605 matches
-
de furie arzătoare, uită complet că Își jurase să se stăpânească și de-abia reuși să-și Înăbușe tentația sumbră de a-l trage pe tatăl său de bărbiță sau de a-i sparge ceașca de ceai. Explodă Într-un răcnet rănit: —Baruch, tu eși orb și surd. Deschide ochii. Deschide odată ochii. Noi suntem acum cazacii, iar ei, arabii, sunt victimele pogromurilor, da, zi de zi, oră de oră. —Cazacii, repetă tatăl său cu o indiferență amuzată, ei, și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
văzut. Tăcere deasupra dealurilor de steril, a lacurilor de apă de infiltrație. În timp ce la vremea celui mai nou prezent eu desenam pesiaje născute prin exploatări de suprafață, era în orice caz destulă liniște pentru ca urechea întoarsă spre trecut să audă răcnetele comandantului coloanei de tancuri, zgomotul motoarelor Maybach, strigătele refugiaților din căruțe, nechezatul cailor, plânsetele copiilor, dar și ștampila plutonierului și zăngănitul lingurilor de tablă - râcâiam resturi din gamele -, și abia apoi primele explozii ale obuzelor trase de tancurile sovietice. Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
face griji. Vă mai este frig? Le era. Barnes le dădu să Îmbrace niște costume strânse pe corp, dintr-un poliester lipicios de culoare albastră. Ted se Încruntă. — Nu crezi că astea arată cam caraghios? — Poate că nu sunt ultimul răcnet al modei, dar Împiedică pierderea căldurii datorată heliului, replică Barnes. Culoarea nu e prea măgulitoare, constată Ted. — Las-o naibii de culoare, izbucni Barnes, Întinzându-le jachetele ușoare. Norman simți ceva greu Într-un din buzunare și scoase afară un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat peste toate nopțile triste. Rămâneți cu mine în nașterile umbroase ale secetei, pentru că în renașteri nu se poate muri decât pe zorii albăstriți ai divinității. În sufletul de noapte, zorii se nasc
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
albastru al acestui DELIR, ce îmi sfâșie distanța și mă face să îngenunchez în TRESĂRIRILE UNUI TELEPATIC VIS, Da, visul de-a iubi, la fel de mult un început de iarnă plânsă, prin norii cețoși ai delirului în ZESTREA ÎNNOPTĂRILOR, unde nici un RĂCNET nu e la fel de conceput, așa cum înghețul dorului îmi sfâșie, întreaga-mi ființă. Și Eu, ce trebuie să fac, cum să pot să mă mint mai bine, Cum să exist, prin toate aceste DRAPERII ALE TEMPLULUI SFÂNT; unde iubirea mea e
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
din ferestre de dor, după o frumoasă iubire, Ce mult aș vrea să te știu iubire prin frumoasa poveste de dragoste vie, într-o continuă viețuire. Departe, e noaptea în care ai plecat de nu te-aș fi iubit, iubire, Răcnetul, violet și sculptat s-ar fi stins, pe o noapte de ger în ciudățenii de clipe, printr-un alint în mister, unde se odihnește uitarea, când gurile cerului îți recheamă privirea ochilor tăi pe o imensitate albastră de gânduri. IUBIRE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
de trup, despărțită de hainele tăcerilor pentru o singură dorință, IERTAREA CERULUI, IERTAREA TIMPULUI, iertare Doamne pentru ce lumi și idei concepute în drumul fără întoarcere, în voința de a trece prin stările venite din COPILĂRIE și pierdute, într-un răcnet al însingurărilor unde un ȚIPĂT se desprinde dintr-un ADÂNC DE VIAȚĂ ȘI MOARTE, dar pentru totdeauna Dușmanul sufletului meu va muri odată cu PLÂNSUL STELAR AL TRECERII pe acea scară a IREALULUI, unde totul va fi întârziat de bătrân și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
DIN SERI. AMEȚITOAREA DRAMĂ A DELIRULUI Timpul îmi ucide visul rezemat de streașina cerului, în El, au locuit toate iubirile mele imposibile. Și a venit toamna găsindu-mă în răstignirea de nopți suferinde, cutremurată de amețitoarea dramă a delirului. În răcnetul taciturn de întrebări, am văzut pentru prima dată cum ABURII PĂMÂNTULUI CARNAL, se ridicau la stelele liniștii hapsâne. De o liniște ce în sângele ei zac troiene de mari confuzii și însetați de acele dureri oarbe. Numai resemnarea zorilor mi-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
uitată în dansurile norilor uciși. Credeam că viața îmi va îmbrăca o altă haină, cea a vecerniciei, când se desparte răul de bine, urâtul de frumos și toate mi s-au perindat prin sufletul meu. Esența întâmplărilor e ca un răcnet în această arenă de timp. Viața nu-i decât un zâmbet sincer și bine ascuns în tainele inimii. Nici un blestem nu-l poate ucide, nici măcar trenul despărțirilor noastre ce a uitat să mai șuere în trupurile noastre. Multe amintiri abandonate
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
în esență doar visul, ce ține de jocul unei răzbunări fantastice... Mi se pare de necrezut ca mie să-mi revină acest timp să discern viața de punțile finalizate ale evadărilor, unde inteligența se logodise în miezul spontaneității ca un răcnet al stelelor ce pot muri mai devreme sau mai târziu pentru sacrificiul unui concept... Această dorință e mult mai sublimă din ideea că trupul omului e prea frumos ca să fie prefăcut în cenușă. Pedestalul tuturor dăruirilor, ce nu mă lăsase
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
viață. Numai lacrimile, îmi scaldă-n zile trecerea unei neliniști ce-mi sună-n fiece secundă Ca un van descompus de iluzii... Prin trupul înghețat de trecerea în neființa luminată de patima firescului, țărâna cu moliciunea întunecată apasă ca un răcnet agățat în clopotele destinului. UN VISĂTOR MURIBUND DE IUBIRE d-lui actor Ovidiu Cuncea Ne sfâșia pe amândoi tăcerea în aerul descompus al distanței. Dintr-o dată cutremurul sufletului se prefăcuse în dorinința de a auzi glasul tău - zeul neliniștii în
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
unor clipe, Când o durere neagră mi-a întunecat doar CERUL în care o IUBIRE, m-așteaptă să-le dăruiesc stelele Odată cu zorii ce mi-au luat toate durerile dintre lumina lumii și trupul nopților, ce mi-a alungat acele răcnete dezgustătoare venite din vămile infinitului unde doar moartea a sălbăticit în sufletul universului RAIUL IUBIRILOR GLACIALE. Și să știți PRIETENI, Eu, n-am să vreau să mor niciodată, Dar cine poate ști.... decembrie-2007, 2200h PRINȚ DE IUBIRE Tu ai venit
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
să vreau să mor niciodată, Dar cine poate ști.... decembrie-2007, 2200h PRINȚ DE IUBIRE Tu ai venit în iarnă, cu un suflet de dor, Pe sub ochelarii tăcerilor ochi-ți adormeau printre rânduri Dar te-am privit IUBIRE, ca pe-un RĂCNET UȘOR Și ți-am sărutat trupul dintr-o infinitate de gânduri. Ai privit CERUL, îndelung cu un glas tremurând Întinerită de dragoste, pe o priveliște calmă, Ca o nălucă de vremi pe o noapte alergând Să fiu o jertfă de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nu-mi răspunzi iubire... e noaptea din ultima melodie a vieții de ce nu vii să-mi privești sufletul, Cum îmi ninge prin vieți de dragoste albă, De ce nu vii prin brațul iubirii Să pășim astral prin fulgi de zăpadă, Ești RĂCNETUL SURD din zăpezi de venire. Ești distanța înserărilor prin DOR DE OCHIOADĂ, De ce nu vii să-mi ștergi lacrima iernii, Ninsă de-o viață, pe un ASTRU PIERDUT, Inima mi-e de gheață, și am un foc al tăcerii, La
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
avocat DAN BUCHIDĂU AȘCHIE DE SOARE M-am trezit din visul fără de păcat Potecile erau pline de CLOVNII muribunzi, Însingurarea mea, veni spre tine ca un ACROBAT, Ca ochii să-ți sărute, și gândul tău URSUZ, Tu ai plecat în răcnetul de noapte Aveai colinele de ani în pribegii, Și m-ai privit din sferele drogate Ca o licoarnă-n spații, rămase încă vii. Și-ai vrut probabil să te întâlnești în carte, Chiar dacă vei fi tânăr sau bătrân, Un CERȘETOR DE
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
nimic de gerul meu divin Când omenirea zace în viețuri astrale. Eu nu mai știu nimic când gerul te preface. Ca o icoană vie într-un ținut lumesc, Atâta îngemănare-n timpul care tace. Și-n înnoptări de clipe sunt răcnetul firesc. Eu nu mai știu nimic din temnița de veac și nsingurată am fost pe un banal blestem, Mă-amestec în dureri cu amintiri ce zac Și-n zile sunt mireasma din trupul ce-l rechem Să se contemple viața
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
familiile celor pe care i-am Îngrijit În scurta și i-aș zice strălucitoarea mea carieră de doctor. Medicina m-a tulburat ca practician pentru că, pe de o parte, nu puteai face mare lucru Într-un dispensar de țară ultimul răcnet dotat cu trei clistire cu pară și-un tensiometru cu prea puțin mercur, iar pe de alta, deoarece credeam sincer că oamenii nu merită neapărat să fie salvați, mai ales că toți cei pe care-i iubeam erau cît se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de adevăr, se Înghesuie și zbiară În jurul celor două femei care strigă și ele, disperate, după poliție. Mă Înghesui și eu. Se deschide o geantă și, deodată, ca prin farmec, dintre două batiste și-un ruj, cineva vede dolarii. Un răcnet de mulțumire. Eu nu i-am văzut, dar nu contează. Minerii pocnesc În plină figură femeile Îngrozite și le Îmbrîncesc Într-o direcție necunoscută. CÎțiva spectatori Împătimiți după dreptate vor să participe interactiv și reușesc să le tragă de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doar sîntem Într-o țară civilizată. După aceste cuvinte, probabil un semnal, un grup de șase indivizi a ieșit din clădirea gării, sala de așteptare clasa a II-a, și a tăbărît asupra viitorilor emigranți fără nici o vorbă, grimasă ori răcnet național de luptă. Să te pomenești pe Întuneric, Într-un oraș străin, pocnit din senin, era o noapte senină, de-un pîlc de cetățeni necuvîntători, lîngă o fîntînică, constituie o situație remarcabil de cinematografică și, Într-un fel, jenantă. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu paltonul pe el, galoșii pe care am refuzat să-i port, radioul cu galenă din copilărie, efectul razelor gama asupra anemonei care eram, unul miraculos, m-a transformat În zombie, așa am izbutit să supraviețuiesc și să invectivez cu răcnete de 10 ori pe zi de 35 de ani, gîndacii, o lume Înțesată de traseele lor roșii, mișunînd peste tot, În spitale, În cameră, prin crăpături, după cruci, simboluri ale vitalității, garsoniera cu oglinzi paralele a bunicii care fusese atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu o valoroasă patină a vremii, dar stau acolo cît se poate de firesc și, mai mult, amplifică simfonia. Și, dacă ești atent, observi explicația care-ți scapă la prima vedere, și anume că aluminiul și sticla decupate după ultimul răcnet al modei nu se Înalță la Întîmplare, ci respectă În surdină anumite linii, unghiuri, cornișe, umbre, inserții, continuîndu-le cuantificat, astfel Încît ceea ce pare la Început extravaganța nucilor În pereți se dovedește a fi păstrare discretă a echilibrului, proporțiilor. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
aplecă fața spre el și Îi rînji. Bud Îl lovi cu genunchiul În vintre și-i smulse nasul dintr-o mușcătură. Perkins zbieră. Bud Îl mușcă de braț, Împingînd cît colo greutatea celuilalt. Cei doi se rostogoliră. Perkins scotea niște răcnete de animal. Bud Îl izbi În cap și simți cum i se dislocă umărul. Dublu scăpă cuțitul. Bud Îl ridică - orbit de inelele care omorau femei. Lăsă cuțitul jos și Îl bătu pe Perkins cu mîinile lui rănite. CAPITOLUL 76
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o cuprindea teama, simțea cum i se răspândește teama în trup, dar nu se putea împotrivi acelei formidabile înaintări de automat și nici atracției; și dintr-odată în apropierea ei, lângă ea, deasupra ei chiar a izbucnit un îngrozitor tărăboi, răcnete, clănțănit de clești imenși, drugi de oțel scăpați de ciment, jeturi de apă izbind cu fantastică furie se auzeau într-o învălmășeală cumplită în care a simțit brațe puternice apucându-i brațele, prinzându-i trupul ușor, se simțea acoperită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aripii neagreate a partidului Ba’ath. Știa despre condițiile inimaginabile din Departamentul de Securitate Publică al Bagdadului, unde deținuții erau ținuți în celule izolate luni de zile sau lăsați să zacă pe pardoseala unei celule alături de cincizeci, șaizeci alții, ascultând răcnetele înregistrate ale victimelor torturii noaptea și urletele reale ziua. Știa și despre aceste torturi: știa cum bărbați și femei erau biciuiți, arși, bătuți și sodmizați cu bastoane de cauciuc și sticle; arși cu fierul, cum li se scoteau ochii, li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fapt, pentru că toate firmele faimoase Își aveau birorile la primele șaptesprezece etaje; iar acestea Își anunțau prezența mulțumită unor panouri luminoase, dispuse chiar deasupra ușilor liftului. La etajul al doilea ființa, numai pentru angajați, o sală de sport gratuită ultimul răcnet, cu un circuit complet Nautilus, cu cel puțin o sută de aparate de urcat scări, benzi de alergare și biciclete eliptice. Vestiarele erau dotate cu saună, căzi de baie cu vibromasaj și personal auxiliar alcătuit din femei Îmbrăcate În uniforme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]