1,700 matches
-
se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura foarte ușor. Ridică plosca grea deasupra capului și apa rece ce se scurgea îi răcorea pentru câteva clipe ceafa nădușită. Ziua era lungă și arșița mare, așa că fiecare strop de apă trebuia drămuit, să ajungă pentru tot timpu, cât va sta pe câmp. Era obosit și fără chef de muncă și îl durea tare spatele
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
grajd și le aruncă un braț de fân verde adunat din flora spontană crescută rară pe marginea drumurilor. Își aruncă pălăria din pai pe patul din polatră, lângă cămașa scorojită de transpirația din timpul zilei și se duse să se răcorească la uluc. Îi era foame și simțea nevoia să golească o strachină cu o zeamă caldă, apoi să se întindă un pic pe pat, poate adoarme, știind că la ora patru dimineața trebuia să se întoarcă să lege în snopi
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
Eu, cel puțin am un avantaj: vara, la mine în casă este foarte bine, nu am nevoie de aer condiționat când sunt zile caniculare. Dușul îl fac atunci cu apă călâie și stau doar cinci minute sub duș, să mă răcoresc. Ah, ce dor îmi este de vară! Uite, și cum stau acum la calculator, pe frigul ăsta, încep să delirez: mă văd o copiliță, într-o vară adevărată, călduroasă, pe ulița mea nepietruită, cu praful de câțiva centimentri, fierbinte, alergând
FRIGUL ÎN LUNA MAI de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1957 din 10 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366144_a_367473]
-
îmbrățișează copacii simțind puterea lor sau pătrunde în lumea mirifică a albinelor. Primăvara, explozia vegetală îți revigorează trupul. Vara te vindecă, te relaxează cu miros de fân cosit. Toamna îți aduce amintirile, te poartă pe tărâmul copilăriei, iar Iarna îți răcorește sufletul, limpezindu-ți gândurile. Uiți de griji, uiți de amar. Pacea și liniștea sufletească te însoțesc mereu acolo, departe de stres, departe de lumea dezlănțuită! Încearcă!. . Merită să încerci. Referință Bibliografică: DULCE ȘI AMAR / Ionel Davidiuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DULCE ŞI AMAR de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366198_a_367527]
-
în sobă priveam Și mâinile micuțe ni le încălzeam Amintiri sublime din a noastră veselă Copilărie gând de trecut și la ce va mai fii Ele ne vor ține veșnic companie Ne încălzesc în zile de ploi și vijelii Ne răcoresc în veri toride fără ploaie Ne ancorează când în largul marii suntem Singuri, pierduți, dezorientați și disperați. Referință Bibliografică: Ancoră în largul mării / Stella Reeves : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 773, Anul III, 11 februarie 2013. Drepturi de Autor
ANCORĂ ÎN LARGUL MĂRII de STELLA REEVES în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351767_a_353096]
-
februarie 2013 Toate Articolele Autorului LA FÂNTÂNA DORULUI La fântâna Dorului, În mijlocul codrului - Bădița cu mândra lui, Au venit apă să bea - Bis: Dragoste are în ea. Apa-i limpede, argint... Bădița e-ndrăgostit Și îmi cântă fericit: „Mândruță, te răcorește Bis: Și cu mine te iubește!” Din a Dorului fântână A băut și o copilă... Și de când apă-a băut, De mine s-a-ndrăgostit Bis: Și de sete i-a trecut. Referință Bibliografică: LA FÂNTÂNA DORULUI / Marin Voican Ghioroiu
LA FÂNTÂNA DORULUI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351895_a_353224]
-
în sobă priveam Și mâinile micuțe ni le încălzeam Amintiri sublime din a noastră veselă Copilărie gând de trecut și la ce va mai fii Ele ne vor ține veșnic companie Ne încălzesc în zile de ploi și vijelii Ne răcoresc în veri toride fără ploaie Ne ancorează când în largul marii suntem Singuri, pierduți, dezorientați și disperați. Citește mai mult De-o oră, poate două acum să fieMă uit pe geam să văd cum ningeși gândul mă transportă-n timpCând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
mama, ne jucamLa pâlpâitul focului în sobă priveamși mâinile micuțe ni le încălzeam Amintiri sublime din a noastră veselăCopilărie gând de trecut și la ce va mai fiiEle ne vor ține veșnic companieNe încălzesc în zile de ploi și vijeliiNe răcoresc în veri toride fără ploaieNe ancorează când în largul marii suntemSinguri, pierduți, dezorientați și disperați.... X. IARNA A SOSIT, de Stella Reeves , publicat în Ediția nr. 756 din 25 ianuarie 2013. Aseară iarna repede și pe neașteptate A veni; ninsoarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/351814_a_353143]
-
JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Jurnal > LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 Autor: Helene Pflitsch Publicat în: Ediția nr. 771 din 09 februarie 2013 Toate Articolele Autorului COLȚ DE RAI Să te răcorești în apă de munte, după zile de soare puternic, a fost o provocare pe care nu am putut s-o refuz. Așa că, ne-am îmbarcat în tuktukul lui Lashante, asta după ce ne-am pregătit ca tot românul (dau tonul deși
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
de o mică plantație de ceai, unde două femei recoltau frunzele verzi. Mi-au permis să le fotografiez fără să îmi ceară bani, ba ne-a și salutat prietenoase cu mâna. La Cascadă, lume multă: tineri de diferite vârste își răcoreau trupurile sărind în apa limpede, de sus de pe stânci. Alții, în grup, cântau acompaniindu-și vocile cu bătăi de tobă. Nu lipseau nici câțiva turiști însoțiți de ghizii lor dar și de sticle de votcă. Din păcate fiind o perioadă
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
a trecut prin usturoi de vreo două-trei ori, la dus la gură. Nici nu l-a băgat bine în gură că la și scuipat afară. - Aoleu! Mamă, ce arde! - Ia de aici, domn doctor, un pahar de rachiu ca să te răcorești! zise nea Ghiță, râzând de suferința bietului doctor. Gospodina a apărut în prag cu o carafă de vin galben ca untdelemnul pe care l-a pus pe masă. A mai adus și niște pahare mari, ar fi putut îmbăta un
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > BERE VREAU! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 782 din 20 februarie 2013 Toate Articolele Autorului BERE VREAU! Beau o bere din plăcere! Să mă răcoresc cu bere! O bere și nu mai multe! La interval de cinci minute! Cu cârnați și porumb copt, Mai trăiesc și eu cum pot! Cu așa condiție precară, Îmi duc viața de la țară! Cu un astfel de subiect, De ce să
BERE VREAU! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352020_a_353349]
-
să uite ce pățise?. Pe când olteanul, din baltă: „Îl văzuși, nărodul dracu'? Tu-l înveți, iar el te-mpușcă! Ce-a putut să-l ducă capul ... Și-mi rânjea ca leu-n cușcă, Pe când nevasta-i răspunde: Te scăldași, te răcoriși ... Văzuși mintea und' s-ascunde? Cred că-n gârlă ți-o găsiși. ------------------------------------------ Marin VOICAN-GHIOROIU De Dragobete 2013 București Referință Bibliografică: Marin VOICAN-GHIOROIU - PARODII / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 790, Anul III, 28 februarie 2013. Drepturi de
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
vă rog să mă scuzați. - Nu-i nimic, voi suna din apartament. Mulțumesc! Urcă în apartament și primul lucru a fost ca să telefoneze acasă. În acest timp Săndica s-a dezbrăcat și a intrat în camera de duș, să se răcorească după căldura de afară. Prima a ridicat receptorul mama sa. Era bucuroasă că a dat telefon. Nu știa că soțul său sunase primul la hotel. - Sărut mâna, mami. Ce mai faceți? Tata este și el lângă tine sau este la
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
unchiul Predoiu Ilie, (țârcovnic la sfânta Biserică de la Vale, cu hramul Sfântului Dumitru) fiiul mamei Lisaveta, soră cu bunica Ana Voican de la Știrbești. Doamne, cum mai călătoream pe aripile imaginației... însoțit de bădița Mihai: la „izvorul zânelor” în care-mi răcoream „piciorul gol”, săream „în barca mică îngânat de glas de ape”, iar seara „la măsuța mea de brad” priveam în tavan cercul luminos ce-l desena flacăra lămpii cu gaz, când liniștea era perturbată de neastâmpărații șoricei ce se zbenguiau
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
aceste trăiri, pe care le păstrez în suflet (de peste șase decenii și jumătate) ca pe niște odoare scumpe, am venit la Ateneul Român să-i aduc un omagiu fierbinte bunului meu tată spritual, Mihai Eminescu. O ploaie măruntă ne-a răcorit fețele pentru câteva minute, iar când s-a auzit muzica de fanfară a Reprezentativei Armatei, dirijor loc. col. Aurel Gheorghiță, bunul Dumnezeu și-a aruncat privirea peste fiii care-i aduceau coroane de flori la statuia Sa (operă a sculptorului Gheorghe
DOR DE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352357_a_353686]
-
primul ministru pentru ca treburile să meargă bine, sau ce ar trebui să facă președintele țării, mai ales când este vorba de mărirea pensiilor, sau a ajutoarelor de șomaj. Așadar, într-o după amiază de sâmbătă, cam pe când afară se mai răcorise un pic, toată asociația de locatari era la băncuțe, într-un minunat exercițiu practic de inexplicabilă iubire față de vecini (să recunoaștem că acest gen de manifestări nu sunt posibile nici în cele mai dezvoltate țări, datorită în primul rând unei
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
în ale vieții, se retrase urgent, dar nici domnul Vică nu mai rezistă. Sparse cutia de table și, în timp ce dobitocul de Sfârloi râdea ca un nesimțit, se ridică de pe băncuță apoi începu să-și fluture chiloții uzi pentru a se răcori puțin. Deveniți transparenți din cauza transpirației, vestiții săi chiloți de ieșit în curte, descopereau publicului priveliști neindicate cardiacilor. Dar nu, să nu ne facem nici o grijă! Nu, aici nu suferea nimeni de inimă, numai blegul ăla de Petrache își întoarse, rușinos
UN ET ÎN MAHALA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1469 din 08 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352324_a_353653]
-
ca o trestie crescută sub umăr,” (Aștept ploaia și drumul) nefiind un obiect de adorație sau muză indispensabilă, e totuși dorită, admirată și așteptată, însă fără „spontaneitate și inocență” (Sunt un lup bătrân): „Femeia din grâu cu pulpele arse/ își răcorește sufletul cu picioarele-n apă,/ mâinile ei ca niște dezmințiri de iubire/ poartă în palme lumina și vântul/ pe care le destăinuie numai păsărilor,/ cu o risipă de împăcare a propriilor zboruri.” (Eu și femeia suntem nisipul). Poetul, fire proteică
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
Farmec > DOAMNE, Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului e-atâta frumusețe în mine încât trilul păsărilor mi se pare desăvârșirea glasului meu. respir.munții tăi mă freamătă apele tale mă răcoresc și mă plâng m-ai desăvârșit Doamne și m-ai făcut parte a mării tale creații mi-ai dat în dar să-mi fie de folos vieții păduri nesfârșite și câmpuri roditoare mi-ai pus deasupra un cer mi-ai
DOAMNE, de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352534_a_353863]
-
primăvara, În care el va reveni! FLOAREA DIN STEA De mana cerului, stropită, Râdea o floare-n glastra sa Și se credea, mult, prea iubită În fața vremii ce trecea. Suava rouă- a dimineții, Și ziua care va să fie, Îi răcorește ochii vieții Cu-o nouă, mare bucurie. Așa, trecând clipă cu clipă, Privind spre cerul ce-o iubea, De-odată prinde o aripă Și- ajunge floare într-o stea. MIROSUL DEMNITĂȚII Miroase-aici a demnitate, Și nu mă satur de
TRAMVAIUL LUI LABIŞ (VERSURI) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350586_a_351915]
-
Cocosul 1935 De altfel, preocuparea lui permanentă a fost aceea de a reda oamenilor ceea ce unii dintre ei simțeau că există dincolo de față văzută a lucrurilor.. Plecat în suflet cu imaginile plaiurilor natale, cu arborii seculari sub care se odihnise răcorindu-și corpul și privirea în copilărie în zilele fierbinți ale verii, cu tradițiile de nuntă și înmormântarea tinerilor când este folosit ritualic bradul - în ce-a de-a doua situație cu vârful în jos, ca simbol al tristeții și participării
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
desăvârșirii, este generator al acestei iubiri, chiar fizice, virtuoase. În „Cântarea cântărilor” el o vede pe ea femeie și înger totodată: „Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre asini. Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie. Cât de frumoasă ești, tu draga mea, fără nici o pată” (4, 5-7). Aici, în volum, ea cheamă asemănător: „În
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
ceva să-și astâmpere setea. - Ce crezi tu că este aici, țeposule? întrebă, ursuz, iepurașul. - Cum... ce? se miră ariciul. - Dacă te-ai gândit o clipă că ai dat peste o cofetărie în care să găsești ceva pentru a te răcori sau ai crezut că ai intrat în vreun spital în care sunt ajutați cei aflați în nevoie, ei bine, ariciule, să știi că nu-i așa! continuă nervos iepurele. - Atunci ce este aici? făcu, nedumerit, ariciul. Uimirea îl cuprinsese întru
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
fiecare denie Să amintim întregului norod De Mircea Mare Voievod! Care din dragoste de țară cu iubire A ctitorit aici o sfântă monăstire! Pleacă însoțit de călugărul care ține pielea de oaie. MIRCEA CEL BĂTRÂN ( Către ceilalți.). Oh! M-am răcorit puțin! Și totuși mi-e sufletul plin De amar și de venin Că nu văd această țărișoară Liberă. Fără povară. Dar, m-am hotărât, prietenii mei Voi plăti haraci, bani grei. Fac acest lucru acum Să scap țara de sabie
COZIA, DRAMĂ ISTORICĂ ÎN VERSURI, ACTUL 2 de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351538_a_352867]