2,010 matches
-
erau enzimele fără de care nu s-ar putea prepara laptele bătut - eternele cărămizi, din care este construită lumea, au nevoie de mortar, nisip și var, apă și piatră, toți munții transformați în pastă de lipit catedralele timpului, numai că el, rînjind, declara că își începe construcțiile cu acoperișul, păsîndu-i mai mult de păsările care zboară peste el, decît de locuitorii de dedesubt ... o invitație, adică, la hai să ne jucăm de-a deasupra-dedesubt ... Mă luase foamea și l-am rugat să
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
distrat, nici nu știu cum am plecat, și acuma-mi par tot dus, de mă simt de parcă nu-s ... Încă un rînd de bere, băiete! Vine, vine ... și parcă venea mașina cu butelii pe coastă în sus, ăl' de n-avea aragaz rînjea de satisfacție că nu era și el un ăla prostu agățat de coada căruțului, și o lua spre mal cu toporișca după crengi uscate, mai cînta ceva de dor de inimioară, fluiera la păsărele, urina cu plăcere pe tulpina unui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
să nu le dai putere asupra ta! “În viața ta”, aici, înseamnă cît timp trăiești, înțelegi?! Eu nu știam că în Biblie sînt și sfaturi de astea! Să n-ai încredere nici în proprii tăi copii?! De ce să ai?! a rînjit Thomas. Știi care este, de fapt, insinuarea aici? Că s-ar putea să nu fie copiii tăi. Cine știe cu cine s-a mai întins femeia ta și tu te-ai bucurat ca prostul de rodul păcatului ei. Pînă la
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
la el acasă cu gîndul să-i spulber credința în forța rațiunii, care poate fi folosită în toate sensurile, și de aceea marele adevăr, că toată lumea are dreptate, este un rezumat al ideii ce ne pune la zid și ne rînjește în față, pentru că, pînă la urmă, nimeni nu are nici un fel de dreptate, adevărul ultim fiind neantul, nu infinitul în care, și aici îi dădeam dreptate lui Mancuse, proștii își focalizează spaimele neîmplinirilor interioare. Bă, domnilor, că muierile sînt mai
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 62-67 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356744_a_358073]
-
și se uită în jur. O cabană modestă strălucea de curățenie, vopsită în culori vesele! Se apropie de oglinda din perete. Imposibil! Reflexia era a unei fete cu codițe, șorțuleț și pantofi aurii. În spatele ei, Peter Pan, cum se prezentase, rânjea mândru de el. Părea nefiresc în pantalonii scurți, cu șosetele desperecheate, una roșie alta galbenă. El observă nedumerirea ei. - E un secret. Vino cu mine! îi intinse mâna. Îl privi neîncrezătoare. Ceva nedefinit o îndemna să-i apuce degetele și
LUMEA DIN OGLINDĂ de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356658_a_357987]
-
ajuns față-n casă. Cenușăreasa. Servitoare. Nu-și va găsi niciodată condurul. Nici prințul nu va veni să o caute, să-i probeze pantofiorul. Acum, sunt sub limita. Învinși de sistem. Învinși de cei puțini și șmecheri. De cei care rânjesc tot timpul. De cei care persiflează. Care nu țin cont de valoarea umană, de spirit, de Dumnezeu. Care distrug tot ce e bun și frumos. Că un făcut. Eu nu mă pot plânge de situația mea materială. Am muncit, primesc
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355238_a_356567]
-
gaură fără fund ne-am prăbușit? În aceeași casă, sub același acoperiș, stau la fel, unii pro și alții contra. Ceartă nu mai contenește. Se spun vorbe aspre, nemeritate. Dihonia s-a instalat în suflete. Cel care separă, tatăl munciunii, rânjește. Ce căutăm noi în ecuația asta? Noi vom fi nevoiți să-i suportam rânjetul. 21 august 2012, ora 22,53 CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: CEL CARE SEPARĂ - tabletă - CEZARINĂ ADAMESCU / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 599, Anul
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355238_a_356567]
-
cauciuc Și cozi de lemn la mături Fitile, gaz de lampă, Cârlige pentru rufe Cu scamatori la rampă, Covrigi, gogoși și trufe Arome de gutuie, Mărar și leuștean Se plânge o duduie C-o-mpinge un golan Și-și tot rânjește buza Nerușinat cum cată Și-i șifonează bluza, Ei, de curând călcată Vrei clanțe pentru uși, Vopsele pentru păr, Butoni pentru mănuși? Nimic într-adevăr Ca lumea pe tarabe Afar' de sărăcie Și două babe slabe Ce fac o gălăgie
IARMAROC de ION UNTARU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355687_a_357016]
-
circa o jumătate de oră, potrivit calculului ei, mașina s‑a oprit. Omul de la volan a deschis portiera, i‑a arătat cuțitul, l‑a răsucit de câteva ori amenințător aproa �pe de ochii ei, în timp ce o privea cu satisfacție răutăcioasă, rânjind. Apoi a coborât, trântind cu putere ușa mașinii. A deschis cu îndemâ �nare o poartă mare ce părea a fi din metal forjat, s‑a întors la mașină, a intrat și a pornit motorul. Nu observase că Iuliana a încercat
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
a rupt bikinii, fără să contenească a râde în neștire. Nu a mai avut răbdare să‑si tragă pantalonii jos. După ce și‑a dezbrăcat și aruncat la întâmplare geaca de piele, și‑a desfăcut nasturele mare de la betelie și fermoarul. Rânjind, s‑a aruncat asupra ei printr‑un salt scurt, ca într‑o luptă. I‑a depărtat picioarele inerte și a violat‑o cu greutate, râzând nefiresc a satisfacție și icnind la fiecare pătrundere. Durerea ascuțită a trezit‑o pe Iuliana
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
sînt doar amintirea unui apus vremelnic Să-i laude întruna și hoții și confrații Răspunsul nostru este, cel mai ades, nemernic. Sculați-vă din tronul cel de aur Voi, osîndiți la ciorbe de potroace În pragul vieții voastre un balaur Rînjește excitant să vă provoace Voi, osîndiți la ghiftuieli regale Să nu v-aduceți singuri osanale Că, drumul vieții azi va sta în cale Treziti-vă, dă-n clocot ciorba-n oale ! Stau fetele pe culme atîrnate Ele așteaptă poate și
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
de “rechinii” de la “Controlul Averilor”, care abia așteptau să le pice o asemenea bucurie. Își luară dosarele, să le controleze în tihnă la ei “acasă”; promiseră că, în cel mai scurt timp, echipele de la “Ilicit” vor descinde la respectivele firme. Rânjind visător, Francisc nu putea decât să își imagineze “bucuria” profundă pe care o vor simți anumite persoane, când se vor trezi cu “Ilicitul” la ușă. - Afară!! Cărați-vă!! Chem poliția!! - Noi suntem poliția! o informă discret Ade. Dorim să discutăm
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
că tot o să mori, așa că de ce să le ia alta? Dalila apăru în ușă cu țigarea în colțul gurii și cu o cană mare plină cu cafea fierbinte. -O, s-a sculat prințesa.Vrei cafea? o întrebă Dalia pe Gențianne, rânjind și scoțând la iveală un colț de dinte.Semăna cu Baba Cloanța și avea o uitătură de criminal. -De ce mi-ați luat lucrurile? Vă rog frumos să mi le dați înapoi, căci vreau să mă schimb. -Da, ia-ți
COŞMAR- FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356164_a_357493]
-
Se strâmba în oglindă și la Gențianne. Ținea peria în mâna stângă, iar în dreapta avea o cană meatalică pe care o bușea de chiuvetă ritmic. Îi lovea creierii și îi venea să urle...Știa că o scoate din minți și rânjea cu satisfacție, uitându-se cu coada ochiului...Imaginea era hidoasă, îngrozitoare desprinsă dintr-un film horror. Și-am întors privirea și a ignorat-o.După câteva minute s-a potolit și s-a îndreptat spre ușa întredeschisă...era primăvară și
DĂ-MI, DOAMNE, UN PETEC DE CER!-FRAGMENT DE ROMAN de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356162_a_357491]
-
10 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Românie, Românie, țară tristă, muribundă, Ultimele tale lacrimi în țărână se scufundă. Ciocanul lovind în cuie se aude tot mai tare, Maica Domnului ți-aprinde sub cruce o lumânare. Iuda politicianul te-a vândut, rânjind a coasă, La pachet cu toți eroii, pe preț de târfă leproasă: Zece dolari, zece ruble, zece euro goi, triști, La o bancă mondială, la Pilați ecumeniști. Sinedriul, fără vreun scrupul, a ratificat trădarea, Și te-a împins în pretoriu
ROMÂNIA RĂSTIGNITĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368822_a_370151]
-
vă scoateți paltonul și să vi-l puneți peste cătușe, să nu se vadă la televizor. - Ieșim tot prin față? îl întreb eu după ce maschez cătușele cu paltonul. - De ce, vreți să mai dați o declarație la presă ? mă întreabă civilul rânjind. /... / Pe drum, unul dintre civili mă întreabă dacă sufăr de vreo boală. Puțin mirat, îi răspund un „NU“ categoric. - Luați ceva medicamente? insistă civilul. - Iau pastile pentru inimă de vreo patru-cinci ani, răspund eu. - Trebuie să-l ducem la policlinică
TABLETA DE WEEKEND (194): MAI SUNT JUDECĂTORI LA BERLIN de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368866_a_370195]
-
3 volume, premiate cu laudă de Academia Română. „În iarna anului 1960, mărturisește alt mare deținut politic, poet și scriitor în viață, Demostene Andronescu, în preajma Crăciunului, executam pedeapsa de șapte zile de izolare... Când „caraliul” a deschis ușa să arunce zdreanța, rânjind: „Na,pune-ți pijamaua și te culcă!”... de dincolo de ușă îl întâmpină un glas stins și rugător, care se vedea că este al unui om care a ajuns la capătul puterilor: „Domnule plutonier, vă rog, scoateți-mă de aici! Sunt
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
sînt doar amintirea unui apus vremelnic Să-i laude întruna și hoții și confrații Răspunsul nostru este, cel mai ades, nemernic. Sculați-vă din tronul cel de aur Voi, osîndiți la ciorbe de potroace În pragul vieții voastre un balaur Rînjește excitant să vă provoace Voi, osîndiți la ghiftuieli regale Să nu v-aduceți singuri osanale Că, drumul vieții azi va sta în cale Treziti-vă, dă-n clocot ciorba-n oale ! Stau fetele pe culme atîrnate Ele așteaptă poate și
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
sînt doar amintirea unui apus vremelnic Să-i laude întruna și hoții și confrații Răspunsul nostru este, cel mai ades, nemernic. Sculați-vă din tronul cel de aur Voi, osîndiți la ciorbe de potroace În pragul vieții voastre un balaur Rînjește excitant să vă provoace Voi, osîndiți la ghiftuieli regale Să nu v-aduceți singuri osanale Că, drumul vieții azi va sta în cale Treziti-vă, dă-n clocot ciorba-n oale ! Stau fetele pe culme atîrnate Ele așteaptă poate și
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
sînt doar amintirea unui apus vremelnic Să-i laude întruna și hoții și confrații Răspunsul nostru este, cel mai ades, nemernic. Sculați-vă din tronul cel de aur Voi, osîndiți la ciorbe de potroace În pragul vieții voastre un balaur Rînjește excitant să vă provoace Voi, osîndiți la ghiftuieli regale Să nu v-aduceți singuri osanale Că, drumul vieții azi va sta în cale Treziti-vă, dă-n clocot ciorba-n oale ! Stau fetele pe culme atîrnate Ele așteaptă poate și
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
puternică în ușă. Emanuela, încă dominată de gânduri, tresări. Își reveni destul de repede, se îndreptă grăbită spre ușă și o deschise dintr-o singură mișcare. Rămase uluită în prag, privindu-l pe Costel, care ținea neîndemânatic fata în brațe și rânjea cu gura până la urechi: - Săr’mâna, doamnî! ... adicî, cumătrî, deh! Am luat fata acasî.. Hî, hî! zise el râzând dizgrațios, astfel că își dezgoli dantura neîngrijită... - Doamnă, pentru tine! ... Este foarte bine pentru voi, Costel... Stai liniștit! Văd și înțeleg
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
și văzu imediat ciorăpelul rămas deasupra sobei încă de la Sfântul Nicolae, atârnând greu, iar sub el, o pereche de patine noi. Își desprinse nerăbdător și bucuros cadoul. Era plin cu cărți și acadele, iar pe fundul lui, se putea vedea rânjind o jucărie din pluș cu chip de copil și trup de animal. Țuchi. Băiatul dădu fuga la fereastră, la timp să vadă dispărând printre brazii îngreunați de zăpadă haina albastră a lui Moș Nicolae și haina roșie a lui Moș
POVESTEA VRĂJITORULUI DIN ŢINUTUL DE FOC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1786 din 21 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369919_a_371248]
-
cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi scapără sub gene privirea-i rimelată, Când toarnă peste vise, rânjind, a ei osândă. Pe chipu-i fantomatic se-nghesuie, livide, Secunde amorțite de crivățul macabru, În strigătul naturii, lumina se divide, Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene
ÎN PAȘI DE AJUN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1820 din 25 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370373_a_371702]
-
a intrat, da’ p-ormă, a luat sticla și a plecat că zicea că-o așteaptă mă-sa să dea boabe la găini... - Eee, dac-așa zici tu... Sulfinel, un dobitoc desigur, luă de bun glasul blând al unchiului și rânji ca proasta-n târg. Se convinse că a făcut o eroare de interpretare abia după ce coada de mătură cu care l-a altoit primarul s-a rupt iar mânuitorul a căzut pe un scaun gata-gata să facă infarct. Era însă
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, ce-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat, Lupul și eu, pe
EUGEN DORCESCU- AVATARUL LUP de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369611_a_370940]