2,886 matches
-
malul. încet, cu sârguință. Pe mare, se află trupurile înecate cu cărțile în mână. Pe fiecare carte scrie: democrație, libertate. X Moartea nu a intrat decât în cutele pielii, mă pot lepăda de ea când vreau, dar vara îmi ține răcoare. Iarna, în schimb, nu-mi aduce nici un folos, e la fel de rece ca mine. Desigur că mă incomodează. Păi ce să facem o moarte și un mort viu, decât să speriem lumea Poate să contribuim cu fastul nostru la Apocalipsa nebunilor
Radu Cange by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/10326_a_11651]
-
gheizer de foc din nepăsare ivit, vis neajuns pân'la scrâșnetul morții cu botul umed de miel; curată risipă în agonie, față recunoscută pretutindeni de suflarea-mi în tremur, vie; - care să-ți fie numele, cântat ca un imn în răcorile nopților suferinde, când prietenii sunt departe, când duduie culorile în granit și grădinile își strâng parfumul ca pe un strigăt de nenumit, ca și cum freamătă înainte de moarte, când totul pare pierdut, ars de tot și în veci împlinit?!! Arhitectura nopții Arhitectura
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
Sinaiabad! Vive Sinaďa les Bains! în lipsa lor, toată lumea aștepta exodul anual al bucureștenilor, mai însuflețit sau mai anemic, după cum se manifestau căldura, praful și muștele Capitalei, cele mai credincioase colaboratoare ale comitetului de inițiativă. Spre amăreala sinaioților, în București era răcoare și bine, în Sinaia ploua cu găleata. Norii făceau naveta între Valea Rea și Vîrful cu Dor, ciupercile putreziseră de mult și pămîntul mustea de apă. La nord de casa noastră se afla proprietatea doctorului Yong, dentist reputat. Prezența sa
Krenoterapie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10644_a_11969]
-
din ochi, ce mai! Cam la 45 de ani, genul "bazează-te pe mine!", cu farmecul celui fără complexe, cu Lirke al lui, bărbat, nu glumă, totuși un fel de Zorba-Bond în versiune dolomită. Și dintr-odată, după ceața și răcoarea și răceala elvețiană izbucnește risipa de lumină și albastrul generos al Italiei. Suntem pe Lago Maggiore. Streza. Slavă Domnului, primul om bătrân pe care-l văd într-o gară nefăcând nimic. Stând. Ca pe la noi. "Bunicul stă pe prispă. Se
Fata de la Triest by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10623_a_11948]
-
forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Fuiorul I Stătea ascuns în lanul de cînepă din grădina casei de la doclin de tălpile de copil se prindea pămîntul reavăn răcoarea lui dacă (abia) îi stîmpăra sîngele înfierbîntat verdele crud al cînepii tinere îi colora ochii tineri cu care vedea lumea visată și cerul albastru era verde crud precum snopii de cînepă puși de bunica la murat ascunși sub mal în
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
creștet cu toate că atunci părul lui de copil avea culoarea aurului ca al mamei sale cînd l-a născut II ascuns în lanul de cînepă din grădina casei copilăriei chema roiul de viespi și privea cerul albastru culcat pe spate în răcoarea cînepii vedea mai bine lumea visată prin crăpătura ochilor lui verzi mai cruzi ca verdele crud al cînepii cînepa - pîrga puterilor cuvintelor sale în tinerețe III cine mai cheamă astăzi oare cuvîntul la el se auzi gîndind deodată cu voce
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Proza > ROMANUL "LEGĂTURA DE CHEI" - CAPITOLUL 15 Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1871 din 14 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Dis-de-dimineață plecă spre Otopeni, la spitalul-azil unde se afla Marieta. Era înfrigurată, nu atât de răcoarea orei prea matinale, cât de emoția ce-o covârșea gândindu-se că avea să se aleagă soarta Marietei. Nu se vedea hotărând ea direcția vieții aceasteia, deloc! Oricum, nu era voluntariat ce avea să facă în ziua aceea, doar îi
CAPITOLUL 15 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373697_a_375026]
-
luni în urmă. ― Și, atunci? Faci ce vrei, ești stăpână pe tinerețea ta. Florica tăcu, neîncercând să-i amintească de Constantin. Au ajuns la cabană. ― Aici locuiești, Petrică? Clădirea arată ca o adevărată locuință. Petrică o pofti în încăpere. Curățenie, răcoare, miros de pădure, toate acestea te pot ameți. Într-un colț, un frigider. Două fotolii elegante, televizor, un raft plin de cărți și o canapea de aceeași culoare cu fotoliile, completau camera. ― Ce frumos este aici la tine! Ia loc
NECĂJITUL FRAGMENT POVESTIRE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2263 din 12 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384763_a_386092]
-
la mașină, o nouă cămășuță, o altă față de pernă, și mâna care pornește ori frânează roata mașinii, împinge din când în când copaia așezată alături, pe masă. Și totuși, pruncul - eu - nu adoarme. Din tavanul scund al cabinei mă adie răcoarea aerului condiționat. Poate că e, de fapt, evantaiul, revista Realitatea Ilustrată sau, pur și simplu, cartonul unui patron de croitorie cu care mama îmi face vânt în acele zile de caniculă când în mansardă era atât de cald, înnăbușitor de
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]
-
element comun: vărsarea de sînge! "Fetele cu buza-n flăcări și cu sînu-atunci aprins (s. n), Cu roșața pe figură și-n privire cu langoare, "Cu gurițele deschise și cu sînul lor descins, "Fetele ziceau: "Ne-aprindem!" - La Amor cereau răcoare!" Am citat din Depărățeanu! ("cu sînu-atunci aprins", mă face să mă gîndesc la gestul cu care apăs butonul-sfîrc pentru a aprinde becul-sîn!), ce inocentă bestialitate-n "gurițele deschise", ce candidă recunoaștere a minusculei tresăriri clitoridiene ("Fetele ziceau: Ne aprindem", ce
Ce fragedă deșuchiere, ce naivă și bruscă aprindere by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13709_a_15034]
-
să mă gîndesc la gestul cu care apăs butonul-sfîrc pentru a aprinde becul-sîn!), ce inocentă bestialitate-n "gurițele deschise", ce candidă recunoaștere a minusculei tresăriri clitoridiene ("Fetele ziceau: Ne aprindem", ce cerșetorie suavă a umezelii orgasmului răcoritor ("La Amor cereau răcoare!")!! Cuvintele au prospețimea, subțirimea și transparența roz-albă sau roz-vînătă a întrepicioarelor "fetelor"! Curios cît de grațios-rapidă, ca-ntr-un desen animat, e următoarea strofă, scrisă prompt, de Depărățeanu: "Don Vergilios cel mare "E de regele-arestat "Pentru o neagră trădare Ce
Ce fragedă deșuchiere, ce naivă și bruscă aprindere by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13709_a_15034]
-
târziu. privind în sus, mi-adusei aminte deodată, de orele de instrucție la școala militară. Zâmbii: „Elev!, arată-mi Carul Mare. Spune-mi ce știi despre orientarea pe timpul nopții pe front. ...” Acum, Carul mare lucea dincolo de fluviu. Am plecat. Era răcoare. Când am ajuns acasă și-am deschis poarta, Rex mi-a sărit prietenos în față, cu labele aproape de umeri; i-am mângâiat capul, urechile ciulite, și-n lumina becului din fața celor trei trepte de la intrare, îi privii ochii mari, prin
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
înconjurată de lava soarelui în calea căruia umbra parcului din vecinătate, rară și insuficient de întinsă nu-i putea sta, artiști de toate genurile musicale, unii cuceritori. În ultima zi a sărbătorii, pe 29 iunie, odată cu așternerea unor pale de răcoare peste Bacău a fost rândul Mariei Șalaru și a „boboceilor” de la Bacău să preschimbe inimile în regate; sute de regate și-au anulat granițele pe bulevardul din centrul Bacăului, închis pe flancuri ca să alcătuiască perimetrul unei esplanade în fața scenei, spre
MARIA ŞALARU. LINA MELODIE, ALINĂTOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385246_a_386575]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > TU, DRAGOSTE Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1992 din 14 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Tu, dragoste, ești câmpul meu de flori cu roua împlinirii pe culori pe care fericit o sorb vrăjit când simt răcoarea fragezilor zori. Tu-mi ești liman pe care an de an coboară ai speranțelor cocori crezând mereu că și-n destinul meu există nu doar lună, ci și sori. Prin tine par un cânt incendiar când mă străbat zburând privighetori
TU, DRAGOSTE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385276_a_386605]
-
colț de pâine uitat pe pervaz, Eu o las să-l fure ,doar e primăvară Agonia iernii trece la extaz . Printre rămurele vântul jucăuș Ridică în aer mireasmă de floare Eu de la fântână în palma căuș Sorb a dimineții plăcută răcoare. Citește mai mult La țarăLocuința mea de vară e la țarăO casuță mică într-un vârf de deal,Undeva spre dreapta e o ulicioarăCând înfloresc pomii, parcă-i un regal.Iarba e mai verde ,aerul mai tareși privighetoarea cântă mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
privește o cioarăSpre un colț de pâine uitat pe pervaz,Eu o las să-l fure ,doar e primăvarăAgonia iernii trece la extaz .Printre rămurele vântul jucăușRidică în aer mireasmă de floareEu de la fântână în palma căușSorb a dimineții plăcută răcoare.... XXII. FAPT DIVERS, de Adriana Papuc, publicat în Ediția nr. 1897 din 11 martie 2016. Fapt divers In lumea în care nu se întâmpla nimic ieșit din comun ,satul își ducea viața mai departe prin meandrele timpului .Oamenii preocupați de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385136_a_386465]
-
fost odată sau de mii de ori,Atâta știu, c-atunci de tine am uitat.... XII. LA CASA TINEREȚII NOASTRE, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2287 din 05 aprilie 2017. La casa tinereții noastre Noaptea se pierde în răcoarea dimineții, Iar zorii îmi zâmbesc ca-n anii tinereții, Păsărelele mă-ncântă cu trilul fermecat, Acasă, florile-mi sărută obrazu-nlăcrimat. Magnolia îmi spune ,,bună dimineața”, Soarele blând, c-o rază îmi mângâie fața, Iasomia mă-nsoțește în grădina raiului, Lacrimi calde
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
la tine am venit, Știai că lacrămioarele din primăvară, Te-așteaptă să le uzi în fiecare seară? Mai știi? Pe potecuța dintre vișini coborai Și-un buchețel de toporași îmi ... Citește mai mult La casa tinereții noastreNoaptea se pierde în răcoarea dimineții,Iar zorii îmi zâmbesc ca-n anii tinereții, Păsărelele mă-ncântă cu trilul fermecat,Acasă, florile-mi sărută obrazu-nlăcrimat.Magnolia îmi spune ,,bună dimineața”,Soarele blând, c-o rază îmi mângâie fața,Iasomia mă-nsoțește în grădina raiului,Lacrimi calde
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
încălzea: E timpul să muncești drag greieraș, Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamă Și tot cânta din zori în seară, Zbura zglobiu din floare-n floare, Dormea apoi în poieniță, la răcoare. Apoi și un bondar l-a sfătuit, Când în trifoi se ciubărea la asfințit: ,,Adună-ți și tu câteva merinde, Că-n iarnă, nimeni nu le vinde!” Citește mai mult GreierașulMai cade-o frunză și un gând,De crengi se-
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
pământul încălzea:,,E timpul să muncești drag greieraș,Din fânul cald ia fă-ți pulovăraș!” Dar el, nici n-o lua în seamăși tot cânta din zori în seară,Zbura zglobiu din floare-n floare,Dormea apoi în poieniță, la răcoare. Apoi și un bondar l-a sfătuit,Când în trifoi se ciubărea la asfințit:,,Adună-ți și tu câteva merinde,Că-n iarnă, nimeni nu le vinde!”... XXI. FRIGUL VIEȚII, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2271 din 20
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
făcu să clipească des, dar după două minute putu să o privească duios pe Didina, scăldată acum într-o superbă lumină aurie. Se duse ca hipnotizat către ea. O atinse ușor cu palma mâinii drepte. Păstra încă o boare de răcoare de la nucul sub care stătuse. Nea Pandele își lipi tandru obrazul de trupul ei și fu cuprins de un fior, ca mai totdeauna, puternic, dar nedeslușit. Apoi se strecură cu abilitate înăuntru. Didina în interior era fierbinte și mirosea frumos
AFACEREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1287 din 10 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349195_a_350524]
-
Publicat în: Ediția nr. 1291 din 14 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Un atlet ducea spre mare tolba cu chibrituri arse, Auzise că prin valuri se tot plimbă storuri trase. Ar fi vrut să-și cearnă crezul peste ziduri de răcoare, Avea cerul mărturie și-n ochi soarele-răsare. Poate a plecat când norii chicoteau din șapte arte Ori săreau din stâncă-n vale răscolind izvoare moarte. Orizontul se trezise înainte cu un ceas: Să nu uiți, în șoaptă-i spuse, să
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
comparabilă cu acea pe care scripturile o prezic celor veșnic osândiți, ușa muzeului s-a deschis și mulțimea, impresionantă totuși, a intrat. Și eu odată cu ea, iar prima impresie a fost aceeași pentru toți: WOW! Nu numai pentru că înăuntru era răcoare ci și pentru că muzeul arată așa ca-n visele noastre frumoase. Cu diorame protejate cu cristal impecabil de curat, cu exponate care nu păreau, cum știam dinainte, ca scăpate din oală unei gospodine, cu explicații interactive, pază și supraveghere discretă
O VIZITĂ LA MUZEU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349237_a_350566]
-
mai importantă sursă de inspirație pentru mine este dragostea lui Dumnezeu. Dar în această dragoste a Lui încap atât de multe feluri de sentimente înălțătoare și atâtea frumuseți de împărtășit încât, începând de la dragostea față de firul de iarbă alintat de răcoarea din roua, până la dragostea pentru părinți, prieteni, soție și copii, totul mă poate inspira. - Sunteți mulțumit de statutul dvs. de poet sau v-ați dori să fiți altceva? Ați fost implicat și în publicistica? Ce altceva vi se pare relevant
UN POET CU O IMAGINAŢIE MEREU ÎN CĂUTARE DE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361229_a_362558]
-
august 2014 Toate Articolele Autorului A fost odată o vrabiuță care își îngrijea singură puișorii. Și în fiecare dimineață înainte ca puii ei să se trezească, se scula foarte devreme și se ducea să le caute de mâncare. Dimineața în răcoarea zilei sau în arșița amiezii, vrăbiuța zbura din loc în loc să aducă hrană puilor ei. În căutarea ei după cele trebuincioase, desigur că nu lipseau nici riscurile. De exemplu: drumul lung și obositor pentru vrabiuța fragilă, era istovitor. Odată, pe cand zbura
POVESTEA UNEI VRĂBIUŢE de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 () [Corola-blog/BlogPost/344201_a_345530]