1,080 matches
-
precum Zarathustra, Buddha, Osiris, Prometeu, Oedip, Ulise, Venus, Minerva, Pan, Apollo ș.a., într-o perindare lirică amplă, ce filtrează imnic teme și motive din cultura universală și din folclorul românesc. Artele poetice pe care le-a scris mărturisesc că ipostaza râvnită a fost aceea de Apollo al Transilvaniei, cântăreț care să celebreze dorul, visul, doina, codrul, cetatea, lumina, izvorul, columna, steaua și grădina de rai, invocate, bunăoară, în Carmen Transilvaniae, poem dedicat lui Ioan Alexandru. Poetul este un tradiționalist, prin sursele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289627_a_290956]
-
Cioran, păcatul omului pălește în fața celui al unui Dumnezeu dezinteresat de consecințele actului creației. Kierkegaard spune că "este păcat să disperi", dar pe Cioran nu-l interesează, pentru că nu așteaptă nimic de la divinitate, el nu crede în mântuire, răsplată mult râvnita de credincioși. Credință lui Cioran este paradoxala: el nu se spovedește în spirit creștin, în fața unui preot, ci în fața întregii omeniri. Crede, la urma urmei, Cioran în Dumnezeu? Pentru el, pare că Dumnezeu există, chiar dacă nu există. Proiectul divin, spune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
imitației îi este asociat principiul gândirii critice conștiente, ce recreează, într-o manieră proprie, realitatea textuală deja existentă"115. Asociind parodia și practicile specifice deprinderilor retorice, Quintilianus îi sfătuia pe retori ca, pentru a-și binedispune auditoriul (realizând implicit mult- râvnita captatio benevolentiae), să "făurească versuri care să semene cu versuri cunoscute, ceea ce se cheamă parodie"116. Cu privire la modelul parodiat, părerile sunt însă împărțite, în funcție de exemplificările de care dispuneau teoreticienii antici. Astfel, dacă Aristotel găsise că parodia reprezintă o "vulgarizare" a
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
nu doar "actualizează" mitul memoriei (îl ancorează în realitate), ci îi conferă și o trăsătură distinctivă, rațională (așa cum Plotin a făcut mai târziu cu imaginația, ancorată în inteligibil), dată de căutarea obligatorie a adevărului, a ideilor și de o mult râvnită cunoaștere a principiilor divine. Ținând cont că la Aristotel memoria nu mai este legată intrinsec de gândire, ci de simțuri, și că ea își pierde funcția mitică, ceea ce regăsim în ceremonialul roman trimite mai degrabă la accepțiunea tradițională preclasică din
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reprezintă o formă de cunoaștere care presupune identitatea obiectului și subiectului cunoașterii, dezvăluirea motivelor interne care joacă rol de vectori cauzali ai acțiunii umane. Prin aceasta, științele sociale pot dobândi rangul de științificitate strictă, singurul care le permite să câștige râvnita onoare a obiectivității și, în mod real, să dobândească întreaga capabilitate de a îndruma deciziile celor care gestionează problematica socială. * Științele sociale sunt comprehensive, cauzale și se raportează la cultură; sociologia face parte din științele sociale, împrumutând aceste caracteristici. Primele
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire („Sunt, Doamne, prejmuit ca o grădină,/ În care paște-un mânz”), „neliniștita patimă cerească” e chiar prețul râvnit: existența se substanțializează în patosul interogației, zbaterilor, iar omenescul se dezvăluie eroic în neostenita sa sete de perfecțiune. Drama căutării de sine întru Dumnezeu revine ciclic în poezia lui A. Un rezumat al ei e alegoria din Între două nopți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
numărul lor a crescut în progresie geometrică. A început înghesuiala pentru a nimeri în lista „martirilor” cauzei naționale. Un articolaș pirpiriu publicat într-o gazetă sau, mai simplu, câteva cuvântări (strigături) la un miting îți asigurau un loc în mult râvnitul pomelnic. Esențial era să te arăți, să fii văzut, să spui pe un ton lăcrimos cât de mult ții la oamenii acestui pământ. Dintr-o simplă vocație, care se deschise generos în perioada de avânt revoluționar ce ne animase pe
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
magică de promovare a primăverii. Un Împărat, care a atins vârsta de 68 de ani, adică viața jumătate, fără să aibă copii, ia hotărârea de a porni la drum În căutarea unor buruieni de copii. Ajunge apoi În posesia leacului râvnit, două mere. Împărăteasa se-nfruptă din cotorul mărului, floarea aia din cap, l-a mai curățât puțân de coajă șî l-a mâncat; meștereasa l-a mâncat cu coajî cu totu, măru și cu coadă și cu floarea aia din
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
frontierele somnului”. Sentimentul Înstrăinării rămîne doar o amintire dureroasă („Am fost pretutindeni omul Străin, / Care ascultă, fără să ia parte, tocmelile, căderile la Învoială”), fiind larg compensat acum de starea de beatitudine a omului eliberat de angoase, ajuns la mult rîvnita „revelație”, Într-un tărîm transcendent, de unde orice senzație de constrîngere e absentă, iar cosmosul Întreg se descoperă privirii extaziate ca pură transparență, realitate esențializată, ieșită din timp: „Timpul și spațiul albesc departe ca niște resturi ale iernii defuncte”, „O viață
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fabulație” ce schimbă cursul evenimentelor petrecute În realitate. În poemul lui Voronca, motivul călătoriei-evaziune, dominat de o puternică aspirație de depășire a conștiinței alienării, e cel care structurează viziunea unei lumi de imponderabile, a perfectei transparențe ca mediu al mereu rîvnitei comuniuni umane. Fantasmele luminoase ale unui cosmos mai curînd generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă Într-un spațiu fără
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
permeabilități. În fața multiplelor Înfățișări ale Închiderii, limitării și opacității obiectelor, eul liric are, cum am văzut, reacții ce merg de la uimire pînă la revoltă și disperare. Întrebarea pusă mereu e cum se poate găsi mijlocul cel mai eficient pentru realizarea rîvnitei treziri, dinamizări, puneri În rezonanță, transfigurări. Dacă versurile primei etape avangardiste surprind mai degrabă spectacolul sărbătoresc al evului mașinist, decît Îl provoacă În Colomba poezia e deja aproape integral rodul permanentei puneri În relație, cu efecte de dinamizare / metamorfozare a
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cuvine sau trebuie să fie adus la îndeplinire, inclusiv datorii, obligații și impuneri sub toate formele, de la cele mai puternice și imperative - „Îți ordon să...” - la cele lipsite de intensitate -„Te rog din suflet să...”) sau dezirabilul (ceea ce este dorit, rîvnit sau agreabil, pe aceeași scară: de la o intensitate puternică la o intensitate scăzută). În cadrul modalității „pozitive” mai putem adăuga enunțurile cu valoare generalizatoare sau cele care sînt expresia unor opinii personale de genul acelora din Jane Eyre, citate anterior (există
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
romane pe care are puterea să le întrerupă ca pe niște soluții mimetice, pe cât de ispititoare, pe atât de bătătorite. În căutarea romanului adevărat, parcurgem alături de Calvino etape intermediare, o seamă de "începuturi" ale căror titluri însumate dau începutul romanului râvnit dar niciodată scris: Dacă într-o noapte de iarnă un călător în afara localității Malbork Ițindu-se de pe coasta abruptă Fără a se teme de vânt și amețeală Privește în jos unde umbrele se-ndesesc într-o rețea de linii ce se
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
inclusiv religioasă, și cea care rămâne, a învinșilor și resemnaților. Drumul nesfârșit al celor care pleacă este întotdeuana sinonim cu schimbarea, cu mântuirea, este calea dintre Coșmar și Vis. Destinul lui Esther (stea), cel al rătăcirii și al atingerii spațiului râvnit (dinspre Europa postbelică spre Israel care tocmai îți cucerește independența de stat), ca și cel al protagonistei din partea a doua a volumului Steaua rătăcitoare, Nejma, figuri emblematice ale unei lumi aflate pe fundalul războiului, violenței, fanatismului și "spațiului vital", este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
iar când îi vine vremea, este trimis în armată. Întors după trei ani acasă, eroul nostru se supune unei căsătorii cu o fată pe care n-o văzuse niciodată, în speranța că va avea parte de acea stare de liniște râvnită, lipsită de evenimente. Marie însă îi joacă o farsă, fugind după doar 4 luni cu un negustor tunisian la Marseille. Așadar, eșec pe toată linia, ceea ce îl face pe Jonathan să ia în fine decizia vieții: pleacă la Paris. Obține
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu alte cuvinte, la o știință a unicității. Ce altceva este literatura decât un catalog nesfârșit de cazuri singulare? Spiritul investigativ al criticului, sinonim cu detectivismul analitic, este o necontenită tentativă de identificare cu o operă sau alta, în scopul râvnit atât de autor cât și de eventualul cititor al comentatorului de cărți: definirea singularului și a irepetabilului. Despărțindu-ne de tendința generală a modernității iluministe de a pune în circulație scheme de clasificare sau structuri omogene, am optat pentru viziunea
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
oameni de cultură etc. Utilizarea acestor modele pozitive este securizantă și maximal mobilizatoare în planul expectațiilor și al motivațiilor privind tratamentul pentru pacienții diabetici nou descoperiți. O asemenea influență a exercitat-o Nicole Johnson, Miss America 1997, care a câștigat râvnitul trofeu după apariția diabetului, confirmând posibilitatea obținerii unor performanțe, în ciuda bolii, care poate fi strunită. Deci, un factor important care exprimă adaptarea psihologică a pacientului diabetic la condiția sa este trăirea perspectivei de viață: fie anxioasă din cauza convigerii caracterului iminent
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
personaj răspunde în chip ideal unei asemenea cerințe. Trimis întâia oară la drum, singur și angajat într-o acțiune de mare răspundere (duce o mare sumă de bani la moșierul al cărui arendaș este tatăl său), eroul are șansa mult râvnită de a face dovada mândriei și independenței lui bărbătești; cu alte cuvinte, șansa de a fi și el beneficiarul comportamentului mitic’’ atribuit vârstei mature. Fiind un drumeț neexperimentat, tentația lui cea mai mare este de a se alătura unui alt
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
pe care într-o zi o văzu trecând pe sub fereastră lui la braț cu doi băieți. Tulburat de ceea ce i se păruse o trădare, lua o foaie de hârtie și scrise următoarele versuri ale lui Leopardi: Până și clipă când râvnita moarte / alături îmi va sta și nenorocul / va fi să-mi curme, cănd străină vale / îmi va fi pământul și din a mea privire / pieri-va clipă care vine. Apoi își trase un glonte în inimă. Pascoli, care avea multă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
suferinței atotputernice consubstanțiale naturii umane pare a avea, la Quasimodo, un aer de victorie, nu de înfrângere. Durerea și singurătatea pot fi înlăturate, scrie romanticul, numai prin moarte ce astfel devine, în cadențe safice, singurul obiect al dorinței: moartea-ndelung râvnita, / cum bine știi, si netemuta, zise, / coboară peste mine; mult plăcută / mi-e ziua de pe urma (Consalvo, vv. 42-45); Mi-aș fi dorit cu patimă / sfârșitul (Renașterea la viață, vv. 69-70); ci fericită / abia când moartea de dureri te scapă ( Liniștea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
el ajunge în oceanul pe care îl botează Pacific. După patru luni de traversare dificilă ajunge în insulele Marianne unde își găsește moartea în cursul luptelor dintre șefii locali. Expediția continuă pînă în insulele Moluce, unde descoperă în sfîrșit mirodeniile rîvnite. Sub conducerea lui Sebastian del Cano, o parte a flotei lui Magellan continuă să navigheze spre vest și ajunge în Europa în 1522. Pentru prima dată oamenii au făcut înconjurul pă-mîntului, aducînd astfel dovada indiscutabilă a rotunjimii sale. Aceste descoperiri
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
loialitate. Lingăul este departe de a fi loial - el doar mimează loialitatea prin gudurare. Jalnic și, uneori, patetic, altădată insidios și pisălog, lingăul știe însă că șansa lui este să găsească o cale prin care să intre sub pielea stăpânului râvnit. Dar această ipostază îl înrudește, din păcate pentru el, cu o altă entitate blamabilă: căpușa. Impostorul O vietate a vremurilor românești actuala este impostorul: făptura cu pricina nu este moștenită neapărat din comunism, ea fiind o constantă a istoriei și
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
de la noi. Mahalaua mass-media Pentru a fi pe înțelesul mahalagiilor dominanți și a lumpenproletariatului, mass-media românească din postcomunism (sau tranziție) nu face altceva (cu puține excepții) decât să cultive un sentiment românesc al mahalalei. Emisiunile TV propun un fel de râvnite arhetipuri (pilduitoare! - în sensul de adaptate la noile vremuri) din mitocan, șmecher, țoapă, țață și vampă (cu toții recognoscibili în tipologia VIP-ului de astăzi): aceste erijate arhetipuri trebuie să le demonstreze telespectatorilor accesibilitatea la „lumea bună” (a bogaților, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
și anume - în termenii dulci ai epistolarului - „șansa rezonabilă de libertate”. Este categoric că, mizând pe șansă, complotiștii au acționat într-un fel în postura de sinucigași, de vreme ce, se cunoaște mult prea bine, în locul unui regim de libertate așteptat și râvnit, la București s-a instalat regimul comunist, fabricat, exportat și patronat de Moscova. Se adevereau, în acest fel, cuvintele lui I. V. Stalin către I. B. Tito, la Moscova, în aprilie 1945. De altfel, în condițiile concrete create, nu a
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
în altă limbă? - s-a închinat bunica. Oricât am plâns și am pledat cauza limbii franceze, părinții au fost categorici: fie liceul pedagogic, fie rămân acasă. Nu-mi doream să fiu învățătoare deși meseria se păstra în vârful celor mai râvnite status-uri sociale rurale. Nimic nu părea mai ușor, mai plăcut, mai curat și chiar mai lipsit de răspunderi decât să lucrezi cu copiii. Vacanțele și ceea ce se credea a fi program de muncă redus la patru ceasuri, sporeau forța
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]