791 matches
-
supărată și șocată În același timp. Victor Începea să se uite nedumerit. ― Nu văd logica acestei conversații! am spus dură. ― M-a sărutat. Respirația mi s-a tăiat brusc, sunetele au Încremenit. Am Încercat să exprim În cuvinte gândul care răbufnea din mintea mea: Nu te cred! Dar nu reușeam să pronunț nicio silabă. ― Îmi pare rău, șopti Eliza. Pur și simplu.... Am auzit-o inspirând Înainte să continue: ― Pur și simplu m-a sunat Într-o zi, undeva În a
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
răspund eu, ca de obicei cu o întârziere respectabilă - răspunsul i l-am dat peste vreo oră, când ne retrăgeam toți la dormitoare, ca pensionarii cu tabieturi. Șiam c-o să te blochezi, a zâmbit Zina, după care brusc a mai răbufnit o dată furia din ea: Da’ tu pe ce lume trăiești, de te blochează porcăriile ăstea? Cum stăteam în pragul camerei unde ea se gătește de culcare, s-a întors spre mine, îmbrăcată pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de prima. Neașteptând deci răspuns, trece pe terasă, unde bea în tăcere prima gură de alcool, la masa bărbatului. El, cu reflexele de la stat încă nevindecate, are parapon pe patronul care-i cheamă la muncă în ziua de sărbătoare, dar răbufnește numai după ce-a înjumătățit conținutul păhărelului. Păi înainte, domnu’ (începe iar Viner), de-ntâi mai, de armindeni ieșeam la iarbă verde cu familia, cu copiii... La Brăila era și mai frumos, că aveam Dunărea acolo, aici trebuie să mergi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vom vorbi cu un bărbat care s‑a apucat de circ la șaizeci și cinci de ani, spune Rory. — ...și vom da 5000 de lire în cadrul concursului. Ghicește! La revedere! Toată lumea îngheață în poză, apoi, în momentul în care muzica de generic răbufnește în difuzoare, se relaxează brusc. — Și zi așa, Becky... aud că pleci la New York, zice Rory. — Da, spun, radiind de încântare. Pentru două săptămâni! — Ce frumos! zice Emma. Dar cu ce ocazie? — Nici o ocazie... Ridic vag din umeri. Așa mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sfârșit, singur, neacoperit. ținti. Femeia, însă, îi acoperi iarăși ținta. Veni lângă bărbat și acum erau din nou o pereche de nedespărțit în calea acelui ceva care înainta implacabil. Călărețul încă mai avea arma în mână când, din colțul pădurii, răbufni deodată o învolburare. Un zig-zag din fugare linii albe și negre, prin care, ici-colo, zărea ba o copită, ba coama sau coada unui cal. O mare herghelie năvălea, galopa vijelios drept spre perechea din mijlocul câmpiei. Vârtejul spulbera totul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și surpriza de a se afla atât de aproape, practic nas în nas cu omul la care tocmai se gândea, nimeni altul decât răzvrătitul din salonul croitorului, îl făcu să tresară puternic. Era prea mult pentru demnitatea lui de general. Răbufni cu obrajii dintr-odată stacojii. ― Ce-ce-ce-i cu dumneata, tinere? Nu mai cunoști respectul? N-ai observat că tocmai discutam ceva cu domnișoara Nanone? Lasă-ne singuri! Iancu nici măcar nu-l privi. Era ochi în ochi cu primadona. Replica lui sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
simțea bântuită, trasă în toate direcțiile, împinsă, cu brutalitate, în trecut sau azvârlită înapoi, în prezent. Dar adevărata liniște, liniștea pe care o dorea, nu o găsea nicăieri. Toate amintirile i se răsculaseră. Cereau noi interpretări. Scormoneau prin răni vechi. Răbufneau în judecăți aspre, necruțătoare. O mânau spre prima ei dragoste. Se împotrivea. Își interzisese să-și mai amintească vreodată de acea perioadă. Prima ei dragoste... Ce infernală deziluzie! Doar oroare, umilință, cruzime, perfidie și răzbunări crunte... Dar, mai ales, groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu o bolboroseală delicată. Deja bolborosise toată noaptea, pregătindu-se pentru sosirea celor care urmau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
după ceafă: normal ești tu? Pe cine ai mai văzut să coboare din tren între linii? Te-am așteptat două ore în gară. Noroc că am avut niște votcă la noi, altfel acolo înțepeneam. Am pierdut și Dallas-ul din cauza lui, răbufni și soră-mea, un soi de butoiaș cu chică oxigenată. De dimineață taică-meu sună la spital și-l anunță pe cel mai bătrân preot din familie că venim în vizită. Îl puse la curent și cu pocinogul meu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pivoteză elegant pe ambele călcâie și iese din grădiniță, instruit, evaporându-se la trap, cu abnegație, moment în care, ca prin farmec, clopotul liniștii exterioare se sparge brutal în trena lui, în mii și milioane de cioburi microscopice, vacarmul diurn răbufnind din nou, mareic, nițeluș mai acut și mai proaspăt, până pe terasă. Crezi că întârzie? ridică vocea Avocatul, cătând puțin curios, puțin îngrijorat, înspre tejgheua adumbrită a barului din fundul grădinii, unde se deslușea cocârjată, silueta pânditoare a birtașului. Nea Petrică-zapciul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-ar boalele venerice-n voi, să dea! Mânca-v-ar frigurile, holera și crampele! Râia să vă mănânce, sconcșilor...! Abia atunci își luă și Dănuț lăboiul cu care îl apăsase permanent, pe greabăn, pentru a-l opri pe Boss să răbufnească prematur, dintr-un motiv concret și teribil de întemeiat: La beție, Nae Contrabandă, zis și Dilimache, zis Corsicanul, zis Trei șprițuri rapide, zis Te tai! devenea complet, complet imprevizibil. În bine, dar, mai ales, în rău! Părăsit iar, tradus pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
gaz! îl înfruntă același Vierme, sfidător. Dănuț pare că-și pierde aerul, își cască fălcile, apropiindu-și-le scrâșnind, peste o clipă, străluminat, pentru a le deschide iarăși la maximum și, entuziasmat și el de ușurința și de frumusețea ideii, răbufnește: Bingo! Excepțional! Colosal! Fenomenal! Paradoxal! Pupa-te-aș! Bossule, să mor eu, dacă nu ești tu, cel mai solid geniu în mizerie! Un geniu larvar și neînțeles! Mea culpa, asule! Chapeau bas! Newton, Maradona, Einstein ticăloșit, ce-mi ești! Repede
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
creionului. Și i-o întinde, apoi, Poetului: " Fatidică, Sathariel Ocultarea dragostei lui Dumnezeu, Peste muritori Și nemuritori, Își desface năvodul! Sephirahul cel neostoit Al patimii, Se pogoară flămând, La festinul carnal. " Ce rahatul dracului mai e și panarama asta, haa...? răbufnește la mușterii Mariusache, care interceptează accidental biletul. Nimic deosebit, încercăm să bibilim niște variante prozodice, pentru concursul de versificație liberă, de duminică, de la Casa de Cultură, zice și Dănuț, îndesându-și misiva într-un buzunar lateral al pantalonilor. Scrii, ștergi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ion Pravilă dădu buzna la jandarmerie. În odăița de la mijloc era cancelaria, în cea dinspre uliță locuia șeful postului cu nevasta, iar în cea din fund, mai mărișoară, oamenii. ― Ei, domnule șef, acu să te vedem pe unde scoatem cămașa! răbufni primarul cu fața strâmbată de îngrijorare. Plutonierul Silvestru Boiangiu ațipise puțin după-masă și numai adineaori se sculase și trecuse în cancelarie. Era încă buhăit și mahmur și primarul îl întrerupse tocmai dintr-un căscat binefăcător. Vru să-l repează că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ți-a spus ție, măi creștine, că vodă împarte pământ la oameni? ― Toată lumea știe, numai voi nu auziți! răspunse Trifon cu imputare. ― Trebuie să împartă, că altfel nu mai putem trăi! adăugă un glas gros și înăbușit, parc-ar fi răbufnit din adâncurile pământului. Luca Talabă înțelese că mulțimea e împotriva lui și urmă cu alt glas: ― Bine-ar fi să fie cum credeți voi, fraților, dar mă tem că noi om rămânea cu vorbele și alții cu pămînturile!... C-apoi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de la postul de jandarmi până la baba Ioana. Tot vorbind și tocmindu-se, mulțimea ajunse pe nesimțite în fața conacului Iuga. Pe când Luca Talabă spunea într-un grup că în alte părți oamenii nu se lasă așa călcați în picioare, Trifon Guju răbufni cu glasu-i pătrunzător: ― Aidem, măi oameni, că-i mai mare rușinea să ne tot ciorovăim ca babele! Intrară în ograda argaților. Un stol de porumbei se ridică în văzduh, iar galițele se risipiră speriate. Curtea se umplu. Leonte Bumbu, logofătul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
adineaori, rupse gheața din prag: ― Da ce-i, Pavele, cu băiețelul tău?... Ce-a pățit cu boierii? ― Aoleu, nu mă mai întreba, Cristache, și lasă-mă-n plata Domnului, că amărât ca mine nu mai poate fi om sub soare! răbufni țăranul cu un glas în care era mai multă ură decât durere. Și povesti el, pe îndelete, cum s-ar fi întîmplat lucrurile: că Costică ședea pe podeț, la maică-sa mare, și se juca liniștit cu copilașul lui Vasile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
îngrășa inima. Când răsunară împușcăturile, câțiva oameni de pe lângă Trifon își feriră capetele, retrăgîndu-se cu spaimă peste cei dinapoia lor. Țipete diverse țâșniră într-o îmbrînceală generală. Printre glasurile speriate însă porniră deodată înjurături și amenințări. Toader Strîmbu, la câțiva pași, răbufni cu o mutră roșie de ură: ― Ce, boierule, vrei să ne omori? În aceeași clipă mișcarea mulțimii se învolbură. Deasupra lui Trifon se aplecaseră câțiva să-l sprijine. Oamenii se îmbulzeau valvârtej, într-o înnebunire subită. Pe când rostea Toader Strîmbu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
viermuiau ca niște umbre fără odihnă, cu glasuri aspre, hârbuite, care se topeau într-un zgomot straniu, izbucnit parcă din rărunchii pământului... Târziu, după miezul nopții, coperișul cu căpriorii arși se prăbuși peste tavanul etajului. Un nour uriaș de scântei răbufni brusc și se împrăștie în văzduhul roșu, urmat de un cârd de flăcări proaspete, desprinse din mormanul de jăratic. Din sute de piepturi porni, ca la o comandă supremă, un urlet prelung de mulțumire. Apoi, ca și când numai acest semn de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
niciodată. In dosul lui Petre, parc-ar fi fost umbra lui, se zbuciuma Ilie Cârlan, agitând și el o pușcă și hăpăind întruna, ca și când n-ar fi fost în stare să găsească altceva: "Nea Petrică!... Nea Petrică!..." Strigătele și înjurăturile răbufneau când ici, când colo. Furia țâșnea din ochi și din gâtlejuri ca un abur otrăvit, încingînd sutele de oameni în aceeași ceață invizibilă. Coase, topoare, furci, sape se învîrteau în aer, cercând parcă să sperie și să oprească prin amenințări
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și scofâlcită. Se vedea că, după ce s-a prăbușit, a fost călcată în picioare de ceilalți. Sări peste trupul ei stârcit, dând să se abată în curtea școlii, care se afla mai aproape. Tocmai când ajunse la poartă, din urmă răbufni o nouă salvă. " Vor să ne omoare pe toți, nu le-ar ajuta Dumnezeu!" își zise cu o undă de bucurie că el totuși a scăpat. Atunci simți o înțepătură în coșul pieptului, ușoară ca un junghi, și gura i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu spinteca aerul într-o încordare nervoasă. Trecură minute. Cravașa își iuțea dumicările. Apoi răbufni o detunătură din fundul grădinii, scurtă, înăbușită, fără ecou. ― Ceilalți! strigă maiorul îndată, destrămând pânza tăcerii pe care detunătura o clătinase puțin. Voi cum ați îndrăznit să ridicați labele asupra jandarmilor?... Țăranii porniră să se jure și să se vaiete
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
coechipierului. Dacă o fi fost vreodată ceva, în afară de noi și de Jones! (Se uită la Parker.) Primesc orice sugestie. ― Să ne întoarcem! Am putea măcar să-l ajutăm pe Brett să prindă cotoiul ăla afurisit. ― Nu-ți vărsa focul pe Jones! răbufni Ripley. E și el înspăimântat ca și noi. Când era vorba să-și apere motanul, lui Ripley nu trebuia să-i mai zică încă o dată. Făcură cale întoarsă, prin coridorul urât mirositor. Ripley mergea în față, cu instrumentul gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Un om înarmat cu un revolver poate, ziua, să urmărească un tigru cu câteva șanse de reușită. Inversați datele de bază, acum. Puneți-l pe acest om într-o junglă, noaptea, în plin necunoscut și toate aceste spaime primitive vor răbufni. În avantajul tigrului. ― Plutim în negura ignoranței! ― Foarte poetic, dar nu prea practic, ― Îmi pare rău (Nu prea arăta.) Ce așteptați de la mine? ― Încearcă să schimbi câteva din faptele acestea care ți se par atât de evidente. Du-te înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
se răsfrânge. Comportamentul omului prin gesturi, subiecte abordate în discuție, intonația, dicția, cuvintele folosite, caracterizează nivelul de cultură și de educație al respectivului vorbitor. De obicei, subiectele abordate în discuție, constituie problemele care-l frământă pe vorbitor, gândurile lui care răbufnesc. De aceea se recomandă să-l lași pe om să vorbească, pentru a-i cunoaște gândurile, frământările, intențiile. Prin comportamentul nostru, noi trebuie să nu-i deranjăm pe ceilalți, în nici un fel. Să ne obișnuim să folosim în limbajul nostru
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]