pescărelul vânăt (Alcedo aspida), Gaița vânătă (Merops apiaster, Coracias garrula), Mulge capre (Caprimulgus europaeus), Rânduneaua de pădure (Cypselus apus). - Din familia Pici, avem Ghionoaia neagră, Ghionoaia de munte (Picuis martius), Ghionoaia pestriță(Picus major), Ghionoaie mică, Furnicariu (Picus medius, Picus minor), Ghionopaia verde (Picus viridis) Ghionoaie de păianjâni (Picus canus Gm), Capu-ntoarce ( Picus tridactylus, Jinx
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Aster amellus), Blidărel, Bănuți (Bellis perennis), Arnica (Arnica montana), Iarbă mare (Inula Helenium, Inulla britannica), Tăietoare (Inula hirta), Floarea reginii (Gnaphalium silvaticum, Gnaphalium leontopodium), Schiriduș (Gnaphalium supinum, Gnaphalium dioicum), Lăptuca (Lactuca virosa), Podbeal (Tussilago farfara), Pelin (Artemisia absinthium), Pene de rândunea (Tanacetum vulgare), Aripa sturzului (Tanacetum macrophyllum), Ruje mare (Tanacetum rotundifolium, Calendula officinalis),Mușețel (Matricia chamomilla), Coada șoricelului (Achilea schurii, Achilea ptarnica, Achilea millefolium, Achilea distans, Achilea cartilaginea), Spălăcioasă (Chrisantemum rotundifolium, Doronicum cordatum, Senecio integrifolius, Senecio carpaticus, Senecio saracenicus), Buruiană de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
așa că ceea ce face el este nimic în comparație cu alții. Mă întorc înapoi la hanul comunal, cu paturi modeste, îngrămădite, dar cu saltea moale și groasă și sper să dorm bine. S-a lăsat seara și odată cu ea și o răcoare plăcută. Rândunelele încă mai zboară grăbite la joasă înalțime. Lângă mine o spanioloaică nu mai găsește sfârșitul vorbelor, iar alături un tânăr bărbat își lustruiește în tăcere bastonul de pelerin. Un alt spaniol, unul din cei ce mi-au venit astăzi în
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]